În această zi a şaptesprezecea, facem pomenirea preacuviosului părintelui nostru Alexie, omul lui Dumnezeu.
Pe vremea dreptcredincioşilor împăraţi Arcadie ( 395 - 408 ) şi Onorie ( 395 - 423 ) a fost în Roma cea veche un bărbat dreptcredincios, anume Eufimian, mai mare între boieri şi foarte bogat. El avea trei mii de slugi, care purtau haine de mătase şi brîie de aur. Dar nu avea fii, fiindcă femeia lui era neroditoare. Şi era bun acel om, păzind poruncile lui Dumnezeu cu dinadinsul, postea în toate zilele pînă la al nouălea ceas şi punea trei mese în casa sa sărmanilor, văduvelor, săracilor, străinilor şi bolnavilor; iar el, într-al nouălea ceas, se ospăta împreună cu monahii cei străini. Iar dacă se întîmpla în vreo zi să aibă puţini săraci la mesele puse înaintea lor şi de i se întîmpla ca prea puţină milostenie să dea săracilor din obişnuitele sale îndurări, atunci, căzînd la pămînt înaintea lui Dumnezeu, zicea : “ Nu sînt vrednic să umblu pe pămîntul Dumnezeului meu ! ”.
Soţia lui se numea Aglaida, femeie binecredincioasă şi temătoare de Dumnezeu, milostivă şi îndurătoare către săraci; însă fiind stearpă, se ruga lui Dumnezeu, zicînd : “ Doamne, pomeneşte-mă pe mine, nevrednica roaba Ta, şi dezleagă-mi nerodirea, ca să mă învrednicesc a mă numi şi mamă de fii; dă-ne fii, ca să putem avea mîngîiere în viaţa noastră, împreună cu bărbatul meu, şi sprijinitor la bătrîneţile noastre ”. Aducîndu-şi aminte Dumnezeu de dînsa, după mila Sa, a dăruit rod pîntecelui ei, că a născut fiu; şi s-a veselit bărbatul ei şi au botezat pe prunc, numindu-l Alexie. Iar cînd a fost pruncul de şase ani, l-au dat să înveţe carte şi în grabă a învăţat gramatica, retorica şi cărţile bisericeşti. Apoi şi Scriptura dumnezeiască învăţînd-o bine, s-a făcut înţelept tînărul. Deci, socotind deşertăciunea lumii, şi-a pus în gînd să se lepede de bunătăţile cele vremelnice ale acestei vieţi, ca să moştenească pe cele veşnice. Şi a început a-şi osteni trupul, purtînd în taină o haină aspră pe trupul său.
După ce Alexie a ajuns la vîrsta cea desăvîrşită şi la anii cei cuviincioşi de căsătorie, a zis Eufimian către femeia sa : “ Să facem nuntă fiului nostrum ”. Şi s-a veselit Aglaida de cuvintele bărbatului său; apoi, căzînd la picioarele lui, a zis : “ Să întărească şi să săvîrşească Dumnezeu cuvîntul tău, ca să văd însoţirea lui, să-i privesc fiii şi se va veseli sufletul meu; după aceea voi putea mai mult să ajut săracilor şi scăpătaţilor ”. Deci, au logodit pe Alexie, iubitul lor fiu, cu o fecioară de neam împărătesc şi l-au cununat în biserica Sfîntului Bonifaciu, cu cinstiţi arhierei şi toată ziua pînă seara au petrecut în veselii şi în dănţuiri.
După aceea, Eufimian a zis către mire : “ Intră, fiule, la mireasa ta, ca să-ţi vezi soţia ”. Iar el, intrînd în cămară, a găsit-o stînd pe un scaun de aur. Şi, scoţîndu-şi inelul de aur şi brîul cel scump, le-a învelit cu o basma de porfiră şi le-a dat ei, zicîndu-I : “ Păzeşte-le acestea şi Dumnezeu să fie cu noi, pînă ce darul Lui va face ceva nou ”. După aceea, s-a dus de la dînsa. Şi, intrînd în casa sa cea deosebită, s-a dezbrăcat de hainele cele ţesute cu aur şi s-a îmbrăcat cu altele, mai proaste. Apoi, luînd ceva din bogăţia sa, aur şi pietre scumpe, şi ieşind noaptea în taină din palat şi din cetate, a mers la mare şi, aflînd o corabie ce mergea spre Laodiceea, a intrat într-însa. Apoi, dînd plata corăbierului, a pornit, rugîndu-se lui Dumnezeu şi zicînd : “ Dumnezeule, Cel ce m-ai adus din pîntecele maicii mele, izbăveşte-mă şi acum de această deşartă viaţă lumească şi mă învredniceşte la judecată să stau de-a dreapta Ta, împreună cu toţi cei ce Ţi-au plăcut Ţie ! ”.
Sosind corabia în Laodiceea, a ieşit Sfîntul Alexie la uscat. Apoi, aflînd călători mergînd spre Mesopotamia, s-a dus cu dînşii la Edesa, cetatea Mesopotamiei, unde se afla chipul cel nefăcut de mînă al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care Însuşi Domnul mai înainte de patima Sa cea de bunăvoie l-a trimis lui Avgar, domnul Edesei. Văzînd fericitul Alexie chipul lui Hristos, s-a bucurat şi, vînzîndu-şi acolo toate lucrurile cele de mare preţ pe care le-a luat de acasă, a împărţit la săraci aurul, s-a îmbrăcat singur într-o haină veche a unui sărac şi s-a făcut ca unul din cei care cer milostenie în pridvorul bisericii Preacuratei Stăpînei noastre Născătoare de Dumnezeu, postind totdeauna, gustînd doar puţină pîine şi apă; şi în toate Duminicile se împărtăşea cu dumnezeieştile şi preacuratele lui Hristos Taine. Iar dacă lua vreo milostenie de la iubitorii de Hristos, o împărţea şi pe aceea la săracii mai bătrîni, spre hrana lor. Privirea sa era plecată spre pămînt, iar mintea îi era sus, înţelepţindu-se cu dumnezeiasca gîndire. Şi atît de mult i se uscase trupul de multa înfrînare, încît i se vestejise frumuseţea feţei lui, vederea i se întunecase, ochii i se adînciseră şi numai pielea şi oasele i se vedeau.
După plecarea Sfîntului Alexie din casa sa, părinţii lui, cînd s-a luminat de ziuă, au intrat în cămara lui şi, negăsind pe fiul lor, ci numai pe mireasă şezînd posomorîtă şi întristată, erau în nepricepere. Deci, căutîndu-l în toate părţile şi neaflîndu-l, au început a plînge cu amar, iar veselia li s-a întors în tînguire. Maica, intrînd în cămara sa, a închis ferestrele şi a aşternut un sac de nisip şi, presărîndu-l cu cenuşă, s-a aruncat cu faţa în jos, plîngînd şi tînguindu-se. Apoi se ruga şi zicea : “ Nu mă voi scula de pe pămîntul acesta, nici nu voi ieşi din închisoarea aceasta, pînă ce nu voi şti ce s-a făcut cu singurul meu fiu, unde s-a ascuns şi ce i s-a întîmplat ”. Iar mireasa, stînd lîngă dînsa, cu lacrimi grăia : “ Nici eu de la tine nu mă voi duce, ci mă voi asemăna turturelei celei iubitoare de pustie şi de bărbat, care, după ce se văduveşte de soţul său, îl caută prin munţi şi prin văi, cu umilită cîntare, întristîndu-se. În acest chip şi eu voi aştepta cu îndelungă răbdare, pînă ce voi auzi ceva despre bărbatul meu, unde este şi ce fel de viaţă şi-a ales ”.
