IHTIS - din dragoste pentru sfinţi ...: ianuarie 2011

În aceasta zi, a zecea, facem pomenirea celui între sfinti parintelui nostru Grigorie[1], episcopul Nissei.

Acest Sfant Grigorie era frate mai tanar, dupa trup, cu Sfantul Vasilie cel Mare. Si-a facut invatatura cartii la scolile din orasul sau, Cezareea Capadochiei, dar, prin setea lui de cunoastere si prin marea putere a gandirii si a scrierilor sale, a ajuns a fi cel dintai mare dascal, parinte si teolog slavit al vietii duhovnicesti ortodoxe. In tineretea sa, a fost o vreme cand a intrat in slujba bisericii, in treapta de citet, dar, in loc sa ramana in biserica el s-a facut profesor. A fost casatorit cu fericita Teosva, pe care Sfantul Grigorie de Nazianz a cinstit-o cu multe laude, numind-o: "podoaba Bisericii, frumusetea lui Hristos si cea cu adevarat sfanta sotie de preot", fiind ea diaconita a Bisericii, iar Sfantul Grigorie, barbatul ei, fiind preot.

Si murind Teosva, pe vremea imparatului arian Valens, Sfantul Vasilie, ce era atunci arhiepiscop in Cezareea Capadochiei, a chemat pe fratele sau Grigorie la lupta cu cea din urma mare infruntare a arianismului contra Bisericii: l-a facut episcop si i-a incredintat scaunul cetatii din Nyssa, din Capadochia. Nu era o cetate de seama, dar Sfantul Vasilie voia oameni cu o credinta ortodoxa nesovaielnica in jurul sau: "Este mai bine ca episcopul sa dea cinste scaunului sau, decat sa capete cinste episcopul de la scaun", zicea el. Si, in aceasta lupta, Sfantul Grigorie a fost izgonit din scaunul sau vreme de patru ani, de arienii lui Valens. Dar primirea ce i-au facut credinciosii, cand s-a intors, arata cat era de iubit de pastoritii sai.

A fost insarcinat de Sinodul din Antiohia sa mearga in Arabia si Palestina, ca sa aduca pace bisericilor tulburate de eretici. A luat parte la cel de al doilea Sinod ecumenic, in anul 381, alaturi de Sfantul Grigorie de Nazianz, statornicind credinta in Duhul Sfant. E vremea cand legatura cu el era un semn de ortodoxie.

Scrierile sale au facut din el un "Parinte al parintilor" si un "stalp al Ortodoxiei", fiind scrieri de temeinica putere de gandire ortodoxa si de inalta traire launtrica, precum: Marea Cateheza, Facerea omului, Viata lui Moise, Cantarea Cantarilor, Fericirile, Asezamantul crestinesc.

S-a mutat la Domnul catre anul 400, in ziua de 10 ianuarie, lasandu-ne marturie toata masura marilor sale daruri.

Sursa : proloagele din 10 ianuarie.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Cuviosului Antipa de la Calapodesti.

Viaţa Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti.

Acest cuvios părinte se numără printre cele mai alese roade duhovniceşti pe care le-a odrăslit binecuvântatul pământ al Moldovei. Viaţa lui a fost povestită de el egumenului Pimen de la Mănăstirea Valaam din nordul Rusiei. S-a născut în anul 1816 în satul Calapodeşti, azi în judeţul Bacău, primind din botez numele de Alexandru. Tatăl său era Gheorghe Constantin Luchian, diacon la biserica satului, iar mama Ecaterina Manase, călugărită mai târziu sub numele Elisabeta. A învăţat carte la şcoala satului. Încă nu terminase şcoala când tatăl său a fost chemat la Domnul. Rămas orfan, a fost nevoit să înveţe meşteşugul legării de cărţi, pentru a contribui şi el la întreţinerea familiei.

Dar pe când avea 20 de ani „ fără de veste a fost cuprins de o negrăită şi minunată lumină, care i-a umplut inima de o nespusă bucurie ”, cum scria biograful său. Drept aceea, şi-a părăsit familia, îndreptându-se spre Mănăstirea Neamţ, dar stareţul de aici nu l-a primit. A mers atunci spre o mănăstire din Ţara Românească, se pare la Căldăruşani, în care erau încă vii tradiţiile paisiene, moştenite prin ucenicii vrednicului de pomenire, stareţul Gheorghe. Aici fratele Alexandru s-a dovedit a fi cu luare aminte la toate cuvintele de învăţătură ale părinţilor, nevoindu-se cu rugăciunea, cu postul, cu ascultarea, aşa cum se cuvine celor dornici de viaţă călugărească. Fără îndoială că va fi stăruit şi în citirea cărţilor folositoare de suflet, lucru pe care nu-l făcuse în copilărie. Stareţul de aici l-a tuns în monahism, dându-i numele de Alipie.

