marți, 29 septembrie 2015

Acatistul Sfantului Parintelui nostru Arsenie Boca

Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!
Tropar, glasul al-8-lea
Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, caci luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Intru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Prea Cuvioase Parinte Arsenie, duhul tau.
Codacul 1
Prea Cuviosului Parintelui nostru si al multora luminator si indreptator de suflete, veniti fratilor, sa-i aducem cu multumire laude si sa-l cinstim, zicandu-i : Bucura-te Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Icosul 1
Din parinti binecredinciosi ai rasarit, Parinte, ce ca un soare ai luminat si multe suflete necajite si ratacite le-ai indreptat pe calea mantuirii. Pentru acestea toate, noi iti aducem aceste laude :
Bucura-te, ca din parinti crestini ai rasarit;
Bucura-te, ca ei Iosif si Cristina s-au numit;
Bucura-te, ca maica ta Cristina, soarele si luna a visat ca are in pantece dupa ce te-a zamislit;
Bucura-te, caci cu adevarat, scara pentru noi ai fost;
Bucura-te, caci ca soarele si luna in viata ai luminat;
Bucura-te, al multora si al nostru luminator;
Bucura-te, ca pentru noi si pentru multi ai fost scump si sfant odor;
Bucura-te, soare din Muntii Apuseni aparut;
Bucura-te, luna din Vata de Sus;
Bucura-te, luceafar aparut din manastirea Brancoveanu;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Codacul al-2-lea
Din copilarie te-ai aratat odor luminat de Duhul Sfant si parintii, vazandu-te copil ales, te-au dat la scoala mai inalta, ca sa inveti a canta : Aliluia!
Icosul al 2 –lea
Terminand teologia ai fost chemat la manastirea Brancoveanu de mitropolitul Nicolae Balan, si fiind calugarit la muntele Athos ai fost trimis, unde, intr-o padure, Maicii Domnului te-ai rugat sa te dea in seama unui povatuitor induhovnicit. Cu adevarat ai fost ascultat si dupa cum numai o data, pentru smerenie, ai spus acestea, noi iti aducem laude zicand :
Bucura-te, Parinte, ca Maica Domnului te-a ascultat;
Bucura-te, ca Maica Domnului la tine a venit;
Bucura-te, ca ea de mana te-a luat;
Bucura-te, caci pe munte inalt de mana te-a dus;
Bucura-te, ca te-a urcat pana sus;
Bucura-te, ca acolo, in grija sfantului, ce traia pe pamant de 200 de ani te-a dat;
Bucura-te, ca apoi Maica Domnului s-a facut nevazuta;
Bucura-te, ca urcand, frica nu-ti era;
Bucura-te, ca mare dar ai primit;
Bucura-te, ca pe multi i-ai luminat;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Codacul al 3-lea
Ai spus, Parinte, ca Domnului Iisus in padure mult te-ai rugat sa-ti trimita in cale un bun povatuitor, dar n-ai ascultat. Iar dupa un timp, ti-ai dat seama ca El are o mama buna, care mijloceste pentru noi. Si atunci cu lacrimi te-ai rugat ei, iar ea de maini te-a luat si sfantului in varful muntelui in grija te-a dat, iar noi, minunandu-ne de asa mare dar, iti cantam : Aliluia!
Icosul al 3 –lea
Dupa un an ai venit de la muntele Athos la manastirea Brancoveanu si, incepand munca de duhovnic, infricosat te-ai aratat noua si multora care veneau la marturisit, caci mai dinainte le stiai faptele. Iar noi, despre darul pe care-l aveai iti cantam acestea:
Bucura-te, ucenicul Maicii Sfinte;
Bucura-te, ca de la ea ai primit cinste;
Bucura-te, ca dar de a prooroci ai primit;
Bucura-te, ca multora pe nume le spuneai;
Bucura-te, ca faptele si pacatele le descopereai;
Bucura-te, ca si sfarsitul unei fete l-ai spus;
Bucura-te, ca ea venise sa te ispiteasca;
Bucura-te, ca i-ai spus sa se pregateasca;
Bucura-te, ca Mirele ei este pe cale sa vina sa o duca;
Bucura-te, ca moartea, dupa putin timp a dus-o;
Bucura-te, ca noi tare ne-am minunat;
Bucura-te, ca multa lume te-a laudat;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 4-lea
Facandu-te preot si duhovnic si incepand lumea a marturisi, si doar pe unii a-i impartasi, povatuindu-i sa nu mai pacatuiasca,ci sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Multi dintre credinciosi s-au dedat iarasi la rautati dupa ce i-ai impartasit, iar tu Parinte, simtind cu duhul rautatile lor, te-ai rugat lui Dumnezeu sa-ti descopere pricina pentru care nu se lasa de pacate si acestea ti s-au aratat si noua ni le-ai spus, pentru care te laudam :
Bucura-te,ca in gradina manastirii stand, in amiaza mare, nor negru ai vazut pe munte;
Bucura-te, ca in nor, mare galagie ai auzit;
Bucura-te, caci cu mare atentie ai privit;
Bucura-te, ca in mijlocul norului, pe un scaun infricosator, pe satana, de ceata draceasca, l-ai vazut incojurat;
Bucura-te, ca ai auzit ca porunca dracilor, satana, le-a dat;
Bucura-te, ca viclesugul lor l-ai auzit, adica sa sopteasca oamenilor ca nu exista Dumnezeu;
Bucura-te, ca si al doilea viclesug al lor l-ai auzit, cum ca nu ar fi rai si iad si nici alta viata;
Bucura-te, ca si al treilea viclesug l-ai auzit, de a lasa oamenii pocainta pana la batranete;
Bucura-te, ca prin aceasta vedenie multe ai aflat;
Bucura-te, ca acestea toate oamenilor in predica le-ai spus;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 5-lea
Auzind multa lume de darul tau, Parinte, veneau sa-ti auda cuvantul si invataturile si sfaturile de mantuire pe care le dadeai, iar noi te laudam, zicand : Aliluia!
Icosul al 5-lea
Pe aceia ce nu se potriveau in casatorie ii opreai; celor ce li se fura pe hoti ii descopereai, cand era seceta, ploaie de la Dumnezeu cereai. Pentru acestea toate iti cantam :
Bucura-te, ca celor casatoriti cele de folos le spuneai;
Bucura-te, ca de la casatorie nepotrivita ii opreai;
Bucura-te, ca pe cei ce furau ii descopereai;
Bucura-te, ca pe hoti cu blandete ii dojeneai sa intoarca cele furate;
Bucura-te, ca fiind seceta mare, pe munte te-ai suit, rugandu-te sa ploua;
Bucura-te, caci cuvant ai auzit de la Dumnezeu, ca sa te rogi de oameni sa-si indrepte viata;
Bucura-te, ca ploaie mare a venit;
Bucura-te, ca lumea s-a inveselit;
Bucura-te, ca pe saraci ai miluit;
Bucura-te, ca ai spus celor ce vor sa fie;
Bucura-te, luminat propovaduitor;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 6-lea
Celor ce voiau sa se faca preoti si veneau la tine le dadeai sfaturi si povete, minunandu-se si cantand lui Dumnezeu : Aliluia!
Icosul al 6-lea
Fiind intrebat, Prea Cuvioase Parinte, de cei ce doreau sa fie preoti, cu ce pot ei dovedi celor care nu cred ca este Dumnezeu, le-ai spus foarte intelept si cu adevarat, ca prin viata si felul lor de traire duhovniceasca pot dovedi ca Dumnezeu exista. Pentru care noi ne minunam si cantam acestea:
Bucura-te, ca ai fost dumnezeiesc in trup pamantesc;
Bucura-te, ca ai fost inger in trup;
Bucura-te, ca numai la fata dace te priveam, ne minunam;
Bucura-te, ca viitorul multora l-ai spus;
Bucura-te, ca pe multi i-ai indemnat sa-l urmeze pe Iisus;
Bucura-te, ca pe multi calugari i-ai facut;
Bucura-te, ca obste de calugari ai strans;
Bucura-te, ca si obste de maici ai format;
Bucura-te, ca prin multe incercari ai trecut;
Bucura-te, ca ispite de tot felul ai rabdat;
Bucura-te, ca si la munci grele ai fost pus;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 7-lea
Ai voit, Parinte, dupa cum ti s-au aratat, sa faci chipul lui Hristos si , apucandu-te de lucru, ai auzit un glas: “De acum sa Ma pictezi in Sufletele oamenilor, ca sa-Mi cante mie: Aliluia !”
Icosul al 7-lea
Ai spus, Parinte, ca tu cunosti pe oameni, pe fata care se mantuiesc, caci celor ce duc o viata de rugaciune, fiind tot timpul cu gandul la Dumnezeu, li se zugraveste in lumina ochilor chipul lui Hristos. Si, tu, Parinte, cu darul Duhului ce-l aveai, vedeai aceasta. De aceea, noi te laudam, zicand:
Bucura-te, caci cunosteai cele ascunse ale oamenilor;
Bucura-te, caci stiai daca se mantuieste;
Bucura-te, caci le spuneai ce sa faca in viata;
Bucura-te, ca tinerii veneau sa-i povatuiesti;
Bucura-te, ca unii veneau sa-i binecuvantezi;
Bucura-te, ca pe femeile care se vopseau le certai;
Bucura-te, ca pe morari de la lacomie ii opreai;
Bucura-te, ca pe fumatori de la fumat ii opreai;
Bucura-te, invatator de cele sfinte;
Bucura-te, vazatorule al celor nevazute;
Bucura-te, ca acum in cer te odihnesti;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 8-lea
Fiind razboi mare, veneau la tine, Parinte, tineri care trebuiau sa plece in razboi, ca sa te rogi pentru ei, iar tu cunosteai care scapau cu viata. Si noi ne minunam, cantandu-ti: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Parinte, celor ce stiai ca vor muri le dadeai mana de o sarutau, iar celor care stiai car raman in viata nu le dadeai mana. Si ei, intristandu-se, te intrebau de ce lor nu le dai mana, iar tu, Parinte, le spuneai ” caci cu voi ma mai intalnesc, iar cu aceia nu”.Pentru aceasta te laudam, zicand:
Bucura-te, vazatorule al vointei lui Dumnezeu;
Bucura-te, vazatorule al celor viitoare;
Bucura-te, ca vedeai viata omului;
Bucura-te, ca stiai sfarsitul vietii lui;
Bucura-te, ca noi mult ne minunam;
Bucura-te, ca minunat prooroc te-ai aratat;
Bucura-te, ca pe Domnul pentru tine Il laudam;
Bucura-te, caci cu ingerii te veselesti;
Bucura-te, caci acum in ceruri dantuiesti;
Bucura-te, caci cu heruvimii acum slujesti;
Bucura-te, indreptator al credintei;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 9-lea
Venit-a, Parinte, intr-o zi de Rusalii ‘Oastea Domnului’ la manastire si o unitate militara, Iar tu, Parinte, ai zis: “Iata ca s-a intalnit Oastea Domnului cu Oastea Tarii, ca sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!”
Icosul al 9-lea
Facandu-se utrenie in Biserica, ai iesit, Parinte, cu cantaretii si cu toti credinciosii, ca sa savarsesti Sfanta Liturghie pe altarul din fata manastirii si, fiind linga tine cantaretul care indoit cu credinta era, te-a vazut inconjurat de flacari de foc, care erau darul Sfantului Duh. Atunci el s-a inspaimantat si a strigat, iar tu l-ai oprit sa nu spuna, doar ca simteai ca te arde ceva. De aceea, noi te laudam, zicand:
Bucura-te, lacasul Duhului Sfant;
Bucura-te ca in trup fiind pe pamant, ai fost vazut inconjurat de Duhul Sfant;
Bucura-te, ca prin acest Duh Sfant ai proorocit;
Bucura-te, caci cu Duhul Sfant, stalp al Bisericii ai fost;
Bucura-te, caci cu Duhul, ca o trambita ai rasunat;
Bucura-te, caci cu trambita Duhului pe multi ai adunat;
Bucura-te, vioara care cantai cu Duhul;
Bucura-te, ca prin tine s-a veselit vazduhul;
Bucura-te, ca turma de oi cuvantatoare ai adunat;
Bucura-te, Parinte, de Duh Sfant inteleptit;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 10-lea
Venit-a, Parinte in timpul unei Sfinte Liturghii o femeie sa-ti spuna necazul ce il avea si te tulbura cu nerabdarea ei. Si tu, Parinte simtind din Sfantul Altar, ai oprit slujba si ai spus de ce a venit. Pentru aceasta, iti cantam: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ai spus, Parinte, ca femeia a venit deoarece a pierdut douazeci de mii de lei: tu ai spus ca acei bani cu care cele doua fete ale ei trebuiau sa-si creasca copiii pe care n-au voit sa-i nasca si i-au avortat si de aceea spor de casa nu vor mai avea, caci sufletele copiilor strigau razbunare asupra parintilor. Iar noi ne minunam de darul tau, zicand:
Bucura-te, vazatorul pacatelor omenesti;
Bucura-te, iertatorul celor nelegiuti;
Bucura-te, indreptatorul celor neleguiti;
Bucura-te, luminatorul celor de rea credinta;
Bucura-te, ca ai descoperit cele ascunse;
Bucura-te, luminatorul multora departati de credinta;
Bucura-te, alinatorul multora in suferinta;
Bucura-te, pastorule al turmei lui Hristos;
Bucura-te, sa ne fi si noua de folos;
Bucura-te, Parinte cu chip luminos;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 11-lea
Inzestrat ai fost cu multe daruri de la Dumnezeu Parinte, caci si apa, ca Moise, ai facut sa izvoreasca din stanca. Cu preotia ai fost incununat, cu darul proorociei, cu milostivirea, cu blandetea si cu buna povatuire. De aceea, noi te laudam, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Ai avut, Parinte, dar de a predica si de a talcui Sfanta Evanghelie a lui Hristos, luminand multe suflete, abatandu-le de la ratacire la cale mantuirii. Pentru toate acestea laude iti aducem, zicand:
Bucura-te, predicator bun al lui Hristos;
Bucura-te, ca multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca de la rautati pe multi ai oprit;
Bucura-te, ca pe noii casatoriti la nastere de copii i-ai indemnat;
Bucura-te, ca i-ai indemnat sa staruie in rugaciune;
Bucura-te, ca la milostenie i-ai povatuit;
Bucura-te, ca Biserica le-ai spus s-o cerceteze;
Bucura-te, ca la sarbatori le-ai spus sa nu lucreze;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai pus sa-i cerceteze;
Bucura-te, ca sfaturile Bisericii i-ai spus sa le urmeze;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 12-lea
In satul Draganescu, de langa Bucuresti, ai pictat biserica, iar cei ce-o viziteaza se uimesc de darul pe care l-ai avut, caci, privind pe sfinti, se pare ca sunt vii. De aceea, cu totii ne minunam si te laudam zicand: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Minunat pictor ai fost – de icoane, de biserici si de suflete – biserica nespus de frumoasa ai pictat si multa lume merge sa o vada, iar de frumusetea ei se minuneaza, zicand:
Bucura-te, iscusit pictor de biserici;
Bucura-te, pictor prea minunat;
Bucura-te, ca si in suflete pe Hristos L-ai zugravit;
Bucura-te, caci glas de la Domnul ai avut ca sa pictezi si in suflete;
Bucura-te, caci te-ai silit pe Hristos sa-L urmezi;
Bucura-te, caci noua si multora pilda te-ai facut;
Bucura-te, caci ai primit veste ca viata iti este pe sfarsite;
Bucura-te, ca ziceai ca mai ai trei calendare;
Bucura-te, ca ne-ai dat pilda de rabdare;
Bucura-te, ca in ceasul mortii ai stiut unde te duci;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie!
Condacul al 13-lea
O, prea minunate, Parintele nostru Arsenie, primeste aceste laude si multumiri de la noi, nevrednicii fiii tai, rugandu-te sa fii milostiv pentru noi inaintea Domnului Hristos, ca sa ne invredniceasca si pe noi vietii celei fericite si impreuna cu tine sa cantam: Aliluia! (acest condac se zice de 3 ori)
Apoi iarasi se zice: Icosul 1 si Condacul 1.
Rugaciune
Doamne, Iisuse Hristoase, primeste ostenelile, slujbele si sfintele rugaciuni ale robului Tau, Parintele nostru Arsenie, care mult s-a ostenit si a slujit Tie, ca sa-ti castige suflete, intorcandu-le de la viata si faptele cele pacatoase ale lor (ca si de la moarte, de cateva ori a surprins si a scapat o tanara in momentul cand voia sa se sinucida) si pilda de rabdare si dragoste parinteasca ne-a dat.
Te rugam, Stapane, ajuta-ne sa slujim si noi cu dragoste, in curatie trupeasca si sufleteasca, prin rugaciuni neincetate sa Te marim, sa Te binecuvantam si sa urmam sfaturile robului Tau, Parintele nostru Arsenie, pe care il rugam: roaga-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie, ca si noi, in viata ce ne-o petrecem sa implinim poruncile Domnului si sfaturile ce ni le-ai dat si invataturile din multele si minunatele predici pe care le-ai rostit.
Pomeneste-ne, acum, din Imparatia Cerurilor, unde Te veselesti cu toti Sfintii si cu Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, care te-a incredintat in Muntele Athosului sfantului ce traia acolo cu 200 de ani in urma si cu tine sa ne veselim in veci.
Amin.

