Cugetari : '' Rugaciunea constituie o înaltare a intelectului catre Dumnezeu; ea este o conversatie a intelectului cu Domnul. '' . Evagrie din Pont.

În această zi, a treizecea, facem pomenirea Sfântului Măritului Apostol Iacob al lui Zevedei, fratele sfântului Ioan, de Dumnezeu cuvântătorul.

 +42.

    Sfantul Iacov, fiul lui Zevedei, era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari si a fost frate cu Sfantul Ioan, cuvantatorul de Dumnezeu, si era unul din cei doisprezece Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie " de la vanarea pestilor ". A fost numit Iacov cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul cu acelasi nume, care a fost cel dintai episcop al Ierusalimului si care s-a numit Iacov cel Mic.

    La chemarea Domnului, cei doi frati au lasat mrejele si pe tatal lor si au urmat pe Hristos. Ei stiau, ca fosti ucenici ai Botezatorului, ca Iisus este Mesia - Hristos si credeau in El, luand aminte la invataturile ce ieseau in preacurata gura Lui si fiind martori la minunile facute de El. Si atat ii iubea Domnul, incat unuia i-a dat spre rezemare pieptul Sau, iar celuilalt i-a fagaduit paharul pe care El Insusi l-a baut. Insa si ei atat L-au iubit pe Domnul si atata ravna au aratat fata de Dansul, incat si foc din cer au voit sa pogoare peste cei ce nu credeau in El. Pe acesti doi frati si pe Petru, nicidecum nu-i lasa Mantuitorul fara sa le descopere mai mult decat celorlalti Apostoli dumnezeiestile Lui taine, precum s-a petrecut pe Tabor, cand a voit sa-Si arate slava dumnezeiestii Sale, iar, mai tarziu, in Ghetsimani, cand le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adanca a Crucii si a smereniei Sale. 

    Traditia marturiseste ca, dupa patima cea de bunavoie, dupa Invierea si Inaltarea Domnului la cer, dupa primirea Sfantului Duh, Sfantul Apostol Iacov a fost in Spania si in alte parti si, acolo, a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu si ca s-a intors la Ierusalim, invatand cu toata indrazneala ca Iisus este adevaratul Mesia, Mantuitorul lumii.

    Aceasta vazand-o, paganii s-au pornit cu manie mare si au indemnat pe Irod Agripa ( 41 -  44 ) sa ridice prigoana asupra Bisericii lui Hristos, iar pe Iacov sa-l ucida. Deci, Irod a pus mana pe cativa din fruntasii Bisericii, ca sa-i piarda si a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-au inchis in temnita. Si, spune traditia, ca, dupa taiere, ucenicii Sfantului Iacov, luand trupul invatatorului lor, dupa dumnezeiasca povatuire, l-au dus in Spania, unde si pana acum, la mormantul lui de la Compostella, savarsesc minuni, intru slava lui Iisus Hristos Dumnezeu, Cel ce este slavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, de toata faptura, in veci.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 30 Aprilie.

Cântare de laudă la Sfântul Apostol Iacov.

lacov al lui Zevedei unul dintre cei trei ucenici a fost

Care de vederea tainelor Domnului s-au învrednicit.

El pre Domnul a văzut Carele schimbatu-Sa la faţă,

In veşmînt alb ca lumina,

Faţa Lui ca soarele strălucind.

El pre Domnul a văzut rugîndu-Se cu picuri de sînge,

In Grădina Ghetsimani,

Ca un prizonier

In temniţa lumii.

De această nepotrivire lacov s-a tulburat,

Pînă cînd însuşi Domnul cu Lumina învierii

Pre Apostolul Său l-a luminat.

Domnul înviind, lacov a crezut;

Tulburarea lui grea s-a risipit ca un fum.

Iar cînd Duhul S-a pogorît pre Apostoli luminînd,

lacov de nebiruită putere s-a covîrşit.

El războiul în contra a demonilor stăpînire

Cu putere, zi şi noapte, a purtat.

El cu minuni mari, de Hristos hărăzitul,

Numele lui Dumnezeu către popor şi popoare,

Spre a Domnului slavă, a purtat:

Pînă cînd Numele lui Hristos Dumnezeu

In întreaga lume a stălucit.

Zadarnic Irod sîngerosul

Capul Apostolului L-a tăiat;

Căci pe al viteazului său cap Domnul

Cununa biruinţei

A aşezat.

Sinaxarul zilei. – Audio, vezi aici.

Tot în această zi, cuvant despre ascultarea de parinti.

    In zilele lui Teodosie cel Mare ( 379 - 395 ) era in Constantinopol un om, cu numele Iulian, imbunatatit cu viata si foarte bogat in tineretile lui. Si avea un singur fiu, numit Teofil. Iar la batranete a saracit mult si, neavand cele de nevoie pentru trup, a zis fiului sau : " Fiul meu, iata, dupa cum vezi, eu sunt neputincios, si atata de sarac, incat nu am cu ce sa te hranesc si nici cu ce sa-mi petrec viata mea. Dar vreau sa te rog pe tine ca sa-mi faci o voie, pentru ca sa ma usurez si eu, smeritul, sa te invrednicesti, pentru ascultarea ta, de fericirea cereasca ". Iar acela a zis : " Spune-mi tata, orice poftesti si eu te voi asculta la lucrurile cele cuviincioase ". I-a zis lui batranul : " Fericitul Avraam avea un fiu din fagaduinta si s-a dus la munte, ca sa-l junghie, si acela nu s-a dat inapoi, ci, si lemnele le purta cu bucurie, cu osardie purtand urma tatalui sau. Si nu numai aceasta ci si multi altii au ascultat pe parintii lor. Asa fa si tu, fiule preaiubite, asculta porunca mea si nadajduiesc de la Dumnezeu, cel iubitor de oameni, ca nu te vei necaji pentru aceasta ". Deci i-a zis lui Teofil : " Au voiesti si tu sa ma omori ? ". Iar tatal a raspuns : " Sa nu fie fiule, ca sa fac o faradelege ca aceasta; ci o porunca sa-mi implinesti, sa primesti sa te vand ca pe un rob al meu, ca sa-mi usurez batranetile mele si sa nu umblu cerand, ca un sarac lipsit. Si milostivul Dumnezeu va face mila cu tine pentru bunatatea aceasta, ca sa-ti dea tie bogatie nemasurata intru aceasta lume, iar sufletul tau sa-l odihneasca in sanurile lui Avram. Si inca a doua porunca sa o pazesti, pana in ceasul mortii tale: de vei avea un lucru sau o slujba, la care te va trimite domnul tau, sa-ti aduci aminte ca sa te duci mai intai la Sfanta Liturghie, cand este vremea, apoi, iarasi, du-te la slujba ta, dupa sfarsitul Liturghiei. De asemenea, sa ai catre Preasfanta Fecioara multa evlavie. Si daca vei face asa, te va izbavi Domnul de la o mare si nesuferita furtuna ". Iar acela a raspuns : " Dupa cum voiesti, parintele meu, asa fa ".