Iar tatăl lui, fiind foarte mîhnit, pe toate slugile le-a trimis să caute pe fiul său în toate părţile. Unii dintre dînşii, ducîndu-se în Edesa şi dînd de cel căutat, dar necunoscîndu-l, i-au dat milostenie ca unui sărac. Iar Sfîntul Alexie i-a cunoscut pe dînşii şi a mulţumit lui Dumnezeu că l-a învrednicit să primească milostenie de la slugile sale de casă. Apoi slugile, întorcîndu-se, au spus stăpînului lor că l-au căutat peste tot locul şi nu l-au aflat.
Sfîntul Alexie a stat în Edesa, lîngă biserica Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, şaptesprezece ani şi s-a făcut iubit lui Dumnezeu. După aceasta, s-a făcut pentru dînsul descoperire eclesiarhului, căci acesta a văzut în vedenie icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, grăind către dînsul : “ Adă în biserica mea pe omul lui Dumnezeu, fiindcă este vrednic de cereasca împărăţie; căci rugăciunea lui se suie ca nişte tămîie cu bun miros înaintea lui Dumnezeu şi precum stă coroana pe capul împărătesc, aşa Duhul Sfînt se odihneşte peste dînsul ”. Iar eclesiarhul, după vedenia aceea, căutînd pe un om ca acela şi neaflîndu-l, s-a întors spre icoana Născătoarei de Dumnezeu, rugînd-o să-i arate pe omul lui Dumnezeu. Şi a auzit iarăşi în vedenie cuvînt de la Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, că săracul cel ce şade în pridvor la uşa bisericii, acela este omul bisericii, acela este “ Omul lui Dumnezeu ”.
Deci, aflîndu-l eclesiarhul, l-a dus în biserică, pentru ca să rămînă într-însa. Atunci s-a ştiut de mulţi viaţa lui cea sfîntă şi au început a-l cinsti. Iar Sfîntul Alexie, fugind de slava şi cinstea omenească, s-a dus din cetatea Edesa, neştiind nimeni. Mergînd la limanul mării, a aflat o corabie mergînd spre Cilicia; deci s-a suit într-însa, zicînd către sine : “ În cetatea Ciliciei mă voi duce, unde nimeni nu mă ştie, şi voi rămîne acolo în biserica Sfîntului Apostol Pavel ”.
Plutind corabia, fără de veste, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-a făcut furtună pe mare şi, purtîndu-se corabia de valuri mai multe zile, a înotat spre Roma. Apoi ieşind sfîntul din corabie, a zis către sine : “ Viu este Domnul Dumnezeul meu, nu voi îngreuna pe nimeni, ci mă voi duce în casa tatălui meu ca un necunoscut ”. Dar cînd se apropia de casă, a întîmpinat pe tatăl său, la vremea prînzului, întorcîndu-se de la palatele împărăteşti spre casă cu mulţime de slugi care mergeau înainte şi după dînsul.
Deci, închinîndu-se lui pînă la pămînt, a strigat : “ Robule al Domnului, miluieşte-mă pe mine, săracul şi scăpătatul, şi porunceşte-mi ca să fiu într-un colţ al curţii tale, ca să mă pot hrăni din sfărîmiturile ce cad de la masa ta; iar Domnul va binecuvînta anii tăi şi-ţi va da cereasca împărăţie şi dacă ai pe cineva dintre ai tăi înstrăinat, sănătos să ţi-l întoarcă ”.
Eufimian, auzind pe sărac grăind de străinătate, şi-a adus aminte îndată de iubitul său fiu, Alexie, şi a lăcrimat. Apoi, îndată a arătat milă către sărac, poruncind să stea în curtea sa. Iar către slugile sale de casă a zis : “ Cine din voi va voi să slujească săracului acestuia şi, de-i va plăcea, viu este Domnul Dumnezeul meu, că va fi liber în toate zilele vieţii sale, şi moştenire va lua din casa mea. Deci, înaintea uşilor palatului meu să-i faceţi o căscioară ca, intrînd şi ieşind eu, să privesc spre dînsul; apoi, din masa mea să i se dea hrană şi să nu-l supere nimeni ”.
Începînd Sfîntul Alexie a petrece înaintea palatelor împără-teşti, în căsuţa cea mică, Eufimian îi trimitea bucate în toate zilele din masa sa, dar pe acelea le împărţea la alţi săraci, iar el oprea numai pîine şi apă; şi aceea, numai cu măsură o gusta ca să nu moară de foame şi de sete. În toate nopţile petrecea fără somn, în rugăciune, iar Duminicile se ducea la biserică şi se împărtăşea cu dumnezeieştile Taine. Şi minunată îi era răbdarea omului acestuia al lui Dumnezeu, căci multe supărări şi necazuri îi făceau slugile totdeauna, mai ales seara tîrziu. Pentru că unii îl loveau peste obraz, alţii îl trăgeau de păr, alţii îl loveau peste grumaz, alţii vărsau lături peste capul lui, iar alţii într-alt chip îşi băteau joc de dînsul.
Dar nebiruitul pătimitor pe toate acelea le răbda tăcînd; căci ştia că, fiind îndemnaţi de diavol, îi făceau nişte lucruri de batjocură ca acelea; şi spre acela se înarma cu rugăciunea, iar prin răbdare biruia meşteşugul aceluia. Apoi şi alta era pricina răbdării lui minunate: În dreptul lui era fereastra palatului aceluia în care locuia mireasa lui, care, ca o altă Rut, n-a mai voit să se întoarcă în casa tatălui său, ci, împreună cu soacra sa şedea plîngînd. Şi de multe ori auzea Sfîntul Alexie cînd se tînguiau mireasa şi maica sa, pentru dînsul şi grăiau cuvinte de jale şi de plîngere; mireasa pentru văduvia ei, iar mama se tînguia pentru lipsa fiului. Iar inima lui se sfărîma cu jale de tînguirea lor. Însă cu dragostea pe care o avea sfîntul către Dumnezeu, biruia dragostea trupească către mireasă şi către părinţi şi jalea cea nesuferită o răbda cu mulţumire, pentru Dumnezeu.
Aşa nevoindu-se el în casa părintească şaptesprezece ani, de nimeni n-a fost cunoscut cine este. Ci ca un sărac şi străin se socotea de toţi, el care era fiu, moştenitor şi stăpîn al casei, batjocorindu-se de robii cei de casă ca un străin şi nemernic. Iar cînd a voit Dumnezeu să-l ia din viaţa cea atît de aspră, fiind în sărăcie şi răbdare, şi să-l ducă la viaţa şi odihna cea veşnică, i-a descoperit ziua şi ceasul morţii. Deci Sfîntul Alexie, cerînd de la sluga sa hîrtie, cerneală şi condei, şi-a scris toată viaţa sa; şi oarecare taine, ce se ştiau numai de părinţii săi, după care putea să fie cunoscut de dînşii: adică cele ce le-a grăit către mireasa sa în odaie, şi cum i-a dat ei inelul şi brîul într-o basma de porfiră.
