În aceasta zi a douazeci si saptea, facem pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Românesti.
SFÂNTUL IERARH ANTIM IVIREANUL.
1650 - 1716.
a. Viaţa.
Venerabilul mitropolit Antim Ivireanul era de loc din Iviria. Părinţii săi, Ioan şi Maria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungând din tinereţe rob la turci, a stat mulţi ani în Constantinopol, învăţând limbile greacă, arabă şi turcă, precum şi meşteşugul sculpturii, al picturii şi al broderiei.
Prin anul 1690 este adus în Ţara Românească de voievodul martir Constantin Brâncoveanu. Aici învaţă meşteşugul tiparului de la episcopul Mitrofan, iar după câţiva ani se călugăreşte şi este hirotonit preot.
Între anii 1691- 1694 conduce tipografia domnească de la Bucureşti şi tipăreşte trei cărţi. Între anii 1694 - 1696 întemeiază o nouă tipografie la Mănăstirea Snagov. Între anii 1696-1701 este egumen al acestei mănăstiri tipărind 14 cărţi, dintre care patru în limba română, iar celelalte în limbile greacă, slavonă şi arabă. Între anii 1701 - 1705 a condus din nou tipografia domnească din Bucureşti, tipărind 15 cărţi, îndeosebi cărţi de slujbă.
Între anii 1705 - 1708 a fost episcop la Râmnicu - Vâlcea, întemeind aici prima tipografie. Timp de trei ani a tipărit la Râmnic 10 cărţi, dintre care 7 în româneşte. Între anii 1708 - 1716 a fost mitropolit al Ţării Româneşti, întemeind noi tipografii şi tipărind încă 19 cărţi, dintre care 12 cărţi în româneşte.
În toamna anului 1716 a fost închis, la porunca turcilor, caterisit şi trimis în surghiun la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe cale a fost martirizat de ostaşi şi aruncat în râul Tungia, lângă Adrianopol. În prezent se crede că ar fi fost înecat în lacul Snagov.
b. Fapte şi cuvinte de folos.
1. Acest fericit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind de mic înstrăinat din pământul părinţilor săi şi după ce suferi grele ispite între păgâni, a fost călăuzit de Hristos în pământul românesc. Astfel, aici şi-a găsit a doua patrie, cu părinţi şi fraţi şi toată mângâierea Duhului Sfânt.
2. Luând jugul lui Hristos la Mănăstirea Snagov, ieromonahul Antim a ajuns călugăr iscusit şi tipograf neîntrecut în Ţara Românească. Timp de 15 ani, până a fost făcut episcop, a întemeiat două tipografii şi a tipărit zeci de cărţi bisericeşti în limbile română, greacă, arabă şi slavonă, dovedindu-se cel mai mare tipograf al ţării noastre în secolele XVII şi XVIII. Cărţile lui s-au răspândit în toate provinciile româneşti, ajungând până în Athos, în Grecia, la Constantinopol, Ierusalim şi Sinai, în Siria şi Iviria, căci era un devotat slujitor al lui Hristos şi apărător al Bisericii Ortodoxe.
3. Pentru sfinţenia vieţii sale, egumenul Antim Ivireanul a ajuns episcop al Râmnicului şi apoi mitropolit al Ţării Româneşti. Ca păstor de suflete şi părinte duhovnicesc al tuturor, marele ierarh a fost o făclie în sfeşnic pentru toţi, de la domn până la credincios. Era bărbat înţelept, insuflat de Duhul Sfânt, statornic în credinţă, tare în nădejde, iscusit în cuvânt, smerit la inimă şi plin de dumnezeiască dragoste.
4. Dorind mântuirea oamenilor şi săvârşirea slujbelor în limba română, mitropolitul Antim a înmulţit numărul tipografiilor, traducând şi tipărind în grai strămoşesc principalele cărţi de cult, începând cu Ceaslovul şi Liturghierul. Din cele 64 de cărţi tipărite de el şi de ucenicii lui, 24 s-au tipărit în limba română. Astfel, mitropolitul Antim rămâne ctitorul limbii liturgice în Biserica Ortodoxă Română. De la dânsul, serviciul divin a început a se face în toată ţara numai în limba română, spre mângâierea şi pe înţelesul tuturor.
5. Bunul păstor al Bisericii lui Hristos, după ce împodobi slujbele cu cărţi în limba poporului, adăugă şi alte înnoiri. Astfel, a zidit din nou biserici la sate şi oraşe, a fondat din temelie Mănăstirea „ Tuturor Sfinţilor " din Bucureşti ( 1713 - 1715 ), astăzi numită „ Antim ", făcând şi alte danii şi înnoiri mănăstireşti. A ridicat mai mulţi ucenici tipografi şi a dat multe milostenii celor săraci şi iubitori de carte. Pentru învăţătura şi apărarea dreptei credinţe a scris şi tipărit numeroase predici, numite „ Didahii ", fiind iscusit teolog, ierarh şi propovăduitor al Sfintei Evanghelii.
6. Iată câteva din multele sale învăţături: Aceste două virtuţi întemeiază şi întăresc Biserica: credinţa în Dumnezeu şi buna ascultare de păstorii Bisericii.
7. Ce lucru este mai iubit robului, spunea bunul păstor, decât slobozirea lui? Şi ce este mai drag străinului, decât întoarcerea la patria sa ?
8. Cuvine-se omului să se bucure de bunătatea cea mare a lui Dumnezeu şi să se teamă cu cutremur de mărirea Lui. Încă să ceară ajutorul şi mila Lui cea bogată. Că, fără de mila Lui, nu vom putea face nimic spre mântuirea sufletelor noastre.
9. Fără aceste trei bunătăţi - credinţa, nădejdea şi dragostea - nu este cu putinţă cu nici un mijloc să se mântuiască creştinul, căci acestea sunt temeliile creştinătăţii.
10. Zicea iarăşi fericitul mitropolit Antim : - Precum nu este cu putinţă a trăi cineva pe pământ fără de hrană trupească, fără îmbrăcăminte şi fără somn, aşa nu poate trăi nici fără aceste trei bunătăţi, care sunt credinţa, nădejdea şi dragostea.
11. Nădejdea este o îndrăzneală adevărată către Dumnezeu, dată în inima omului din dumnezeiasca strălucire, ca să nu se deznădăjduiască niciodată de darul lui Dumnezeu, ci să fie încredinţat că va lua, prin pocăinţă, iertarea păcatelor şi orice altă cerere trecătoare sau veşnică.
12. Apoi adaugă şi acestea : - Nădejdea este de două feluri: una bună şi alta rea. Bună este aceea când nădăjduieşte cineva la Dumnezeu să se mântuiască, sau alt bine ce voieşte să facă, cum zice David: cel ce nădăjduieşte spre Dumnezeu, mila îl va înconjura [1]. Nădejdea este rea când nădăjduieşte cineva în om să-i facă vreun bine sau vreo îndemnare la lucrurile cele trecătoare ale lumii. Această nădejde este mincinoasă şi deşartă, cum zice iarăşi David: Nu vă nădăjduiţi spre boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire[2].
13. Dragostea este o unire a multora într-aceeaşi cale către Dumnezeu şi vârf al tuturor bunătăţilor. Aceasta este de trei feluri: una dumnezeiască, alta firească şi alta pătimaşă şi rea.
14. Altă dată, smerindu-se, mitropolitul Antim zicea : - Fiind orbiţi de deşertăciunile cele lumeşti, nu ne bucurăm de altceva fără numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. Că suntem porniţi cu toţii spre răutăţi, ca o roată când scapă la vale şi nu se poate opri. Şi acestea toate nu se trag din alta, fără numai din necredinţa noastră. Că ni s-au împietrit inimile întru răutăţi asemenea lui faraon şi umblăm ca nişte cai sirepi (sălbatici), fără de zăbală şi fără de ruşine, până vom cădea în vreo prăpastie şi vom pieri. Deci vă zic, iubiţii mei, şi vă învăţ cu frica de Dumnezeu, ca un părinte sufletesc şi păstor ce vă sunt, să vă veniţi în fire şi să vă căiţi de lucrurile cele necuvioase, că Dumnezeu este milostiv şi, dacă va vedea întoarcerea noastră şi pocăinţa cea bună, ne va ierta. Că zice prin gura Proorocului Isaia: Întoarceţi-vă către Mine şi mă voi întoarce şi Eu către voi[3].
15. Apoi adăuga şi acestea : Precum nu pot fi oile fără de păstor, aşa nici poporul fără de arhiereu şi oricine se va îngriji de cele sufleteşti să alerge la mine ca la un părinte, că îl voi vindeca cu ajutorul lui Hristos. Că în seama mea v-a dat stăpânul Hristos să vă pasc sufleteşte, ca pe nişte oi cuvântătoare şi de gâtul meu spânzură sufletele voastre şi de la mine o să vă ceară pe toţi, până când vă voi fi păstor, iar nu de la alţii.