    Deci, a doua zi, a vandut Iulian pe fiul sau unui dregator al palatului, Constantin cu numele. Acesta tinea mult la tanar, pentru multa lui ascultare, pentru infranarea si pazirea curatiei si smerenia lui, pentru frumusetea fetii lui, pentru cunostinta si invatatura lui. Si il insotea totdeauna la plimbare si la masa, pentru ca-l slujea cu sarguinta. Deci, intr-una din zilele acelea, ducandu-se la palatul imparatesc, domnul sau a uitat acasa un hrisov cu insemnari de seama si l-a trimis pe Teofil sa alerge, in graba, sa-l aduca. Iar tanarul a alergat, pe cat a putut, si, intrand in camara dregatorului cu indrazneala a luat hrisovul. In ceasul acela, insa, acolo, femeia dregatorului se desfrana cu un rob al ei, iar tanarul n-a cautat la ei, in graba lui. Insa ticalosii aceia, care au facut pacatul, au cugetat rele asupra lui. Deci, venind dragatorul, i-a zis lui femeia : " Pentru aceasta ai cumparat pe nerusinatul de rob, ca sa vina in pat sa se desfraneze cu mine ? Ca daca n-as fi strigat ca sa-mi ajute cutare, lua cinstea mea paganul acela. Au sunt de neam prost si nenorocit, de m-ai defaimat ? Asa ma jur pe parintii mei si pe mantuirea sufletului meu, de nu voi vedea maine taiat capul intru tot indraznetului si al obraznicului robului aceluia, nu stau nici un ceas mai mult in casa ta, ci ma despart de tine si imi iau zestrea mea ". Acestea auzindu-le, dregatorul s-a maniat asupra robului si a fagaduit sa-i faca voia ei.

    Si, a doua zi, s-a intalnit in palat cu judecatorul cetatii si i-a zis : " Maine de dimineata iti trimit pe rob al meu, sa-i tai capul lui, si sa-l pui intr-o panza, sa-l pecetluiesti si sa mi-l trimiti ". Iar judecatorul a zis : " Eu nu fac nedreapta judecata, trebuie sa marturiseasca trei oameni, in scris, ca este vrednic de moarte, ca sa-l omor ". Atunci, dregatorul a zis inaintea a trei martori : " Am cumparat un rob tanar si acela a silit pe doamna mea, ca sa doarma cu dansa ".  Acestea zicand, a luat marturie scrisa si asa a primit judecatorul ca sa-l omoare. Deci, cand s-a facut ziua, a strigat dregatorul pe acel nevinovat, zicandu-i lui : " Du-te la judecator si ii spune lui ca il felicit si sa-mi trimita raspuns ". Si Teofil ducandu-se, a trecut pe langa o biserica a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, in care se slujea. Atunci si-a adus aminte de parinteasca porunca si, intrand in biserica aceea, a ramas pana la incheierea slujbei.

    Deci, robul cel rau, acela care se desfranase cu femeia dregatorului, vazand ca a zabovit judecatorul ca sa trimita capul lui Teofil, a zis dregatorului : " Sa ma duc eu sa-l aduc, daca puruncesti ". Iar acela a zis lui : " Du-te ". Si acesta, alergand, ca si cand ar fi vrut sa ia o comoara de mult pret si ajungand la casa judecatorului, a intrat, felicitandu-l pe dansul, in numele dregatorului. Dar acolo sta ascuns calaul, cu sabia ascutita, si i-a taiat capul lui indata. Si, spalandu-l, l-a infasurat intr-o panza. Iar, cand a vrut sa-l pecetluiasca, iata, a ajuns si robul cel credincios si fara de viclesug, dupa ce s-a ispravit Liturghia. Si, felicitand pe judecator, a luat de la dansul capul pecetluit intr-un sort, nestiind ce are inauntru.

    Cand s-a intors la stapanul sau, toti s-au minunat si, mai ales doamna lui; ca l-au trimis sa-i taie capul, iar el s-a intors sanatos. Si, intrebandu-l pe dansul ce a adus acela a raspuns, zicand : " Dupa cum mi-ai poruncit, doamne al meu, am felicitat pe judecator si, indata, mi-a dat lucrul acesta, sa ti-l aduc: eu nu stiu ce este inauntru ". Deci, luandu-l si descopecetluindu-l, au aflat capul desfranatului. Iar, desfranata s-a ingrozit si a ramas fara glas mult timp. Apoi, dupa ce si-a venit in mintea ei, a inteles judecata cea dreapta a lui Dumnezeu. Si, fiindu-i frica, ca nu cumva, sa patimeasca ceva asemenea si ea, ca o pricinuitoare a raului, a plans din toata inima si a marturisit cu indrazneala faradelegea ei, zicand : " Domnul meu, eu ticaloasa si nenorocita sunt pricina raului acestuia. Si ma tem sa nu patimesc, cumva, dupa lucrurile mele, ca nu este lucru ascuns, cum zice glasul Domnului, care sa nu se faca aratat. Iata, sunt astazi trei ani si jumatate de cand fac pacatul acesta, cu robul tau cel omorat si tu n-ai stiut, iar robul acesta tanar este curat si pacat nicidecum nu a facut, ci, cu nedreptate l-am defaimat, ticaloasa. Pentru aceasta, Domnul cel drept a iubit dreptatea, dand fiecaruia dupa lucrurile lui. Deci, iarta-ma pe mine, domnul meu, pentru indurarile lui Dumnezeu, ca de astazi, inainte nu-ti voi mai gresi tie ".

    Si au luat toti frica si spaima, slavind pe Domnul cel iubitor de oameni, ca niciodata nu trece cu vederea pe cela ce face voia Lui. Atunci, dregatorul a intrebat pe Teofil, sa-i spuna toate cele despre dansul, adica petrecerea lui si faptele lui cele bune. Si acela i-a povestit despre bunul neam, cel mai dinainte al tatalui sau, si saracia cea mai de pe urma, despre ascultarea pe care a facut-o, de s-a vandut ca rob, ca sa hraneasca pe tatal lui cel batran si despre porunca pe care i-a dat-o, ca sa se duca la Sfanta Liturghie si celelalte. Iar dregatorul, acestea auzindu-le, l-a luat pe dansul nu ca pe un rob, ci ca pe un fiu al lui adevarat, mancand impreuna cu dansul si impreuna petrecand. Si nu numai aceasta, ci si mostenitor l-a scris, la toata averea lui.