joi, 17 septembrie 2015

Cugetari : " Libertatea este asociata cu harul, e opera harului si puterea data omului de a se mentine în har, adica deasupra lumii si de a nu cadea sub lume " . Teodoret al Cirului.

În această zi, facem pomenirea Sfintelor Mucenite fecioare: Pistis, Elpis si Agapi si a maicii lor Sofia.


+137.
 

http://adf.ly/1OOglQ
  
Aceste Sfinte Mucenite au fost din Italia, pe vremea imparatiei lui Adrian 117-138. Erau fiicele unei vaduve sarace, Sofia, si se numeau: Pistis, care avea 12 ani, Elpis, 10 ani si Agapi, 9 ani. Toate, impreuna,, purtau astfel numele celor mai de seama bunatati evanghelice, adica: Credinta / Pistis, Nadejdea / Elpis si Dragostea / Agapi, marturisind, totodata, atat credinta lor in Domnul Hristos, cat si randuiala lor la viata impreuna, crescand, in fiecare zi, in rugaciune si in fapte bune. Deci, s-a aflat ca sunt crestine si au fost chemate la scaunul imparatesc sa-si marturiseasca credinta, iar pe drum, mama lor le povatuia sa nu se lepede de Hristos, chiar cu pretul vietii lor.

Aducand, deci, pe Pistis, iar ea marturisind pe Hristos, au batut-o cu toiege si i-au taiat sanii cu fier, dar in loc de sange a curs lapte. Dupa aceea, au intins-o pe un gratar ars in foc si, ramanand nevatamata, i-au taiat capul. Veni la rand sora ei, Elips, care, marturisind si ea credinta in Hristos, a fost batuta cu vana de bou, aruncata in foc, spanzurata si strunjita cu unghii de fier. A fost cufundata, in sfarsit, intr-o caldare cu smoala topita si, prin minune izbavindu-se, si-a primit si ea moartea prin sabie. Adusera, apoi, pe Agapi care, marturisind asemenea si ea pe Hristos, a fost spanzurata cu capul in jos si, nevatamata ramanand, dupa toate celelalte chinuri, ii taiara si ei capul. Iar maica lor, Sofia, plangand trei zile in urma pe mormantul lor, si-a dat si ea sufletul in mana Domnului. Dumnezeului nostru slava !

Sursa : Proloagele din 17 septembrie.


 

Pătimirea Sfintelor Muceniţe Pistis, Elpis
şi Agapi, şi maica lor, Sofia.

