Cugetări : Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, iar cei ce-L cauta, Îl gasesc doar în masura împlinirii lor. ''. Fericitul Augustin.

În această zi a douăzeci şi cincea, facem prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Nasterea Ta, Hristoase,
Dumnezeul nostru,rasarit-a lumii lumina cunostiintei.
Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie,
Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine,
Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.

Stihuri:

Priveste, iubitorule de intelepciune,
Ce lucreaza Domnul pentru tine
Se naste din Fecioara, mai presus de fire,
Spre a noastra a tuturor innoire
Ca alt mai mare lucru nou faptura n-a vazut
Ca Fecioara Maria pe Dumnezeu L-a nascut.

Vazand iubitorul de oameni Dumnezeu ca neamul omenesc este asuprit de diavolul, S-a milostmt si a trimis pe Arhistrategul Sau Gavriil sa zica celei de Dumnezeu Nascatoare: "Bucura-te cea plina de dar, cu tine este Domnul". Si cand Maria Fecioara a zis ingerului: "Iata, roaba Domnului sunt, faca-se mie dupa cuvantul tau", indata Domnul nostru Iisus Hristos, adica Cel facut om, Fiul si Cuvantul cel vesnic al lui Dumnezeu, S-a zamislit in cinstitul si preacuratul ei pantece, prin puterea Duhului Sfant. Iar daca s-au implinit noua luni de la zamislirea ei, a iesit porunca de la cezarul August sa se inscrie toata lumea, fiecare in cetatea sa de nastere. Deci, a plecat si Iosif, ocrotitorul Domnului, dimpreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu ca sa se inscrie in Betleem, amandoi fiind din casa si din neamul lui David. Si era vremea sa nasca Fecioara si, nefiind salas, din pricina multimii oamenilor veniti sa se inscrie, au intrat intr-o pestera saraca. Si acolo, Fecioara a nascut, fara de stricaciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos si L-a infasat ca pe un prunc si L-a pus in ieslea dobitoacelor, pe Ziditorul tuturor, Cel ce venise sa ne mantuiasca pe toti de pacatele noastre.

Sursa : proloagele din 25 decembrie.

Tot în această zi, facem pomenirea inchinarii magilor.

Se afla, pe vremea lui Moise, in pamantul chaldeenilor, un oarecare vrajitor cu numele Valaam si proorocind multe, a spus si aceasta: "Stea din Iacov va rasari si va zdrobi stapaniile lui Moab". Deci, avand ceilalti vrajitori de dupa el asemenea proorocie, o spuneau, ca pe o predanie, la toti inteleptii si imparatii lor si asa a ajuns ea pana la acesti trei magi din vremea Evangheliei. Si ei luau seama cand avea sa se vada asemenea stea. Deci, vazand ei, ca niste cititori in stele ca Steaua lui Hristos nu-si facea, drumul, precum celelalte stele, de la rasarit catre apus, ci de la miazazi catre miazanoapte, au cunoscut ca aceasta inseamna nasterea unui mare imparat. Si, urmand steaua, au aflat pe Hristos Domnul si, cazand, I s-au inchinat Lui si I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna si asa, cu porunca ingerului, s-au intors in tara lor, neabatandu-se pe la Irod.