    Pentru aceasta, si noi iubitilor, sa ne tememe de judecata lui Dumnezeu si sa ne ducem la biserica si sa stam cu frica si cu cutremur pana la sfarsitul Liturghiei, ca si cum am vedea cu ochii cei trupesti pe Insusi Stapanul Hristos, care va sa ne judece pe noi, in ziua cea infricosatoare a invierii celei de obste; si sa nu iesim afara pana nu se va sfarsi slujba, si nici sa nu indrazneasca cineva sa vorbeasca in biserica. Iar acela care iese din biserica, fara de mare nevoie, sau va vorbi de grijile trupesti, se aseamana lui Iuda, care s-a sculat de la Cina cea de Taina si, ca un nemultumitor, s-a dus si l-a vandut le Hristos.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 30 Aprilie.

Tot în această zi, cuvant din Limonar, despre un tanar izbavit de la moarte.

    Ne-a spus noua ava Paladie : " Un oarecare om a fost prins facand furtisag si, dupa lege fiind pedepsit, graia ca si altul a fost tovaras cu el.

    Deci, acela de care zicea hotul era un tanar, ca de douazeci de ani. Si au fost mult batuti amandoi, iar tanarul graia : N-am facut furtisag si nici n-am fost cu el. Si mult chinuindu-i pe dansii, i-au osandit ca sa-i spanzure pe lemn. Si, daca au ajuns la locul osandirii, au vrut ostasii dregatorului sa-l spanzure intai pe cel tanar. Iar tanarul s-a inchinat ostasilor, zicand : Va rog, pentru Domnul, intoarceti-ma spre rasarit, ca sa iau aminte la Cel rastignit. Au grait lui ostasii : " Pentru ce graiesti aceasta ? A raspuns lor tanarul : Domnii mei, am numai sapte luni, eu, ticalosul de cand am luat Sfantul Botez si m-am facut crestin. Si, auzind aceasta, ostasii au lacrimat pentur tanar. Iar, batranul, auzind a racnit foarte si a zis ostasilor : La Serapis si la Cronos, faceti-ma pe mine a lua aminte. Atunci, afland ostasii credinta cea rea a batranului, au lasat pe tanar si l-au spanzurat pe batran. Si, spanzurand ei pe batran, iata un ostas calare, trimis de la dregator a venit degraba, cu porunca de a nu spanzura pe tanar, ci a-l aduce la curtea imparateasca.

    Si s-a facut bucurie mare ostasilor si tuturor celor ce erau de fata si l-au dus pe el inaintea divanului si l-a slobozit pe el imparatia. Iar tanarul, afland de izbavire, cand nu mai nadajduia, indata s-a dus si s-a facut calugar. Iar aceasta am scris-o, sa-mi fie, si mie si voua, de folos ca sa cunoastem ca stie Dumnezeu a-i izbavi din napasta pe cei binecredinciosi. Caruia este slava acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

Sursa : Limonar / Vietile Sfintilor / Livada Duhovnicească.

Tot în această zi, facem pomenirea sfântului Clement, făcătorul de canoane, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, facem pomenirea sfântului mucenic Maxim.

Tot în această zi, aflarea moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei.

Tot în această zi, facem pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Donat, episcopul Evriei.

Tot în această zi, facem pomenirea sfintei muceniţe Arghira, care a mărturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1720, şi s-a săvârşit chinuită în temniţă.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cugetari : '' Esti desavârsit atunci când, în locul tau, îl preferi pe aproapele. ''. Avva Iacov.

În această zi, a douăzeci şi noua, facem pomenirea sfinţilor nouă mucenici : Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon, care au patimit in Cizic.

 303 - 305.

    Cetatea Cizicului se afla in Asia Mica, langa marea Helespontului, care desparte Asia de Europa. Si era Cizicul acesta la hotarul cu Troda, unde vasul alegerii, Sfantului Pavel, a pus, cel dintai, samanta cuvantului lui Dumnezeu. Dar, pana la marele Constantin, cetatea Cizicului nu avea multi crestini, din pricina paganilor imparati ai Romei, care prigoneau Biserica lui Hristos. Ca dadeau infricosate porunci si trimiteau cranceni dregatori, prin toate tarile imparatiei romanilor, si-i sileau pe toti cetatenii sa se inchine la idoli, iar cei ce nu se supuneau, cu groaznica moarte erau pedepsiti. Atunci, multi credinciosi se ascundeau, fugind prin munti si prin pustii, iar altii, mai tari in credinta, ravnind sa marturiseasca la aratare numele lui Hristos, isi puneau sufletul lor pentru El.

    Asa a fost si cu acesti noua barbati viteji, nemiscati in dreapta credinta, arzand de ravna pentru Dumnezeu, ale caror nume sunt acestea: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostin, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie si Filimon. Ca, fiind ei din locuri si tari diferite, s-au adunat in Cizic, si nebagand in seama groaznicile chinuri imparatesti si frica de tirani, preamareau pe Hristos-Adevarul si defaimau cinstirea idolilor, ca pe o inchinaciune adusa diavolului.

    Aceasta vazand-o slujitorii, indata, ca niste lupi pe oi, i-au prins cu salbaticie, pe cei noua barbati si fara de omenie legandu-i, i-au dus la judecata inaintea dregatorului cetatii Cizic. Si au fost aruncati in temnita si chinuiti, ca sa se lepede de Hristos si sa jertfeasca idolilor, dar Mucenicii lui Hristos nu s-au departat de Domnul, rusinand si ocarand pe stapanitori. Drept aceea, s-au taiat capetele si tot in acel loc li s-au ingropat si trupurile.

    Dupa cativa ani, insa, imparatind Marele Constantin, a incetat prigoana si lumina dreptei credinte a rasarit in toata lumea. Atunci si in Cizic, binecredinciosii crestini au scos din pamant moastele Sfintilor noua Mucenici, pe care, gasindu-le nestricate, le-au pus in racla noua si au zidit o biserica pentru pomenirea lor. Si s-au inmultit, de atunci, crestinii in Cizic si multe tamaduiri si minuni s-au facut prin acele sfinte moaste. Tot prin puterea lor a fost eliberat, din temnita si Elevsie, episcopul Cizicului, murind in razboiul cu persii imparatul Iulian, luptatorul impotriva credintei, care-l bagase la inchisoare.

    Si stralucea cetatea Cizicului cu lumina sfintei credinte, intarindu-se, ca si cu un zid nesurpat, prin mijlocirile acelor Sfinti Mucenici, catre Dumnezeu cu ale caror sfinte rugaciuni, sa ne invrednicim si noi de darul si de mila Domnului nostru Iisus Hristos, totdeauna acum si in veci. Amin.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 29 Aprilie.