 

137.

http://adf.ly/1OOglQ

Pe timpul împărăţiei lui Adrian 117-138, împăratul rău-credincios al romanilor, era în Roma o văduvă de neam italian, anume Sofia, al cărei nume se tîlcuieşte "înţelepciune". Aceasta, după numele său, petrecea viaţa în credinţă creştinească, cu înţelepciune; o astfel de înţelepciune o laudă apostolul Iacov zicînd : " Înţelepciunea cea de sus întîi era curată, apoi paşnică, blîndă, bineplăcută, plină de milă şi de roade bune " 3,17  . Această înţeleaptă Sofia, cînd trăia în însoţire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuţi evanghelice : pe cea dintîi a numit-o Pistis / Credinţa, pe a doua Elpis / Nădejdea, pe a treia Agapi / Dragostea. Că ce altceva avea să nască înţelepciunea cea creştinească, dacă nu bunătăţile cele plăcute lui Dumnezeu? Dar, după naşterea acestor trei fiice a rămas văduvă în curînd, şi vieţuia cu dreaptă credinţă, plăcînd lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu postul şi cu milostenia înconjurată de cele trei fiice ale sale. Pe acestea le creştea într-o astfel de învăţătură, pe care ar fi putut să le-o dea numai o mamă aşa înţeleaptă, că purtînd numele bunătăţilor celor mari evanghelişti, nu trebuia mai mult decît să le deprindă pe fiecare din ele cu practica virtuţii al cărei nume îl purta, ceea ce s-a şi făcut. Crescînd ele cu anii, creşteau într-însele şi bunătăţile; şi au învăţat bine cărţile proorocilor şi ale apostolilor, s-au deprins la cuvintele învăţăturilor şi se nevoiau la citire, la rugăciune şi la osteneli casnice, supunîndu-se sfintei, de Dumnezeu înţelepţitei lor mame, sporind şi înaintînd de la o faptă bună la alta şi mai bună şi se suiau din ce în ce mai sus pe treptele scării morale.
Atunci, toţi şi-au întors ochii spre dînsele pentru frumuseţile lor cele prea mari şi pentru acea bună înţelegere desăvîrşită, că străbătuse vestea prin tot Imperiul Roman de frumuseţea lor ceea ce covîrşea, izvorînd din înţelepciune. Auzind despre aceasta, Antioh eparhul dorea să le vadă pe ele şi, văzîndu-le, s-a înştiinţat că sînt creştine, pentru că nu-şi tăinuiau credinţa lor cea în Hristos şi nu se îndoiau în nădejdea lor cea spre Hristos şi nici nu-şi împu-ţinau dragostea lor cea spre Hristos, ba încă mai luminos măreau înaintea tuturor pe Hristos, iar de idolii cei de Dumnezeu urîţi se îngreţoşau. Acestea toate le-a spus Antioh împăratului Aelius Adrian, iar el îndată a trimis slugile ca să le cheme pe ele la sine. Deci, mergînd slugile la casa Sofiei, au aflat pe maică îndeletnicindu-se cu învăţătura fiicelor sale; şi o chemară pe ea cu fiicele la împărat. Iar ele, cunoscînd pricina chemării lor, toate se aşezară la rugăciune, zicînd : " Tu, atotputernice Dumnezeule, rînduieşte pentru noi după sfîntă voia Ta şi nu ne lăsa pe noi, ci ne dă nouă ajutorul Tău cel sfînt, ca să nu se înfricoşeze inima noastră de prigonitorul cel mîndru, să nu ne temem de muncile lui cele înfricoşate, să nu ne spăimîntăm de moartea cea amară şi să nu ne rupă pe noi cu nimic de la Tine, Dumnezeul nostru ! " . Şi după rugăciune, închinîndu-se lui Dumnezeu, au ieşit toate patru, maica cu fiicele, luîndu-se de mîini ca o cunună împletită. Şi mergeau, căutînd adeseori spre cer, cu suspinuri şi cu rugăciunea în taină, încredinţîndu-se la ajutorul Celuia ce a poruncit "să nu ne temem de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă " .
Apoi, ajungînd la palatele împărăteşti, s-au însemnat cu semnul crucii zicînd : " Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău cel sfînt " . Şi au stat înaintea îm-păratului celui ce şedea pe scaun în mîndria sa, pe care văzîndu-l, i-au dat cinstea cea cuviincioasă. Şi şedeau ca şi cum erau chemate la un ospăţ; au venit cu bucurie pentru Domnul lor la cercetare, fără nici o temere, cu feţele luminoase, cu inimi îmbărbătate şi cu ochii veseli privind spre toţi. Văzînd împăratul feţele lor cinstite, luminate şi neînfricoşate, a întrebat pe maică de neam, de nume şi de credinţă. Iar ea, înţeleaptă fiind, cu pricepere răspundea, încît toţi cei ce auzeau se mirau de o înţelepciune ca aceea a ei. Pome-nind puţin de neamul şi de numele său a început a grăi pentru Acela pe "al cărui neam cine-l va spune" se va mîntui şi la al cărui nume toţi sînt datori să se închine. Şi mărturisea credinţa sa cea în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi roabă se numea Aceluia şi în numele Lui se lăuda. "Acesta - zicea - îmi este numele cel cinstit, în care mă laud că sînt creştină". Încă a spus că şi pe fiicele sale lui Hristos le-a logodit, ca curăţia lor neîntinată să o păzească ne-stricăciosul Mire, Fiului lui Dumnezeu. Văzînd împăratul pe aceas-tă femeie înţeleaptă, şi nevrînd atunci ca să zăbovească cu dînsa la vorbă multă şi să facă judecată, a amînat-o pe altă dată, iar acum, deocamdată, le trimise pe cîteşipatru la o femeie de neam bun, anume Palladia, încredinţîndu-i-le ca să le păzească şi a treia zi să le aducă pe ele la judecată.
Atunci maica, petrecînd în casa Palladiei şi avînd vreme de ajuns pentru învăţătura fiicelor sale, le încuraja pe ele ziua şi noaptea şi învăţîndu-le cu cuvinte de Dumnezeu insuflate, le zicea: "Fiicele mele iubite! Acum este vremea nevoinţei voastre, acum a sosit ziua ca să vă faceţi mirese Mirelui vostru Celui fără de moar-te, ca după numele vostru să vă arătaţi către dînsul credinţa voastră cea tare, nădejdea cea neîndoită şi dragostea cea nefăţarnică, care niciodată nu cade! Acum a venit ceasul veseliei voastre, ca să vă încununaţi prin cununa mucenicească cu preaiubit Mirele vostru şi cu dînsul în cămara Lui prea luminoasă să intraţi, în glas de bucu-rie. Fiicele mele, să nu vă cruţaţi trupurile voastre cele tinere pen-tru cinstea lui Hristos, să nu jeliţi floarea tinereţelor voastre celor frumoase, pentru cel mai frumos ca podoaba şi decît fiii omeneşti, nici să vă mîhniţi de lipsirea vieţii acesteia vremelnice, pentru viaţa cea veşnică. Pentru că nepreţuitul vostru Mire ceresc, Iisus Hristos, este sănătate veşnică, frumuseţe negrăită şi viaţă fără de moarte. Şi cînd trupurile voastre pentru dînsul vor fi chinuite spre moarte, el le va îmbrăca pe ele în nestricăciune şi rănile de pe trupurile voas-tre le va lumina ca stelele cerului. Cînd frumuseţile voastre vor fi luate prin chinurile îndurate pentru Dînsul, El vă va înfrumuseţa pe voi cu cereasca frumuseţe pe care ochiul n-a văzut-o. Iar cînd vre-melnica voastră viaţă o veţi pierde, punîndu-vă sufletele voastre pentru Domnul vostru, apoi El viaţa cea fără de sfîrşit vă va dărui vouă, în care vă va mări pe voi în veci înaintea Tatălui său cel ceresc şi înaintea sfinţilor Lui îngeri şi de toate cereştile duhuri vă veţi numi mirese şi mărturisitoare ale lui Hristos; pe voi vă vor lăuda toţi cuvioşii, de voi se vor veseli înţeleptele fecioare şi vă vor primi în ceata lor.
Dulcele mele fiice! Să nu vă mlădiaţi a fi amăgite de înşelă-ciunile vrăjmaşului, pentru că, precum mi se pare, mult vrea să vă îmbuneze pe voi împăratul şi să vă făgăduiască mari daruri şi să vă pună înainte mărire, bogăţii, cinste şi toată frumuseţea şi dulceaţa lumii acesteia stricăcioase şi deşarte. Să nu iubiţi nimic dintr-acestea, că toate se sting ca fumul, ca praful de vînt se spulberă, ca floarea şi ca verdeaţa ierbii se veştejesc şi în ţărînă se sălăşluiesc. Nici să vă înfricoşaţi cînd veţi vedea cumplitele chinuri, pentru că puţin pătimind şi pe vrăjmaşul biruindu-l, în veci veţi dănţui. Şi cred Dumnezeului meu Iisus Hristos că nu vă va lăsa pe voi, cele ce pentru Dînsul pătimiţi, Cel ce a zis: "De va şi uita femeia pe fiii pîntecelui său, dar Eu nu vă voi uita pe voi". Ci nedepărtat va fi de voi întru toate chinurile voastre, privind nevoinţele voastre, în slă-biciunea voastră şi împletindu-vă cununa răsplătirii voastre. O, fii-cele mele cele bune! Gîndiţi-vă la durerile mele pe care le-am avut la naşterea voastră. Aduceţi-vă aminte de ostenelile mele pe care în vremea prunciei le-am suferit la creşterea voastră. Aduceţi-vă amin-te şi de bunătăţile mele, cu cîtă dragoste v-am învăţat pe voi frica de Dumnezeu şi să mîngîiaţi bătrîneţele mamei voastre prin acea statornică şi bărbătească mărturisire a voastră a lui Hristos. Pentru că aceasta îmi va fi mie veselie, bucurie, cinste şi laudă între toţi credincioşii, cînd mă voi învrednici să mă numesc mamă de muce-niţe, cînd vă voi vedea pe voi că viteze răbdaţi pentru Hristos şi, mărturisind cu îndrăzneală numele cel sfînt al Lui, pentru dînsul muriţi. Atunci se va mări sufletul meu şi, bucurîndu-se duhul meu, se vor întări bătrîneţele mele. Atunci îmi veţi fi mie adevărate fiice cînd, învăţăturile mamei voastre ascultîndu-le, veţi suferi pentru Domnul nostru pînă la sînge şi veţi muri pentru dînsul cu osîrdie".
O învăţătură ca aceasta a mamei lor ascultînd-o fiicele cu u-milinţă, li se înfierbînta inima şi se bucurau cu sufletul, aşteptînd vremea muceniciei ca ceasul cel de nuntă. Pentru că ramuri fiind a-le rădăcinii celei sfinte, cu tot sufletul doreau acelea aceasta, la ca-re le povăţuia pe ele înţeleapta lor mamă, Sofia. Şi pecetluindu-se cuvintele ei în inimile lor, se împodobeau, ca la o cămară, la ne-voinţa mucenicească şi, îngrădindu-se cu credinţă, se întăreau cu nădejde, aprinzînd într-însele focul dragostei către Domnul. Şi una pe alta încurajîndu-se, făgăduiau mamei lor ca toate cuvintele ei cele folositoare de suflet să le pună la lucru, cu ajutorul lui Hristos.