16. Precum cere împăratul dăjdii de la noi, aşa ne cere şi Dumnezeu credinţă şi fapte bune. Că zice Hristos în Evanghelie: Daţi cezarului cele ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu[4].
17. Să nu socotiţi că îi va fi milă lui Dumnezeu de noi, să ne ierte pentru că avem nevoi, dacă nu vom face după putinţă şi poruncile Lui, că ne va arunca de unde nu vom putea să mai ieşim. Ci să lăsăm năravurile cele rele şi obiceiurile cele necuvioase, că doar s-ar milostivi Dumnezeu asupra noastră să ne ierte şi să ne chivernisească cu mila Lui cea bogată.
18. La începutul Postului Mare, aşa învăţa pe fiii săi duhovniceşti:
- De păcatele ce se fac cu pricepere (cu ştiinţă şi voinţă), fiecare să se ferească, că în ce zi îl va face, cu moarte va muri. Că mai rea moarte nu este alta, decât a fi cineva despărţit de Dumnezeu prin păcat, că zice Ioan: Cel ce face păcatul, de la diavolul este, că din început diavolul păcătuieşte[5].
- De păcatele ce se fac cu pricepere (cu ştiinţă şi voinţă), fiecare să se ferească, că în ce zi îl va face, cu moarte va muri. Că mai rea moarte nu este alta, decât a fi cineva despărţit de Dumnezeu prin păcat, că zice Ioan: Cel ce face păcatul, de la diavolul este, că din început diavolul păcătuieşte[5].
19. În toate zilele ce sunt în grădina anului, fiecare să mănânce cele ce sunt rânduite spre hrana trupului, cu socoteală şi fără de vicleşug. Iar postul cel hotărât pentru folosul sufletesc, care cu priceperea noastră îl putem face bine sau rău, nimeni să nu-l strice, că în ce zi îl va strica, cu moarte va muri, căci calcă porunca lui Dumnezeu. Şi mai rea moarte decât a călca cineva porunca lui Dumnezeu, nu este alta. Că va fi izgonit de Dânsul din grădina Bisericii, ca şi Adam din rai.
20. Vrând noi a face această călătorie asupra vrăjmaşului sufletelor noastre, trebuie să luăm împreună cu noi cinci lucruri, să ne fie ca merinde la vreme de primejdie. Aceste lucruri sunt: spovedania, rugăciunea, postul, milostenia şi dragostea.
21. Să ne spălăm păcatele cu spovedania, mărturisindu-ne înaintea duhovnicilor noştri cu frică şi cu inimă înfrântă, pârându-ne pe noi înşine, ca înaintea lui Dumnezeu. Să nu dăm pricina pe alţii, sau să zicem că de nevoie sau din neputinţă am făcut păcatul, că nu ne vom folosi nimic, precum nu s-a folosit nici Adam. Că vrând Dumnezeu să-l aducă la pocăinţă, în loc de a-şi cunoaşte greşeala şi a-şi mărturisi păcatul, el făcea pe Dumnezeu vinovat că i-a dat femeie.
22. Să fie spovedania noastră cu nădejde bună, cum că ne va ierta Dumnezeu, iar nu cu deznădejde, precum a făcut Cain, zicând: Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie[6]. Asemenea şi Iuda, măcar că s-a mărturisit înaintea arhiereilor că a vândut sânge nevinovat, dar nu i-a folosit la nimic acea spovedanie, că era cu deznădejde.
23. Spovedania să o facem cu gândul ca să nu mai greşim de aici înainte. Că faraon, deşi s-a mărturisit zicând greşit-am Domnului[7], dar n-a folosit nimic, că nu gândea a se părăsi de răutăţi. Pentru aceea a şi pierit. Iar noi să avem nădejde bună, că de ne vom spovedi cu inimă curată şi cu gând să nu mai greşim, ne va ierta Dumnezeu şi vom auzi ca David: Domnul a mutat păcatul tău, nu vei muri[8].
24. Cu rugăciunea să cerem de la Dumnezeu mântuire sufletelor noastre, că ne-o va da, după cum singur Hristos zice : Cereţi şi se va da[9]. Că rugăciunea ce se face cu căldură, din inimă, pătrunde cerurile şi intră în urechile lui Dumnezeu.
25. Cu postul să ne uşurăm trupul, să ne limpezim mintea şi să ne bucurăm sufletul, ca să vină darul lui Dumnezeu asupra noastră. Iar postul trebuie să-l facem cu rugăciuni amestecat. Că, precum nu sunt dulci bucatele fără sare, aşa nici postul fără rugăciune.
26. Precum sunt păzitori sfinţii îngeri celor ce postesc şi îi feresc de toate primejdiile, aşa şi celor ce nu postesc sunt păzitori dracii şi îi îndeamnă la multe păcate. Să ne ostenim, deci, ca să nu avem părtăşie cu diavolul. Că nu s-a făcut nimeni ucenic bunătăţilor, din cei ce s-au îndestulat cu mâncări, după pofta lor. Nici din cei ce iubeau răsfăţările nu s-a făcut (nimeni) părtaş împărăţiei cerurilor.
27. Cu milostenia să îmblânzim pe Dumnezeu, dând cu dragoste din milă agonisitele noastre cele drepte lipsiţilor, săracilor, străinilor, bolnavilor şi celor ce sunt în închisori. Atunci vom fi şi noi miluiţi de Dumnezeu, după cum zice la cele zece fericiri. Iar de vom da milă din jafuri, mai multă osândă vom câştiga.
28. Cu dragoste să ne încredinţăm, că de vom iubi pe vecinii noştri, după porunca lui Dumnezeu, ca pe noi înşine şi le vom face bine, vom fi şi noi asemenea Lui şi ai Celui de sus, după cum zice David. Că dragostea este singur Dumnezeu şi cel ce rămâne în dragoste, în Dumnezeu rămâne şi Dumnezeu într-însul[10].
29. Ce folos este ca trupul să fie deşert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate ? Ce folos este a fi galbeni şi ofiliţi de post, iar de pizmă şi ură să fim aprinşi ? Ce folos este a nu bea vin şi a fi beţi de veninul mâniei ? Ce folos este a nu mânca cineva carne şi cu hulele a rupe carnea fraţilor noştri ? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode şi a face cele ce nu sunt niciodată slobode ? Că Dumnezeu pe aceia îi iubeşte şi îi cinsteşte, care se feresc de cele oprite.
30. Când intrăm în sfânta biserică, zicea marele ierarh, să ne curăţim întâi de păcatele noastre şi de cugetele cele viclene şi apoi cu conştiinţă întreagă să ne facem vase alese, ca să primim, prin darul Duhului Sfânt, cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre.
31. Altă dată, iarăşi spunea : - Patru sunt bunătăţile cele sufleteşti: vitejia (bărbăţia), înţelepciunea, dreptatea şi curăţenia. Patru sunt şi bunătăţile cele trupeşti: tăria, întregimea, frumuseţea şi sănătatea. Dintre aceste bunătăţi, ale sufletului şi ale trupului, se nasc alte patru bunătăţi de obşte : credinţa, nădejdea, dragostea şi smerenia.
32. Fără de credinţă nu este cu putinţă să ne mântuim. Locaşul ei este inima omului şi viaţa ei sunt faptele cele bune, după cum zice Apostolul Iacob: Că precum trupul omului este mort fără de suflet, aşa şi credinţa este moartă fără de fapte bune[11].
33. Smerenia este sfârşitul, legătura şi pecetea tuturor bunătăţilor, că de ar face cineva toate bunătăţile lumii şi smerenie nu ar avea, toate sunt pierdute, toate sunt stricate, toate sunt de nimic şi osteneala lor este în deşert, pentru că smerenia este maica tuturor bunătăţilor.
34. Precum maica pune multă nevoinţă, din firească dragoste ce are, de hrăneşte copiii săi ca să-i crească şi îi fereşte de toate, ca să nu li se întâmple vreo primejdie şi să-i piardă, aşa şi smerenia hrăneşte bunătăţile (faptele bune) ca să crească şi le fereşte de toate primejdiile ca să nu piară. Pentru că păcatul cel dintâi şi mai mare decât toate păcatele este mândria, pe care a izvodit-o şi a născut-o singur satana.
35. Păcatul se aseamănă pietrei care caută să meargă la maica ei în pământ, de unde şi este. Iar bunătatea se aseamănă focului care caută să meargă (totdeauna) sus, în văzduh, unde îi este matca, că Dumnezeu este foc mistuitor şi pară de foc subţire, precum l-a văzut Proorocul Ilie.