Sinaxarul zilei. – Audio, vezi aici.

Tot în această zi, cuvant despre calugarul cel invatat de o femeie.

    Ne-a spus noua un parinte ca, din viata de obste, a fost trimis un frate, la slujba in sat. Si era un mirean, care locuia in sat la care de multe ori venea calugarul, iar el il primea pe dansul cu credinta. Si avea omul acela o fiica vaduva, care putin vietuise cu barbatul ei. Iar fratele, de multe ori intrand si stand la dansii, a fost biruit cu gandul spre dansa, iar ea, cuminte fiind, a priceput gandul lui si se pazea sa nu vie inaintea lui.

    Iar, intr-una din zile, s-a dus tatal ei in cetate, pentru oarecare trebuinta, lasand-o pe ea acasa. Si, venind fratele a aflat-o pe dansa singura in casa si i-a zis ei : " Unde este tatal tau ? ". Iar ea a zis : " In cetate ". Iar el a inceput sa se tulbure spre dansa si a vrut a se atinge de ea. Iar ea, cu intelegere, a grait lui : " Nicidecum sa nu te tulburi, parinte; tatal meu pana maine nu vine si aici numai amandoi suntem. Insa stiu ca voi, calugarii, nimic nu faceti fara de rugaciune. Scoala-te, dar, si te roaga lui Dumnezeu si ce-ti va spune tie in inima ta, aceea sa faci. Iar el, nevrand, mai mult se tulbura. Iar ea, vazand aceasta, a grait lui : " Avut-ai candva femeie? ". Iar el a zis : " Nu si pentru aceasta, vreau sa stiu ce este ". Iar ea a zis : " Pentru aceasta te tulburi ? ". Si, vrand a-i potoli patima lui si a-i astampara aprinderea lui, a zis : " Acum sunt la sorocul femeiesc si nimeni nu poate a se apropia de mine ".  Si fratele, auzind de la dansa unele ca acestea si altele mai multe, venindu-si in sine, a inceput a plange. Iar ea, vazandu-l pe el ca si-a venit in sine, a inceput a-i grai lui : " De te-as fi ascultat pe tine si am fi savarsit pacatul, cu ce ochi as fi cautat la fata tatalui meu ? Si, tu, mergand la manastirea ta, cum ai fi ascultat ceata sfintilor parinti, cantand si slavind pe Dumnezeu ? Deci, rogu-te pe tine, desteapta-te si sa nu cutezi, pentru o mica pofta, sa-ti pierzi ostenelile faptelor celor bune, de atatia ani, si sa te lipsesti de vesnicele bunatati ".

    Si, auzind acestea, fratele s-a dus multumind lui Dumnezeu, ca, prin buna intelegerea ei, nu l-a lasat pe el a pieri pana la sfarsit. Si a marturisit tuturor ceea ce s-a intamplat. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea !

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 29 Aprilie.

Tot în această zi, facem pomenirea preacuviosului părintelui nostru Memnon mărturisitorul, făcătorul de minuni.

Acest între sfinţi părintele nostru Memnon, lepădându-se de lume pentru Dumnezeu şi petrecând cu dreptate şi cu plăcere dumnezeiască, cu ascultare şi cu plecăciune s-a făcut conducător monahilor. Fiind blând şi smerit şi plin de dragoste, s-a făcut şi făcător de minuni; căci odinioară venind lăcuste pe semănăturile mănăstirii, a ieşit sfântul şi prin rugăciune le-a gonit cu foc, şi s-au înecat în râu. Şi într-un loc fără de apă, a făcut prin rugăciune de a izvorât apă, care şi până în ziua de astăzi izvorăşte pururea întru slava lui Hristos. Altă dată iarăşi lovind furtuna pe nişte călători ce călătoreau pe mare cu corabia, şi rugându-se sfântului să le fie în ajutor, s-a arătat între dânşii cârmuind corabia şi îmbărbătându-i să nu se teamă, i-a scos curând cu linişte la liman. Aşa strălucind mulţi ani, şi făcând minuni, da mântuire celor ce-l chemau în ajutor. Şi făcându-se plăcut până la sfârşit, s-a dus către Domnul plin de merindea faptelor bune.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 29 Aprilie.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfântul Vasile de Ostrog.

Sfîntul Vasile s-a născut la Popova, un sat din Herţegovina, din părinţi simpli şi temători de Dumnezeu. Încă din tinereţe el era plin de dragostea de biserică şi de Dumnezeu şi, ajungînd la vîrsta adultă, el a intrat călugăr în Mînăstirea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Trebinie. Ca monah el s-a făcut repede cunoscut pentru viaţa lui plină de rîvna tuturor neovinţelor monahiceşti. Căci Sfîntul Vasile lua asupră-şi nevoinţă peste nevoinţă, fiecare tot mai grea faţă de cea pe care o avusese mai înainte. După o vreme, el a fost ridicat, în pofida voinţei lui, Episcop de Zahum şi Skenderia. Ca ierarh el a locuit mai întîi la Mînăstirea Tvrdoş, iar de acolo, ca un bun păstor, şi-a întărit toată turma în credinţa ortodoxă, păzind-o de cruzimile turcilor şi de viclenia latinilor [romano-catolicilor]. Dar cînd sfinţitul Vasile a fost împresurat din toate părţile de duşmanii lui care voiau să-i scoată sufletul, pe al lui şi pe al turmei, şi cînd Tvrdoş a fost devastată de turci, el a hotărît să plece la Ostrog, unde a dus o viaţă de încă şi mai aspre nevoinţe, păzindu-şi de acum turma sa cu rugăciunea cea cu picuri de sînge, făcută noaptea şi ziua.

El a adormit în Domnul cu pace, în veacul al şaisprezecelea, lăsînd în urmă sfintele sale moaşte întregi şi făcătoare de minuni, pînă în ziua de astăzi. Minunile care se lucrează la racla Sfîntului Vasile din Ostrog sînt nenumărate. Creştini, dar şi musulmani vin la sfintele acestea moaşte şi îşi află vindecarea celor mai grele şi mai cumplite boli. La aceste sfinte moaşte are loc un mare pelerinaj anual, la Sfîntul Praznic al Pogorîrii Sfîntului Duh.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 29 Aprilie.

 

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH VASILE AL OSTROGULUI.

29 aprilie / 12 mai.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele :

CONDACUL 1 :

O, preafericite Ierarhe Vasile, ca o stea a Cuvântului străluceşti până la marginile lumii cu razele minunilor în noaptea cea întunecată a păgânătăţii, iar celor binecredincioşi te arăţi ca un soare al Înţelepciunii ce îi călăuzeşti către Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează sufletele noastre spre a-I cânta Lui împreună cu tine : Aliluia !