După doi ani a plecat la Muntele Athos, despre care îi vor fi vorbit unii din părinţii mai în vârstă care trăiseră în acea „grădină a Maicii Domnului”. S-a aşezat la Schitul românesc Lacu, unde se nevoiau mulţi călugări de neam român, fiind cunoscut de toţi pentru asprimea vieţii călugăreşti care se ducea acolo. În acest schit s-a întărit sufleteşte, prin ascultările la care a fost rânduit, ca şi prin sfaturile pe care le primea cu dragoste şi smerenie de la părinţii cu învăţătură şi viaţă îmbunătăţită.

Vreo patru ani a trăit în Mănăstirea Esfigmenu, în nordul Sfântului Munte, mult ajutată de domnii moldoveni, precum şi de familia marelui mitropolit Veniamin Costachi ( 1803 – 1842 ). Acum a primit „ schima cea mare ” a călugăriei, care cere post aspru, rugăciune şi slujire neîntreruptă, devenind „ schimonahul Antipa ”. Se pare că tot acum a fost hirotonit întru ierodiacon şi ieromonah. A trăit apoi într-o chilie, pe care a refăcut-o.

În anul 1860, Cuviosul schimonah Antipa, după o vieţuire de aproape 20 de ani în Sfântul Munte, se reîntoarce în Moldova. Tocmai atunci, doi îmbunătăţiţi monahi moldoveni care trăiau la Athos, Nifon şi Nectarie, începuseră zidirea Schitului românesc Prodromu, care va fi terminat şi sfinţit în 1863. Antipa a fost rugat să meargă în Moldova pentru a strânge ajutoare, în vederea terminării lucrărilor de zidire. A stat la un metoc din Iaşi[2] al unei mănăstiri din Sfântul Munte. Numele său ajunge să fie cunoscut şi aici, încât era căutat de mulţi credincioşi, pentru care era o adevărată pildă de smerenie, de dragoste şi de trăire cu adevărat creştină.

Se îndreaptă apoi spre pravoslavnica Rusie, tot în vederea strângerii de ajutoare pentru Schitul Prodromu. S-a oprit la Kiev, pentru a se închina moaştelor Cuvioşilor părinţi din Lavra Pecerska, după care a pornit spre Moscova, şi în cele din urmă spre Petersburg, unde a primit felurite ajutoare de la mitropoliţii din aceste două oraşe, stareţi de mănăstiri şi credincioşi.

Chiar din primul an al venirii sale în Rusia, a vizitat Mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din lacul Ladoga, în apropiere de Finlanda, care l-a impresionat în chip deosebit. Drept aceea, după ce a trimis ajutoarele la Schitul Prodromu, în noiembrie 1865 s-a aşezat pentru totdeauna la Mănăstirea Valaam, şi anume într-o chilie de la schitul cu hramul Tuturor Sfinţilor. Aici şi-a continuat nevoinţele duhovniceşti, căutând să fie folositor obştei care îl înfiase. De altfel, în această mănăstire erau cunoscute tradiţiile paisiene, căci unii dintre monahii de pe vremuri fuseseră ucenici ai marelui stareţ de la Neamţ. Datorită vieţii sale alese a ajuns să fie cunoscut în părţile de nord ale Rusiei, încât era căutat de mulţi călugări şi credincioşi, pentru slujbe şi cuvânt de învăţătură. S-au format, sub îndrumarea lui, mai mulţi ucenici care l-au urmat în cele duhovniceşti.

După 17 ani de aspră vieţuire, în ziua de 10 ianuarie 1882, Cuviosul Antipa ieroschimonahul şi-a plătit obşteasca datorie, departe de ţara sa, dar mereu cu gândul la ea. A fost înmormântat în gropniţa mănăstirii Valaam. Pentru că era cunoscut şi cinstit de toţi pentru vrednicia sa, unul din ucenicii săi, ieromonahul Pimen, i-a scris viaţa care s-a tipărit în anul următor la Petersburg, în ruseşte, sub titlul : Viaţa vrednică de pomenire a ieroschimonahului Antipa. Cartea s-a răspândit repede, încât în 1893 a apărut din nou, tot la Petersburg.