Ca Irod intaiul, fiind de alt neam, imparat in Israel, era tare iubitor de stapanire si mult se temea de pierderea imparatiei sale si de Mesia, Cel fagaduit, prin Prooroci, imparat al iudeilor. Iar cei trei crai, cand au venit si au intrat in Ierusalim, intrebau cu indrazneala despre imparatul ce se nascuse, aratand ca, prin stea, erau povatuiti sa vina acolo. Atunci Irod, trezindu-se si nedumirindu-se, a chemat pe carturari si i-a intrebat: "Unde zice Scriptura ca se va naste Hristos?" Iar ei i-au spus: "In Betleemul Iudeii". Deci, a chemat pe crai si, cu viclesug, le-a zis lor: "Mergand, cercetati despre prunc si, daca il veti afla, instiintati-ma si pe mine, ca si eu, mergand, sa ma inchin lui". Iar aceasta a zis-o Irod, ca sa afle unde este pruncul si sa-l ucida. Si Irod, vazand ca magii s-au intors in tara lor, nesocotindu-l, s-a maniat si a poruncit a se ucida toti pruncii din Betleem si din toate hotarele lui precum Evanghelistul arata, vrand a ucide si pe Pruncul, Cel ce toate le tine. Dar s-a inselat, luptandu-se cu Dumnezeu si cu cele proorocite despre Dansul, ca, trimis fiind inger de la Dumnezeu, Iosif, Pruncul si Maria, mama Lui au scapat din mana lui Irod si au fugit in Egipt. Iar in tirania lui, Irod s-a facut ucigasul a paisprezece mii de prunci nevinovati, omorati de el pentru Hristos. Si de aceasta tiranie a lui a aflat toata lumea, toata imparatia Romei; pana si cronografii greci, in scrierile lor, au aratat aceasta. Iar August Cezarul, cand a auzit ca Irod a ucis pe prunci si impreuna cu ei si pe fiul sau, a zis: "Mai bine este sa fie cineva porc al lui Irod, decat fecior al lui". Caci idumeu fiind, Irod, pe porci nu-i manca, nici nu-i ucidea.

Sursa : proloagele din 25 decembrie.

ACATISTULUI MANTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele :

Condacul 1 :

Aparatorul cel mai mare si Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbavit de moartea cea vesnica, cele de lauda aducem Tie noi, robii Tai si zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai indurari nenumarate, izbaveste - ne pe noi din toate nevoile, care-Ti strigam Tie ! Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Icosul 1 :

Facatorul ingerilor si Doamne al puterilor, deshide-mi mie, nepriceputului, mintea si limba, spre lauda preacuratului Tau nume, precum ai deschis auzul si limba celui surd si gangav de demult, ca sa graiesc si eu acestea :

Iisuse, preaminunate, mirarea ingerilor;
Iisuse, preaputernice, izbavirea stramosilor;
Iisuse, preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse, preaslavite, taria ocarmuitorilor;
Iisuse, preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse, preaminunate, intarirea mucenicilor;
Iisuse, prealine, bucuria calugarilor;
Iisuse, preamilostive, dulceata preotilor;
Iisuse, preaindurate, infranarea pustnicilor;
Iisuse, preadulce, bucuria preacuviosilor;
Iisuse, preacurate, mintea cea intreaga a celor curati cu fecioria; Iisuse, Cel mai inainte de veci, mantuirea pacatosilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 2 :

Vazand, Doamne, pe vaduva care plangea foarte si, precum atunci, milostivindu-Te, ai inviat pe fiul ei, pe care il ducea sa-l ingroape, asa inviaza si sufletul meu cel omorat cu pacatele, Iubitorule de oameni, si Te milostiveste spre mine, care-Ti cant Tie : Aliluia !

Icosul 2 :

Intelegerea cea neinteleasa cautand Filip sa o inteleaga, graia : Doamne, arata noua pe Tatal. Iar Tu ai zis catre dansul : Atata vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut ca Tatal este intru Mine si Eu intru Tatal ? De aceea, Tie, Celui ce esti necuprins, cu frica Iti graim :

Iisuse, Dumnezeule cel mai inainte de veci;
Iisuse, Imparatule cel prea-puternic;
Iisuse, Stapane cel indelung-rabdator;
Iisuse, Mantuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, pazitorul meu cel preabun;
Iisuse, curateste pacatele mele;
Iisuse, ridica faradelegile mele;
Iisuse, iarta nedreptatile mele;
Iisuse, nadejdea mea, nu ma lasa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu ma lepada pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu ma uita pe mine;
Iisuse, Pastorul meu, nu ma pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 3 :

Iisuse, Care ai imbracat cu putere de sus pe Apostolii Tai care sedeau in Ierusalim, imbraca-ma si pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu caldura Duhului Tau celui Sfant, si-mi da mie sa cant Tie cu dragoste : Aliluia !