ICOSUL 1 :

Cu toiagul înţelepciunii şi luminat de raza blândeţii Păstorului Celui Mare ai povăţuit turma ta către izvoarele cele înţelegătoare ale darurilor Duhului, din care adapă-ne şi pe noi, cei însetaţi de mântuire, ca să-ţi culegem flori de laude din grădina cea tainică a inimii :

Bucură-te, icoană a păstorului jertfitor ;
Bucură-te, rug nemistuit al rugăciunii;
Bucură-te, înger în trup iubitor al tainelor cereşti ;
Bucură-te, crin al sfinţeniei ce bine înmiresmează mănăstirea Ostrog;
Bucură-te, poartă a mântuirii celor neputincioşi;
Bucură-te, liman prea dorit al înţelepciunii ;
Bucură-te, uşă cerească prin care aflăm cămara rugăciunii;
Bucură-te, săgeata umilinţei ce smereşte inimile împietrite;
Bucură-te, glas al tainelor Cuvântului;
Bucură-te, luminarea celor cu minte întunecată;
Bucură-te, râu dulce curgător al înţelepciunii;
Bucură-te, munte duhovnicesc în pământ binecuvântat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 2 :

Dintr-o evlavioasă familie ai răsărit Sfinte Vasile, ca un rod al rugăciunii încununate cu smerenie, făcând bucurie părinţilor tăi şi dascălilor care au aprins în inima ta prin înţelepte învăţături râvna spre a cânta Domnului neîncetat cu îngerii : Aliluia !

ICOSUL 2 :

Pentru a fi păzit de ispitele tinereţii, de mic ai fost dus de evlavioşii şi înţelepţii tăi părinţi la mănăstirea Zavala, unde aprinzându-te de dorul vieţuirii îngereşti, ai zburat cu aripile rugăciunii către tronul Celui Ce Se odihneşte pe heruvimi şi binevoieşte a fi tu, Sfinte Ierarhe Vasile, încununat cu laude ca acestea :

Bucură-te, copilărie luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, vieţuire întru lumina rugăciunii;
Bucură-te, că de mic te-ai întraripat cu dorul fecioriei;
Bucură-te, că de cursele tinereţii ai fost păzit;
Bucură-te, că ai aflat comoara darurilor Duhului;
Bucură-te, că te-ai jertfit pe rugul rugăciunii;
Bucură-te, că ţi-ai zidit casa sufletului pe temelia Vieţii;
Bucură-te, că ai urmat glasul Cuvântului de mântuire;
Bucură-te, că ai defăimat deşertăciunile lumeşti;
Bucură-te, că te-ai îngrădit cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, stea luminată de Soarele Cel veşnic ;
Bucură-te, inimă întru care străluceşte focul iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 3 :

Sub îndrumarea dascălilor înţelepţi din mănăstire te-ai desăvârşit întru cunoştinţa cea duhovnicească şi jugul lui Hristos luându-l pe umeri la mănăstirea Tvrdos, cu îngerii cântai neîncetat cu mulţumire Celui Ce te-a chemat la vieţuirea îngerească: Aliluia !

ICOSUL 3 :

Cel Ce te-a chemat la călătoria cerească pe scara rugăciunii binevoit-a şi pe pământ a-ţi povăţui paşii în călătoria cea duhovnicească la mănăstirile din Rusia, Israel şi Serbia, ca urmând şi tu nevoinţele Sfinţilor să te învredniceşti de laude ca acestea :

Bucură-te, căci cu aripile Duhului ai zburat la înălţimi cereşti;
Bucură-te, că pe calea Crucii L-ai urmat pe Hristos;
Bucură-te, că însuşi te-ai făcut lăcaş cinstit al Treimii;
Bucură-te, că rugăciunea ţi-a fost prietenă pe calea mântuirii;
Bucură-te, vas plin de mirul smereniei;
Bucură-te, carte a tainelor Împărăţiei ;
Bucură-te, că te-ai întărit în pelerinajul dăruit de Domnul;
Bucură-te, că la nevoinţele Sfinţilor ai luat aminte ca să le urmezi;
Bucură-te, că ai umplut vistieria inimii de cuvinte înţelepte;
Bucură-te, iubitorule de vieţuire înaltă;
Bucură-te, podoabă a ierarhilor Serbiei;
Bucură-te, călător pe calea rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 4 :

Inima ta curată întru care străluceau razele smereniei ai dăruit-o Celui blând şi smerit cu inima, Care a prefăcut-o în altar al gândurilor dumnezeişti, la care primeşte şi suspinurile şi cererile cele cu umilinţă ale celor ce cântă Ziditorului : Aliluia !

ICOSUL 4 :

Înţelepciunea nu este măsurată prin mulţimea anilor, ci ea este cununa nevoinţelor stăruitoare întru faptele cele bune; pe aceasta ai dobândit-o şi tu, Cuvioase, încă din tinereţe, învrednicindu-te a primi din inimile noastre necăjite cântări de laudă ca acestea :

Bucură-te, înger întraripat cu dorul Luminii;
Bucură-te, vas al sfinţeniei lui Hristos;
Bucură-te, mlădiţă plină de roadele virtuţilor;
Bucură-te, minte luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, făclie a rugăciunii inimii;
Bucură-te, gând strălucit de slava lui Hristos;
Bucură-te, icoană înţelegătoare a darurilor cereşti;
Bucură-te, că ai alergat pe cărările rugăciunii;
Bucură-te, că ai iubit comorile vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, că ai aflat în pământul inimii darurile Cuvântului;
Bucură-te, căci cu sabia smereniei ai tăiat vicleşugurile diavoleşti;
Bucură-te, că ai urcat scara desăvârşirii; cu paşii Duhului
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 5 :

Scara tuturor nevoinţelor duhovniceşti ai urcat cu gând smerit şi către Cel pe Care cu dor Îl căutai ai privit, aducându-i cu oştile îngereşti glas de laudă : Aliluia !