La sfîrşit a adăugat şi aceasta : “ Rogu-vă pe voi, părinţii mei iubiţi şi preacinstita mea mireasă, să nu vă mîhniţi pe mine, că v-am făcut atîta mîhnire, lăsîndu-vă singuri; şi pe mine mă durea inima pentru durerea voastră, de multe ori am făcut rugăciune pentru voi către Dumnezeu, ca să vă dea răbdare şi să vă învrednicească Împărăţiei Sale, iar eu nădăjduiesc spre milostivirea Lui că va împlini cererea mea, deoarece eu atît de nemilostiv am fost către a voastră tînguire. Dar mai bine se cade fiecăruia să asculte pe Făcătorul şi Mîntuitorul său, decît pe născătorii săi; şi cred că, pe cît v-am mîhnit, pe atît de mare bucurie veţi avea prin răs-plătirea cea cerească ! ” Acestea scriindu-le, a petrecut rugîndu-se lui Dumnezeu pînă la ceasul mutării sale la cele veşnice.
Într-o zi, preasfinţitul papă Inocenţiu ( 402 - 417 ), slujind în soborniceasca biserică a Sfinţilor Apostoli şi împăratul Onorie stînd de faţă, la sfîrşitul dumnezeieştii Liturghii s-a făcut un glas minunat din Sfîntul Altar, în auzul tuturor, zicînd : Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Acestea auzind cei ce stăteau de faţă, s-au înspăimîntat şi s-au cutremurat. Apoi, căzînd cu feţele la pămînt, strigau : “ Doamne miluieşte ! ” Şi iarăşi s-a auzit un glas, zicînd : “ Căutaţi pe omul lui Dumnezeu, care o să iasă din trup, să se roage pentru cetate şi toate ale voastre se vor rîndui bine ! ”.
După glasul acela, poporul a căutat prin toată Roma pe un om ca acela şi neaflîndu-l, nu se pricepea. Apoi, de cu seară, joi spre vineri, adunîndu-se în soborniceasca biserică a Sfinţilor Apostoli împreună cu împăratul şi cu papa, au făcut priveghere de toată noaptea, rugîndu-se lui Hristos Dumnezeu ca singur să le arate pe plăcutul Său. Iar a doua zi, fiind vineri, omul lui Dumnezeu, Sfîntul Alexie, s-a despărţit de trupul său şi s-a dus către Domnul. Şi s-a făcut glas din Altar în biserică ca şi mai înainte, zicînd : “ În casa lui Eufimian căutaţi pe omul lui Dumnezeu ! ”.
Iar împăratul, întorcîndu-se către Eufimian, a zis : “ Avînd un dar ca acela în casa ta, pentru ce nu ne-ai arătat ? ”. Iar Eufimian a zis : “ Viu este Domnul Dumnezeu, că nimic nu ştiu de aceasta ! ”. Şi chemînd pe o slugă mai veche, i-a zis : “ Ştii pe cineva din cunoscuţii tăi, care să aibă vreo faptă bună şi să fie plăcut lui Dumnezeu ? ”. Răspuns-a sluga aceluia : “ Viu este Domnul Dumnezeu, că nu ştiu, căci toţi sînt străini de fapte bune şi petrec cu neplăcere de Dumnezeu ”.
Apoi împăratul şi papa au voit ca însăşi ei să meargă la casa lui Eufimian. Acesta, alergînd înainte, a pregătit în palatul său scaune împăratului, papei şi altor boieri. Şi cînd s-au apropiat, i-a întîmpinat cu lumînări şi cu tămîie. Iar soţia lui Eufimian, tînguindu-se în cămara sa, a auzit zgomot în curte şi în palat şi a întrebat ce este. Dar, înştiinţîndu-se despre venirea împăratului şi a papei şi pentru ce au venit, s-a minunat. Asemenea, văzînd pe mireasa sa stînd în foişor, iar pe împărat şi pe papă cu o mulţime de popor văzîndu-i venind, se minuna, gîndindu-se ce să fie aceasta.
După ce a şezut împăratul împreună cu papa şi cu boierii, şi făcîndu-se tăcere, sluga care slujea Sfîntului Alexie a zis către Eufimian : “ Stăpîne al meu, oare nu este acela omul lui Dumnezeu, adică săracul ce mi l-ai încredinţat mie ? Pentru că văd mari şi minunate lucruri la el : În toate zilele posteşte, gustînd tîrziu numai puţină pîine şi apă, în toate Duminicile se împărtăşeşte cu dumnezeieştile Taine şi în toate nopţile petrece fără somn la rugăciune. Apoi şi oarecare copii de ai noştri multe supărări îi făceau lui, lovindu-l peste obraz, trăgîndu-l de păr şi cu lături udîndu-l, iar el pe toate acelea cu bucurie şi blîndeţe le răbda ”.
Eufimian, auzind acestea, îndată a alergat la căscioara săracului şi, strigîndu-l prin fereastră de trei ori, n-a auzit răspuns. A intrat înăuntru şi a aflat pe omul lui Dumnezeu cu bunăcuviinţă zăcînd mort, avînd faţa acoperită şi o hîrtie strînsă ţinînd în mîna dreaptă. Iar cînd i-a descoperit faţa, a văzut-o strălucită cu darul, ca o faţă de înger. Şi a vrut să ia hîrtia aceea din mîna lui şi să vadă ce este scris într-însa, dar n-a putut s-o scoată, de vreme ce mîna o ţinea tare. Deci, degrabă întorcîndu-se la împărat şi la papă, a zis către dînşii : “ Am aflat pe cel pe care îl căutăm ! Însă a murit şi ţine o hîrtie în mîini, pe care nu ne-o dă ”.
Atunci împăratul şi papa au poruncit să gătească un pat de mult preţ şi aşternut frumos; apoi, scoţînd din căsuţă sfîntul trup al omului lui Dumnezeu, l-au pus pe patul acela cu cinste. După aceea, împăratul cu papa plecîndu-şi genunchii şi sfintele moaşte sărutîndu-le, au grăit cu lacrimi către dînsul ca şi către un viu : “ Rugămu-ne ţie, robule al lui Hristos, dă-ne hîrtia aceasta ca să ştim ce este scris într-însa şi să te cunoaştem pe tine cine eşti ”. Şi s-a dat din mînă hîrtia împăratului şi papei, pe care luînd-o, au dat-o lui Aetie, arhivarul bisericii celei mari.