Faima lui de „ sfânt ” s-a menţinut atât în Rusia, cât şi la Muntele Athos, fie prin aceia care l-au cunoscut în timpul vieţii, fie prin cartea pomenită aici. Aşa se face că în 1906, deci la 24 de ani de la mutarea lui către Domnul, monahii ruşi de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon sau Rusicon, din Sfântul Munte Athos, l-au trecut în Mineiul rusesc pe luna ianuarie, ziua 10, care s-a tipărit atunci în limba slavă. Era deci vorba de o trecere în rândul sfinţilor fără un act oficial de canonizare din partea Bisericii, ci doar prin înscrierea numelui său în Minei.

La noi în ţară, numele schimonahului Antipa a fost mai puţin cunoscut, de vreme ce el şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în afara hotarelor ei. Dar este o mândrie pentru noi că el a fost iubit şi preţuit de monahii ruşi, care l-au trecut în Sinaxar ca „ sfânt cuvios ”, fiind singurul călugăr român athonit care s-a învrednicit de o asemenea cinstire.

Faptul acesta a constituit un temei şi pentru Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în 1992, de a-l introduce în calendarele noastre în ziua chemării sale la Domnul, adică la 10 ianuarie, şi de a-l cinsti ca pe un „ vas ales ” al lui Hristos şi a-i cere să se roage pentru noi şi pentru a noastră mântuire.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul Cuviosului,

glasul al 3-lea :

Povăţuitor preaînţelept al călugărilor şi înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ţi trupul cu nepătimirea şi luminând inimile credincioşilor cu strălucirea virtuţilor tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaş preacinstit al Sfântului Duh şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Troparul Cuviosului,

Glasul al 5 - lea :

Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam. O, Sfinte Părinte Antipa, mult lăudatule, asemenea mult minunaţilor bătrâni ai Moldovei te-ai făcut; şi acum, locuind în slava cerescului Valaam, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne povăţuiască pe calea îngerească.

Sursa : vezi aici.

Acatistul Sfantului Cuvios Antipa de la Calapodesti.

10 Ianuarie.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele :

Condacul 1 :

Ca pe o vistierie a nevointelor sihastresti, te laudam pe tine, Cuvioase Parinte Antipa; ca cel ce te-ai invrednicit, prin harul lui Dumnezeu, a dobandi implinirea virtutilor si lucrarea rugaciunii celei curate, instrainandu-te de patria si neamul tau. Pentru aceasta, intr-un glas, cu bucurie iti cantam : Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Icos 1 :

Din pruncie ai fost ales sa fii salas al Duhului Sfant, Care te-a intarit pururea in lucrarea faptelor bune si in ravna catre viata cea pustniceasca, placuta lui Dumnezeu. Pentru aceasta, noi, cei ce savarsim cu dragoste sfanta pomenirea ta, iti cantam unele ca acestea :

Bucura-te, Cuvioase, zamislit in rugaciune;

Bucura-te, c'a ta mama te-a nascut fara suspine;

Bucura-te, floare rara, pe plaiuri moldovenesti;

Bucura-te, ca iesit-ai din satul Calapodesti;

Bucura-te, mangaiere pentru bunii tai parinti;

Bucura-te, ca pruncia ti-a fost cale catre sfinti;

Bucura-te, c'Alexandru la botez ai fost numit;

Bucura-te, copil ager, luminat de Duhul Sfant;

Bucura-te, cel ce Domnul ti-a pus sufletu-n lumina;

Bucura-te, ca de Duhul, toata inima ti-e plina;

Bucura-te, bunatate, si a ochilor lumina;

Bucura-te, pustnic mare al intinselor cuprinderi;

Bucura-te, faclierul simtitoarelor deprinderi;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 2 :

Auzind cuvintele psalmistului care zice : „ Arata-mi, Doamne, calea pe care trebuie sa merg, ca la Tine am ridicat sufletul meu ", ai plecat la Manastirea Neamt unde ti-ai inchinat viata slujind lui Hristos si ascultarii neconditionate potrivit regulilor sfinte, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 2 :

Daca ai parasit casa parinteasca si satul natal, ai intrat in obstea fratilor si calugarilor din lavra Neamtului unde ai cautat neincetat sa urmezi pravila Bisericii si sa te induhovnicesti din viata parintilor imbunatatiti. Pentru aceasta, primeste de la noi cantarea aceasta :

Bucura-te, ca de tanar ai plecat spre nevointa;

Bucura-te, ca te mangai din iubire si credinta;

Bucura-te, ca la Neamtu ai intrat in manastire;

Bucura-te, ca Fecioara ti-a fost tie ocrotire;

Bucura-te, ca dorit-ai sfanta viata ingereasca;

Bucura-te, ca-ntru tine Domnu' a vrut sa locuiasca;

Bucura-te, ca virtutea ai avut-o ca arvuna;