ICOSUL 5 :

La vârsta de 30 de ani ai primit şi cununa darului de episcop al turmei cuvântătoare pentru vieţuirea ta cea mai presus de lume şi îmbrăţişând întreaga lume cu legătura rugăciunii ai adus-o lui Hristos spre întărire şi spre luminare, ca să-ţi cânte ţie cu bucurie :

Bucură-te, păstor prea luminat al turmei lui Hristos;
Bucură-te, căci Hristos S-a odihnit în cămara inimii tale;
Bucură-te, că ai ajuns la limanul desăvârşirii;
Bucură-te, că Hristos te-a înălţat la treapta arhieriei;
Bucură-te, soare al monahilor pururea rugători;
Bucură-te, căci trimiţi tuturor razele milostivirii;
Bucură-te, ierarh plin de mireasma sfinţeniei;
Bucură-te, mângâierea sufletelor celor rătăcite;
Bucură-te, icoană a blândeţii Bunului Păstor;
Bucură-te, că inima ta s-a făcut tron Treimii;
Bucură-te, cel umbrit de slava îngerească;
Bucură-te, că ai purtat cu bucurie jugul cel uşor al lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 6 :

Ca un zid ai stat înaintea vrăjmaşilor credinţei, propovăduind pe Adevărul vieţii, de la Care primind întărire, îi aduceai neîncetata jertfă a cântărilor de : Aliluia !

ICOSUL 6 :

Împotriva uneltirilor papei ai stat cu sabia dreptei credinţe şi cu zidul rugăciunilor tale te-ai ostenit a opri năvala turcilor şi a zdrobi capul şarpelui nevăzut, de a cărui viclenie fereşte pe toţi cei ce te cinstesc pe tine aşa :

Bucură-te, că ai osândit înşelăciunea catolică ;
Bucură-te, zid nesurpat al dreptei credinţe;
Bucură-te, căci cu sabia Crucii ai păzit turma ta;
Bucură-te, că de năvala turcilor nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că te-ai arătat biruitor în războiul cel duhovnicesc;
Bucură-te, că nu te-ai unit într-un gând cu ereticii;
Bucură-te, că ai iubit adevărul Ortodoxiei;
Bucură-te, că turma ta o ai povăţuit la limanul Adevărului;
Bucură-te, mărgăritar prea cinstit în vistieria Bisericii;
Bucură-te, râvnă nemăsurată spre apărarea credinţei;
Bucură-te, foc al rugăciunii ce mistuie gândurile înşelăciunii;
Bucură-te, podoaba cea iubită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 7 :

Ca un Părinte luminat de Duhul ai ţinut cu tărie la păstrarea comorii dreptei credinţe, nesuferind apropierile de catolici şi te-ai retras în linişte ca să slujeşti Domnului împreună cu îngerii în cântări de : Aliluia !

ICOSUL 7 :

Urmând pilda din viaţa Mântuitorului în singurătate te retrăgeai ca să aduci jertfa rugăciunii Părintelui luminilor, aprinzând candela rugăciunii pentru toată lumea spre a se birui întunericul necredinţei şi al ereziilor, care căutau să ucidă turma cuvântătoare a lui Hristos; privind cu ochii minţii nevoinţa ta plină de iubire faţă de Biserica răscumpărată cu sângele Mielului, îţi aducem din inimă laude ca acestea :

Bucură-te, că te-ai însoţi cu rugăciunea pe calea călugărească ;
Bucură-te, că întru tăcerea rugăciunii te-ai cufundat;
Bucură-te, iubitorule al comorilor duhovniceşti;
Bucură-te, căci ai zburat cu aripile rugăciunii la cele cereşti;
Bucură-te, stea ce risipeşte întunericul minţii;
Bucură-te, că străluceşti tuturor cu raze de minuni;
Bucură-te, icoană a iubirii negrăite;
Bucură-te, căci corzile minţii le-ai întins spre armonia laudelor îngereşti;
Bucură-te, căci te-ai adăpat din izvorul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, căci cu iubire părintească te-ai plecat spre oile rănite de păcat;
Bucură-te, că luminezi pe cei ce aleargă la tine întru rugăciune;
Bucură-te, căci cu doctoria rugăciunii ai tămăduit rănile sufleteşti ale tuturor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 8 :

La mănăstirea Ostrog te-ai retras, ca să te dăruieşti unei vieţi de rugăciune şi de nevoinţe duhovniceşti şi mai mari, fiind rânduit stareţ pentru a călăuzi obştea spre limanul cântărilor îngereşti de : Aliluia !

ICOSUL 8 :

Pe sihastrul Isaia l-ai întâlnit şi în peştera lui ai zidit prima biserică spre slava lui Dumnezeu, după ce te-ai făcut tu mai întâi biserică a Duhului Sfânt prin neîncetatele suspinuri ale pocăinţei împreunate cu îngereştile cântări; noi, străini fiind atât de viaţa întru umilinţă, cât şi de laudele cereşti, îndrăznim a-ţi aduce sărăcăcioasele noastre cuvinte, pe care primeşte-le Sfinte, şi nu te uita la nevrednicia noastră, ci ne trimite de la Hristos mare milă, ca să te mărim aşa :

Bucură-te, că ai ridicat biserică Celui din biserica inimii tale;
Bucură-te, plinitorule al voii dumnezeieşti;
Bucură-te, căci ai zidit locaş Celui Neîncăput în ceruri;
Bucură-te, căci scaunul minţii tale l-ai împodobit cu înţelepciunea;
Bucură-te, că te-ai arătat sălaş al darurilor Duhului;
Bucură-te, căci ai dobândit mila veşnică a lui Hristos;
Bucură-te, că ai dărâmat zidul ispitelor celui rău;
Bucură-te, că te-ai zidit pe tine casă a Cuvântului;
Bucură-te, că te-ai sfinţit prin ostenelile rugăciunii;
Bucură-te, cort tainic al Înţelepciunii;
Bucură-te, că ai urcat scara rugăciunii cu smerenie;
Bucură-te, că ai ajuns la înălţimile Taborului prin smerita cugetare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 9 :

Multe pietre şi lemne ai cărat în vârf de stâncă, iar cu gândul alergai pe muntele anevoios al inimii, ca să te îndulceşti de vederea luminii taborice întru rugăciune şi să strigi Treimii Celei de viaţă Făcătoare : Aliluia !

ICOSUL 9 :

Dup prea cinstită adormirea ta, în biserica închinată Maicii Domnului a fost aşezat trupul tău sfinţit prin untdelemnul rugăciunii ce izvora neîncetat din inima ta iubitoare, iar sufletul tău a zburat cu îngerii către cereştile lăcaşuri, primind glasuri de laude ca acestea :

Bucură-te, căci prin poarta morţii ai trecut la viaţa veşnică;
Bucură-te, că sufletul tău a fost întâmpinat cu cântări îngereşti;
Bucură-te, că s-au veselit cetele Sfinţilor la adormirea ta;
Bucură-te, căci din mâna lui Hristos ai primit cununa vieţii;
Bucură-te, că în ceata Sfinţilor ai fost rânduit;
Bucură-te, că ai biruit desăvârşit taberele vrăjmaşilor;
Bucură-te, căci acum petreci în corturile îngereşti;
Bucură-te, căci întru rugăciuni nu uiţi pe cei de pe pământ;
Bucură-te, că reverşi tuturor darurile milostivirii Cuvântului ;
Bucură-te, grădină bine înmiresmată a virtuţilor;
Bucură-te, cetate zidită pe temelia smeritei cugetări;
Bucură-te, moştenitorul veşnicelor măriri;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !
 