36. Precum un om are în casa lui aur, argint, unelte şi haine şi când iese din casă pune lacăt şi încuie, ca să nu meargă vreun hoţ să i le fure şi să se păgubească, aşa şi smerenia încuie ca un lacăt toate bunătăţile, ca să nu meargă hoţul cel de obşte, diavolul, să i le fure, şi se va păgubi de osteneala pe care a făcut-o.
37. Zicea iarăşi : Credinţa, rezemându-se pe dragoste, creşte, se măreşte şi face toate roadele bunătăţilor, că pământul credinţei este dragostea.
38. De ar fi ascultat Adam porunca lui Dumnezeu, n-ar fi venit întru atâta osândă neamul omenesc. Şi noi, acum, de am asculta pe Hristos, n-am fi întru atâtea scârbe şi nevoi.
39. Iar către cei ce nu iartă pe semenii lor, zicea mitropolitul Antim :
- Tu, cel ce urăşti pe fratele tău atât cât nici în ochi nu vrei să-l vezi, ci îi porţi pizmă şi îl zavistuieşti pe la unii şi pe la alţii, ca să-i faci pagubă şi să-1 supui şi să-1 sărăceşti, tu, cu adevărat, nu eşti creştin, nici om pe pământ, ci eşti singur satana, care a pârât pe Dumnezeu la Adam.
- Tu, cel ce urăşti pe fratele tău atât cât nici în ochi nu vrei să-l vezi, ci îi porţi pizmă şi îl zavistuieşti pe la unii şi pe la alţii, ca să-i faci pagubă şi să-1 supui şi să-1 sărăceşti, tu, cu adevărat, nu eşti creştin, nici om pe pământ, ci eşti singur satana, care a pârât pe Dumnezeu la Adam.
40. Apoi iarăşi adăuga: Care preot este acela ce te spovedeşte şi te lasă pe tine, cel ce pârăşti pe fratele tău, să te cumineci ? Acela cu adevărat nu este preot, ci este singur Iuda şi vânzător al lui Hristos şi nu i se va ierta nici popei, nici aceluia, măcar de ar face oricâte alte bunătăţi. Că zice Hristos: Milă voiesc, iar nu jertfă[12].
41. Să alergăm la sfintele biserici, dacă nu în toate zilele, pentru multe neputinţe şi nevoi ale noastre, ce ne vin întotdeauna din valurile lumii, măcar Duminicile şi sărbătorile. Căci, pentru aceasta s-au rânduit aceste sfinte zile. Una, pentru ca să ne odihnim şi noi şi dobitoacele noastre de trudele şi de ostenelile ce le facem peste toată săptămâna. A doua, pentru ca să mulţumim şi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru multele şi nespusele faceri de bine ce le- a arătat către noi şi le arată întotdeauna ca un milostiv. A treia, ca să auzim cântările şi slujbele ce se fac pentru folosul sufletului.
42. Precum nu poate trăi trupul omului fără de hrană simţitoare, aşa nici sufletul nu poate trăi fără de hrana cea duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu, după cum zice Hristos în Evanghelie: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu[13].
43. Când ieşim de la biserică, să nu ieşim deşerţi; ci să facem cum face ariciul. Că, după ce merge la vie, întâi se satură el de struguri, apoi scutură viţa de cad boabele jos şi se rostogoleşte pe dânsele de se înfig în ghimpii lui şi duce şi puilor. Aşa să ducem şi noi, fiecare, pe la casele noastre, copiilor şi celor ce n-au mers la biserică, din cuvintele ce am auzit din Sfânta Evanghelie !
44. Pocăinţa atunci este pocăinţă, când merge cineva de bunăvoia sa, fără de nici un fel de pricină[14], să se spovedească la duhovnicul lui, cu umilinţă, cu înfrângere de inimă, cu lacrimi fierbinţi şi cu gând desăvârşit, ca să se părăsească de păcate. Căci acestea sunt temeliile pocăinţei.
45. Taina pocăinţei este întocmai în cinste şi în lucrare cu Sfântul Botez. Căci, precum acesta spală păcatul strămoşesc şi face pe om fericit, sfânt, desăvârşit şi fiu al lui Dumnezeu după har, aşa şi sfânta pocăinţă face pe om din mort viu, din pierdut aflat, din necinstit cinstit şi sfânt şi, din fiul neascultării, fiul lui Dumnezeu.
46. Altă dată zicea iarăşi : Nu numai mirenii se cade să se mărturisească, ci mai vârtos şi noi, cei bisericeşti, adică diaconii, preoţii, călugării şi arhiereii. Că noi suntem păcătoşi şi greşim înaintea lui Dumnezeu, mai mult decât cei simpli. Iar greşelile ce le facem, mai mult prin ştiinţă le facem, şi, de nu ne vom pocăi, vom avea mai multă osândă decât cei ce greşesc prin neştiinţă, după cum zice la Sfânta Evanghelie că, cel ce cunoaşte mult, mult se va pedepsi şi celui ce i s-a dat mult, mult i se va cere[15].
47. Nu este cu putinţă să ajungă cineva la liniştea mântuirii - zicea bunul păstor -, de nu va trece întâi prin uşa răbdării. Nu este cu putinţă să se suie la cereasca cetate a fericirii, de nu va intra prin calea smereniei. Nu este cu putinţă să se înalţe în ceata sfinţilor, de nu se va smeri cu duhul aici, jos, în cetatea celor pământeşti.
48. Nu este cu putinţă să împărăţească cineva împreună cu Hristos la cer, de nu va urma aici pe urmele lui Hristos cu crucea. Nu este cu putinţă a-i rămânea cuiva nume vestit în lume, cu fapte rele şi necuvioase.
49. În trei chipuri greşeşte omul: din slăbiciune, neştiinţă sau din firea[16] cea rea. Păcatul din slăbiciune este împotriva lui Dumnezeu Tatăl, căci Tatăl se cheamă Atotputernic. Păcatul din neştiinţă este împotriva Fiului, că Fiul lui Dumnezeu se cheamă Înţelepciune. Păcatul din voia cea rea este împotriva Duhului Sfânt, că Duhul Sfânt se cheamă Bun.
50. Pe omul care va greşi din slăbiciune sau din neştiinţă îl va ierta Domnul mai lesne, de se va pocăi. Că aşa zice David: Păcatele tinereţii şi ale neştiinţei mele, Doamne, nu le pomeni[17]. Iar cine greşeşte din firea[18] cea rea împotriva Duhului Sfânt, acelui om nu-i iartă Dumnezeu lesne păcatul. Că aşa zice Domnul: Tot păcatul şi hula se vor ierta oamenilor, iar hula care este împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta[19].
Sursa : vezi aici.
[3] Isaia 45, 22.
[4] Marcu 12, 17.
[5] I Ioan 3,8.
[6] Fac. 4, 13.
[7] Ieş. 10, 16.
[8] II Regi 12, 13.
[9] Matei 7, 7.
[11] Iacob 2, 26.
[12] Matei 12, 7.
[13] Matei 4, 4; Luca 4, 4.
[14] Silă.
[15] Luca 12, 48.
[16] Voia.
[17] Ps. 24, 7.
[18] Voia.
Acatistul Sfântului Ierarh şi Martir Antim Ivireanul.