Bucura-te, ca vrajmasii n-au putut sa te rapuna;

Bucura-te, ca in suflet ai purtat pe Duhul Sfant;

Bucura-te, cel ce cerul l-ai coborat pe pamant;

Bucura-te, ca viata nu ti-a fost decat o cruce;

Bucura-te si primeste lauda ce ti-o aducem;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 3 :

Dupa ani indelungati petrecuti in smerenie si pocainta in obstea Manastirii Neamt, ai avut sfatul imbunatatitului Parinte Dimitrie ca sa pleci in Muntele Sfant al Athonului. Iar acesta, daruindu-ti binecuvantare, ai plecat sa te nevoiesti in Schitul Prodromu, cantand neincetat : Aliluia !

Icosul 3 :

Puterea Celui Preainalt pogorandu-se peste tine, Parinte Antipa, ai implinit cu osardie poruncile Evangheliei lui Hristos, incat numele tau s-a facut cunoscut intre Parintii Athonului, pentru care lucru iti cantam unele ca acestea :

Bucura-te, bun Parinte, plin de har dumnezeiesc;

Bucura-te, ca in suflet razele iubirii-ti cresc;

Bucura-te, pustnic vrednic si inger inaripat;

Bucura-te, ca viata ti-ai ferit-o de pacat;

Bucura-te, floare rara udata de Duhul Sfant;

Bucura-te, ca avut-ai viata sfanta pe pamant;

Bucura-te, piatra-aleasa si frumosul giuvaer;

Bucura-te, ca din lacrimi ti-ai gatit cununa-n cer;

Bucura-te, trandafirul cu petalele-n lumina;

Bucura-te, ca virtutea imbracat-ai ca o haina;

Bucura-te, ca pustia ti-a fost rai duhovnicesc;

Bucura-te, ca in juru-ti flori mirositoare cresc;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 4 :

Vazandu-te pe tine vrajmasul, de Dumnezeu purtatorule, Parinte, sporind in viata cea duhovniceasca, iti pregatea multime de ispite ca sa te piarda; insa, dupa putin timp, s-a rusinat de statornicia ta in lucrarea virtutilor, caci cantai lui Dumnezeu neincetat : Aliluia !

Icosul 4 :

Avand permanent constiinta prezentei lui Dumnezeu in fiinta ta, Parinte Antipa, nu ti-ai lipit inima de trecatoarele desfatari ale vietii acesteia, facandu-te pilda buna celor ce vor sa se mantuiasca; pentru aceasta iti aducem aceste laude :

Bucura-te, ca fiinta ti-o patrunzi cu nepatrunsul;

Bucura-te, cel ce ruga ti-ai impletit-o cu plansul;

Bucura-te, pustnic mare cu desavarsita minte;

Bucura-te, ca'mplinit-ai toate poruncile sfinte;

Bucura-te, pilda buna si profet intre profeti;

Bucura-te, indreptatorul tinerilor intelepti;

Bucura-te, ca in noapte umpli cerul de-ncantare;

Bucura-te, viers de taina pe launtrica suflare;

Bucura-te, cel ce viata ti-a fost Sfanta Liturghie;

Bucura-te, geana'nchisa peste-a vazului trezvie;

Bucura-te, aurora cu raze stralucitoare;

Bucura-te, ca in Athos ai luminat ca unsoare;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 5 :

Precum cerbul care cauta sa se adape din izvoarele cele limpezi ale muntilor, asa si sufletul tau dorea sa se adape din izvoarele cele nesecate ale Harului intru liniste. Pentru aceea, te-ai departat in pustie pentru a petrece impreuna cu ingerii si a canta neincetat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 5 :

Dupa o vreme ai fost nevoit sa parasesti salasele Athosului, Parinte, calatorind pana in partile Novgorodului, unde ai si ramas pana la sfarsitul vietii tale pamantesti. Intampinand si acolo ispite si greutati, nu te-ai despartit de dragostea Stapanului Hristos, pentru care iti aducem aceasta pioasa cantare :

Bucura-te, ca fiinta ti-a fost plina de Treime;

Bucura-te, ca rabdarea te-a suit la inaltime;

Bucura-te, ca pe diavol de rusine l-ai umplut;

Bucura-te, ca de dansul toata viata ai fugit;

Bucura-te, minte, plina de smerita cugetare;

Bucura-te, ca psalmiiti-au fost pururea cantare;

Bucura-te, ochi launtric vazator prin orice gand;

Bucura-te, cel ce harul ti-l impropriezi plangand;

Bucura-te, fericite, tu, preascump al nostru rod;