Făcîndu-se tăcere mare, a început arhivarul a citi cu mare glas hîrtia aceea. Iar cînd a ajuns pînă la acel loc unde era scris despre părinţi şi despre mireasă şi pentru inelul şi brîul cel dat de dînsul miresei în cămară, a cunoscut Eufimian pe Alexie, fiul său, şi a căzut pe pieptul lui, cuprinzîndu-l şi sărutîndu-l cu dragoste şi cu tînguire strigînd : “ O, vai mie, fiul meu preaiubit, pentru ce ne-ai făcut nouă astfel ? Pentru ce atît de mare mîhnire ne-ai adus nouă ? Vai mie, fiul meu, cîţi ani în casa aceasta petrecînd şi tînguirea părintească văzînd-o, nu te-ai arătat pe sineţi, nici ai mîngîiat bătrîneţile noastre, fiind în acea amară mîhnire pentru tine ! O, vai mie, fiul meu preadorit, dragostea mea, mîngîierea sufletului meu, ce voi face acum ? Oare pentru moartea ta voi plînge sau pentru aflarea ta voi prăznui ? ”. Şi se tînguia Eufimian nemîngîiat, smulgîndu-şi cărunteţile sale.
Iar Aglaida, soţia, auzind tînguirile bărbatului şi înştiinţîndu-se cum că săracul acela care a murit este fiul ei, a deschis uşile cămării sale şi a alergat acolo, smulgîndu-şi părul despletit şi hainele sale rupîndu-şi şi spre cer cu umilinţă privind; iar către poporul cel mult strîns, cu rugăminte striga : “ Daţi-mi loc, o, popoarelor, daţi-mi loc ca să-mi văd a mea nădejde. Daţi-mi cale ca să-mi văd şi să cuprind pe singurul şi iubitul meu fiu ”.
Apoi sosind, s-a aruncat peste cinstitul trup al fiului său, cuprinzîndu-l cu dragoste sărutîndu-l şi zicînd : “ Vai mie, stăpînul meu ! Vai, dulcele meu fiu, pentru ce ai făcut aceasta ? Pentru ce acest fel de mîhnire ai pus în sufletele noastre ? Vai mie, lumina ochilor mei, cum nu te-ai cunoscut de noi atîţia ani, vieţuind împreună cu noi ? Cum nu te-ai umilit, auzind totdeauna tînguirile noastre cele amare pentru tine şi nu te-ai arătat nouă ? ”. Asemenea şi mireasa, care petrecea de treizeci şi patru de ani fără de mirele său, purtînd haine negre, căzînd la sfintele moaşte, izvoare de lacrimi scotea, udînd cu dînsele cinstitul trup al iubitului său. Apoi, cu nesăţioasă dragoste sărutîndu-l, se tînguia cu amar, fiind nemîngîiată : “ Vai mie ! Amar mie ! ” şi alte multe cuvinte de jale cu umilinţă zicea, încît toţi, pentru tînguirea ei, se porneau spre plîngere; şi plîngeau toţi împreună, lăcrimînd cu părinţii şi cu mireasa.
După aceea, împăratul şi papa au poruncit ca să ducă patul cu cinstitul trup al omului lui Dumnezeu şi să-l pună în mijlocul cetăţii, ca toţi să-l vadă şi să se atingă de el. Apoi au grăit către popor : “ Iată am aflat pe acela ce-l căuta credinţa voastră ! ”. Deci, s-a adunat toată Roma şi se atingeau de sfîntul, sărutînd sfintele lui moaşte. Şi cîţi erau neputincioşi, toţi se tămăduiau. Orbii vedeau, leproşii se curăţau, diavolii din oameni se izgoneau şi orice fel de boli şi neputinţe omeneşti se vindecau desăvîrşit prin atingerea de tămăduitoarele moaşte ale plăcutului lui Dumnezeu, Alexie.
Nişte minuni ca acelea văzînd împăratul şi papa, singuri au luat patul acela să-l ducă în biserică, ca să se sfinţească prin atingerea trupului Sfîntului Alexie. Iar părinţii şi mireasa, mergînd în urmă, plîngeau. Şi era atît de multă adunare de oameni care se sîrguiau să se atingă de cinstitul trup al sfîntului, încît nu era cu putinţă să se ducă patul de strîmtorarea şi înghesuiala poporului. Deci, a poruncit împăratul să se arunce aur şi argint la popor, ca să se dea în lături oamenii de la pat şi astfel să dea cale spre biserică. Însă nimeni nu căuta la aur şi argint, ci fiecare avea dorire să vadă pe omul lui Dumnezeu, să se atingă de el şi să-l sărute. Deci papa sfătuia pe popor să se dea în lături, făgăduindu-le că nu va îngropa îndată sfintele moaşte, ci va aştepta pînă ce toţi le vor săruta şi se vor sfinţi cu atingerea. Şi abia înduplecîndu-se, s-au retras puţin şi ducînd sfintele moaşte în biserica cea mare, le-au lăsat o săptămînă ca oricine să se atingă şi să se închine lor.
Toată săptămîna aceea părinţii şi mireasa sa au şezut în biserică, plîngînd lîngă cinstitele moaşte. Dar împăratul a poruncit să se pregătească o raclă de marmură şi de smaragd şi să o împodobească cu aur, apoi au pus într-însa pe Sfîntul Alexie, omul lui Dumnezeu. Şi îndată a izvorît din sfintele moaşte mir cu bună mireasmă şi a umplut racla, încît se ungeau cu acel mir toţi pentru vindecarea tuturor neputinţelor. Şi au făcut îngropare cinstită Sfîntului Alexie, omul lui Dumnezeu, slăvind pe Dumnezeu, Cel preamărit şi închinat în Treime.
Sfîntul Alexie s-a mutat la cele veşnice în a şaisprezecea calendă a lui aprilie, adică la 17 martie, în anul de la facerea lumii 5919, iar de la întruparea Cuvîntului lui Dumnezeu 411, împărăţind în Roma Onorie, pe vremea papei Inocenţiu, iar în Constantinopol ţinînd împărăţia Teodosie cel Mic ( 408 – 450 ). Dar peste toţi stăpînind Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, Căruia se cuvine slava, în veci. Amin.
Acatistul Sfantului Cuvios Parinte Alexie - Omul lui Dumnezeu.
17 martie.
Rugaciunile incepatoare :
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele :
Condacul 1 :
Prea cuviosului si mult nevoitorului, al lui Hristos, Alexie, acum din suflet sa-i aducem prinos de laude si cu dorire sa-i strigam : Bucura-te Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Icosul 1 :
Ingerii din cer s-au mirat vazand nevointele tale si rabdarea cea mare si, primind duhul tau in lacasurile cele preainalte, de bucurie s-au umplut, indemnandu-ne si pre noi a zice tie :
Bucura-te, ca parintii i-ai parasit pentru Hristos;
Bucura-te, ca El te-a incununat frumos;
Bucura-te, ca parintilor tai te-ai daruit prin rugaciune;
Bucura-te, ca ei mult s-au bucurat de tine;
Bucura-te, ca mare multumita au dat lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca Domnul a primit rugaciunea lor;
Bucura-te, ca toata cetatea s-a bucurat de nasterea ta;
Bucura-te, ca parintii tai mult s-au mangaiat;
Bucura-te, ca pentru aceasta pe Hristos au laudat;
Bucura-te, ca esti rodul rugaciunii;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 2 :
Vazand parintii tai frumusetea ta cea sufleteasca si trupeasca, s-au gandit a te impreuna cu nunta cea dupa legea firii, insa tu, arzand cu sufletul catre Hristos, ai zis: Aliluia!