Icosul 3 :

Iisuse, Cel ce ai multime de indurari, Care ai chemat pe vamesi, pe pacatosi si pe cei necredinciosi, nu ma trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niste mir de mult pret, primeste cantarea aceasta :

Iisuse, puterea cea nebiruita;
Iisuse, mila cea fara de sfarsit;
Iisuse, frumusetea cea prealuminata;
Iisuse, dragostea cea nebiruita;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieste-ma pe mine pacatosul;
Iisuse, auzi-ma pe mine cel zamislit in faradelegi;
Iisuse, curateste-ma pe mine, cel nascut in pacate;
Iisuse, invata-ma pe mine, netrebnicul;
Iisuse, lumineaza-ma pe mine, intunecatul;
Iisuse, curateste-ma pe mine, intinatul;
Iisuse, scoate-ma pe mine, desfranatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 4 :

Vifor de ganduri indoielnice avand inlauntru, Petru se afunda; iar vazandu-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup si umbland pe apa, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevarat, si, primind mana Ta cea mantuitoare, a zis : Aliluia !

Icosul 4 :

Auzit-a orbul, Doamne, ca Tu treci pe cale si a strigat : Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma; si chemandu-l i-ai deschis ochii lui. Lumineaza cu mila Ta si ochii cei cugetatori ai inimii mele, ai celui ce strig si graiesc :

Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, rascumparatorul celor de jos;
Iisuse, pierzatorul celor de dedesubt;
Iisuse, infrumusetatorul fapturilor;
Iisuse, mangaierea sufletului meu;
Iisuse, luminatorul mintii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sanatatea trupului meu;
Iisuse, Mantuitorul meu, mantuieste-ma;
Iisuse, luminatorul meu, lumineaza-ma;
Iisuse, izbaveste-ma de tot chinul;
Iisuse, mantuieste-ma pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 5 :

Precum ne-ai rascumparat pe noi de demult din blestemul legii cu sangele cel izbavitor din Dumnezeu, Iisuse, asa ne scoate pe noi din lanturile cu care sarpele ne-a impiedicat, prin patimile cele trupesti, prin indemnurile spre desfranare si prin trandavirea cea rea, pe noi, cei ce-Ti cantam Tie : Aliluia !

Icosul 5 :

Vazand pruncii evreilor in chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mainile si cunoscandu-L pe El a fi Stapanul, s-au nevoit cu stalpari a-I placea Lui, strigand :

Osana ! Iar noi aducem Tie cantare, graind :

Iisuse, Dumnezeul cel adevarat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Imparatul cel preaslavit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Pastorul cel prealuminat;
Iisuse, pazitorul prunciei mele;
Iisuse, indreptatorul tineretilor mele;
Iisuse, lauda batranetilor mele;
Iisuse, nadejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viata mea de dupa moarte;
Iisuse, linistea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu ma rusina atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 6 :

Vestirea si graiurile propovaduitorilor celor de Dumnezeu purtatori plinind-o, Iisuse, pe pamant Te-ai aratat si cu oamenii ai vietuit, Cel ce esti neajuns, si durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu ranile Tale noi tamaduindu-ne, ne-am deprins a canta : Aliluia !

Icosul 6 :

Rasarit-a in lume luminarea adevarului Tau si s-a izgonit inselaciunea cea diavoleasca, Mantuitorul nostru, ca idolii nerabdand taria Ta au cazut, iar noi, dobandind mantuire, multumire Iti aducem, cantand asa :

Iisuse, adevarul cel ce izgonesti inselaciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Imparate, intaritorul tuturor tariilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petrci intru mila;
Iisuse, painea vietii, satura-ma pe mine cel flamand;
Iisuse, izvorul intelepciunii, adapa-ma pe mine cel insetat;
Iisuse, vestmantul cel de veselie, imbraca-ma pe mine cel intinat;
Iisuse, acoperamantul cel de bucurie, acopera-ma pe mine nevrednicul;
Iisuse, datatorul celor ce cer, da-mi sa plang pentru pacatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te cauta, afla si sufletul meu;
Iisuse, deshizatorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticaloasa;
Iisuse, rascumparatorul pacatosilor, curateste faradelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 7 :

Vrand sa descoperi taina cea ascunsa din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund, si ca un Dumnezeu din morti ai inviat si cu slava la ceruri Te-ai inaltat si ne-ai ridicat pe noi, care-ti cantam Tie : Aliluia !