Bucura-te, ca viata ti-ai dus-o in Novgorod;

Bucura-te, mandra floare a gradinii romanesti;

Bucura-te, ca te-asteapta plaiurile stramosesti;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 6 :

De puterea Duhului Sfant umbrit fiind, Sfinte, cu indrazneala te-ai ridicat impotriva incepatoriilor si stapanitorilor rautatilor celor din lume; si, izgonind viclesugurile lor, toate faptele tale cele bune le-ai savarsit cantand Atotputernicului Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 6 :

Voind Preabunul Dumnezeu sa arate lumii ca nu in zadar se ostenesc toti cei ce implinesc voia Lui, a impodobit, aici pe pamant, pe Cuviosul Antipa cu smerita cugetare si darul inainte-vederii ca sa se preamareasca numele Lui intre prietenii Sai, iar noua, tarie sa zicem :

Bucura-te, cel ce-n tine chipul Lui s-a implinit;

Bucura-te, ca Acela pe tine te-a preamarit;

Bucura-te, cel ce-n dar primesti si darui;

Bucura-te, c-ai dat totul tuturor si fiecarui;

Bucura-te, rugaciune rasucita pe matanii;

Bucura-te, vazatorul de dumnezeiesti vedenii;

Bucura-te, el ce-n taina glasul Domnului asculti;

Bucura-te, ca viata ti-a fost plina de virtuti;

Bucura-te, fantana cea cu apa cristalina;

Bucura-te, focul sacru din a Duhului lumina;

Bucura-te, cel ce trupul cu rugaciune il saturi;

Bucura-te, ca Scriptura ti-a fost pravila si sfaturi;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 7 :

Nici frigul, nici aspra vietuire, nici primejdiile tinutului auster al Novgorodului inghetat nu te-au despartit de dragostea lui Hrisots, Care ti-a incalzit sufletul prin energia Duhului Sfant. Preasfanta Treime te-a pazit in viata aceasta, ca sa folosesti multora si sa inveti pe toti a canta : Aliluia !

Icosul 7 :

Dumnezeu Cel negrait si necuprins de gand si de cuvant, nevazut, neajuns, pururea fiind si Acelasi fiind, Cel care a iubit lumea atat de mult, incat pe Unul-Nascut Fiul Sau L-a dat, ca lumea viata sa aiba si s-o aiba din belsug, te-a ales pe tine, Parinte Antipa, sa-I slujesti cu bunacuviinta. Drept aceea, numele tau, Sfinte, a ramas in memoria celor ce ti-au urmarit viata ta imbunatatita, dar si noua, celor ce-ti cantam :

Bucura-te, cuvioase si dascal al rugaciunii;

Bucura-te, paravanul vanturilor si furtunii;

Bucura-te, fericite, uns cu mir dumnezeiesc;

Bucura-te, floare rara cu miros duhovnicesc;

Bucura-te, ca te bucuri, incetand a' tale plangeri;

Bucura-te, impreuna cu soboarele de ingeri;

Bucura-te, nume pasnic si frumos, cu chip de avva;

Bucura-te urcand trepte, fericit, din slava'n slava;

Bucura-te, ca intrat-ai in timpul lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca de haru-I te-ndulcesti mereu, mereu;

Bucura-te, ca stai vesnic intre cetele de sfinti;

Bucura-te, ca si noua multa mila ne trimiti;

Bucura-te, ca in ceruri te avem mijlocitor;

Bucura-te, ca la Domnul ne esti pururi rugator;

Bucura-te, Parintele Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 8 :

Voind Hristos sa arate lumii ca nu in zadar se ostenesc cei ce fac voia Lui aici, pe pamant, ci mare plata se gateste lor intru Imparatia Cerurilor, a preamarit pe alesul Sau, Antipa, la savarsirea din viata aceasta cu asezarea in ceata prietenilor Lui, cu care impreuna canta lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

Credinta cea dreapta pazind, calea savarsind, incarcat de fapte bune, cand Bunul Dumnezeu a voit, te-a chemat pe tine, Parinte Antipa, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, primind cununa cea nevestejita a slavei Lui. Pentru aceasta, iti aducem aceste laude :

Bucura-te, cel ce-n pace lumea o ai parasit;

Bucura-te, ca in ceruri Hristos - Domnul te-a primit;

Bucura-te, ca te bucuri, incetand a tale plangeri;

Bucura-te, impreuna cu soboarele de ingeri;

Bucura-te, nume pasnic si frumos, cu chip de avva;

Bucura-te urcand trepte, fericit, din slava'n slava;

Bucura-te, ca intrat-ai in timpul lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca de haru-I te-ndulcesti mereu, mereu;

Bucura-te, ca stai vesnic intre cetele de sfinti;

Bucura-te, ca si noua multa mila ne trimiti;

Bucura-te, ca in ceruri te avem mijlocitor;

Bucura-te, ca la Domnul ne esti pururi rugator;

Bucura-te, Parintele Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 9 :

Trupul tau plin de mireasma ostenelilor a fost ingropat in Manastirea Valaam, alaturi de ale acelor cuviosi parinti nevoitori, iar sufletul tau salasluieste pururea in locasurile ceresti, slavind neincetat pe Dumnezeu, cantand : Aliluia !