27 Septembrie.
Rugaciunile incepatoare :
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele :
Condacul 1 :
Aparatorul tuturor celor saraci, flamânzi si goi, te-ai aratat Sfinte Ierarhe Martire, tie ca unui Parinte preacuvios si înteleptit de Prea Sfânta Treime aducem din inima umilita, aceasta putina rugaciune, zicând : Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Icosul 1 :
Toti credinciosii dreptslavitori cunoscându-te ca pe un pastor neînfricat si chivernisitor de taine luminat, cu smerita evlavie te laudam :
Bucura-te, ca numele Sfântului Apostol Andrei l-ai purtat;
Bucura-te, ca toti cei oropsiti si parasiti la tine adapost au aflat;
Bucura-te, ca Mitropolit de un alt Sfânt Mare Mucenic ai fost numit;
Bucura-te, ca în scaunul arhieresc în încercari ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca la înscaunarea ta în limba noastra româneasca ai vorbit;
Bucura-te, ca pe toti cei îndurerati si suferinzi tu i-ai ocrotit;
Bucura-te, ca tu însuti scapat din robie pe cei robiti i-ai miluit;
Bucura-te, ca pe cel împotrivitori întotdeauna i-ai rusinat;
Bucura-te, ca pe pagâni si pe cei lacomi de bogatii i-ai mustrat;
Bucura-te, ca porunca Mântuitorului de a iubi toate neamurile ai împlinit;
Bucura-te, ca prin smerenie, pe cele preaînalte le-ai dobândit;
Bucura-te, ca toti talantii duhovnicesti cu priceperea i-ai negutatorit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca toti cei oropsiti si parasiti la tine adapost au aflat;
Bucura-te, ca Mitropolit de un alt Sfânt Mare Mucenic ai fost numit;
Bucura-te, ca în scaunul arhieresc în încercari ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca la înscaunarea ta în limba noastra româneasca ai vorbit;
Bucura-te, ca pe toti cei îndurerati si suferinzi tu i-ai ocrotit;
Bucura-te, ca tu însuti scapat din robie pe cei robiti i-ai miluit;
Bucura-te, ca pe cel împotrivitori întotdeauna i-ai rusinat;
Bucura-te, ca pe pagâni si pe cei lacomi de bogatii i-ai mustrat;
Bucura-te, ca porunca Mântuitorului de a iubi toate neamurile ai împlinit;
Bucura-te, ca prin smerenie, pe cele preaînalte le-ai dobândit;
Bucura-te, ca toti talantii duhovnicesti cu priceperea i-ai negutatorit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 2 :
Diamant duhovnicesc rasarit în gradinile Ortodoxiei, îndelung, în tot locul, în toata vremea si în toate împrejurarile ai stralucit, iar acum în Biserica biruitoare a Domnului Cel în Treime Slavit tu cânti vesnic : Aliluia !
Icosul 2 :
Dreapta credinta si slujire prin Sfântul Botez ai primit, ajungând pentru Biserica lui Hristos, stâlp neclintit, pentru care noi toti îti cântam :
Bucura-te, cel ales de Dumnezeu, cu daruri împodobit;
Bucura-te, ca prin harul lui Hristos, mintea ti-ai sfintii;
Bucura-te, ca prin tine Mântuitorul Hristos în mai multe graiuri a vorbit;
Bucura-te, ca în multe manastiri prin tine darul a stralucit;
Bucura-te, ca si pamântul tarii noastre cu gândul tau curat l-ai înnoit;
Bucura-te, ca dreapta credinta, luminat ai slujit;
Bucura-te, ca învataturile eretice nu le-ai primit;
Bucura-te, ca toate cursele si ispitele demonilor le-ai biruit;
Bucura-te, ca împotriva obiceiurilor si naravurilor pagânesti ai luptat neobosit;
Bucura-te, ca pescar de oameni întru smerenia ascultarii te-ai aratat iscusit;
Bucura-te, ca neuitând locurile natale ale Iviriei si pe acelea le-ai ocrotit;
Bucura-te, ca pentru apararea dreptei credinte, mult ai patimit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca prin harul lui Hristos, mintea ti-ai sfintii;
Bucura-te, ca prin tine Mântuitorul Hristos în mai multe graiuri a vorbit;
Bucura-te, ca în multe manastiri prin tine darul a stralucit;
Bucura-te, ca si pamântul tarii noastre cu gândul tau curat l-ai înnoit;
Bucura-te, ca dreapta credinta, luminat ai slujit;
Bucura-te, ca învataturile eretice nu le-ai primit;
Bucura-te, ca toate cursele si ispitele demonilor le-ai biruit;
Bucura-te, ca împotriva obiceiurilor si naravurilor pagânesti ai luptat neobosit;
Bucura-te, ca pescar de oameni întru smerenia ascultarii te-ai aratat iscusit;
Bucura-te, ca neuitând locurile natale ale Iviriei si pe acelea le-ai ocrotit;
Bucura-te, ca pentru apararea dreptei credinte, mult ai patimit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 3 :
Viata ta cu lotul îmbunatatita, Sfinte Ierarhe Martire Antim, mult a stralucit, pâna departe s-a vestit, de aceea te rugam primeste de la noi aceasta umilita rugaciune, ducând-o la tronul lui Dumnezeu, unde ai fost primit, cântând : Aliluia !
Icosul 3 :
Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu Voievod, prin darul lui Dumnezeu în tara te-a chemat, iar poporul simtind harul tau te-a urmat. Pentru care si noi zicem unele ca acestea :
Bucura-te, minte prealuminata si cu totul curatita de patimile omenesti;
Bucura-te, împreuna slujitor cu cetele îngeresti;
Bucura-te, ca inima ta a devenit comoara de daruri duhovnicesti;
Bucura-te, cuget patrunzator al tainelor ceresti;
Bucura-te, vrednic împlinitor al poruncilor dumnezeiesti;
Bucura-te, suflet pecetluit, cu totul curat si luminat;
Bucura-te, ca în cugetari sfinte adeseori te-ai bucurat;
Bucura-te, ca sfintele scripturi toata viata le-ai cercetat;
Bucura-te, ca prin tainica si nebiruita ei putere, multe suflete ai salvat;
Bucura-te, podoaba duhovniceasca cu aleasa mireasma;
Bucura-te, ca prin darul lui Dumnezeu, ai rabdat orice cazna;
Bucura-te, ca în toate încercarile pe Hristos l-ai avut pavaza;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, împreuna slujitor cu cetele îngeresti;
Bucura-te, ca inima ta a devenit comoara de daruri duhovnicesti;
Bucura-te, cuget patrunzator al tainelor ceresti;
Bucura-te, vrednic împlinitor al poruncilor dumnezeiesti;
Bucura-te, suflet pecetluit, cu totul curat si luminat;
Bucura-te, ca în cugetari sfinte adeseori te-ai bucurat;
Bucura-te, ca sfintele scripturi toata viata le-ai cercetat;
Bucura-te, ca prin tainica si nebiruita ei putere, multe suflete ai salvat;
Bucura-te, podoaba duhovniceasca cu aleasa mireasma;
Bucura-te, ca prin darul lui Dumnezeu, ai rabdat orice cazna;
Bucura-te, ca în toate încercarile pe Hristos l-ai avut pavaza;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 4 :
Deprins din copilarie cu greutatile vietii în robie, asprimile si rânduielile calugaresti le-ai primit întarindu-ie, în Duh si Adevar sa-i cânti lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 4 :
Multi dintre pastoritii tai de lumina slujirii tale s-au folosit, iar cei vorbitori, de saracia cugetarii lor au amutit. Pentru aceasta, smeriti, te rugam primeste de la noi aceste cântari :
Bucura-te, pastorule mult luminat al turmei Domnului Hristos;
Bucura-te, ca pe cei nevinovati de la vrajmasii vazuti si nevazuti i-ai scos;
Bucura-te, ca tu ereziile le-ai surpat;
Bucura-te, ca de primejdii si uneltiri, nu te-ai înfricosat;
Bucura-te, ca pe cei împotrivitori si înraiti i-ai surpat;
Bucura-te, ca mai mult decât orice, sfintenia adevarului ai iubit;
Bucura-te, ca numai Domnului cu vrednicie i-ai slujit;
Bucura-te, ca prin aceasta cu marii nevoitori te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin pilda ta înalta pe toti ne-ai îmbarbatat;
Bucura-te, ca pe noi, cei cu totul nepriceputi, cu dragostea cea sfânta ne-ai luminat;
Bucura-te, ca si pe cei de alte credinte i-ai cercetat;
Bucura-te, ca învataturile gresite totdeauna le-ai îndreptat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca pe cei nevinovati de la vrajmasii vazuti si nevazuti i-ai scos;
Bucura-te, ca tu ereziile le-ai surpat;
Bucura-te, ca de primejdii si uneltiri, nu te-ai înfricosat;
Bucura-te, ca pe cei împotrivitori si înraiti i-ai surpat;
Bucura-te, ca mai mult decât orice, sfintenia adevarului ai iubit;
Bucura-te, ca numai Domnului cu vrednicie i-ai slujit;