Icosul 7 :

Aratat-a faptura minunata, aratandu-Se noua, Facatorul : ca din Fecioara, mai presus de fire S-a intrupat si din mormant a inviat, nestricand pecetile, si la Apostoli prin usile incuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunandu-ne, cu credinta graim acestea :

Iisuse, Cuvantul cel necuprins;
Iisuse, Cuvantul cel nevazut;
Iisuse, puterea cea neajunsa;
Iisuse, intelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins in scris;
Iisuse, domnia cea nenumarata cu anii;
Iisuse, imparatia cea nebiruita;
Iisuse, stapanirea cea fara de sfarsit;
Iisuse, taria cea preainalta;
Iisuse, puterea cea vesnica;
Iisuse, Facatorul meu, miluieste-ma;
Iisuse, Mantuitorul meu, mantuieste-ma;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 8 :

Vazand straina intruparea lui Dumnezeu, sa ne instrainam din lumea cea desarta si mintea spre cele dumnezeiesti sa o suim, ca pentru aceasta Dumnezeu pe pamant S-a pogorat, ca sa ne ridice la ceruri pe noi, cei ce-I cantam Lui : Aliluia !

Icosul 8 :

Cu totul era intre cei de jos, si dintre cei de sus nicicum nu S-a despartit Cel negrait, cand de voie pentru noi a patimit, si cu moartea Sa moartea noastra a omorat-o, si cu Invierea Sa a daruit viata celor ce-I canta :

Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, taria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea mintii;
Iisuse, bucuria cunostintei;
Iisuse, nadejdea cea aleasa;
Iisuse, pomenirea cea preavesnica;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preainalta;
Iisuse, dorirea mea, nu ma lepada pe mine;
Iisuse, Pastorul meu, cauta-ma pe mine;
Iisuse, Mantuitorul meu, mantuieste-ma;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 9 :

Toata firea ingereasca, Iisuse, fara de incetare slaveste preasfant numele Tau in ceruri, strigand : Sfant, Sfant, Sfant! iar noi pacatosii pe pamant, cu buzele de tina, cantam : Aliluia !

Icosul 9 :

Pe ritorii cei mult graitori ii vedem tacand ca niste pesti fara de glas despre Tine, Iisuse, Mantuitorul meu; ca nu se pricep sa spuna cum Dumnezeu cel neschimbat petreci si om deplin. Iar noi, minunandu-ne de o taina ca aceasta, cu credinta graim acestea :

Iisuse, Dumnezeul cel preavesnic;
Iisuse, Imparatul imparatilor;
Iisuse, Stapanul stapanilor;
Iisuse, Judecatorul celor vii si a celor morti;
Iisuse, nadejdea celor fara de nadejde;
Iisuse, mangaierea celor ce plang;
Iisuse, slava saracilor;
Iisuse, nu ma judeca pe mine dupa faptele mele;
Iisuse, curateste-ma dupa mare mila Ta;
Iisuse, izgoneste de la mine trandavirea;
Iisuse, lumineaza-mi gandul cel tainic al inimii;
Iisuse, da-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 10 :

Vrand sa mantuiesti lumea, Rasaritule al rasariturilor, venind catre apus, la firea noastra cea intunecata, Te-ai smerit pana la moarte; drept aceea s-a preainaltat numele Tau mai mult decat tot numele si de la toate fapturile ceresti si pamantesti auzi : Aliluia !