Icosul 2 :
Logodindu-te dupa dorul parintilor tai, ai intrat in camara, insa, fiind tu cu dragostea mai fierbinte catre Dumnezeu, ai dat miresei tale braul si inelul si iesind pe ascuns din camara ai purces la calatorie, rugandu-te neincetat; iar noi zicem tie :
Bucura-te, ca Domnul ti-a fost calauza in cale;
Bucura-te, ca spre Laodiceea ai calatorit;
Bucura-te, ca pe Domnul cel dorit ai aflat
Bucura-te, ca de toata viata lumeasca te-ai instrainat;
Bucura-te, ca chipul Mantuitorului ai cautat;
Bucura-te, ca pe El in cetatea Mesopotamiei L-ai aflat;
Bucura-te, ca acel chip mult te-a mangaiat;
Bucura-te, ca toata averea ta la saraci o ai dat;
Bucura-te, ca pentru aceasta plata de la Dumnezeu ai luat;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 3 :
Incepand tu a vietui in Biserica Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, totdeauna postind si hrana ta impartind-o la saraci, lumea s-a mirat de rabdarea ta zicand : Aliluia !
Icosul 3 :
Locuind tu in cetatea Edesei si tot poporul, privindu-te ca pe un inger, a inceput a te lauda zicand :
Bucura-te, ca in Edesa ai petrecut 17 ani in post si rugaciuni;
Bucura-te, ca in Biserica Maicii Domnului ai vietuit ingereste;
Bucura-te, ca viata ta cea buna pe toti i-a minunat;
Bucura-te, ca de cinstea lor pe ascuns te-ai departat;
Bucura-te, ca, fugind, in Cilicia ai calatorit;
Bucura-te, ca mana lui Dumnezeu spre Roma te-a indreptat;
Bucura-te, ca iesind din corabie in grija lui Dumnezeu te-ai dat;
Bucura-te, ca in casa parinteasca nestiut de nimeni ai intrat;
Bucura-te, ca de aceasta inima ta s-al mangaiat;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 4 :
Intorcandu-se tatal tau de la curtea imparateasca inconjurat de multe slugi si vazandu-l tu pe el in asa marire, si el, necunoscandu-te pe tine, te-a miluit ca pe un sarac, iar tu, Cuvioase, ai multumit lui Dumnezeu din toata inima cantand : Aliluia !
Icosul 4 :
Incepand, cuvioase, a locui in mica coliba in fata Palatului parintesc, nestiind nimeni cine esti, adesea te rugai pentru cetate si popor, dar noi mirandu-ne de rabdarea ta zicem :
Bucura-te, ca acea casuta mica ti-a fost lacas ceresc;
Bucura-te, ca slugile tale te-au batjocorit;
Bucura-te, ca fiind in atatea rele nu ai cartit;
Bucura-te, ca pentru toate lui Dumnezeu ai multumit;
Bucura-te, ca auzind plangerea miresei tale nu ai mahnit-o;
Bucura-te, ca auzind jalea lor nu te-ai milostivit;
Bucura-te, ca de rabdarea ta multi s-au folosit:
Bucura-te, ca lor harul lui Dumnezeu le-ai harazit;
Bucura-te, ca pentru aceasta raiul ai mostenit;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Icosul 5 :
Vazand diavolul pornirea ta spre fapta buna, indemna pe slugi sa te batjocoreasca, sa te loveasca cu palma peste obraz si laturi sa toarne peste tine, dar tu, viteazule nevoitor, te intr-armai asupra lui cu rugaciunea, cantand lui Dumnezeu, celui ce te intarea : Aliluia !
Icosul 5 :
Mireasa ta cea de Dumnezeu inteleptita, nestiind unde te gasesti si nevrand a se desparti de soacra sa, ci ca o alta Rut, inchizandu-se in camara, adesea plangea, iar tu, auzind acestea prin fereastra, rabdai facand rugaciuni, pentru care minunandu-ne strigam :
Bucura-te, diamantul rabdarii;
Bucura-te, turn neclintit de ispite;
Bucura-te, rabdatorule de chinuri;
Bucura-te, ostasule nebiruit;
Bucura-te, piatra nesfaramata de lacrimile parintesti;
Bucura-te, comoara nejefuita de bantuielile diavolesti;
Bucura-te, aur lamurit prin rabdare;
Bucura-te, ca te-ai facut noua scapare;
Bucura-te, ca prin tine multi ne folosim;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 6 :
Fiind tu fiu si mostenitor al casei parintesti, primit-ai hrana din mana slugilor tale, iar tu la alti saraci impartind-o te-ai hranit cu paine si cu apa cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 6 :
Cand a voit Dumnezeu sa te ia din cele trecatoare, ti-a descoperit ziua mutarii tale si tu, fiind vesel de aceasta, ai cerut hartie spre a-ti scrie viata, iar noi strigam tie :
Bucura-te, ca mult te-ai nevoit;
Bucura-te, ca pe vrajmasul l-ai biruit;
Bucura-te, ca a ta viata tuturor ne-a folosit;
Bucura-te, ca cele de aici pe toate de nimic le-ai socotit;
Bucura-te, ca cele ceresti ai dobandit;
Bucura-te, ca timp de 17 ani nimeni nu te-a cunoscut;
Bucura-te, ca toata viata in chinuri o ai petrecut;
Bucura-te, ca la inaltimea raiului ai ajuns;
Bucura-te, rugatorule neobosit;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 7 :
Apropiindu-se fericitul tau sfarsit si scriindu-ti toata viata ta, ai adaugat si aceasta, ca sa te ierte parintii tai pentru necazurile ce le-ai pricinuit cu lipsa ta, tinand hartia in dreapta ta, ai adormit cantand : Aliluia !
Icosul 7 :
Papa Inocentiu, slujind in Biserica Sfintilor Apostoli, a auzit glas din cer zicand, in auzul tuturor, cum ca tu ai adormit in Domnul si, nestiind unde sa te gaseasca spre rugaciune, s-a intors, zicand :
Bucura-te, omul lui Dumnezeu;
Bucura-te, prietenul Lui cel mare si curat;
Bucura-te, ca din pruncie l-ai slujit;
Bucura-te, ca pentru El pe toate le-ai dispretuit;
Bucura-te, ca a ta petrecere a fost minunata;
Bucura-te, ca toti ne-am spaimantat de aceasta;
Bucura-te, ca esti pilda de rabdare pentru noi;
Bucura-te, ca ne-ai adus pe noi la multa mirare;
Bucura-te, ca de aici ne-am pornit spre a ta cautare;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 8 :
Imparatul Honoriu si tot poporul, fiind strans in biserica si auzind Glasul cel Dumnezeiesc chemandu-te de sus si pe Papa indemnandu-l spre cautarea ta, de cutremur umplandu-se, au cazut cu fetele la pamant strigand lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 8 :
A doua oara slujind, Papa cu mult popor a auzit iarasi glas poruncitor zicandu-i ca in casa lui Eufimian este omul lui Dumnezeu si spaimantandu-se toti nu intelegeau, iar noi zicem tie acestea :
Bucura-te, ca Papa spre a ta cautare s-a pornit;
Bucura-te, ca imparatul Honoriu la casa parinteasca a venit;
Bucura-te, ca prin rugaciunea lor te-ai descoperit;
Bucura-te, ca de aceasta toata cetatea s-a bucurat;
Bucura-te, ca diavolul vazand aceasta s-a tulburat;
Bucura-te, ca ingerii mult s-au veselit;
Bucura-te, ca prin tine cetatea s-a mantuit;
Bucura-te, ca aparator de cetate te-au numit;
Bucura-te, grabnicule ajutator;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 9 :
Nestiind Eufimian ca in casa lui locuiesti tu, comoara cea nepretuita, a zis imparatului : " Viu este Dumnezeu, ca eu nu stiu pe nimeni (in casa mea) cu fapte bune " care sa stie a canta : Aliluia !