Sosind a treia zi, au fost duse la judecată înaintea păgînului împărat. Iar el, socotind că fecioarele fiind tinere, vor asculta lesne cuvintele lui cele înşelătoare, a început a grăi către dînsele aşa: "Eu, fiicelor, văzînd frumuseţea voastră şi cruţînd tinereţele voas-tre, vă învăţ pe voi părinteşte să vă închinaţi zeilor celor ce stăpî-nesc lumea. Şi de mă veţi asculta pe mine şi de veţi îndeplini această poruncă, apoi fiice ale mele vă voi numi pe voi, voi chema eparhii şi ighemonii şi pe toţi sfetnicii mei şi înaintea lor vă voi face pe voi fiice ale mele şi de către toţi veţi fi cinstite şi lăudate. Iar de nu mă veţi asculta şi de nu vă veţi supune poruncii mele, apoi în multe rele veţi cădea şi veţi duce în primejdie bătrîneţele mamei voastre şi voi înşivă veţi pieri în acea vreme, în care aţi pu-tea să vă veseliţi, petrecînd în desfătări, în bunătăţi şi în bucuriile lumii acesteia. Că eu vă voi pierde pe voi cu rău şi mădularele voastre, sfărîmîndu-le, le voi arunca spre mîncare cîinilor şi veţi fi defăimate de toţi. Drept aceea, ascultaţi-mă pe mine, ca să vă fie vouă bine, că vă iubesc pe voi şi n-aş vrea ca să vă pierd frumu-seţea voastră şi să vă lipsesc pe voi de viaţa aceasta, ci fiice ale mele vreau să vă am pe voi".
Deci, au răspuns sfintele fecioare, toate, cu o gură, zicînd: "Noi, tată avem pe Dumnezeul ceresc care se îngrijeşte de viaţa noastră şi miluieşte sufletele noastre. De Acela vrem să fim iubite şi ale Aceluia adevărate fiice căutăm să ne numim şi Aceluia închinîndu-ne şi păzind poruncile Lui, spre idolii voştri scuipăm, iar de îngrozirile tale nu ne temem. De aceea şi dorim să pătimim şi să răbdăm muncile cele amare pentru cel dulce Iisus Hristos, Dumnezeul nostru".
Auzind împăratul un răspuns ca acesta, a întrebat pe mama, Sofia, de numele şi de anii lor, iar ea a zis: "Cea dintîi fiică a mea se numeşte Pistis şi are doisprezece ani; a doua, Elpida, are zece ani; iar a treia fiică se numeşte Agapi şi este de nouă ani". Şi se mira împăratul de acea vitejie a sufletului ce în puţini ani agoni-siseră şi de răspunsul dat cu pricepere şi îndrăzneală. Apoi, a înce-put pe cîte una, pe rînd, a le sili la păgînătatea sa. Întîi, pe cea mai mare soră, Pistis, o silea zicîndu-i: "Jertfeşte marii zeiţe Artemida!" Iar ea n-a vrut. Atunci a poruncit împăratul să o dezbrace pe ea şi să o bată tare. Iar chinuitorii bătînd-o fără de milă, îi ziceau: "Jert-feşte marii zeiţe Artemida!". Dar ea răbda ca şi cum nici n-ar fi fost trupul ei. Iar chinuitorii, nesporind nimic cu bătaia, i-au tăiat fragedul ei piept şi în loc de sînge a curs lapte din răni, şi toţi cei ce priveau la chinuirea ei se mirau de răbdarea şi de minunea aceasta, cum curgea din răni lapte, iar nu sînge. Şi clătinînd cu capetele, osîndeau în taină nerozia şi răutatea împăratului, zicînd: "Ce a greşit această frumoasă fecioară de pătimeşte aşa! O, vai de nebunia împăratului şi de cruzimea lui cea de fiară, care mănîncă fără de omenie nu numai pe oamenii cei bătrîni, dar şi pe copiii cei tineri!". După aceasta, chinuitorii aduseră un grătar de fier şi-l puseră pe un foc mare, şi grătarul s-a înroşit îndată ca un cărbune aprins, încît scăpăra scîntei; pe acela o puseră pe sfînta fecioară Pistis care, după ce a stat două ceasuri pe el şi rugîndu-se către Domnul său, nu s-a ars deloc, aşa încît toţi se mirau. O aruncară apoi într-o căldare care sta pe foc plină de smoală amestecată cu untdelemn şi foarte fiartă; şi nici acolo nu s-a vătămat, ci ca în apă rece şezînd, cînta lui Dumnezeu.
Iar prigonitorul, neştiind ce să mai facă cu dînsa ca să o poată abate de la credinţa în Hristos, a hotărît asupra ei judecată de sa-bie de care auzind sfînta Pistis s-a umplut de bucurie şi a zis către mama sa: "Roagă-te pentru mine maica mea, ca să-mi săvîrşesc a-lergarea mea şi, trecînd la marginea cea dorită, să văd pe Domnul şi Mîntuitorul meu Cel iubit şi să mă îndulcesc de vederea Lui cea dumnezeiască". Iar către surori a zis: "Iubitele mele surori! Ştiţi cui ne-am făgăduit şi cui ne-am făcut mirese! Ştiţi că însemnate sîntem prin Sfînta Cruce a Domnului nostru spre veşnica Lui slujbă. Deci, să răbdăm pînă în sfîrşit. De o mamă sîntem născute, una ne-a hră-nit şi ne-a învăţat, deci unul şi acelaşi sfîrşit să primim, o voie să avem, ca unele care într-adevăr am ieşit din unul şi acelaşi pîntece. Iată eu vă voi fi vouă pildă, ca amîndouă după mine să veniţi la Mirele nostru cela ce la Sine ne chiamă pe noi". Acestea zicîndu-le a sărutat pe mama sa, aşijderea şi cu surorile, îmbrăţişîndu-se s-au sărutat şi a plecat să se pună sub sabie.
Iar mama nu s-a mîhnit pentru fiica sa, căci atît mîhnirea inimii, cît şi durerea maicii cea pentru fii a fost biruită într-însa de dragostea cea către Dumnezeu. Şi numai de aceea ofta şi se în-grijea ca nu cumva vreuna din fiicele sale, înfricoşîndu-se de mun-că, să se lepede de Domnul tuturor şi zicea către Pistis: "Eu, fiica mea, te-am născut pe tine şi pentru tine am răbdat dureri. Pe acestea tu numai atunci mi le răsplăteşti mie bine, cînd vei muri întru mărturisirile lui Hristos, şi-ţi vei vărsa sîngele tău pe care din pîn-tecele meu l-ai luat pentru Hristos. Drept aceea să mergi la dînsul, iubita mea fiică, şi cu sîngele tău, roşindu-te, ca îmbrăcată fiind cu o haină mohorîtă să te arăţi frumoasă ochilor Mirelui tău şi pe mine, mama ta cea săracă, înaintea Lui să mă pomeneşti şi pentru surorile tale roagă-te Lui, ca să le întărească şi pe ele întru aceeaşi răbdare pe care tu o ai".
Şi tăiară cinstitul cap al Sfintei Pistis. Iar mama a luat mult pătimitorul ei trup şi, sărutîndu-l pe el, se bucura şi slăvea pe Hristos Dumnezeu, Cel ce a primit pe fiica ei Pistis în cămara cea ce-rească.
Iar păgînul împărat a adus de faţă pe cealaltă soră, pe sfînta fecioară Elpida, şi a zis către dînsa : " Fiică bună, rogu-mă ţie, as-cultă sfatul meu, că te sfătuiesc ca un tată, iubindu-te pe tine: în-chină-te Artemidei celei mari. Ai văzut muncile cele ale surorii tale celei mari şi ai privit la moartea ei cea amară; deci, să nu vrei şi tu să pătimeşti la fel. Să mă crezi pe mine fiică, că îmi este jale de tinereţile tale şi aş dori să te am pe tine fiică, de te-ai supune poruncii mele " . Iar Sfînta Elpida a răspuns : " Au doar, împărate, nu sînt soră aceleia pe care au ucis-o ? Doar nu din aceeaşi mamă m-am născut? Doar nu cu acelaşi lapte m-am hrănit şi acelaşi botez am avut pe care l-a avut şi sora mea cea sfîntă? Împreună cu dînsa am crescut şi din aceleaşi cărţi şi aceeaşi învăţătură a mamei m-am învăţat a cunoaşte pe Unul Dumnezeu şi Domnul nostru Iisus Hristos şi întru dînsul a crede şi Lui Unuia a mă închina. Deci, să nu nădăjduieşti, împărate, că eu n-aş cugeta, n-aş gîndi sau n-aş vrea a merge pe aceeaşi cale pe care a plecat sora mea Pistis, la care sînt gata; ci numai nu zăbovi mult ostenindu-te cu cuvintele şi începe însuţi lucrul şi vei vedea că tot acelaşi este gîndul meu ca şi acela al surorei mele celei mai dinainte".
Auzind împăratul un răspuns ca acesta a dat-o pe ea la chi-nuri şi dezbrăcînd-o pe ea slujitorii ca şi pe Pistis, au bătut-o fără milă, mult, încît s-au ostenit bătînd-o. Iar ea tăcea ca şi cum n-ar fi simţit durerile, fără numai privea spre fericita maica sa Sofia, care sta tot acolo, şi, cu vitejie spre pătimirea fiicei sale privind, cu tărie ruga pe Dumnezeu ca să dea fiicei sale răbdare multă. Apoi, după porunca împăratului celui fără de lege, o aruncară în foc, în care, ca şi cei trei tineri, nearsă fiind, lăuda pe Dumnezeu. După aceasta o spînzurară şi cu unghii de fier au strujit-o. Iar căzîndu-i carnea şi sîngele curgînd ca pîrîul din ranele ei ieşea oarecare minunată bună mirosire, şi zîmbea cu faţa luminoasă şi cu darul Sfîntului Duh strălucind şi batjocorind pe chinuitor că pe o copiliţă mică cum e ea nu putea să o biruiască, zicea: "Cu ajutorul lui Hristos, nu numai nu bag în seamă chinul, dar mai ales îmi place întru el, ca într-o dulceaţă a raiului, că dulce îmi este pentru Domnul meu. Iar pe tine chinuitorule, te aşteaptă munca cea fără de sfîrşit cu dia-volii, în gheena focului pe care în loc de Dumnezeu îi ai ţie". Cu aceste cuvinte întărîtîndu-se mai mult chinuitorul, a poruncit să gătească o căldare plină cu smoală amestecată cu seu şi dedesubt să-i dea foc, ca în căldura cea fiartă să o arunce pe sfîntă; fierbînd căldarea, cînd era să arunce pe sfînta într-însa, îndată căldarea s-a topit ca ceara şi s-a vărsat smoala ce clocotea într-însa şi seul cel fierbinte şi au ars pe toţi cei ce stau împrejur, căci atîta putere făcătoare de minuni a lui Dumnezeu era întru Sfînta Elpida.
Dar prigonitorul văzînd toate acestea, n-a vrut să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pentru că inima lui a întunecat-o diavolescul întunerec şi rătăcirea pierzătoare şi se ruşina văzîndu-se batjocorit de o copiliţă aşa mică. Apoi, nevrînd ca să rabde mai mult ruşinea aceea, a osîndit-o pe ea la tăiere. Fecioara, auzînd de sfîrşitul său, a alergat cu bucurie la mama sa, zicînd : " Fii liniştită, mama mea ! Să fii sănătoasă si să pomeneşti pe fiica ta". Iar mama, cuprinzînd-o pe ea, o săruta, zicîndu-i : " Fiica mea, Elpida, binecuvîntată eşti tu de Domnul Dumnezeu Cel de sus, spre care nădăjduieşti şi sîngele tău pentru Dînsul să nu-l cruţi. Mergi dar la sora ta Pistis şi cu dînsa să stai înaintea Dumnezeului tău " . Apoi sărutîndu-se Elpida cu sora sa Agapi, care privea la sfîrşitul ei, zise către dînsa : " Să nu rămîi aici, sora noastră, ci să grăbeşti a veni ca împreună să stăm înaintea Sfintei Treimi ". Apoi s-a apropiat de trupul cel mort, tăiat, al Sfintei Pistis, sora sa, şi cuprinzîndu-l pe el cu dragoste, din fire spre lacrimi se pleca, iar din dragostea cea întru Hristos spre bucu-rie era îndemnată. După aceea şi-a plecat sfîntul său cap sub sabie şi tăiară pe Sfînta Elpida. Iar mama a primit trupul ei şi proslăvea pe Dumnezeu, bucurîndu-se de o vitejie ca aceasta a celor două fiice ale sale, vitejie la care şi pe a treia fiică o îndemna cu cuvinte dulci şi cu înţelepte sfaturi.
 