Icosul 10 :

Imparate cel preavesnic, Mangaietorule cel adevarat, Hristoase, curateste-ne pe noi de toata intinaciunea, precum ai curatit pe cei zece leprosi, si ne tamaduieste pe noi, precum ai tamaduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vamesul, ca sa cantam Tie cu umilinta acestea :

Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogatia cea neimputinata;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, bautura cea nesecata;
Iisuse, imbracamintea saracilor;
Iisuse, folositorul vaduvelor;
Iisuse, aparatorul celor lipsiti;
Iisuse, ajutatorul celor osteniti;
Iisuse, indreptatorul celor straini;
Iisuse, carmaciul celor ce inoata pe mare;
Iisuse, linistea celor invaluiti;
Iisuse, Dumnezeule, ridica-ma pe mine, cel cazut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 11 :

Cantarea cu totul de umilinta aduc Tie, eu, nevrednicul, si strig Tie ca si cananeeanca : Iisuse, miluieste-ma, ca nu am fiica, ci trup, care cumplit este stapanit de diavolul si cu patimi si cu urgie este aprins, si-mi da tamaduire mie celui ce-Ti cant : Aliluia !

Icosul 11 :

Luminatorul cel primitor de lumina al celor din intunericul necunostintei, Pavel, care mai inainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu inteleptitor s-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Asa si mie, lumineaza-mi luminile cele intunecate ale sufletului, ale celui ce graiesc Tie :

Iisuse, Imparatul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fara de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslavit;
Iisuse, Indreptatorul meu cel preabun;
Iisuse, Pastorul meu cel preaindurat;
Iisuse, Stapanul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mantuitorul meu cel preamilosard;
Iisuse, lumineaza-mi mintea cea intunecata cu patimile;
Iisuse, tamaduieste-mi trupul cel ranit cu pacatele;
Iisuse, curateste-mi mintea de gandurile cele desarte;
Iisuse, pazeste-mi inima de gandurile cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 12 :

Daruieste-mi har, Dezlegatorule al tuturor datoriilor, Iisuse, si ma primeste pe mine, cel ce ma pocaiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepadat de Tine, si ma cheama pe mine trandavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, si ma auzi pe mine, cel ce-Ti cant Tie : Aliluia !

Icosul 12 :

Slavind invierea Ta, Te laudam toti si credem cu Toma ca Domn si Dumnezeu esti, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si va sa vii sa judeci viii si mortii. Atunci adica ma invredniceste sederii de-a dreapta pe mine, cel ce zic :

Iisuse, Imparatul cel mai inainte de veci, mantuieste-ma;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine inmiresmeaza-ma;
Iisuse, caldura cea iubita, incalzeste-ma;
Iisuse, acoperamantul cel mai inainte de veci, acopera-ma;
Iisuse, vestmantul cel luminat, infrumuseteaza-ma;
Iisuse, margaritarul cel cinstit, lumineaza-ma;
Iisuse, piatra cea scumpa, straluceste peste mine;
Iisuse, soarele dreptatii, lumineaza-ma;
Iisuse, lumina cea sfanta, straluceste peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufletesti si trupesti izbaveste-ma;
Iisuse, scoate-ma din mana potrivnicului;
Iisuse, izbaveste-ma de focul cel nestins si de alte chinuri vesnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !

Condacul 13 :

O, preadulce si intru tot indurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeste acum aceasta putina rugaciune a noastra, precum ai primit cei doi bani ai vaduvei si pazeste mostenirea Ta de vrajmasii cei vazuti si cei nevazuti, de venirea altor neamuri asupra noastra, de neputinte si de foamete, de toate scarbele si ranile cele aducatoare de moarte, si din chinurile cele viitoare scoate-ne pe noi, care cantam Tie : Aliluia !

Dupa aceasta se zice iar si Icosul 1 :

Si condacul 1 :

RUGACIUNE CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindeca patimile mele.! Cu ranile Tale, tamaduieste ranile mele. Cu Sangele Tau, curateste sangele meu si amesteca in trupul meu mireasma trupului Tau, celui de viata facator. Fierea, cu care vrajmasii Te-au adapat, sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul m-a adapat. Trupul Tau intins pe Cruce, sa intinda catre Tine mintea mea, cea trasa jos de diavoli. Capul Tau, pe care l-ai aplecat pe Cruce, sa inalte capul meu cel palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de cei faradelege pe Cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum a fagaduit preasfanta gura Ta. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si cu scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Duhul Tau, pe care l-ai incredintat Tatalui cand erai pe Cruce, sa ma povatuiasca spre Tine, prin harul Tau. Nu am inima plina de durere ca sa te caut; nu am pocainta, nici umilinta, care intorc pe fii la mostenirea lor; nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. S-a intunecat mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. S-a racit inima mea de atatea ispite si nu poate sa se infierbante cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata, ca sa poprnesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, harul Tau. Tatal, Care Te-a nascut din sanurile Sale fara de ani si mai inainte de veci, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, Doamne; sa nu ma parasesti. Am iesit de la Tine; iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si se vede intr-ansa stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine in necazuri si in toate felurile de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine nevrednicul cu harul si cu iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in vecii vecilor. Amin.