Icosul 9 :
Imparatul si Papa s-au pornit sa vina spre casa ta, impreuna cu tot clerul, dar tatal tau a ajuns mai inainte, gatindu-le loc, iar poporul, nerabdator a te vedea, a inceput a striga :
Bucura-te, ajutorul nostru cel grabnic;
Bucura-te, intarirea cetatii noastre;
Bucura-te, izbavitorul nostru din necazuri;
Bucura-te, rugatorule prea fierbinte pentru sufletele noastre;
Bucura-te, solitor catre Dumnezeu;
Bucura-te, preabunule parinte;
Bucura-te, alesule de Dumnezeu;
Bucura-te, vasul Lui cel curat;
Bucura-te, oglinda neintinata;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 10 :
Intru mahnire fiind cei ce se adunasera in casa tatalui tau si nestiind unde sa te gaseasca, iata sluga aceea care era randuita spre ingrijirea ta a zis in auzul tuturor ca saracul din coliba a adormit, nestiind ei ca tu esti cel care ai cantat : Aliluia !
Icosul 10 :
Auzind tatal tau ca saracul a adormit, a venit in cascioara ta cea plina de Duhul Sfant si, vazandu-te pe tine adormit si tinand in mana hartia si nevrand s-o dai lor, a zis cu umilinta :
Bucura-te, comoara ascunsa;
Bucura-te, ca ai fost stalp de foc;
Bucura-te, ca ne-am infricosat de viata ta;
Bucura-te, ca parintele ceresc a primit rabdarea ta;
Bucura-te, ca ai fost inger in trup;
Bucura-te, ca diavolul s-a batjocorit;
Bucura-te, ca prin tine multa lume s-a mantuit;
Bucura-te, ca multi leprosi s-au curatat;
Bucura-te, ca noi de aceasta ne-am veselit;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 11 :
Ingenunchind tot poporul la sfintele tale moaste, cu multa smerenie si multe rugaciuni inaltand catre Dumnezeu, te-ai milostivit spre ei si, dandu-le hartia cea scrisa, a inteles dintr-insa ca tu esti omul lui Dumnezeu si au strigat toti : Aliluia !
Icosul 11 :
Gloata multa de popor vazand in curte maica si mireasa ta, Sfinte Alexie, nu intelegeau si dandu-si seama ca acel sarac esti tu, fiul si sotul cel pierdut, despletindu-si parul capului cu jale au alergat la coliba ta, vrand cat mai curand a striga catre tine :
Bucura-te, preaiubite;
Bucura-te, al mamei tale dorite;
Bucura-te, scumpule odor;
Bucura-te, al parintilor tai mangaietor;
Bucura-te, al miresei tale sfatuitor;
Bucura-te, al legii lui Dumnezeu pazitor;
Bucura-te, al slugilor tale de raul nepomenitor;
Bucura-te, al necazurilor primitor;
Bucura-te, al nostru mangaietor,
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condacul 12 :
Aglaida, scumpa ta mama, nestiind ce sa faca la aflarea ta, sa se bucure sau sa se mahneasca, a alergat cu jale sa-si vada preaiubitul sau fiu si, dand in laturi poporul, a strigat cu plangere : Aliluia !
Icosul 12 :
Scotand cinstitele tale moaste din coliba cea saraca, le-au pus in racla cea de mult pret, dand cinstea cea cuviincioasa, ca unui mare nevoitor, si privindu-ti fata ta cea ingereasca au strigat catre tine unele ca acestea :
Bucura-te, ca te-ai nevoit barbateste;
Bucura-te, ca acum te veselesti cu ingerii;
Bucura-te, ca ai biruit pe diavolul;
Bucura-te, ca te rogi pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, ca gonesti duhurile cele viclene;
Bucura-te, ca ologii prin tine isi au umblarea;
Bucura-te, ca leprosii prin tine se curatesc;
Bucura-te, ca acum stai langa Sfanta Treime;
Bucura-te, ca acolo il vezi pe Domnul Hristos cel dorit de tine;
Bucura-te, ca pentru El ai luat fericit sfarsit;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Condac 13 :
O, Preabunule Parinte Alexie, cel ce ai lasat casa parinteasca pentru Hristos, nu ne lasa pe noi, cei cuprinsi de multe ispite, ci te roaga pentru noi si ne implineste cererile catre mantuire, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
O, Preabunule Parinte Alexie, cel ce ai lasat casa parinteasca pentru Hristos, nu ne lasa pe noi, cei cuprinsi de multe ispite, ci te roaga pentru noi si ne implineste cererile catre mantuire, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
O, Preabunule Parinte Alexie, cel ce ai lasat casa parinteasca pentru Hristos, nu ne lasa pe noi, cei cuprinsi de multe ispite, ci te roaga pentru noi si ne implineste cererile catre mantuire, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Apoi se zice din nou Condacul 1 :
Prea cuviosului si mult nevoitorului, al lui Hristos, Alexie, acum din suflet sa-i aducem prinos de laude si cu dorire sa-i strigam : Bucura-te Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Si Icosul 1 :
Ingerii din cer s-au mirat vazand nevointele tale si rabdarea cea mare si, primind duhul tau in lacasurile cele preainalte, de bucurie s-au umplut, indemnandu-ne si pre noi a zice tie :
Bucura-te, ca parintii i-ai parasit pentru Hristos;
Bucura-te, ca El te-a incununat frumos;
Bucura-te, ca parintilor tai te-ai daruit prin rugaciune;
Bucura-te, ca ei mult s-au bucurat de tine;
Bucura-te, ca mare multumita au dat lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca Domnul a primit rugaciunea lor;
Bucura-te, ca toata cetatea s-a bucurat de nasterea ta;
Bucura-te, ca parintii tai mult s-au mangaiat;
Bucura-te, ca pentru aceasta pe Hristos au laudat;
Bucura-te, ca esti rodul rugaciunii;
Bucura-te, Prea Cuvioase Parinte Alexie !
Azi praznuim mutarea la Domnul a Sfantului Alexie.