Bucura-te, ca prin aceasta cu marii nevoitori te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin pilda ta înalta pe toti ne-ai îmbarbatat;
Bucura-te, ca pe noi, cei cu totul nepriceputi, cu dragostea cea sfânta ne-ai luminat;
Bucura-te, ca si pe cei de alte credinte i-ai cercetat;
Bucura-te, ca învataturile gresite totdeauna le-ai îndreptat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 5 :
Chemând pe toti crestinii dreptslavitori în Biserica, lânga tine, si bucurându-se de slujirea ta, luminat au cântat lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 5 :
Ca faclia în sfesnic ai fost aratat, parinte Ierarhe cu totul minunat, pe toti îndemnându-i la credinta curata, pentru care noi umiliti îti cântam neîncetat :
Bucura-te, ca si prin tine adevarata credinta s-a aratat;
Bucura-te, ca oile cuvântatoare în tine au avut pastor adevarat;
Bucura-te, ca si Patriarhul Ciprian te-a recunoscut ca pe un vas ales de Dumnezeu;
Bucura-te, ca rugul aprins al rugaciunilor nu s-a stins în manastirea ce poarta numele tau;
Bucura-te, ca toate uneltirile celui viclean le-ai biruit;
Bucura-le, ca pe slujitorii Sfântului Altar la sfintenie i-ai îndemnat;
Bucura-te, ca toti din izvorul cuvintelor tale s-au adapat;
Bucura-te, ca tu la rugaciunea inimii sl la lucrare, pe toti i-ai îndemnat;
Bucura-te, ca pe toti cei ce iubesc taina rugaciunii curate si neîncetate îi iubesti;
Bucura-te, ca prin cei cu totul smeriti, taine negraite rostesti;
Bucura-te, adâncule si smeritule slujitor al Sfintei Liturghii ceresti;
Bucura-te, ca tu cu sfintii îngeri împreuna slujesti;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca oile cuvântatoare în tine au avut pastor adevarat;
Bucura-te, ca si Patriarhul Ciprian te-a recunoscut ca pe un vas ales de Dumnezeu;
Bucura-te, ca rugul aprins al rugaciunilor nu s-a stins în manastirea ce poarta numele tau;
Bucura-te, ca toate uneltirile celui viclean le-ai biruit;
Bucura-le, ca pe slujitorii Sfântului Altar la sfintenie i-ai îndemnat;
Bucura-te, ca toti din izvorul cuvintelor tale s-au adapat;
Bucura-te, ca tu la rugaciunea inimii sl la lucrare, pe toti i-ai îndemnat;
Bucura-te, ca pe toti cei ce iubesc taina rugaciunii curate si neîncetate îi iubesti;
Bucura-te, ca prin cei cu totul smeriti, taine negraite rostesti;
Bucura-te, adâncule si smeritule slujitor al Sfintei Liturghii ceresti;
Bucura-te, ca tu cu sfintii îngeri împreuna slujesti;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 6 :
Domnul Tarii Românesti, de vrajmasii adevarului învinuit, cu smerenia, cu sfintenia si lumina întelepciunii tale pe toti i-am biruit, cântând lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 6 :
Din dumnezeiasca iconomie, la Sfântul Martir Constantin Brâncoveanul, cuvintele si evlavia ta rasunet curat au aflat, în scaunul Mitropoliei Tarii Românesti ramânând luminat, iar noi cu bucurie îti cântam asa :
Bucura-te, ca în Tara Româneasca Mitropolit prea luminat ai ramas;
Bucura-te, ca si pe cei sovaielnici si nepriceputi la credinta ortodoxa i-ai atras;
Bucura-te, ca tot poporul binecredincios la aflarea stirii mult s-a bucurat;
Bucura-te, ca pe toti cu sfânta si arhiereasca grija i-ai binecuvântat;
Bucura-te, ca toti preotii smeriti si înteleptiti de Dumnezeu te-au iubit si urmat;
Bucura-te, ca la apararea sfintei Ortodoxii pe toti credinciosii i-ai chemat;
Bucura-te, ca în cuvintele de foc dumnezeieste i-ai îmbarbatat;
Bucura-te, cuvântator stralucit si al învataturilor bisericesti aparator neînfricat;
Bucura-te, Arhiereu prea întelept, pururea de Dumnezeu ajutat;
Bucura-te, ca glasul tau ca un sunet a rasunat;
Bucura-te, ca pe multi demoni si uneltitori i-ai surpat;
Bucura-te, ca pe crestinii dreptslavitori si smeriti mult i-ai mângâiat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca si pe cei sovaielnici si nepriceputi la credinta ortodoxa i-ai atras;
Bucura-te, ca tot poporul binecredincios la aflarea stirii mult s-a bucurat;
Bucura-te, ca pe toti cu sfânta si arhiereasca grija i-ai binecuvântat;
Bucura-te, ca toti preotii smeriti si înteleptiti de Dumnezeu te-au iubit si urmat;
Bucura-te, ca la apararea sfintei Ortodoxii pe toti credinciosii i-ai chemat;
Bucura-te, ca în cuvintele de foc dumnezeieste i-ai îmbarbatat;
Bucura-te, cuvântator stralucit si al învataturilor bisericesti aparator neînfricat;
Bucura-te, Arhiereu prea întelept, pururea de Dumnezeu ajutat;
Bucura-te, ca glasul tau ca un sunet a rasunat;
Bucura-te, ca pe multi demoni si uneltitori i-ai surpat;
Bucura-te, ca pe crestinii dreptslavitori si smeriti mult i-ai mângâiat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 7 :
Propovaduind neîncetat cu sfintenie si înteleapta râvna cuvântul lui Dumnezeu, turma cea duhovniceasca ai ocrotit, întotdeauna Adevarului ai slujit, pe toti învatându-i sa-I cânte lui Dumnezeu neîncetat : Aliluia !
Icosul 7 :
Ca oarecând Sfântul Ioan Gura de Aur de rau voitori din scaunul arhieresc ai fost îndepartat si ca om de rând temnita si exil ai suferit. Pe acestea toate stiindu-le, noi îti cântam cu umilinta neîncetat :
Bucura-te, vas ales al sfintei slujiri dovedit;
Bucura-te, ca prin chinuri mucenicesti, smerenie desavârsita ai vadit;
Bucura-te, ca nedreapta osânda ai suferit;
Bucura-te, ca mânia vrajmasilor ai înfruntat;
Bucura-te, ca întemnitat fiind în rugaciune neîncetata te-ai aflat;
Bucura-te, ca îngerii Domnului în suferinta te-au mângâiat;
Bucura-te, ca pronia cereasca în tine s-a aratat;
Bucura-te, Arhiereu de trei ori stralucit si cu totul nebiruit;
Bucura-te, ca pe toate cele trecatoare desertaciuni le-ai socotit;
Bucura-te, ca din rautate în mâinile prigonitorilor ai fost dat;
Bucura-te, ca pe drumul exilului, Domnul cel Milostiv suferintele ti-a scurtat;
Bucura-le, ca prin milostivirea sa, mucenicie ai luat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca prin chinuri mucenicesti, smerenie desavârsita ai vadit;
Bucura-te, ca nedreapta osânda ai suferit;
Bucura-te, ca mânia vrajmasilor ai înfruntat;
Bucura-te, ca întemnitat fiind în rugaciune neîncetata te-ai aflat;
Bucura-te, ca îngerii Domnului în suferinta te-au mângâiat;
Bucura-te, ca pronia cereasca în tine s-a aratat;
Bucura-te, Arhiereu de trei ori stralucit si cu totul nebiruit;
Bucura-te, ca pe toate cele trecatoare desertaciuni le-ai socotit;
Bucura-te, ca din rautate în mâinile prigonitorilor ai fost dat;
Bucura-te, ca pe drumul exilului, Domnul cel Milostiv suferintele ti-a scurtat;
Bucura-le, ca prin milostivirea sa, mucenicie ai luat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 8 :
Vestea despre sfârsitul tau pamântesc pe poporul cel dreptcredincios l-a îndurerat. De aceea, si noi, cinstind sfânta patimirea ta cântam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 8 :
Cei care au uneltit si vremelnic de moartea ta s-au bucurat osânda asupra capului lor au adunat. Iar, noi, smeritii, îti cântam cu bucurie asa :
Bucura-te, neînfricat si adevarat Arhiereu al Domnului Hristos;
Bucura-te, stâlp al Bisericii Ortodoxe prea luminos;
Bucura-te, ca viclenia vrajmasilor Adevarului o ai vadit;
Bucura-te, ca de sfatul cel nedrept ai fost osândit;
Bucura-te, ca de raii uneltitori ai fost chinuit;
Bucura-te, ca în fata hulitorilor de Dumnezeu ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca pe pagâni cu rugaciuni de foc i-ai biruit;
Bucura-te, ca toata slava cea desarta întru nimic o ai socotit;
Bucura-te, ca toate ispitele si batjocurile cu smerenia le-ai biruit;
Bucura-te, ca si bolnav fiind, în temnita prin rugaciuni te-ai întarit;
Bucura-te, ca smulgându-ti parul si barba, pagânii te-au mucenicit;
Bucura-te, ca nevinovat fiind, dupa pilda Mântuitorului ai suferit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, stâlp al Bisericii Ortodoxe prea luminos;