Tot în această zi, cuvant de invatatura la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Apropiati-va fratilor, si ascultati cu intelegere, ca vreau sa va arat si sa va spun puterea si cinstea zilei de astazi, intru care s-a facut cercetarea si innoirea neamului omenesc.

Traim in aceasta zi sfanta, fapta cea mai adanca a lumii; ascuns in pruncul Iisus, Dumnezeu se face om, ca pe oameni sa-i indumnezeiasca. Ca din inceput, omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dar de ce fapta aceasta de cercetare a omului, din partea lui Dumnezeu? Noi nu uitam, fratilor, ca viata noastra, viata fiecarui om dintre noi, inchide o sfasietoare taina. Neascultarea de Dumnezeu a stramosului Adam si inselaciunea cea din inceput a diavolului, ne-au prins pe toti in lantul pacatului, a stricaciunii, a ratacirii, a dobitociei. Si asa, prin invidia diavolului si prin neinfranarea fiecaruia din noi si a tuturor laolalta, am cazut din slava lui Dumnezeu si ne-am lipsit, impreuna cu Adam, de hrana cea sfanta a Raiului, si in stricaciune si in viata lovita de moarte ne nastem toti pe lume. Si aceasta ne-a fost deajuns.

Ci, dupa ce ne-a vazut pe noi vrajmasul, goliti de slava lui Dumnezeu, a inceput cu si mai mari inselaciuni sa surpe pe oameni, vrand sa ne instraineze cu totul de Dumnezeu, prin razboaie, prin furtisaguri, prin desfranari, prin inchinari la idoli; si gandul lui este, ca la urma, sa ajunga sa ne faca pe toti, adevarati vrajmasi ai lui Dumnezeu.

Dar, preamilostivul Domnul nostru n-a mai putut suferi ca sa ne vada pe noi cazuti, in atata prapastie de rele si de nenorociri. Si n-a uitat ca fapturile mainilor Lui suntem, ci, plecand cerurile, S-a pogorat pentru cercetarea noastra. Si ce a facut? La plinirea vremii, Domnul nostru Dumnezeu s-a ascuns intr-un trup de prunc, in pantecele Maicii Domnului, adica in trup omenesc S-a imbracat, vrand, ca din acest trup, ca un soare ascuns dupa un nor, sa lumineze si sa indumnezeiasca pe om, cu a Sa lumina, cu a Sa dumnezeire. Si cu scutece se infasa Cela ce infasura rotundul pamantului cu nori. Si in ieslea dobitoacelor S-a culcat, Cela ce se odihneste pe umerii heruvimilor de-a pururea, ca sa ne scape pe noi de viata cea dobitoceasca. Si, iata, Cel nevazut, ca Dumnezeu, S-a facut vazut, ascuns in trup de om. Cel nepipait, S-a facut pipait; Fiul lui Dumnezeu, Se face fiu omului. Fara sa se schimbe ca Dumnezeu, om cu trupul Se face, desavarsit Dumnezeu si om desavarsit. Ba inca si trupul fiecaruia din noi il face trup din trupul Lui, si os din oasele Lui. Imprumuta de la noi trupul nostru omenesc si ne aduce, in schimb, impartasire din viata firii Lui de Dumnezeu.