Sa ne rugam Sfantului Alexie, prea cuviosul si mult nevoitorul lui Hristos :
Rugaciune.
Sfinte preacuvioase parinte Alexie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii, ca sa ne dea si noua tarie sa parasim pacatul si sa punem inceput bun vietii noastre, caci nimeni din cei ce alearga la tine nu pleaca fara de folos. Ajuta-ne sa rabdam necazurile si ocarile asa precum si tu rabdai de la slugile tatalui tau.
Roaga-l pe Domnul milelor sa calauzeasca corabia vietii noastre spre imparatia Sa cea cereasca.
O, prea minunate si de minuni facator Alexie, izgoneste de la noi tot lucrul si lucrarea diavoleasca si sadeste in inimile noastre dragostea, smerenia si toata lucrarea cea buna spre mantuirea noastra.
Scoate-ne, Sfinte, din prapastia pierzarii, ajuta-i pe cei ce sunt in necazuri si in chinuri, pe cei chinuiti de duhuri necurate ii slobozeste, pe cei saraci ii miluieste, pentru cei adormiti mijloceste iertare de pacate, celor necasatoriti, buna soarta le daruieste si degraba pe toti ii miluieste cu ale tale preaputernice rugaciuni.
Amin !
Video - Acatistul Sf Alexie Omul Lui Dumnezeu.
Troparul Sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu.
Gl. al 8-lea.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Alexie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele oastre.
Singura biserică din țară închinată Sfântului Alexie.
Parohia cu hramul „ Sfântul Cuvios Alexie, Omul lui Dumnezeu ”, din București.
Situată pe Calea Șerban Vodă, în centrul Capitalei, Biserica '’ Sfântul Alexie '’ din București are o istorie de peste două secole. Actuala biserică, ridicată pe locul în care a ființat o altă bisericuță din lemn, este ctitoria jupânului Alexie Arnăutu și a soției sale, Maria, care în anul 1799 au construit sfântul lăcaș din cheltuiala proprie.
„În fiecare an, credincioși din toată Capitala și din împrejurimi participă cu bucurie la hramul bisericii deoarece Sfântul Alexie, numit și Omul lui Dumnezeu, nu este doar ocrotitorul parohiei noastre, ci este ocrotitorul tuturor credincioșilor care vor să ajungă '’ oameni ai lui Dumnezeu '’. De asemenea, acest sfânt este cunoscut în popor și ca Alexie cel Cald, pe de o parte, datorită faptului că Dumnezeu l-a dăruit oamenilor cu căldură, iar pe de altă parte, pentru că în ziua în care este sărbătorit se dezgheață pământul și începe anotimpul cald. Din acest motiv, oamenii au foarte mare evlavie la Sfântul Alexie și chiar există în tradiția populară un colind – ‘' Alexiile ’' - care se cântă afară la soare în această zi. Întrucât Sfântul Alexie este și simbol al iubirii creștine, se va oferi credincioșilor mâncare gătită și pachete.
Trimite o felicitare de Sf.Alexie. - de aici si aici.
Tilcuirea numelui.
ALEXE, ALEXA – corespunde verbului grecesc alexien, „a apăra”, şi este considerat în mod curent un hipocoristic al compuselor greceşti cu alex- (Alexandros, Alexarhos, Alexippos, Alexamenos etc.).
- Nume calendaristic creştin.
- Intermediar slav.
- Forme sub care a circulat şi circulă numele la noi: Alexe, Alexa, Alexie, Alexia, Alexu, Olexa, Alexina, Alex.
Sursa : vezi aici si aici.
Traditi si obiceriuri.
Sf. Alexie si sf. Maria Egipteanca in comuniune cu Hristos.
Cunoscut in traditia crestina ca un sfant care a suferit mult pentru iubirea sa de Dumnezeu, Alexie a fost ales ca simbol al reinvierii naturii, al renasterii la viata a micilor vietuitoare, serpilor, pasarilor si pestilor.
In ziua de Alexii se fac focuri prin livezi, focuri ce aveau drept scop curatenia rituala a spatiului gospodaresc pentru a ajuta soarele sa depaseasca momentul Echi-noctiului de primavara. De aceea, in zorii acestei zile se matura si se grebleaza curtile si livezile, iar gunoaielor si resturile vegetale li se dau foc, existand credinta ca gospodaria, ograda si livada vor fi pazite de insecte, iar oamenii si vitele de boli si de muscaturile de sarpe. Cand focul se mai potolea, tinerii sareau peste jar, convinsi ca astfel vor fi feriti de purici peste vara, de boli si ca totul le va merge bine. In aceasta zi, femeile nu aveau voie sa toarca, sa depene fire si mai ales sa foloseasca foarfecele. Tot Sfantul Alexie este cel care dezleaga ciocul pasarilor cantatoare, scoate ganganiile si serpii din adancul pamantului. Pescarii sustin ca Sfantul Alexie este cel care aduce pestii din adancurile unde au iernat la suprafata apelor. Ei tin post toata ziua, iar seara chefuiesc in cinstea sfantului, pentru a avea noroc la pescuit. Exista credinta ca, daca mananci un pestisor crud in aceasta zi, vei avea juvelnicul plin tot anul.
O legenda povesteste ca, deoarece omul avea mult de suferit din cauza insectelor, Dumnezeu le-a adunat pe toate si le-a inchis intr-o lacra si l-a chemat pe Alexie s-o arunce in apa marii. Ajuns la destinatie, Alexie nu a putut rezista insa curiozitatii si a deschis lacra, astfel incat toate acestea s-au raspandit din nou pe pamant. Pentru ca nu a ascultat de Dumnezeu, Alexie a fost transformat in cocostarc si pedepsit sa adune, intre 17 martie si 14 septembrie, insectele imprastiate. Legenda contine si un sambure de adevar caci in preajma acestei zile este perioada intoarcerii berzelor si cocostarcilor.
Sarbatoarea mai este denumita si Ziua Pestelui, Ziua Sarpelui sau Retezatul Stupilor, pentru ca pestii incep sa se zbata in ape, reptilele incep sa-si faca aparitia in cautarea soarelui, iar albinele ies din stupi.
Pescarii sustin ca Sfantul Alexie este cel care aduce pestii din adancurile unde au iernat la suprafata apelor. Ei tin post toata ziua, iar seara chefuiesc in cinstea sfantului, pentru a avea noroc la pescuit. Exista credinta ca, daca mananci un pestisor crud in aceasta zi, vei avea juvelnicul plin tot anul.
In ziua de Alexii, oamenii de la sate obisnuiesc sa aprinda focurile prin livezi, focuri care simbolizeaza curatenia rituala a gospodariilor pentru a ajuta soarele sa depaseasca momentul echinoctiului de primavara. In zorii zilei se matura si se grebleaza curtile, livezile si gradinile, iar gunoaielor li se da foc cu credinta ca ograda va fi pazita de insecte, iar oamenii si vitele de boli si muscaturi de sarpe.
Alte obiceiuri :
- se ocolesc casele si acareturile cu tamaie si carpa arsa pentru alungarea insectelor si a serpilor.
- se leaga tulpinile pomilor fructiferi cu paie ca sa nu se catere omizile pe crengi.