http://adf.ly/1OOglQ

 
Apoi, chemînd prigonitorul pe a treia fecioară, Agapi, o în-demnă pe ea, ca şi pe cele două, ca să se depărteze de Cel răstignit şi să se închine Artemidei. Dar în zadar s-a ostenit înşelătorul pen-tru că cine avea să rabde mai mult pentru Domnul cel iubit al său, precum Agapi, care se tîlcuieşte "dragoste", de vreme ce este scris: "tare ca moartea este dragostea, apa cea multă nu poate să stingă pe dragoste şi chiar rîurile nu o vor îneca pe ea"? Că n-au stins focul dragostei celei către Dumnezeu în această fecioară apele cele multe ale dulceţilor lumeşti şi nu o înecară pe ea rîurile primejdiilor şi ale chinurilor, ba încă se da pe faţă dragostea ei cea mare prin aceea că era gata în orice vreme să-şi pună sufletul pentru iubitul său Iisus Hristos. Mai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca cineva să-şi pună sufletul pentru altcineva. Iar cunoscînd prigonitorul că nu poate să sporească nimic cu înşelăciune, a început a o chinui pe ea, vrînd ca în feluri de munci să despartă pe Agapi de dragostea lui Hristos. Ci sfînta alcătuia cu buzele cuvintele Apostolului: "Cine mă va despărţi de la dragostea lui Dumnezeu? Oare necazul sau strîmtoarea sau gonirea sau foamea sau golătatea sau primejdia sau sabia? În toate acestea biruiesc pentru cel ce m-a iubit pe mine " Romani 8,35-37.
Deci s-a început chinuirea ei aşa: a poruncit chinuitorul să o întindă pe ea la o roată şi cu toiege să o bată. Şi întinsă a fost sfînta atît de mult, încît din trupul ei cel tînăr se desfăceau mădularele din încheieturile lor şi, bătîndu-se, se roşea cu sîngele ca o porfiră, iar pămîntul se adăpa din sîngele ei ca din ploaie. Apoi arseră un cuptor foarte tare pe care, arătîndu-l sfintei, chinuitorul zicea : " O, fecioară, numai atîta să zici : Mare este zeiţa Artemida ! ; şi-ţi voi da drumul. Iar de nu vei zice aceasta, îndată într-acel cuptor ars vei arde " . Iar sfînta a zis : " Mare este Dumnezeul meu Iisus Hristos ! Iar Artemida şi tu cu dînsa, să pieriţi". Şi îndată prigonitorul mîniindu-se, a poruncit celor ce stau de faţă să o arunce în cuptor. Iar ea, neaşteptînd să o arunce cineva, singură s-a grăbit a intra; şi umbla prin mijloc nearsă şi ca la un loc de răcoare dănţuia cîntînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu. Iar din cuptor îndată a ieşit focul asupra necredincioşilor celor ce stăteau împrejurul cuptorului şi a ars pe unii prefăcîndu-i în cenuşă, iar pe alţii i-a pîrlit şi chiar pe împăratul, ajungîndu-l, l-a vătămat, încît a fugit departe de cuptor. Deci, se vedeau în acel cuptor şi alte oarecare fiinţe foarte luminoase dănţuind cu dînsa şi se prea mărea numele lui Hristos, iar necuraţii se ruşinau.
Apoi, stingîndu-se cuptorul, a ieşit sfînta ca dintr-o cămară, mireasa cea frumoasă a lui Hristos, luminoasă şi sănătoasă. Prinzînd-o chinuitorii, după porunca împăratului, cu sfredele i-au găurit încheieturile, dar dumnezeiescul ajutor întărea pe sfînta în muncile acelea, încît n-a murit. Pentru că cine ar fi putut răbda acestea? Oricine îndată ar fi murit. Însă iubitul ei Mire, Iisus Hristos, o întărea pe ea ca şi necuraţii de mai mare ruşine să se umple, iar sfintei mai multă răsplătire să i se înmulţească şi să se proslăvească puterea cea tare a lui Dumnezeu în vasul cel slab. Mai pe urmă, prigonitorul bolnăvindu-se de pîrlirea aceea a focului, a poruncit să o taie pe sfînta cu sabia. Iar ea, auzind de tăierea sa, se bucura şi zicea: "Cum oare să binecuvîntez mult lăudatul numele Tău, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mă iubeşti pe mine, roaba Ta, Agapi, că cu surorile mele mă rînduieşti pe mine, învrednicindu-mă ca aceleaşi munci pe care şi ele le-au pătimit pentru nu-mele Tău să le pătimesc!?" Iar mama ei, Sfînta Sofia, neîncetat se ruga lui Dumnezeu pentru a treia fiică a sa ca să-i dea ei răbdare pînă la sfîrşit şi zicea către dînsa: "A treia mlădiţă a mea, fiica mea cea prea iubită, nevoieşte-te pînă în sfîrşit, pentru că pe bună cale mergi, şi iată, ţi s-a împletit ţie cununa şi ţi s-a deschis cămara cea gătită, şi Mirele stă aşteptîndu-te pe tine şi privind de sus la nevoinţa ta. Cînd îţi vei pleca capul sub sabie, el să primească sufletul tău cinstit şi fără de prihană; să-l cuprindă şi să te odihnească pe tine cu ale tale surori. Încă să mă pomeneşti şi pe mine, mama voastră, în împărăţia Mirelui nostru, ca milostiv să-mi fie mie şi să nu mă lipsească pe mine de partea voastră şi de petrecerea împreună întru slava Sa cea sfîntă". Şi îndată o tăiară pe sfînta Agapi cu sabia.
Iar maica luînd trupul ei, l-a pus într-o raclă frumoasă împreună cu trupurile sfintelor Pistis şi Elpida şi a împodobit tru-purile lor precum se cădea şi, punîndu-le într-o căruţă, le-a dus din cetate ca la cîteva stadii şi acolo cu cinste a îngropat pe fiicele sale, scăldate în lacrimi de bucurie, la un loc înalt. Apoi, însăşi ea, şezînd lîngă mormîntul lor trei zile, se ruga lui Dumnezeu cu umi-linţă şi a adormit cu somnul morţii în Domnul şi s-a îngropat de către credincioşi în acelaşi loc împreună cu fiicele cu care a avut parte de împărăţia cerească şi de încoronarea mucenicească, că deşi n-a suferit cu trupul, cu inima a pătimit mult pentru Hristos.
Aşa de înţelepţeşte şi-a sfîrşit Sofia alergarea sa aducînd Sfintei Treimi în dar pe cele trei îmbunătăţite fiice ale sale, Pistis, Elpida şi Agapi! O, sfîntă şi dreaptă Sofie! Care dintre femei s-a mîntuit aşa prin naşterea de fii, precum tu, care ai născut nişte fiice ca acestea care Mîntuitorului s-au făcut mirese si pentru dînsul pătimind, cu dînsul acum împărăţesc şi se proslăvesc! Cu adevărat tu eşti mamă minunată şi vrednică de bună pomenire, că privind la cele cumplite şi amare chinuri şi la morţile fiicelor tale celor iubite, nimic nu te-a durut de dînsele ca pe o maică, ci cu atît mai mult te-ai bucurat de darul lui Dumnezeu, mîngîindu-te, şi singură le-ai învăţat pe ele şi le-ai rugat să nu-şi cruţe viaţa lor vremelnică, ci să-şi verse fără de cruţare sîngele pentru Hristos Domnul, de a cărui prea luminată faţă acum, prin vedere, te veseleşti la cer, cu sfintele tale fiice! Înţelepţeşte-ne şi pe noi ca să aducem roadele virtuţilor credinţei, nădejdei şi dragostei şi să ne învrednicim ca înaintea preasfintei, neziditei şi de viaţă făcătoarei Treimi să stăm şi să o slăvim pe ea în vecii vecilor. Amin.
 