Bucura-te, ca viclenia vrajmasilor Adevarului o ai vadit;
Bucura-te, ca de sfatul cel nedrept ai fost osândit;
Bucura-te, ca de raii uneltitori ai fost chinuit;
Bucura-te, ca în fata hulitorilor de Dumnezeu ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca pe pagâni cu rugaciuni de foc i-ai biruit;
Bucura-te, ca toata slava cea desarta întru nimic o ai socotit;
Bucura-te, ca toate ispitele si batjocurile cu smerenia le-ai biruit;
Bucura-te, ca si bolnav fiind, în temnita prin rugaciuni te-ai întarit;
Bucura-te, ca smulgându-ti parul si barba, pagânii te-au mucenicit;
Bucura-te, ca nevinovat fiind, dupa pilda Mântuitorului ai suferit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 9 :
În chinuri cumplite sfârsit mucenicesc ai primit, apoi în apele râului fiind azvârlit, Sfinte Parinte Ierarhe Antim, cununa muceniciei ai primit, pentru care cântam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 9 :
Adevarul mortii tale martirice, neamul nostru cel crestinesc duhovniceste l-a înaltat si catre cunoasterea si cinstirea lui Dumnezeu l-a îndemnat, iar pilda muceniciei tale în toata lumea s-a aratat, pentru aceasta noi îi cântam lui Dumnezeu asa :
Bucura-te, lauda crestinilor si podoaba cea aleasa a arhiereilor;
Bucura-te, bucuria tainica a tuturor rugatorilor;
Bucura-te, ca suferintele tale si pe sfetnicii Domnitorului i-au îngrozit;
Bucura-te, ca marturia chinurilor tale adevarul muceniciei a adeverit;
Bucura-te, ca prin moartea ta, sângele tau pamântul Tarii noastre l-a sfintit;
Bucura-te, ca noi cei nevrednici si cu totul smeriti, te iubim;
Bucura-te, ca toate faptele tale, Sfinte Ierarhe si Martir, le marturisim;
Bucura-te, ca prin mijlocirile tale, Manastirea Antim duhovniceste a rodit;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale sfinte, cei necredinciosi s-au îmblânzit;
Bucura-te, ca în Sfânta Manastire a ta, prin ocrotirea Prea Sfintei Fecioare si a Tuturor Sfintilor, potrivniciile vremurilor s-au biruit;
Bucura-te, ca toate uneltirile celui râu s-au surpat;
Bucura-te, ca în Manastirea ta, izvor de minune ai aratat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, bucuria tainica a tuturor rugatorilor;
Bucura-te, ca suferintele tale si pe sfetnicii Domnitorului i-au îngrozit;
Bucura-te, ca marturia chinurilor tale adevarul muceniciei a adeverit;
Bucura-te, ca prin moartea ta, sângele tau pamântul Tarii noastre l-a sfintit;
Bucura-te, ca noi cei nevrednici si cu totul smeriti, te iubim;
Bucura-te, ca toate faptele tale, Sfinte Ierarhe si Martir, le marturisim;
Bucura-te, ca prin mijlocirile tale, Manastirea Antim duhovniceste a rodit;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale sfinte, cei necredinciosi s-au îmblânzit;
Bucura-te, ca în Sfânta Manastire a ta, prin ocrotirea Prea Sfintei Fecioare si a Tuturor Sfintilor, potrivniciile vremurilor s-au biruit;
Bucura-te, ca toate uneltirile celui râu s-au surpat;
Bucura-te, ca în Manastirea ta, izvor de minune ai aratat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 10 :
Viata si faptele tale sfinte, pe toti crestinii i-a ajutat, iar noi, Sfinte Ierarhe si Parinte Antim, bucurându-ne de acestea cântam împaratului Hristos : Aliluia !
Icosul 10 :
Toate minunile si lucrarile tale sfinte, în nevoi si în ispite ne întaresc, pentru care, cu smerenie te laudam, zicând unele ca acestea :
Bucura-te, prea întelept ierarh si parinte, cunoscator al doxologiilor ceresti;
Bucura-te, ca prin darul si lucrarea mâinilor tale, mestesugite podoabe bisericesti ai facut si Manastirii le-ai daruit;
Bucura-te, lucrator neobosit de slove si carti bisericesti;
Bucura-te, pastrator luminat de comori duhovnicesti;
Bucura-te, adânc mare si iscusit tâlcuitor de învataturi dumnezeiesti;
Bucura-te, stralucit sculptor, pictor, caligraf, xilograf si creator de armonii;
Bucura-te, cel ce ai scris în mod cu totul luminat nemuritoarele Didahii;
Bucura-te, iubitor mult înteleptit al stramosescului nostru grai;
Bucura-te, închinator în Duh si Adevar si locuitor prea fericit în Rai;
Bucura-te, ca ai lasat legamânt de milostivire si ajutor în nevoi pentru poporul tau;
Bucura-te, ca ai poruncit sa binevestim neîncetat Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca pilda de slujire orfanilor si nevoiasilor în Manastirea ta te-ai aratat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca prin darul si lucrarea mâinilor tale, mestesugite podoabe bisericesti ai facut si Manastirii le-ai daruit;
Bucura-te, lucrator neobosit de slove si carti bisericesti;
Bucura-te, pastrator luminat de comori duhovnicesti;
Bucura-te, adânc mare si iscusit tâlcuitor de învataturi dumnezeiesti;
Bucura-te, stralucit sculptor, pictor, caligraf, xilograf si creator de armonii;
Bucura-te, cel ce ai scris în mod cu totul luminat nemuritoarele Didahii;
Bucura-te, iubitor mult înteleptit al stramosescului nostru grai;
Bucura-te, închinator în Duh si Adevar si locuitor prea fericit în Rai;
Bucura-te, ca ai lasat legamânt de milostivire si ajutor în nevoi pentru poporul tau;
Bucura-te, ca ai poruncit sa binevestim neîncetat Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca pilda de slujire orfanilor si nevoiasilor în Manastirea ta te-ai aratat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 11 :
Învataturile si cuvintele tale sfintitoare stralucesc peste veacuri ca diamantele, Ierarhe Parinte Antim, si ne îndeamna sa cântam cu toti sfintii : Aliluia !
Icosul 11 :
Din dragostea fierbinte catre aproapele, toate lucrarile tale sfinte le-ai aratat. Iar prin sfârsitul tau mucenicesc, turma pastorita de tine Mântuitorului Hristos ai încredintat-o, pentru care cu zdrobire de inima îti cântam :
Bucura-te, prea luminate si neobosite Ierarh al Domnului Hristos;
Bucura-te, Martir cu îndrazneala sfânta la tronul cel luminos;
Bucura-te, ca sufletele noastre de sfânt grumazul tau le-ai atârnat;
Bucura-te, ca acestea sunt cuvintele tale pe care noi cu evlavie te pastram;
Bucura-te, ca si în rugaciuni lainice, noi jertfa ta o binecuvântam;
Bucura-te, ca poruncile tale cu umilinta nespusa noi smeritii le cercetam;
Bucura-te, ca în necazuri, griji si patimiri cu rugaciunile tale rabdam;
Bucura-te, ca în mare taina, rugul cel necuprins si lantul cel sfânt le pastram;
Bucura-te, ca atunci când slabim, pentru întarire, la tine alergam;
Bucura-te, ca greselile noastre cu rugaciunile tale le îndreptam;
Bucura-te, ca la tine, parinte ierarhe, dupa Dumnezeu cel în Treime slavit si Maica Preacurata, ca la toti sfintii ne rugam;
Bucura-te, ca în mare sfiala si cutremur, cu binecuviinta te laudam;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, Martir cu îndrazneala sfânta la tronul cel luminos;
Bucura-te, ca sufletele noastre de sfânt grumazul tau le-ai atârnat;
Bucura-te, ca acestea sunt cuvintele tale pe care noi cu evlavie te pastram;
Bucura-te, ca si în rugaciuni lainice, noi jertfa ta o binecuvântam;
Bucura-te, ca poruncile tale cu umilinta nespusa noi smeritii le cercetam;
Bucura-te, ca în necazuri, griji si patimiri cu rugaciunile tale rabdam;
Bucura-te, ca în mare taina, rugul cel necuprins si lantul cel sfânt le pastram;
Bucura-te, ca atunci când slabim, pentru întarire, la tine alergam;
Bucura-te, ca greselile noastre cu rugaciunile tale le îndreptam;
Bucura-te, ca la tine, parinte ierarhe, dupa Dumnezeu cel în Treime slavit si Maica Preacurata, ca la toti sfintii ne rugam;
Bucura-te, ca în mare sfiala si cutremur, cu binecuviinta te laudam;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 12 :
Pentru toate ostenelile, stiute si nestiute, vazute si nevazute, întelese si neîntelese, tainuite si descoperite, Domnul Atottiitorul cu mare cinste te-a proslavit si cu darul muceniciei te-a încununat, cântându-i cu toti sfintii neîncetat : Aliluia !