Icosul 9 :

Nu dupa multa vreme trupul tau s-a dovedit a fi salas al Duhului Sfant, Parinte Antipa. De aceea, cu evlavie sfintele tale oseminte au fost scoase si puse cu cinste, ca o comoara de mult pret, spre inchinare credinciosilor. Iar vestea preamaririi tale de catre Dumnezeu s-a raspandit in toata lumea ortodoxa, dar mai curand in patria si neamul tau din care ai plecat. Pentru aceasta iti cantam :

Bucura-te, ca in chinuri ti-a fost totdeauna traiul;

Bucura-te, ca rabdarea te-a facut sa castigi raiul;

Bucura-te, ca de-a pururi vezi fata Sfintei Treimi;

Bucura-te, ca in juru-ti cresc multime de lumini;

Bucura-te, trup de slava inundat de Duhul Sfant;

Bucura-te, ca pamantul nu te-a socotit pamant;

Bucura-te, podoaba scumpa care ceru 'mpodobesti;

Bucura-te, camara-n care pururi cu Hristos vorbesti;

Bucura-te, chip de inger, in vazduhul necuprins;

Bucura-te, raza sfanta, lumina si foc nestins;

Bucura-te, ca din slava har pogoara sa ne-adape;

Bucura-te 'ndepartare care, totusi, esti aproape;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 10 :

In ceata alesilor Tai ai asezat pe Cuviosul Antipa, cel mult nevoitor. Caci acesta a stiut pe pamant sa preamareasca numele Tau, iar in ceruri Te lauda neincetat impreuna cu ingerii, cantand : Aliluia !

Icosul 10 :

Ca un zid tare impotriva ispitelor esti pentru noi, Sfinte Cuvioase Parinte Antipa; roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru neamul romanesc, ca intru bucuria inimii sa-ti cantam :

Bucura-te, stea cereasca in lumina negraita;

Bucura-te, datatorule de energie nenascuta;

Bucura-te, stiutorul nestiutelor mistere;

Bucura-te, datatorul de stiinta si putere;

Bucura-te, trandafirul inflorit pe vesnicie;

Bucura-te, sfesnic sacru care-n alte zari invie;

Bucura-te, ca stai vesnic intre cetele marite;

Bucura-te, ca prin tine, Hristos mila ne trimite;

Bucura-te, lecuirea bolilor nevindecate;

Bucura-te, datatorul de puteri si sanatate;

Bucura-te, hranitorul cel cu painea mantuirii;

Bucura-te, purtatorul de balsamul lecuirii;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 11 :

Faclie purtatoare de lumina te avem pe tine, Parinte Antipa, ca luminezi toata Biserica Ortodoxa, de la o margine la alta, izvorand buna mireasma si revarsand tamaduiri celor ce cinstesc cu dragoste si se inchina sfintelor tale moaste. Pentru aceasta, lui Dumnezeu, Cel in Treime laudat, ii cantam impreuna cu tine : Aliluia !

Icosul 11 :

Laudam nevointele tale, Cuvioase Parinte, cinstim sfintele tale moaste, preamarim rabdarea ta pentru Hristos, cantam cu bucurie incununarea ta in ceruri si te rugam, cu osardie, sa ne ajuti pe noi in vremea ispitelor si necazurilor, care ne impresoara, ca sa-ti cantam :

Bucura-te, ca in lume te-a umbrit cereasca raza;

Bucura-te, ca prin tine crestinii se lumineaza;

Bucura-te, biruinta, in a lumii osteneala;

Bucura-te, indraznire, in a noastra indoiala;

Bucura-te, vindecare bolilor nevindecate;

Bucura-te, ca esti baie spalatoare de pacate;

Bucura-te, cort de aur si ancora a nadejdii;

Bucura-te, aparare celor ce sunt in primejdii;

Bucura-te, mangaierea celor slabi de suferinta;

Bucura-te, alinare celor ce vin cu credinta;

Bucura-te, scara tare si putere nevazuta;