Si asa, ascunzandu-si dumnezeirea, cu trupul Sau de om, se pogoara El in cautarea noastra. Si, afland oaia cea pierduta, adica toata omeneasca framantatura, o ia pe umerii Sai si la Tatal ceresc o duce si, facand pace cu El, ne da iarasi intrare libera la Izvorul cel dumnezeiesc al vietii celei fara de moarte si ne plamadeste din nou, cu har dumnezeiesc, biata noastra fire de oameni, firea noastra, care ajunsese pierduta in lume cea fara de nadejde a mortii, a stricaciunii, a patimilor si a dobitociei pacatului.

Ca puteri de viata sfanta si dumnezeiasca ne da, in adevar, Domnul Hristos, Omul-Dumnezeu, prin cuvantul Lui, prin moartea Lui pe cruce si prin Invierea Lui, prin trupul si sangele Lui din Sfanta Impartasanie; intr-un cuvant, prin toata aceasta milostiva, atotcuprinzatoare si tainica pogorare de haruri a venirii Lui in lumea noastra. Cu adevaral. asa cum spun Sfintii Parinti: la Craciun, Dumnezeu S-a facut prunc de om, ca pe om sa-l faca Dumnezeu.

Deci, ce vom rasplati Domnului pentru toata aceasta covarsitoare binefacere dumnezeiasca, pentru toata aceasta milostiva cercetare, pentru tot acest pogoramant dumnezeiesc de neinchipuit?

Raspunsul credintei este ca datori suntem, mai intai, sa nu uitam fapta aceasta a lui Dumnezeu si sa-I fim mullumitori pentru ea, simtind ca nevrednici suntem de atata mila, de atata bunatate. Pe pardoseala pesterii din Betleem, la locul unde S-a nascut Mantuitorul si a fost culcat in iesle, sta scris: "Aici s-a nascut Iisus Hristos, Dumnezeu, Care S-a facut om, pentru mantuirea lumii". Cu ochii gandului tinta la locul acela al pesterii din Betleem, sa lasam, fratilor, si noi acum simtirea inimilor noastre sa dea glas cantarii ei de preamarire si de multumitoare inchinaciune lui Dumnezeu, pentru venirea Lui la noi in trup omenesc, venirea cea plina de daruri, pe care o praznuim astazi, glasul cantarii de taina, cutremuratoare si adanca, pe care impreuna cu Biserica, o canta astazi toata crestinatatea din lume.

"Taina straina vad astazi si preamarita, Cer se face pestera, scaun de Heruvimi, Fecioara; ieslea, salasluire intru care S-a culcat Cel neincaput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, laudandu-L, II marim".

Cu adevarat, fiecare din noi putem zice: "Iti multumesc, Doamne, ca Te-ai gandit si la mine si la mantuirea mea si a fiecaruia din noi, in ziua cand Te-ai nascut prunc si Te-ai facut om, in pestera din Betleem".

Si cu dreptate, la bucuria aceasta pentru om, Dumnezeu a chemat si puterile ceresti, zicandu-le: "Bucurati-va impreuna cu Mine, ca am aflat si am adus acasa, oaia cea pierduta".

Dar, oricand ne vom gandi cu adevarat la toate aceste tainice daruri, cate a facut Dumnezeu pentru noi, cu neputinta este sa nu ne indemnam spre dragostea lui Dumnezeu si cu neputinta este sa nu ne straduim si noi, ca sa facem poruncile Aceluia, Care ne-a dat viata si atat de mult ne poarta de grija. Drept aceea, datori suntem, fratilor, sa cinstim pogorarea lui Dumnezeu la noi si prin pazirea de-a pururea a poruncilor Lui, ca poruncile Lui sunt cai de tainica impartasire din viata Lui cea dumnezeiasca si fara de moarte. Deci, cu dragoste, unul pe altul sa cinstim, si, precum Insusi Domnul a scris in Legea Sa, asa sa facem, ca a zis: "Sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu fi desfranat, sa nu graiesti minciuni, sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, pe aproapele nu numai pe cel de bun neam cu tine, ci pe tot omul in nevoie din lume, pentru care a venit Dumnezeu la noi si S-a facut om".