 

http://adf.ly/1OOglQ

 


În această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Agatoclia, care de la stăpîna sa Arianca a pătimit multe răutăţi în opt ani pentru dreapta credinţă, cu pietre peste grumaz fiind bătută necontenit şi sfărîmîndu-i-se coastele cu ciocan de fier, mai pe urmă lipsindu-se de vremelnica viaţă, prin ardere de foc a trecut la viaţa cea veşnică.
Şi pomenirea Sfintei Muceniţe Teodota care pe vremea împărăţiei lui Alexandru (222-235), de către Simblic prigonitorul a fost purtată prin multe cetăţi şi s-a chinuit cu multe cazne, apoi s-a sfîrşit de sabie în Niceea.
Şi pomenirea sfinţilor mucenici o sută cincizeci şi şase, în Tir, cetatea Feniciei, pe timpul împărăţiei lui Diocleţian (284-305), chinuiţi de Viturin dregătorul, prin multe munci, pentru Hristos. Între ei erau şi doi episcopi din Egipt, Pelie şi Nil şi Zinon preotul, şi doi slăviţi bărbaţi, Patermuhtie şi Ilie, care, scoţîndu-li-se ochii şi tăindu-li-se pulpele, s-au sfîrşit prin foc.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 17 Septembrie.

 

 

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Sofia şi către fiicele sale : Pistis, Elpis şi Agapis.
 
http://adf.ly/1OOglQ
 

Troparul Sfintei Muceniţe Sofia şi al fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis,
glasul al 4-lea :
Mieluşele cuvântătoare, prin mucenicie, v-aţi adus Mielului şi Păstorului, săvârşind călătoria cea către Hristos şi credinţa păzind-o. Pentru aceea, cu suflet vesel astăzi săvârşind pomenirea voastră cea sfântă, minunatelor, pe Hristos Îl slăvim.

 

 

Cântarea 1, glasul 1.

Irmos : Dreapta Ta cea purtătoare...
Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dăruieşte-mi, Stăpâne Hristoase, strălucirea înţelepciunii Tale celei mai presus de lume şi negrăită, ca să laud pe bine cuvioasele şi prealăudatele Tale muceniţe, pe odraslele Sfintei Sofia.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Numirea ta de Dumnezeu cugetătoare Sfântă Sofia, arătat s-a împodobit cu vieţuirea. Căci toată viaţa ta ai săvârşit-o în dorirea înţelepciunii; şi ai strălucit cu darurile înţelepciunii.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Rodul tău cel preafericit, fiind împodobit cu numărul înţelepciunii celei mai presus de Dumnezeire prin chinuri, pentru aceea ai strălucit Preaînţeleaptă Sofia, ceea ce eşti numită cu numele Dumnezeieştii înţelepciuni.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


Trei fecioare tinere curate şi la suflet şi la trup, prin fapte bune Ţi s-au adus Ţie, Hristoase, Mirelui Celui Înţelegător, mirese prin mucenicie: Sfintele Pistis împreună cu Elpis şi cu Mărita Agapis.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


Sălăşluindu-Se în pântecele tău Cuvântul lui Dumnezeu, întreg chipul meu cel omenesc l-a primit şi cu totul l-a înnoit. Pentru aceea, toţi credincioşii te slăvim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.

 

 

Cântarea a 3-a.

Irmos : Însuţi Cel Ce...
Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ascultând glasul Tău, Hristoase, care cheamă către nemurire şi către viaţă nepătimitoare, au venit după tine fecioarele, purtând cununa muceniciei şi grăind: Sfânt este Locaşul Cel Însufleţit al Preacuratei Măririi Tale, Iubitorule de oameni.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Putere v-a dăruit vouă Hristos, când aţi stat înaintea divanului precum s-a făgăduit; şi v-a umplut de înţelepciune însuflată de Dumnezeu, arătându-vă, preamărite muceniţe, purtătoare de biruinţă, strălucind cu darul fecioriei.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Aţi înfrânt pe vrăjmaşul cel falnic, fecioarelor şi aţi smerit sprânceana lui, nevoindu-vă cu vitejie; iar pe cel ce mai înainte se lăuda că va pierde marea l-aţi înecat în curgerile sângiurilor voastre.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


De înţelepciunea cea de sus a lui Hristos umplându-se cele trei fiice ale alesei Sfinte Sofia, au ruşinat trufia tiranilor şi nebunia cea înverşunată, glăsuind Dumnezeieştile învăţături.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


Cu sfinţenie ai născut pe Sfântul sfinţilor, Hristos, Ceea ce eşti Sălăşluire Sfântă a Sfinţeniei Ce Se odihneşte pe sfinţi. Aceluia grăim: Sfânt este Locaşul Cel Însufleţit al Slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni.

 

Irmosul :


Însuţi Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire, Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să grăiesc Ţie: Sfântă este Biserica Cea Însufleţită, a Slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni.

 

 

Cântarea a 4-a.

Irmos : Munte Umbrit cu Darul...
Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-vă cu Dumnezeiescul dar, bunelor biruitoare: Sfintelor Pistis, Agapis şi Elpis, cu vitejie aţi ruşinat îngrozirile tiranilor şi în foc fiind arse, preaînţeleptelor v-aţi adus prinoase Mirelui Hristos.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Fiind într-armate cu puterea Crucii Sfintele surori, Pistis, Agapis şi Elpis, cu bărbăţie au suferit rănile chinurilor şi până la sânge s-au împotrivit păcatului.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Cu puterea şi cu dragostea Treimii s-au întărit Sfintele Pistis, Agapis şi Elpis, fecioarele cele întocmai la număr cu Cinstita Treime şi au suferit iuţimea durerilor, preacinstitele.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Şi fecioare tinere prin Cruce au putut surpa sprânceana cea mândră a vrăjmaşului şi au aruncat la pământ pe cel ce mai înainte se lăuda fără măsură că va birui toată lumea.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


Făcliile Sfintei Sofia cele trei la număr strălucitoarele şi Sfintele Pistis, Agapis şi Elpis, de Lumina Preasfintei Treimi fiind aprinse, au strălucit Bisericilor lumina mântuirii, spre ajutorul nostru.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


Sfânta Sfintelor, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, Ceea ce eşti Aşteptarea neamurilor şi mântuirea credincioşilor, din tine a răsărit Mântuitorul şi Dătătorul de viaţă şi Domnul, spre mântuirea noastră a celor ce te lăudăm pe tine.

 

 

Cântarea a 5-a.

Irmos : Cel Ce ai luminat...
Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tăria cugetului au răbdat chinurile şi grăind Tainele Dumnezeieştii înţelepciuni, au ruşinat pe biruitorul cele trei fecioare de Dumnezeu purtătoare, fiind legate cu credinţa şi cu firea.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Se bucură strămoaşa văzând pe vicleanul cel ce a izgonit-o din Eden biruit de femei cugetătoare de Dumnezeu: de Sfânta Elpis, de Sfânta Pistis şi de Sfânta Agapis, cele născute din Sfânta Sofia.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


De amăgirile tiranului cele otrăvitoare nu s-au lăsat înşelate şi rănile chinurilor de bunăvoie le-au răbdat cinstitele fecioare, fiind rănite de dragostea Ta, cea Dumnezeiască, Hristoase.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


Se bucură de tine, Fecioară, Puterile Cerurilor şi adunările oamenilor, căci prin tine s-au unit cu Cel din tine Născut. Pentru aceea după vrednicie te slăvim, Născătoare de Dumnezeu.

 

 

Cântarea a 6-a.

Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi...
Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Bucurându-se, întru preacuratele Tale mâini, Stăpâne, au pus nădejdile lor cele trei tinere; cele ce se cinstesc şi se laudă cu numărul Treimii.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Luminându-se cu frumuseţile fecioriei, s-au împodobit cu cununile muceniciei şi după vrednicie au primit cununi îndoite, de la Hristos, Dătătorul de viaţă şi Preaîndurătorul.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


Au fost aduse în Biserica Ta, Împărate al tuturor, Stăpâne, ca nişte cinstite odoare cele trei fecioare, ca să se împărtăşească de Împărăţia Ta; căci Tu le eşti lor şi Lumină şi Veselie.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


Întru tine, Fecioară Preacurată, se veselesc strămoşii neamului, căci prin mijlocirea ta au dobândit Edenul, pe care pentru călcarea poruncii îl pierduseră. Că tu eşti Curată înainte de naştere şi după naştere.

 

Irmosul :


Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesupt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.

 

 

CONDAC, glasul 1.

Podobie : Ceata îngerească...

Sfinţitele ramuri ale Cinstitei Sofia: Sfintele Pistis, Elpis şi Agapis, cu darul au arătat că înţelepciunea elinilor este nebunie. Şi prin nevoinţe arătându-se biruitoare, s-au încununat cu cunună nepieritoare, de la Stăpânul tuturor, Hristos.