CONDACUL 10 :

După şapte ani de la trecerea ta cu sufletul în lăcaşurile cele veşnice, arătatu-te-ai de trei ori stareţului, poruncindu-i să-ţi dezgroape trupul pe care Hristos a binevoit să-l proslăvească şi să-l arate izvor de tămăduiri a celor cu trupurile pecetluite de boli, care cântă Lui : Aliluia !

ICOSUL 10 :

Ca un mare luceafăr al Ortodoxiei străluceşti în cetele Sfinţilor, căci nu ai încetat să cercetezi lumea după plecarea din această viaţă cu milele Cuvântului, dăruind cele de trebuinţă spre mântuire tuturor celor însetaţi a se adăpa din izvorul minunilor dumnezeieşti; aceştia cu mulţumire îţi împletesc cunună de laudă pentru mijlocirea ta înaintea lui Hristos, Capul şi Cununa Bisericii :

Bucură-te, că ne acoperi cu rugile tale de toată tulburarea celui rău;
Bucură-te, cel lăudat neîncetat de cetele Sfinţilor;
Bucură-te, izvor pururea curgător de tămăduiri;
Bucură-te, că ridici povara suferinţelor noastre;
Bucură-te, toiag ceresc al celor neputincioşi;
Bucură-te, vedere limpede al celor orbi;
Bucură-te, adânc de milă nemăsurată;
Bucură-te, întărirea picioarelor celor neputincioşi;
Bucură-te, glasul cel de mulţumire al celor muţi;
Bucură-te, auzul cel dulce al celor surzi;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în patul bolii;
Bucură-te, alergarea celor ţinuţi în lanţul neputinţelor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 11 :

Cu razele smereniei ce străluceau sufletul tău neîncetat ai risipit întunericul celor răniţi de necredinţă şi turma cea tulburată de săgeţile ereziilor ai dus-o pe umerii tăi către staulul ceresc, fiind însoţit de îngeri în cântări de : Aliluia !

ICOSUL 11 :

De la marginile lumii vin oameni, ortodocşi sau străini de dreapta credinţă, dar însufleţiţi de nădejdea în darul facerii tale de minuni; înaintea sfintei tale racle neîncetat se revarsă durerile oamenilor aflaţi în suferinţă, pe care le risipeşti cu puterea rugăciunilor tale, primind din gurile lor mulţumitoare laude ca acestea :

Bucură-te, leagăn al Ortodoxiei ajuns la înălţimi cereşti;
Bucură-te, că deschizi tuturor uşile pocăinţei;
Bucură-te, vas al milostivirii cereşti;
Bucură-te, vultur încununat cu tainele Duhului ;
Bucură-te, că ai zburt cu aripile smereniei pe Taborul inimii;
Bucură-te, povăţuitorul turmei la izvorul Cuvântului;
Bucură-te, soare prea luminos al monahilor;
Bucură-te, carte a insuflărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pod al rugăciunii ce ne duci la Hristos;
Bucură-te, chimval bine răsunător al pocăinţei;
Bucură-te, că adăpi inimile cu ploaia umilinţei;
Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 12 :

Fericit eşti, că sufletul tău ţi-ai pus pentru turma ta şi l-ai luat mai apoi din mâna lui Hristos, Care ţi-a dat sălaş veşnic de odihnă în Împărăţia Sa, ca să-I cânţi neîncetat cu îngerii : Aliluia !

ICOSUL 12 :

Cine poate număra mulţimea minunilor tale săvârşite cu timp şi fără timp spre mântuirea credincioşilor ? Cine poate ştii câte sufletele răpite din staulul lui Hristos de lupii înţelegători ai patimilor ai adus înapoi, mijlocind lor întoarcerea la izvorul pocăinţei ? Spre tine toţi aleargă cu nădejde, căci într-adevăr prin rugăciunile tale către Doctorul Cel slăvit orbii văd, surzii aud, ologii merg şi toţi află pace sub acoperământul milostivirii tale, lăudându-te aşa :

Bucură-te, viţă a veşniciei;
Bucură-te, corabie a mântuirii credincioşilor;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, cel ce ai stins văpaia patimilor cu roua rugăciunii;
Bucură-te, munte înalt al tainelor duhovniceşti;
Bucură-te, pecete nestricată a curăţiei;
Bucură-te, icoană a Înţelepciunii cereşti;
Bucură-te, mireasmă negrăită a sfinţeniei;
Bucură-te, râu pururea curgător al umilinţei;
Bucură-te, cetate duhovnicească pe muntele înalt al rugăciunii;
Bucură-te, că ai ruşinat uneltirile vrăjmaşului;
Bucură-te, că risipeşti durerile celor neputincioşi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 13 :

O, Sfinte Ierarhe Vasile, lumina monahilor, cel ce te-ai arătat icoană desăvârşită a vieţuirii îngereşti strălucită de razele smereniei lucrătoare, cercetează cu doctoria rugăciunilor tale neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti şi cu puterea ce o ai de la Hristos potoleşte tulburarea valurilor durerilor noastre, ca să aducem Domnului cu mulţumire din izvorul laudelor dumnezeieşti curgerea cântărilor de : Aliluia !

O, Sfinte Ierarhe Vasile, lumina monahilor, cel ce te-ai arătat icoană desăvârşită a vieţuirii îngereşti strălucită de razele smereniei lucrătoare, cercetează cu doctoria rugăciunilor tale neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti şi cu puterea ce o ai de la Hristos potoleşte tulburarea valurilor durerilor noastre, ca să aducem Domnului cu mulţumire din izvorul laudelor dumnezeieşti curgerea cântărilor de : Aliluia !

O, Sfinte Ierarhe Vasile, lumina monahilor, cel ce te-ai arătat icoană desăvârşită a vieţuirii îngereşti strălucită de razele smereniei lucrătoare, cercetează cu doctoria rugăciunilor tale neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti şi cu puterea ce o ai de la Hristos potoleşte tulburarea valurilor durerilor noastre, ca să aducem Domnului cu mulţumire din izvorul laudelor dumnezeieşti curgerea cântărilor de : Aliluia !