Icosul 12 :
Intrat în inimile noastre slabe, dar tematoare de Dumnezeu, sapat adânc cu litere de foc dumnezeiesc în constiintele noastre cutremurate de maretia jertfei tale arhieresti si mucenicesti, noi îti cântam aceasta cântare duhovniceasca :
Bucura-te, ca a ta arhierie muceniceste, în mare cinste, ai sfârsit;
Bucura-te, ca turma cea încredintata tie catre cele ceresti ai povatuit;
Bucura-te, adevaratule pastor, celor napastuiti ajutator;
Bucura-te, ca lupta cea dreapta si buna ai dat-o pilda tuturor;
Bucura-te, ca marilor ierarhi cu sfintenia le-ai urmat;
Bucura-te, ca Însusi Mântuitorul Hristos te-a încununat;
Bucura-te, ca prin viata la sfânta pe toti ierarhii i-ai luminat;
Bucura-te, ca înfricosata pilda de slujire le-ai lasat;
Bucura-te, ca pe cei mândrii cu totul i-ai rusinat;
Bucura-te, ca pe cei smeriti cu inima în toate împrejurarile i-ai aparat;
Bucura-te, ca si pe Sfântul Martir Constantin Brâncoveanul barbatia sfinteniei l-ai învatat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca turma cea încredintata tie catre cele ceresti ai povatuit;
Bucura-te, adevaratule pastor, celor napastuiti ajutator;
Bucura-te, ca lupta cea dreapta si buna ai dat-o pilda tuturor;
Bucura-te, ca marilor ierarhi cu sfintenia le-ai urmat;
Bucura-te, ca Însusi Mântuitorul Hristos te-a încununat;
Bucura-te, ca prin viata la sfânta pe toti ierarhii i-ai luminat;
Bucura-te, ca înfricosata pilda de slujire le-ai lasat;
Bucura-te, ca pe cei mândrii cu totul i-ai rusinat;
Bucura-te, ca pe cei smeriti cu inima în toate împrejurarile i-ai aparat;
Bucura-te, ca si pe Sfântul Martir Constantin Brâncoveanul barbatia sfinteniei l-ai învatat;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Condacul 13 :
O, fericite Parinte, Ierarh si Martir Antim, te rugam cu umilinta si cu zdrobire de inima, asculta rugaciunile noastre si cere-I Domnului cel Milostiv si Mult Îndurat sa daruiasca Bisericii Sale, întarire si neclintire pâna la sfârsitul veacurilor, iar noua pacatosilor si nevrednicilor sai robi sa ne daruiasca iertare de pacate si bogata mila ca împreuna cu tine si cu toti sfintii sa-i cântam : Aliluia !
O, fericite Parinte, Ierarh si Martir Antim, te rugam cu umilinta si cu zdrobire de inima, asculta rugaciunile noastre si cere-I Domnului cel Milostiv si Mult Îndurat sa daruiasca Bisericii Sale, întarire si neclintire pâna la sfârsitul veacurilor, iar noua pacatosilor si nevrednicilor sai robi sa ne daruiasca iertare de pacate si bogata mila ca împreuna cu tine si cu toti sfintii sa-i cântam : Aliluia !
O, fericite Parinte, Ierarh si Martir Antim, te rugam cu umilinta si cu zdrobire de inima, asculta rugaciunile noastre si cere-I Domnului cel Milostiv si Mult Îndurat sa daruiasca Bisericii Sale, întarire si neclintire pâna la sfârsitul veacurilor, iar noua pacatosilor si nevrednicilor sai robi sa ne daruiasca iertare de pacate si bogata mila ca împreuna cu tine si cu toti sfintii sa-i cântam : Aliluia !
Apoi se zice iarasi Icosul 1 :
Toti credinciosii dreptslavitori cunoscându-te ca pe un pastor neînfricat si chivernisitor de taine luminat, cu smerita evlavie te laudam :
Bucura-te, ca numele Sfântului Apostol Andrei l-ai purtat;
Bucura-te, ca toti cei oropsiti si parasiti la tine adapost au aflat;
Bucura-te, ca Mitropolit de un alt Sfânt Mare Mucenic ai fost numit;
Bucura-te, ca în scaunul arhieresc în încercari ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca la înscaunarea ta în limba noastra româneasca ai vorbit;
Bucura-te, ca pe toti cei îndurerati si suferinzi tu i-ai ocrotit;
Bucura-te, ca tu însuti scapat din robie pe cei robiti i-ai miluit;
Bucura-te, ca pe cel împotrivitori întotdeauna i-ai rusinat;
Bucura-te, ca pe pagâni si pe cei lacomi de bogatii i-ai mustrat;
Bucura-te, ca porunca Mântuitorului de a iubi toate neamurile ai împlinit;
Bucura-te, ca prin smerenie, pe cele preaînalte le-ai dobândit;
Bucura-te, ca toti talantii duhovnicesti cu priceperea i-ai negutatorit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Bucura-te, ca toti cei oropsiti si parasiti la tine adapost au aflat;
Bucura-te, ca Mitropolit de un alt Sfânt Mare Mucenic ai fost numit;
Bucura-te, ca în scaunul arhieresc în încercari ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca la înscaunarea ta în limba noastra româneasca ai vorbit;
Bucura-te, ca pe toti cei îndurerati si suferinzi tu i-ai ocrotit;
Bucura-te, ca tu însuti scapat din robie pe cei robiti i-ai miluit;
Bucura-te, ca pe cel împotrivitori întotdeauna i-ai rusinat;
Bucura-te, ca pe pagâni si pe cei lacomi de bogatii i-ai mustrat;
Bucura-te, ca porunca Mântuitorului de a iubi toate neamurile ai împlinit;
Bucura-te, ca prin smerenie, pe cele preaînalte le-ai dobândit;
Bucura-te, ca toti talantii duhovnicesti cu priceperea i-ai negutatorit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Si Condacul 1 :
Aparatorul tuturor celor saraci, flamânzi si goi, te-ai aratat Sfinte Ierarhe Martire, tie ca unui Parinte preacuvios si înteleptit de Prea Sfânta Treime aducem din inima umilita, aceasta putina rugaciune, zicând : Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos !
Dupa aceea zicem aceasta rugaciune :
RUGACIUNE :
Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarh si Martir, Parinte Antime, care, traind pe pamânt toate neputintele si ispitele, cu darul lui Dumnezeu le-ai biruit; roaga-te neîncetat si pentru noi nevrednicii, neputinciosii si pacatosii, ca sa primim îndelunga rabdare, dreapta socotinta, dragoste nefatarnica si lucratoare, credinta neclintita si drept slavitoare, nadejde tare, statornicie în toate încercarile si neclintita marturisire a credintei ortodoxe. Te rugam, smeriti, Sfinte Ierarhe Parinte Antime, cere-I Mântuitorului Hristos la tronul caruia a-i aflat sfânta îndrazneala ca sa trimita si asupra noastra darul sfinteniei întarindu-ne în gând, în cuvânt si în virtuti, spre slava vesnica a numelui tau cel sfânt. Sa ne ajute a sluji pe aproapele nostru în toata vremea, spre mântuirea sufletelor noastre, cu puterea, cu lucrarea si cu harul Prea Sfintei si de viata facatoarei Treimi; Tatal, Fiul si Sfântul Duh, acum si pururea si în veacul vecilor. Amin !
Tropar :
Sfinte Parinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit pastori si învatatori turmei tale si cu întelepciune dumnezeiasca ai revarsat asupra acesteia râurile sfintelor cuvinte. Viata ai pus-o pentru pastoritii tai si cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos, Dumnezeu pe care roaga-L, Sfinte Ierarhe Antime, sa daruiasca pace si mare mila celor ce savârsesc sfânta pomenire a ta.
Rugăciune către Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul.
Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarh şi Martir, Părinte Antim, care pe pământ toate neputinţele şi ispitele de la cel rău, cu darul lui Dumnezeu le-ai biruit; roagă-te neîncetat şi pentru noi nevrednicii şi păcătoşii, ca să primim, prin rugăciunile tale, daruri duhovniceşti: darul cunoaşterii păcatelor noastre, iertare de păcatele noastre prin mărturisire, vreme de pocăinţă cu lacrimi curate, răbdare a necazurilor ce ne vin din cauza păcatelor noastre, puterea de a ierta pe semenii noştri pentru necazurile pricinuite, voinţă neînduplecată în ispitirile diavolilor, îndelungă răbdare în încercările trimise de Dumnezeu spre sporirea noastră, creştere în credinţă, în nădejde şi mai ales în dragoste către Dumnezeu, către toţi semenii noştri şi către toată făptura, rugăciune curată întru trezvia minţii, discernământ al gândurilor, al cugetelor şi al duhurilor, întru adâncă smerenie aflându-ne noi cu darul lui Dumnezeu.