 

 

Cântarea a 7-a.

Irmos : Pe tine, Născătoare...
Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Darul Cel în Trei Lumini luminându-se fecioarele, au risipit întunericul cel demonic, binecuvântând Lumina Cea în Trei Ipostasuri şi cântând: Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Având suflete purtătoare de lumină, v-aţi sălăşluit în Cămările Cereşti şi acum dănţuiţi cu bucurie împreună cu îngerii, văzând Slava cea veşnică şi zicând: Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


Arătând bărbătească împotrivire cu tinerii cei din Babilon, vitejeşte au călcat focul. Căci, fiind întocmai ca aceia la număr, au avut şi cugetul asemenea cu aceia, de Dumnezeu purtătoarele fecioare, mărind pururea pe Dumnezeu Cel Prealăudat şi Preaslăvit.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


Dă-ne, Preacurată, iertare de greşeli, nouă celor ce te lăudăm pe tine cu credinţă, izbăvindu-ne de supărări şi de toată nevoia. Căci pe tine te avem Scăpare, a lui Dumnezeu Mireasă, ca pe Singura ce ai purtat în mâini pe Dumnezeul părinţilor Cel Prealăudat.

 

 

Cântarea a 8-a.

Irmos : În cuptor tinerii lui Israel...
Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fecioarele cele de Dumnezeu luminate, Sfintele Pistis, Elpis şi Agapis, cu frumuseţea dreptei credinţe străluceau mai curat decât aurul, zicând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


Pe fecioarele cele ce strălucesc cu razele fecioriei şi ale muceniciei, credincioşii să le lăudăm, zicând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.


Sicriele muceniţelor pururea izvorăsc pâraie de tămăduiri credincioşilor, care cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


Pământ Sfânt eşti, Preacurată, căci ai născut Spicul Cel de viaţă purtător, pe Pricinuitorul vieţii celei veşnice, pe Hristos, Căruia toţi cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Irmosul :


Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În cuptor, tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

 

Cântarea a 9-a.

Irmos : Chipul naşterii tale...
Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cele ce sunteţi pline de lumina cea cu Trei Lumini şi îndestulate acum de Dumnezeiasca strălucire; cele ce sunteţi de un nume cu virtuţile şi purtătoare ale numelor dragostei, nădejdii şi credinţei, întăriţi-ne pe noi cu nădejdea, cu dragostea şi cu credinţa.

 

Stih : Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.


O, purtătoarelor de chinuri nebiruite, rugămu-vă pe voi, prealăudatelor fecioare, să cereţi neîncetat ca Puterea Cea din înălţime să liniştească acum viforul răutăţilor care ne-au cuprins şi să dea credincioşilor unire de cuget.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


Trecând noaptea vieţii înţeleptelor, aţi ajuns la Ziua Cea Neînserată, veselindu-vă muceniceşte; şi în ceata fecioarelor numărându-vă, v-aţi învrednicit de Dumnezeiasca Împărăţie cea nepieritoare.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).


O, în ce chip a născut Fecioara pe Cuvântul Cel Ce este pururea şi Ipostatic, pe Strălucirea Ipostasului Celui Părintesc, pe Făcătorul nostru de bine şi Domnul, Care S-a Întrupat dintr-însa. Pe Aceea după vrednicie o mărim.

 

Irmosul :


Chipul naşterii tale celei Curate, l-a arătat rugul cel ce ardea necontenit. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

 

SEDELNA, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea şi...

Fiindu-vă sufletele legate de dragostea lui Hristos, cu cuviinţă aţi trecut frumuseţea celor pieritoare şi vremelnice; şi prin osteneli sihăstreşti aţi omorât patimile, iar prin chinuri şi dureri primind mucenicia, v-aţi arătat adevărate ucenice ale Cuvântului. Pentru aceasta Stăpânul, pentru îndoita mucenicie, v-a dăruit vouă cununi şi v-a învrednicit de Cămara cea de mire, preafericitelor muceniţe. Iar acum, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci, glasul al 8-lea.


Podobie : Porunca cea cu Taină...

Prin lemn a despuiat odinioară în Rai pe oameni de nemurire vrăjmaşul, aducând moarte prin gustarea din el. Iar Lemnul Crucii, cel pricinuitor oamenilor de haina vieţii, s-a înfipt pe pământ şi toată lumea s-a umplut de bucurie. Pe aceasta văzând-o acum Înălţată, ca dintr-un glas să strigăm, popoare, lui Dumnezeu cu credinţă: plină este de Slavă casa Ta.
 
 
Rugăciune pentru dragoste creştinească şi unire de cuget între părinţi şi copii, către Sfintele Muceniţe Elpis, Pistis, Agapis şi maica lor Sofia.
 
http://adf.ly/1OOglQ


Pe voi, Sfintelor Muceniţe Elpis, Pistis şi Agapis, vă slăvim, vă mărim şi vă fericim, dimpreună şi pe înţeleapta voastră maică Sofia, căreia ne închinăm, că s-a arătat chip al grijii de Dumnezeu înţelepţite. Roagă-L, Sfântă Elpis, pe Făcătorul celor văzute şi al celor nevăzute, ca să ne dăruiască nouă credinţă tare, nesmintită şi nestricată. Mijloceşte, Sfântă Pistis, înaintea Domnului Iisus pentru noi, păcătoşii, ca să nu depărteze de la noi nădejdea în bunătăţile Sale, ci să ne izbăvească din tot necazul şi nevoia. Povesteşte-I, Sfântă Agapis, Duhului adevărului, Mângâietorului, necazurile şi întristările noastre, ca să trimită de Sus sufletelor noastre dulceaţa cea cerească. Ajutaţi-ne, dar, în nevoile noastre, Sfintelor Muceniţe, şi dimpreună cu înţeleapta voastră maică Sofia, rugaţi-vă Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor ca să-i păzească pe (numele) sub acoperământul Său, ca împreună cu voi şi cu toţi Sfinţii să preaînălţăm şi să preaslăvim preasfântul şi de mare cuviinţă numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Dumnezeu, Stăpânului Celui mai înainte de veci, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

 

Tot întru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre manie si pocainta.

Un frate oarecare avea necaz asupra altui frate, care, intelegand ca acela are necaz asupra lui, a mers la dansul, vrand sa se smereasca, sa-si ceara iertare si sa se impace cu dansul. Deci, batand el la usa fratelui, acela n-a vrut nicidecum sa-i deschida si sa-l primeasca. Iar acesta, daca a vazut ca nu-i deschide, s-a scarbit si el, si, mergand la un batran, i-a spus lui despre acel frate, jelindu-se ca are necaz pe el si a mers la dansul sa-si ceara iertaciune si sa se impace cu dansul, dar nu l-a primit, nici i-a deschis lui usa. Iar batranul i-a zis lui: "Cauta, fiule, si-ti ia seama ca poate ai vreun gand in inima ta, ca tu nu esti cu nimic vinovat, nici i-ai facutlui vreun rau, ci el a facut rau si este nevinovat. Si, asa, pe tine insuti te indreptatesti, iar pe el il invinovatesti. Deci, pentru aceasta, nu-i da lui Dumnezeu indemn ca sa-ti deschida si sa te primeasca, fiindca mergi la dansul nu cu adevarata pocainta, ci cu fatarnicie. Deci, mergi si pune in inima ta, ca tu ai gresit si tu esti vinovat, iar pe dansul dezvinovateste-l si asa ii va da lui indemnare si umilinta, ca sa se smereasca si sa se impace cu tine " . Si i-a spus lui aceasta povestire : " Erau doi oameni mireni, in Egipt in tinutul Alexandriei si erau amandoi cu buna cucernicie si cu viata buna. Acestia, sfatuindu-se amandoi, au lasat lumea si s-au calugarit impreuna. Si auzind ei citindu-se cuvantul ce este scris in Sfanta Evanghelie, care zice ca unii s-au scopit pe sine pentru Imparatia Cerului, si ravnind acelui cuvant, s-au scopit pe sine amandoi. Si, nestiind el puterea dumnezeiestii Scripturi, li se parea ca mare bunatate au facut ei cu acea fapta, ca s-au scopit pe sine pentru Imparatia Cerului. Iar arhiepiscopul, auzind de acest lucru al lor, i-a despartit pe ei de Sfanta Biserica. Iar ei se razvrateau asupra arhiepiscopului, zicand ca pentru oarecare pizma si fara dreptate i-a despartit pe ei de Biserica si s-au sfatuit sa mearga la arhiepiscopul Ierusalimului, sa se jeluiasca si sa-si spuna pricina lor si acela ii va binecuvanta si-i va impaca, iarasi, pe ei cu Biserica. Deci au mers la arhiepiscopul Ierusalimului si au inceput a se jelui pentru strambatatea ce le-a facut lor arhiepiscopul Alexandriei, de i-a despartit pe ei de Biserica, si spunandu-i si pentru care pricina i-a despartit. Iar arhiepiscopul Ierusalimului, auzind acestea, a zis lor : Si eu va despart pe voi. Iar eu, auzind aceasta, s-au necajit foarte. Si, sfatuindu-se, au zis unul catre altul: sa mergem, frate, la arhiepiscopul Antiohiei si acela vazand supararea si strambatatea ce tragem, nefiind vinovati, isi va face mila si ne va primi pe noi. Si asa au mers la arhiepiscopul Antiohiei si i-au spus lui jalba si pricina lor, iar arhiepiscopul, auzind, a zis lor: Si eu va despart pe voi. Iar ei, in loc de nadejdea ce aveau ca-i va bucura acel arhiepiscop, auzira dimpotriva si pe acesta, ca si pe ceilalti, zicandu-le: Si eu va despart pe voi. Si s-au sfatuit aceia sa mearga la Roma, la papa, zicand: Sa mergem, frate, la papa si el ne va primi pe noi si ne va da izbanda noua fata de toti ceilalti. Si asa, au plecat, si au mers la Roma, la papa si s-au jeluit si au spus papei toata pricina lor, si cum toti arhiepiscopii, necautandu-le dreptatea si nevinovatia, i-au despartit pe ei de Sfanta Biserica, fara de nici o pricina sau vina. Iar papa, auzind acestea, le-a zis lor : Si eu va despart pe voi. Iar ei, auzind si de la papa tot acelasi cuvant pe care l-au auzit de la ceilalti arhiepiscopi, vorbeau intre ei, zicand : " Ce vom face, frate, ca acestia sunt uniti toti la un cuvant, fiindca ei se aduna in soboare, toti la un loc, si se sfatuiesc si se unesc sa tie toti una si sa fie toti intr-un cuvant. Ci noi, frate, sa mergem la Sfantul Epifanie, arhiepiscopul Ciprului si sa ne jeluim si sa-si spunem lui toata pricina noastra. Si acela, fiind om sfant si prooroc si cunoscator, ne va cunoaste supararea si nevinovatia noastra si necazul ce tragem fara dreptate si ne va primi pe noi. Si asa, iesind din cetatea Romei, au plecat si au mers la Cipru. Si daca s-au apropiat de cetatea unde era Sfantul Epifanie, Dumnezeu i-a descoperit Sfantului venirea acelor doi calugari si osteneala si pricina lor. Iar Sfantul Epifanie, instiintandu-se despre dansii, indata a trimis pe un cleric al sau intru intampinarea lor, ca sa le spuna ca nici in cetatea lui sa nu indrazneasca sa intre, ca nu-i primeste pe ei. Iar ei, auzind aceasta, s-au umilit in inimile lor si s-au smerit pe sine, vorbind unul catre altul si zicand : Cu adevarat, frate, noi am gresit lui Dumnezeu. Si pentru ce, dar, umblam zbuciumandu-ne, vrand sa ne indreptatim noi ? Ca, iata, asa precum socoteam noi, toti fara de dreptate si fara de nici o vina, unul dupa altul, ne despartira pe noi de Sfanta Biserica. Iar acesta, inca nici n-am mers la dansul sa ne jeluim lui si sa ne spunem pricina noastra, si nici nu ne-a vazut pe noi, ci, fiind el om sfant si prooroc cunoscator, iata ca Insusi Dumnezeu i-a descoperit lui si i-a aratat venirea noastra la dansul si greseala noastra, pentru care ne-a poruncit noua nici in cetatea lui sa nu intram. Pentru aceea, frate, in zadar ne ostenim noi, umbland sa ne indreptatim, ca noi am gresit lui Dumnezeu si Dumnezeu i-a aratat lui greselile noastre. Pentru aceea, nu numai ca nu ne primeste pe noi sa vedem fata lui, dar nici in cetate nu ne da voie sa intram. Si asa au inceput a se umili si a plange si a se smeri, cunoscandu-si greseala si pacatul lor. Iar cunoscatorul de inimi, Dumnezeu, vazandu-i pe dansii ca si-au cunoscut greseala lor si ca s-au umilit in inimile lor si se smeresc, caindu-se de pacatul lor, a descoperit si au aratat iarasi si aceasta Sfantului Epifanie, ca si-au cunoscut pacatul si ca se smeresc, caindu-se. Si i-a poruncit lui sa trimita ca sa-i cheme si sa-i primeasca pe ei, ca si-au cunoscut greseala lor si ca se caiesc. Si a trimis Sfantul Epifanie la dansii si i-a chemat la sine si, cu multe cuvinte de folos i-a invatat si i-a mangaiat pe ei si i-a primit in Sfanta Biserica si i-a impartasit pe ei cu Sfintele Taine si a scris pentru dansii la arhiepiscopul Alexandriei, zicand: Primeste, frate, pe fiii tai, ca adevarat, acum, s-au smerit si s-au pocait. Si asa i-a trimis pe ei la locul lor " .