ICOSUL 1 :

Cu toiagul înţelepciunii şi luminat de raza blândeţii Păstorului Celui Mare ai povăţuit turma ta către izvoarele cele înţelegătoare ale darurilor Duhului, din care adapă-ne şi pe noi, cei însetaţi de mântuire, ca să-ţi culegem flori de laude din grădina cea tainică a inimii :

Bucură-te, icoană a păstorului jertfitor ;
Bucură-te, rug nemistuit al rugăciunii;
Bucură-te, înger în trup iubitor al tainelor cereşti ;
Bucură-te, crin al sfinţeniei ce bine înmiresmează mănăstirea Ostrog;
Bucură-te, poartă a mântuirii celor neputincioşi;
Bucură-te, liman prea dorit al înţelepciunii ;
Bucură-te, uşă cerească prin care aflăm cămara rugăciunii;
Bucură-te, săgeata umilinţei ce smereşte inimile împietrite;
Bucură-te, glas al tainelor Cuvântului;
Bucură-te, luminarea celor cu minte întunecată;
Bucură-te, râu dulce curgător al înţelepciunii;
Bucură-te, munte duhovnicesc în pământ binecuvântat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 1 :

O, preafericite Ierarhe Vasile, ca o stea a Cuvântului străluceşti până la marginile lumii cu razele minunilor în noaptea cea întunecată a păgânătăţii, iar celor binecredincioşi te arăţi ca un soare al Înţelepciunii ce îi călăuzeşti către Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează sufletele noastre spre a-I cânta Lui împreună cu tine : Aliluia !

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH VASILE DE LA OSTROG.

O, Sfinte Ierarhe Vasile al Ostrogului, blândul păstor al turmei necăjite, auzi suspinurile inimilor noastre strâmtorate de necazuri, vezi Sfinte, povara neputinţelor trupurilor noastre şi cu milostivirea ta negrăită dă pace sufletelor tulburate şi mângâiere trupurilor noastre. Mult te-ai ostenit în via lui Hristos, smulgând spinii ereziilor înşelătoare şi sădind florile cuvintelor dumnezeieşti, care umplu de mireasma dreptei credinţe sufletele credincioşilor. Mai mult te-ai ostenit să-ţi împodobeşti mintea cu mărgăritarele gândurilor smerite şi să-ţi aprinzi făclia inimii cu focul dragostei lui Hristos, punând la picioarele Mântuitorului întreaga lume într-un suspin al rugăciunii tale curate. Cu blândeţe ai ridicat oile cele rănite de săgeţile ereziilor şi sufletele cele îmbolnăvite de păcat le-ai tămăduit cu untdelemnul rugăciunii tale. Căutat-ai în orice ceas să-ţi umpli vasul inimii cu mirul dragostei faţă de aproapele, bine ştiind Părinte, căci prin mila săvârşită fraţilor noştri întru Hristos ne umplem şi noi de bogăţia darurilor Cuvântului. Pentru aceasta, plăcută a fost viaţa ta lui Hristos, care ţi-a răsplătit cu bogate daruri nevoinţa pentru îndreptarea turmei cuvântătoare la limanul Adevărului. Dar ca un milostiv, darurile tale le-ai împărţit cu noi şi ai revărsat tuturor mângâieri duhovniceşti şi ai alungat de la noi norii întunecaţi ai bolilor de orice fel. De aceea, cu nădejde venim către racla sfintelor tale moaşte, ca prin osteneala rugăciunilor tale să agoniseşti şi pentru noi daruri de tămăduiri sufleteşti şi trupeşti de la Doctorul Cel fără de plată.

Candela dreptei credinţe ai păzit-o nestinsă de suflările viforului ereziilor catolice şi cu sabia rugăciunii tale ai stat înaintea turcilor, păzind Biserica lui Hristos de toate tulburările. Şi acum te rugăm să mijloceşti ca să se dăruiască păstoriţilor noştri lumina înţelepciunii lui Hristos spre călăuzirea turmei cuvântătoare spre păşunea poruncilor neschimbate ale Stăpânului. Păstoriţilor cere râvnă pentru mergerea cu credinţă pe calea strâmtă a mântuirii.
Pe cei ce cheamă numele tău cu credinţă împărtăşeşte-i de mila bogată a lui Hristos şi fii, după trebuinţă, fiecăruia, râu nesecat de tămăduiri celor apăsaţi de boală, adiere a păcii lui Hristos celor tulburaţi de patimi, solitor al pocăinţei celor împovăraţi cu grele şi multe păcate.
Înmulţeşte untdelemnul rugăcunii în candelele inimilor noastre pururea stinse de vântul potrivnic al patimilor. Înaintea ta îşi pleacă genunchiul cu credinţă credincioşii din toată lumea, iar tu, ca cel ce stai cu îndrăzneală înaintea scaunului lui Hristos pleacă genunchii inimilor noastre spre smerenie, ca să ne învrednicim prin mijlocirea ta de ajutorul Stăpânului. Împreună cu Născătoarea de Dumnezeu cere pace lumii tulburate de uneltirile vrăjmaşilor nevăzuţi, dar şi mai mult de lucrarea păcatelor noastre, ca dobândind vreme de pocăinţă sub acoperământul rugăciunilor tale să aducem veşnică mulţumire, slavă şi închinăciune Tatălui Celui fără de început, Fiului Celui iubitor de oameni şi Duhului Celui a toate cele de mântuire Plinitor, iar ţie cântări neîncetate de laudă şi mulţumire. Amin.

Cântare de laudă la Sfântul Vasile de Ostrog. 

O, Sfinte Părinte Vasile, Plăcutule al lui Dumnezeu,

Minunatule vindecător a toată neputinţa!

Tu cu puterea lui Hristos, pre Carele L-ai iubit,

Bolile cele grele ale oamenilor le ai vindecat!

Şi întru această zi tu vindeci pe cei ce te cinstesc,

Pre cei ce fierbinte cred în Dumnezeul Cel Viu.

Nu pregeta de la a noastr-ajutorare,

O, tu ce eşti slava poporului sîrb!

Nu pregeta rugă s-aduci pentru noi păcătoşii înaintea Tronului lui Dumnezeu.

Tu eşti sfintul lui Dumnezeu, de El încununat

Cu veşnica slavă.

Iar sfinţii cei mai adevăraţi oameni sînt,

Cu duhul viu, puternic.

In tine noi un om adevărat vedem,

Liber de păcat, şi plin de darul vindecării,

Din belşug.

În tine focul harului Duhului Sfânt pururea este,

Statornic.

În tine sălăşluieşte dragostea lui Hristos Cel înviat.

Noi ţie îţi mulţumim şi lui Dumnezeu Cel Atotputernic,

Căci prin tine către noi Domnul îşi varsă Mare milostivirea Sa:

Prin tine, sfîntul Lui, cel cu chip minunat de înger;

Prin tine, Vasile al neamului nostru sîrb,

Plăcutul lui Dumnezeu!

Tot în această zi, facem pomenirea preacuviosului părintelui nostru Avxivie, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.