Inca, datori suntem sa pazim si alte porunci ale Lui, pe cei flamanzi sa-i hranim, pe cei straini sa-i primim, pe cei goi sa-i imbracam; pe oamenii lui Dumnezeu in cinste sa-i avem, pentru ca aceia privegheaza si se roaga pentru sufletele noastre; de Biserica sa nu ne instrainam si acolo sa ne curatim de pacate si sa ne trezim la bine. Si asa, cu buna stiinta, sa ne apropiem de trupul si sangele Domnului, neavand spre nimeni vrajba, iubindu-ne nu cu fatarnicie, ci din inima, cinstindu-ne unul pe altul, ca sa fim fiii Celui Preainalt, partasii vietii dumnezeiesti a lui Hristos-Domnul si mostenitori Imparatiei ceresti. Ca, pentru a innoi viata oamenilor din lume, a venit la noi, chemandu-ne pe toti Hristos, adevaratul Fiu al lui Dumnezeu; Dumnezeu adevarat si Om adevarat. A lui sa fie slava in Treime, Celui de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. Amin !

Sursa : proloagele din 25 decembrie.

Tot în această zi, cuvant de invatatura pentru Preasfintele Taine.

Iata, acum, cei ce voiti a va apropia de Sfintele Taine cele infricosatoare, sa cunoasteti, fratilor, cu toata priceperea, cat de mare este sfintenia Tainelor, cu care voiti sa va impartasiti. Ca, iata, cu frica se cutremura puterile ingeresti, heruvimii si serafimii si toate cetele, cu teama se inspaimanta, inaltand duhovniceasca noastra jertfa de pe pamant, sus la ceruri. Iata pe preoti, purtand chipul ingerilor, stau inaintea Mesei acesteia infricosatoare, dar inaintea lor se afla, de fata pe Sfantul prestol, Trupul si Sangele Fiului lui Dumnezeu. Ca El de buna voie, luand trupul si sangele nostru, cand S-a facut om pe pamant, tot de buna voie a poruncit El sa ne si impartasim cu trupul si Sangele Lui.

Insa, pentru ca El stie neputinta neamului nostru, ca nu poate, adica, nimeni sa manance carne sangerata, nici sa bea sange, pentru aceasta a randuit ca sfantul Lui Trup si scumpul lui Sange sa fie sub chipul prescurii si a vinului, peste care Sfanta Taina a prefacerii darurilor, se savarseste, asa cum, la nunta din Cana Galileii, tot El a prefacut apa in vin.

Deci, sa nu indraznim, fratilor, cand unul pe altul ne defaimam, sa ne apropiem de Sfintele Taine, ca de lucru obisnuit, necuratindu-ne de pacatele cele din stiinta, ci sa ne apropiem luminandu-ne cu curatia si impodobindu-ne cu trezvia, intrecandu-ne in dragoste unul pe altul. Pentru ca nu om este Acela, Care face acestea, ci Dumnezeu cu mana Sa cea nevazuta si cu infricosatoarea Sa Taina, si impacandu-Se cu noi, partasi ne face vietii Lui dumnezeiesti si Imparatiei Sale. Ca cei ce cu nebagare de seama, adica, necuratindu-se, la sfanta Spovada si defaimandu-se unul pe altul, se apropie sa primeasca Trupul Domnului, nefiind vrednici nici sa-l vada macar, aceia se fac, precum s-a facut si Iuda mai inainte, apoi cad in cumplite boli si vrednici de chinuri se fac.

Drept aceea, rogu-va si va indemn pe voi, fratilor, sa nu ne facem, prin nebagare de seama si prin nesocotinta, potrivnici lui Dumnezeu. Ci ziua si noaptea sa invatam a ne curati, ca si aici, in viata aceasta, bine sa petrecem, iar la infricosatoarea Judecata, de-a dreapta scaunului lui Dumnezeu sa ne aratam. Intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia se cade slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sursa : proloagele din 25 decembrie.

Vietile Sfintilor – Audio : Sursa : audio vezi aici.

Tot în această zi, facem pomenirea păstorilor care l-au văzut pe Domnul.

Celui născut în peşteră slavă I se cuvine în vecii vecilor. Amin.