Cu negrăite suspinuri, te rugăm: Sfinte Părinte Antim, cere-I Mântuitorului Hristos, la Tronul căruia ai aflat sfântă îndrăzneală, să trimită şi asupra noastră darul sfinţeniei Sale, ca să se preamărească pururea numele Său întru noi, ca întărindu-ne harul Lui în gând, în cuvânt şi în faptă, să ne ajute a sluji lui Dumnezeu şi aproapelui nostru în toată vremea, spre mântuirea sufletelor noastre la înfricoşătoarea Judecată, cu puterea şi lucrarea sfintelor tale rugăciuni şi cu mila Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat, si a celor împreuna cu dânsul 49 de sfinti mucenici.
+304.
Locul de nastere al Sfantului Calistrat a fost Cartagina, din Africa, iar cu slujba ostaseasca era la Roma, in zilele imparatului Diocletian ( 284 - 305 ) si tinea de tabara caruntului dregator Persentin.
Deci, pe cand era el cu toata tabara lui la Roma, s-a facut cunoscuta crestineasca lui dreapta credinta si, fiind prins de Persentin si marturisind ca Hristos este Dumnezeu adevarat, a fost batut cumplit, de curgea sangele din ranile lui, ca paraul. A fost, apoi, tarat cu trupul gol pe un loc cu harburi ascutite, si, bagandu-l intr-un sac, slujitorii l-au aruncat in mare, dar, rupandu-se sacul, Sfantul a iesit sanatos din valurile apei. Si, vazand aceasta minune, cei patruzeci si cinci de slujitori care-l batusera au crezut in Hristos. Si Persentin dregatorul a pus de i-a batut si pe acestia si i-a bagat impreuna cu Calistrat in temnita. Si-i invata Sfantul Calistrat in temnita, pe toti, despre Judecata, despre Inviere si despre suflet si celelalte dogme ale credintei.
Iar cand i-a scos din temnita si-i ducea pe toti din nou la judecata, trecand ei pe langa un templu pagan si facand rugaciune, toti idolii din templu au cazut la pamant, sfaramandu-se ca de un cutremur. Cei de fata, 184 de slujitori, vazand aceasta, au crezut si au marturisit si ei pe Hristos. Deci, tuturor acestora, impreuna cu Sfantul Calistrat, li s-au taiat capetele, in ziua de 27 septembrie. Dumnezeului nostru, slava !
Sursa : proloagele din 27 septembrie.
Iar cand i-a scos din temnita si-i ducea pe toti din nou la judecata, trecand ei pe langa un templu pagan si facand rugaciune, toti idolii din templu au cazut la pamant, sfaramandu-se ca de un cutremur. Cei de fata, 184 de slujitori, vazand aceasta, au crezut si au marturisit si ei pe Hristos. Deci, tuturor acestora, impreuna cu Sfantul Calistrat, li s-au taiat capetele, in ziua de 27 septembrie. Dumnezeului nostru, slava !
Sursa : proloagele din 27 septembrie.
Tot în zi, cuvânt al Sfantului Evagrie, despre faptul de a nu judeca pe aproapele.
Vezi vreun pacat mai greu, decat a judeca pe aproapele ? Ce, dar, este mai greu decat acela ? Ca asa il uraste Dumnezeu si se intoarce de la unul ca acela, precum uraste cineva pe un vrajmas al sau. Deci, oare, nu suntem datori a ne cutremura si a ne teme ? Ca stiti ce s-a intamplat staretului aceluia care, auzind de un frate de cazuse in desfranare, zisese : " O, rau a facut ! ". Oare, nu stiti cat de infricosator graieste de dansul in Pateric? Ca a adus Ingerul sufletul fretelui ce gresise si i-a zis lui : " Vezi, cel pe care l-ai osandit, a adormit. Deci, unde poruncesti ca sa-l pun? Intru imparatie sau la osanda ? ". Si, iarasi, a zis ingerul catre staretul acela : " De vreme ce tu esti judecator dreptilor si pacatosilor, spune, ce poruncesti pentru acest smerit suflet ? Oare, il vei milui pe el sau chinurilor il vei da ? ". Si asa, acel staret se minuna si se inspaimanta de o hotarare ingereasca, precum aceea. Si si-a petrecut cu suspinuri si cu lacrimi cealalta vreme a vietii sale si se ruga lui Dumnezeu cu multime de osteneli, ca sa-l miluiasca pentru pacatul acela. Si a cazut el cu fata sa la picioarele Sfantului Inger si a luat iertaciune. Si, iarasi, i-a zis lui Ingerul : " Iata, ti-a aratat tie Dumnezeu ce este mai greu, adica, aceasta de a judeca pe fratele tau si niciodata, iarasi, sa nu faci lucrul acesta. Iata, de acum iertat esti ".
Si dintr-aceasta vreme, niciodata nu a incetat sufletul batranului dintr-un plans ca acela, pana ce a murit. Apoi, ce vom lua noi, osandind pe aproapele? Ce, ni se cade noua, fiecaruia, fratilor, a lua aminte de la noi insine pentru ale noastre pacate. Ca, lui Dumnezeu unuia este cu putinta a indrepta sau a osandi, Celui ce stie asezarea fiecaruia si puterea, precum Acela singur stie. Ca in alt fel judeca pe episcop, intr-alt fel pe domn si pe boier, in alt fel judeca pe egumen si in alt fel pe ucenic, in alt fel pe batran si in alt fel pe tanar, in alt fel pe bolnav si in alt fel pe cel sanatos. Si cine va putea sa stie acele judecati ale Lui, fara numai El singur, Cel ce a facut toate si stie toate ?
Sursa : proloagele din 27 septembrie.
Tot în zi, cuvânt de învãtãturã al lui Grigorie monahul : sã nu ne lenevim la a noastrã mântuire.
Nu este de cuviinta, fratilor, sa ne lenevim la a noastra mantuire, nici sa trecem cu vederea vremea cea data noua spre pocainta, pe care, iarasi, a o mai dobandi, nu vom putea. Ca foarte de primejdie lucru este, celor ce nu se pocaiesc acum si aici. Sa ne pocaim, drept aceea, de pacatele noastre, pana ce nu ne ajunge pe noi moartea. Ca de acolo nu ne vom putea intoarce, de vreme ce nu este intoarcere de acolo, ci vom merge in pamantul cel intunecat al intunericului celui vesnic, unde nu este lumina, nici viata pentru pacatosi. Drept aceea, acum sa ne pocaim, o, fratilor, ca pe Dumnezeu milostiv sa-L facem catre noi insine si, sa-I placem Lui prin fapte bune, prin post si rugaciune, prin milostenie si prin smerenie, prin curatie si prin iubirea de frati si prin pocainta, neindeletnicindu-ne cu desertaciunile veacului acestuia. Sa ne lepadam de rautatile lumesti, sa nu ne imbracam, iarasi, cu patimile trupesti, cu nesatiul si cu betia si cu pofta desfranarii, stricandu-ne sufletul si trupul. Ca putina este vremea noastra aici. Pentru aceasta, sa ne grijim de sufletele noastre si sa cautam mantuirea noastra, sa ne ostenim spre Dumnezeu, pentru pacatele noastre. Si nu, adica, astazi sa ne pocaim si sa ne smerim, iar maine sa facem mai rele fapte. Ca cel ce se pocaieste de pacatele sale si, apoi, iarasi le face, ce sporeste in pocainte sa, intorcandu-se de la dreptate la pacat ? Sau cum va fi auzita rugaciunea lui inaintea lui Dumnezeu ? Ca Dumnezeu gateste asupra lui mania Sa. Pentru ca, precum multa este mila Lui, asa sunt multe si certarile Lui si pe fiecare, dupa faptele lui, il judeca si fiecare, dupa faptele sale, afla. Fericit este omul cel ce poate face pacatul si nu-l face. Si amar de inima care cugeta in doua parti si de pacatul care umbla in doua cai. Ca Domnul pe cei cu un gand ii salasuieste in casa Sa.
Sursa : proloagele din 27 septembrie.
Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintilor Apostoli Marcu, Aristarh si Zinon.
Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintei Mucenite Epiharis.
Tot în aceasta zi, facem pomenirea preacuviosului Parintele nostru Ignatie, ce a fost egumen la Manastirea Mântuitorului Hristos, ce se cheama Valea - Adânca.
Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Filimon, episcopul Fortunianu si a Sfintei Mucenite Gaiani.
Tot în aceasta zi, facem pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care au fost bagati în corabie si aprinzând corabia cu foc, s-au înecat în mare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Postări