Aceasta povestire, spunand-o batranul fratelui, i-a zis lui : " Iata fiule, aceasta este adevarata tamaduire a sufletului, ca intru toate lucrurile sa ne smerim, defaimandu-ne si ocarandu-ne, descoperindu-ne si vadindu-ne inaintea lui Dumnezeu pacatele noastre, iar nu ale fratelui nostru " . Acestea auzindu-le, fratele s-a umilit in inima sa si a fagaduit ca va face dupa cuvantul batranului. S-a dus, iarasi, cu smerenie la acel frate, care avea necaz pe el, sa se roage sa-l ierte pe el si, batand la usa chiliei, indata a auzit si i-a deschis lui. Si mai inainte de a se pleca el si a-si cere iertaciune, acela s-a inchinat lui cu smerenie, zicand : " Iarta-ma, frate, ca te-am scarbit pe tine " . Si asa, cu dragoste, din tot sufletul, sarutandu-se unul cu altul, s-a facut mare bucurie intre dansii.

Sursa : Proloagele din 17 septembrie.
 
 
Tot în această zi, facem pomenirea Sfintei Muceniţe Agatoclia.
Această sfântă a fost slujnică a unui oarecare Nicolae, care era creştin.
Femeia lui, care era pavlichiană, ocară a făcut Agatocliei timp de opt ani, bătând-o peste grumaji cu pietre, gonind-o desculţă prin locuri colţuroase, zdrobindu-i coastele cu un ciocan de fier şi arzându-i limba.
Dar, văzând că nu poate să o întoarcă spre voia sa, i-a turnat jeratec peste grumaz, silind-o astfel să părăsească viaţa aceasta.
Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor Mucenici Maxim, Teodot şi Asclipiodota.
 
Aceşti sfinţi au fost bătuţi, li s-au tăiat degetele mâinilor şi au fost băgaţi în temniţa întunecată, pentru că mărturiseau pe Hristos. La urmă le-au tăiat capetele.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfintei Lucia şi a Mucenicului Geminian, fiul ei.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfintei Muceniţe Teodota.
 
 
ÎmpaÎmpărăţind Alexandru la Roma cea veche, a fost trimis Simpliciu în Capadocia, şi a fost clevetită către dânsul Teodota, care era din părţile Pontului, femeie foarte bogată. Fiind adusă înaintea lui, şi neputând să o plece ca să lase credinţa în Hristos, au atârnat-o şi i-au zgâriat pântecele multe ceasuri; iar ea lăuda pe Dumnezeu şi răbda, părându-i-se că altcineva ar fi chinuit.

După aceea, pogorând-o, au băgat-o în temniţă şi după opt zile s-a deschis temniţa singura, iar păzitorii s-au spăimântat şi degrabă au vestit lui Simpliciu, dar el nu i-a crezut. A doua zi au adus-o pe sfânta înaintea lui, şi văzând-o cu totul sănătoasă, neavând măcar un semn cât de mic de răni pe trupul sau, a întrebat-o: "Cine eşti tu?" Iar sfânta i-a zis: "Ţi s-a întunecat mintea, că de-ai fi treaz m-ai cunoaşte că eu sunt Teodota". Acestea auzind Simpliciu, a poruncit să fie încins tare un cuptor, în care au băgat pe sfântă.

A doua zi a trimis dregătorul pe doi popi idoleşti şi cu alţii dimpreună, ca să risipească cenuşa trupului sfintei. Aceştia destupând gura cuptorului, au fost arşi amândoi de para focului, iar ceilalţi au văzut pe sfânta între doi tineri îmbrăcaţi în veşminte albe, şezând şi cântând; şi a ieşit sfânta din cuptor nevătămată, bucurându-se şi cântând.

După aceea, plecând Simpliciu la Bizanţ (Constantinopol), a poruncit să ia şi pe sfânta legată să o ducă după dânsul. Şi abătându-se el la Ancira, a cerut să fie adusa sfânta, către care a zis: "De nu te vei pleca mie să jertfeşti la zei, te voi ucide pe grătar încins". Iar ea zise lui: "De va intra şi Doroteu, slujitorul zeilor, cu mine şi va birui focul, voi jertfi şi eu zeilor tăi". Şi a zis Simpliciu către Doroteu: "Intră cu dânsa având pe zei ajutor". Dar intrând el cu sfânta, îndată s-a topit de foc, iar sfânta a ieşit nevătămată. De care lucru mirându-se dregătorul, a poruncit să fie legată iarăşi sfânta, şi dusă la Bitinia. Şi când a sosit la Niceea, a poruncit ca să intre sfânta în capiştea idolilor să facă rugăciune.

Sfânta a primit aceasta cu bucurie; dar toţi idolii au căzut şi s-au zdrobit. Atunci cu mânie a poruncit dregătorul ca sfânta să fie întinsă în patru părţi, şi să fie despicată cu fierăstrăul. Şi făcându-se aşa, fierăstrăul s-a tocit, neputând să facă nimic, iar sfânta rămase liberă, mulţumind Mântuitorului Dumnezeu. Întunecându-se mintea lui Simpliciu, a poruncit să ucidă pe sfânta prin sabie; şi aşa i-au tăiat capul.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor o sută de mucenici, şi a Sfinţilor Pilevs / Pileus şi Nil episcopii şi a celor 46 de mucenici de la Palestina.
 
Când s-a ridicat prigoana împotriva creştinilor din partea închinătorilor la idoli, atunci au fost prinşi şi aceşti sfinţi. Din Egipt, au prins doi episcopi, ce se numeau Pilevs şi Nil, şi doi boieri mari, ce se chemau Patermutie şi Ilie, şi alţii împreună cu aceştia fiind la număr o sută; iar din Palestina au prins cincizeci. Sfântul Pilevs şi sfântul Nil, asemenea şi Patermutie şi Ilie, şi cei cincizeci din Palestina, toţi aceştia prin foc au săvârşit mărturisirea, şi au luat cununile de la Domnul.

Iar pe cei o sută ce se trăgeau din Egipt, mai întâi i-au orbit, scoţându-le ochii şi tăindu-le pulpele cele stângi ale picioarelor, după aceea i-au dat ca să lucreze la metale. Şi în sfârşit, le-au tăiat capetele, luând şi ei de la Dumnezeu cununile nevoinţei.
 
Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor Mucenici Haralambie şi Pandoleon, cu tovarăşii lor. A căror prăznuire se face la mucenicia lor, care se află la Defteron.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor Mucenici Iraclid şi Miron, episcopii Tamasului de la Cipru.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
 

http://adf.ly/1OOZAV