Bucura-te, izbavirea celor ce cad in ispita;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 12 :

Daruieste, Parinte, si noua din darurile cu care te-a inzestrat Dumnezeu, ca sa putem birui uneltirile vrajmasilor, sa mergem pe calea Adevarului si a dreptatii, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 12 :

Cel ce vezi pururea fata Treimii Celei de o fiinta si nedespartita, Sfinte Cuvioase Parinte Antipa, primeste lauda si cantarea noastra :

Bucura-te, pazitorul, a sihastrilor din munti;

Bucura-te zi de pace si alesul intre sfinti;

Bucura-te, usurinta in ale noastre mari necazuri;

Bucura-te, biruinta si-ajutor in negre ceasuri;

Bucura-te, saturarea celor care iti cer hrana;

Bucura-te, incalzirea celor goi fara de haina;

Bucura-te, cale buna si podoaba fecioriei;

Bucura-te, crin de aur si sadul cuviosiei;

Bucura-te, scutul tare si sabia nedreptatii;

Bucura-te, adevarul si solia demnitatii;

Bucura-te, miluirea celor ce se pocaiesc;

Bucura-te, ajutorul celor ce se mantuiesc;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Condacul 13 :

O, preaminunate Parinte Antipa, omul rugaciunii si podoaba cuviosilor, cel ce ai castigat mostenirea vesnicelor bunatati, primeste aceasta cantare de lauda si, prin rugaciunile tale catre Dumnezeu, cere noua iertare pacatelor si izbavire de chinurile vesnice, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se citeste din nou Icosul 1 :

Bucura-te, Cuvioase, zamislit in rugaciune;

Bucura-te, c'a ta mama te-a nascut fara suspine;

Bucura-te, floare rara, pe plaiuri moldovenesti;

Bucura-te, ca iesit-ai din satul Calapodesti;

Bucura-te, mangaiere pentru bunii tai parinti;

Bucura-te, ca pruncia ti-a fost cale catre sfinti;

Bucura-te, c'Alexandru la botez ai fost numit;

Bucura-te, copil ager, luminat de Duhul Sfant;

Bucura-te, cel ce Domnul ti-a pus sufletu-n lumina;

Bucura-te, ca de Duhul, toata inima ti-e plina;

Bucura-te, bunatate, si a ochilor lumina;

Bucura-te, pustnic mare al intinselor cuprinderi;

Bucura-te, faclierul simtitoarelor deprinderi;

Bucura-te, Parinte Antipa, iubitorule de pustnicie !

Si Condacul 1 :

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Cuviosului Pãrintelui nostru Dometian, episcopul Melitinei.

+ 601.

Acest placut lui Dumnezeu, Dometian, s-a nascut pe cand imparatea Iustin cel Tanar (565-578), din parinti credinciosi, Teodor si Evdochia si, strabatand invatatura cartii, s-a insurat. Insa, degraba, mutandu-se sotia lui din viata aceasta, indata s-a indreptat spre duhovniceasca filosofie si, lasand lumea, pentru dragostea lui Dumnezeu, isi petrecea viata sa in pustnicie.

Voind insa Dumnezeu, la treizeci de ani ai vietii sale, a fost pus episcop al Bisericii din Melitina. Si era pastor nu numai turmei sale, ci si altor popoare era luminator si ajutator, iar, pentru imparatia greceasca foarte trebuitor, ca un purtator de grija al binelui celui de obste. Ca, de multe ori, era trimis de imparatul Mauriciu ( 582 – 602 ) in Persia, in slujba poporului; tot asa, si lui Cosroes i-a fost mijlocitor, in imparatia persilor, si, de multe ori, intaritor asezamintelor celor de pace intre greci si intre persi. Iar cand stapanitorul Varam s-a ridicat contra lui Cosroes si se intinsese, cu indrazneala, pana si la vrednicia imparateasca din Persia, pe acela l-a surpat din stapanire si l-a facut supus si birnic grecilor.

Si era iubit prieten imparatului Mauriciu, de la care daruit fiind cu mult aur si averi, pe toate acestea le-a impartit la sfintele biserici si la casele de oaspeti, spre hrana saracilor. Si, venind in Constantinopol, a trecut la Imparatul Ceresc, din cele de aici. Si cinstit a fost trupul lui de sobor imparatesc si bisericesc si a fost adus intru a sa cetate, Melitina. Si mult bine a facut in viata si dupa mutarea sa, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Sursa : proloagele din 10 ianuarie.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea celui întru Sfinti Pãrintelui nostru Marcian, preotul si iconomul Bisericii celei mari din Constantinopol.

+ 474.

Pe cand imparateau Marcian si Pulheria ( 450 – 457 ), a inflorit cu bunatatile in Constantinopol, preaminunatul barbat Marcian Fericitul, care avea ca patrie Roma cea veche, din parinti credinciosi fiind si de bun neam. Si, mutandu-se ei din Roma cea veche in cea noua, au adus cu ei si pe acest fiu al lor Marcian, copil tanar, care bine strabatea invatatura cartii si se deprindea la bune obiceiuri si dorind el sa se daruiasca Casei lui Dumnezeu, venea totdeauna, cu sarguinta, la cantarea bisericii. Si era iubit de patriarhul din acea vreme si l-a randuit pe el intre clericii sai, iar, nu dupa multa vreme, vazandu-l pe el, desi tanar cu anii, dar batran prin curatia vietii si cu intelegerea, ca adevarata caruntete este intelepciunea oamenilor si viata nespurcata este varsta batranetilor, l-a judecat pe el a fi vrednic de randuiala preotiei, iar, mai apoi, si iconomul Bisericii celei mari l-a pus. Si, mutandu-se parintii lui din cele de aici, multe averi dupa dansii au ramas Fericitului Marcian, pentru ca le era unul nascut si, pentru aceasta, lui unuia i-au intrat in maini, ca mostenire, toate bogatiile parintilor, pe care nu la cele lumesti le-a cheltuit, ci lui Dumnezeu pe toate le-a dat, pe cei saraci indestuland si bisericile Domnului cele vechi innoindu-le si biserici noi, din temelie, zidind si impodobind.

Deci, a zidit o biserica noua, preafrumoasa si cu multa cheltuiala, Sfintei Mucenite Anastasia. Iar, cand cineva din prietenii lui se mira de atata cheltuiala pentru zidirea si infrumusetarea ei, Sfantul a zis catre dansul : " De as avea o fiica si as voi ca sa o logodesc pe ea mireasa, cuiva din cei mari, au n-as cheltui multime de aur, ca sa o infrumusetez pe ea ? Au nu este Biserica mireasa lui Hristos ? ".

Asa, Fericitul, indurat si datator de buna voie, era spre podoaba sfintelor biserici, iar pentru el era scump si nemilostiv, ca nu numai ca se imbraca in haine proaste, ci, uneori, si de aceste proaste haine dezbracandu-se, le daruia celor ce le trebuiau, precum arata cuvantul.

Ca sosind ziua sfintirii bisericii zidita de el, la ziua insasi intru care Sfanta Anastasia muceniceste s-a savarsit pentru Hristos, adica la 22 decembrie, pe cand se facea mutarea moastelor de la biserica cea mica, veche, in biserica cea noua, zidita de Marcian, mergand inaintea carului cu Sfintele Moaste patriarhul Ghenadie, cu tot clerul, si imparatul, cu toata curtea lui, iar Marcian, in felon, mergea in rand cu ceilalti preoti, un sarac s-a apropiat de el si cerea de la dansul milostenie.

Iar el, neavand la sine nimic si nevrand sa lase neajutorat pe acel sarac, tainuindu-se de toti, a mers la un loc ascuns si, dezbracandu-si haina sa, a dat-o saracului si a ramas gol, numai in felon imbracat, dupa cuvantul Domnului : " Celui ce cere de la tine, da-I ", nestiind nimeni ceea ce se facuse.

Deci, pentru viata lui cea atat de imbunatatita, i-a dat Dumnezeu lui darul facerii de minuni: darul sa izgoneasca dracii si sa tamaduiasca pe cei cei bolnavi. Si a zidit Cuviosul Marcian si alta biserica, Sfintei Mucenite Irina, iar bisericile Sfantului Teodor si a Sfantului Isidor le-a innoit.

Si umbla noaptea pe uliti, ajutand pe saraci, tamaduind pe bolnavi, imbracand pe cei morti, izgonind duhurile din cei indraciti, intorcand la viata, dupa legea lui Dumnezeu, pe cei pacatosi. Caci cu totul era in Dumnezeu si Dumnezeu intru el. Iar, la sfarsit, a grait cuvintele acestea : " Doamne in mainile Tale dau amandoua acestea, sufletul, pe care Tu Insuti l-ai zidit si bisericile pe care, cu a Ta voie, le-am zidit si le-am innoit ". Si asa, plin de ani si de fapte bune, s-a mutat la Dumnezeu.

Sursa : proloagele din 10 ianuarie.

[1] Grigore.

[2] Bucium.

Vietile Sfintilor – Audio : Sursa : audio vezi aici.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea sfântului Amonie, care în pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.