- se suna din clopotei sau se fac zgomote batand din fiare vechi pentru a se speria taratoarele.
Fiind considerata si Ziua Sarpelui, i se acorda o atentie sporita acestui animal. Sarpelui nu i se pronunta numele de ziua lui pentru a-i putea fi castigata bunavointa pe timpul verii. In cazul in care cineva rostea din greseala cuvantul sarpe, acesta trebuia sa spuna neaparat un descantec : " Idita, idita, / Tine-te de pielita./ Pielita de carne, / Carnea de os, / Osul da veninul jos. / Descantecul sa fie de folos ".
In unele regiuni, " se facea intr-o groapa sau garla un foc mare, se duce intr-un harb apa si o bucatica de mamaliga, sa aiba serpii ce bea si ce manca, ca sa nu iasa din acea groapa. toata vara ". T. Sperantia.
Interdictii :
- nu trebuie luat in mana nici un obiect ascutit, deoarece omul va vedea numai serpi in timpul anului.
- femeile nu au voie sa toarca, sa depene fire si mai ales sa foloseasca ace si foarfece.
In aceasta zi se fac si previziuni meteorologice. Ziua de Alexii, dupa credinta populara, e aceea in care ar incepe sa cante broastele. Daca broastele canta inainte de aceasta zi, atunci e semn ca primavara va fi lunga si rea; daca incep sa cante de Alexii, atunci e semn ca vor urma zile calduroase.
Unii oameni prin in ziua de Alexii un carabus pe care il strapung cu acul si-l pun intr-un pahar. Daca acesta nu moare pana dimineata, atunci anul nu va fi manos; daca moare, atunci anul va fi manos.
Tot Sfantul Alexie mai are si o alta putere: atunci cand se satura de iarna, ia un taciune aprins si il ingroapa in zapada. incepand din acel moment se topeste zapada si incepe cu adevarat vremea de primavara.
Numeroase superstitii sunt legate de Ziua lui Alexie. Iata, spre exemplu, un ritual magic pentru tratarea durerilor " de sale ", relatat de Ion Creanga : " De vezi sarpe inati primavara, e bine, in ziua de Alexa, sa-l imbeti de cap, da sa nu-l omori de tot, asa ca numai sa nu muste, sa te drezbraci de straie si sa te incingi cu el peste mijloc, dupa aceea sa-l iei si sa-l ingropi intr-o borta si cu el sa pui trei catei de usturoi si sa zici : Cand a manca sarpele usturoi, atunci sa ma doara si pe mine mijlocul ".
CALENDAR GASTRONOMIC.
Batranii obisnuiau sa-l numeasca pe Sfantul Alexie, sarbatorit in fiecare an la data de 17 martie, " omul lui Dumnezeu cel cald ". Nimic nu este la intamplare, asa ca apelativul folosit in popor il caracterizeaza cel mai bine. Alexie, ca divinitate populara, este cel care inchide toate insectele si serpii in interiorul pamantului, acolo unde caldura ii apara de gerul iernii. La mijlocul lui martie, perioada in care pamantul se dezgheata, Alexie da drumul "captivilor" din interior pentru a se dezmorti la soare. Pentru a proteja animalele de serpi si insecte, se afuma grajdurile, pentru inceput, cu o carpa folosita la Pastile trecut pentru stergerea oualor rosii. Urmeaza la rand ierburi, cu caracter magic, cum ar fi busuiocul, tamaia sau semintele de canepa. Femeile lasa pe camp o bucata de mamaliga si putina sare pentru "dumnealor". In nici un caz nu le vor fi rostite numele, pentru a nu se abate asupra gospodariilor. Tot mamaliga este folosita pentru "inchiderea" serpilor. Se face un foc mare intr-o groapa, undeva la marginea satului, si se lasa o bucata de mamaliga si un vas cu apa, in speranta ca serpii vor avea cu ce sa se hraneasca si nu vor mai pleca de acolo. Un alt ritual de alungare a lor este indeplinit de catre copii. Ei inconjoara casa de trei ori in timp ce folosesc clopotei si alte obiecte metalice. Se crede ca zgomotul acestora este atat de puternic, incat serpii nu se vor mai apropia de ei vreodata. Si tot pentru a-i tine departe, femeile nu se vor atinge de nici un obiect ascutit sau care are forma unui sarpe.
Interesanta este legenda care ne dezvaluie cum au aparut pe pamant balaurii, atat de infricosatori in basmele populare. Ei bine, acestia au fost la inceput serpi cu pielea mai subtire, pentru ca de abia se dezmortisera primavara. Atunci cand unul dintre ei a fost lovit cu un bat s-a despicat in doua. Capul si o parte din corp s-au ascuns in pamant, laolalta cu alti serpi care au avut aceeasi soarta. Acolo, in taina, zamislesc o piatra fermecata. Unul dintre ei, mai ager, o inghite si se ascunde de ceilalti timp de sapte ani, fara sa aiba nici o legatura cu lumea inconjuratoare. Dupa acesti sapte ani, iese de sub pamant un balaur cu aripi si care sufla foc. Se spune ca cei noua balauri aflati in cer ii vor arde pe pacatosi atunci cand va sosi sfarsitul lumii.
LEGENDA LUI ALEXIE.
Alexie detine " cheile " lumii subterane a micilor necuvantatoare. Si aceasta putere a lui are si o legenda nascuta din curiozitate. In timpurile de demult, atunci cand totul era posibil, Dumnezeu a strans intr-o cutie toate insectele si i-a dat-o lui Alexie s-o arunce in mare. Acesta din urma nu a putut rezista tentatiei si a deschis cutia, iar toate insectele s-au raspandit in lumea larga. Pentru ca nu a dus sarcina la bun sfarsit asa cum i se ceruse, Alexie a fost transformat de catre Dumnezeu intr-un cocostarc care sa stranga insectele. Pedeapsa pe care o ispaseste si in zilele noastre.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Patrick, Episcopul şi Iluminătorul Irlandei (383-461).
Sfântul Patrick, Iluminătorul Irlandei s-a născut în jurul anului 385, fiul lui Calpurnius, un colector de taxe roman. El a trăit în satul Bannavem Taberniae, undeva la gura râului Severn din Wales. Când Patrick avea 16 ani, ţinutul a fost atacat de piraţi şi el a fost unul din captivi. El a fost dus în Irlanda unde a fost vândut ca sclav şi pus să lucreze ca îngrijitor de porci pe un munte, numit Slemish în Antrim County. În perioada cât a fost sclav Patrick a învăţat limba irlandeză care i-a fost de folos mai târziu în misiunea lui viitoare.
El a trăit în rugăciune şi singurătate pe munte timp de 6 ani. Sf. Patrick a avut două viziuni: în prima i se arăta că se va întoarce acasă, iar în a doua vedenie i se spunea că vaporul lui este gata. Pornind pe jos, Patrick a parcurs două sute de mile de-a lungul coastei. Acolo a reuşit să se îmbarce pe vapor şi s-a întors în Marea Britanie la părinţii săi.
Puţin mai târziu, s-a dus la Gaul şi a studiat preoţia în Auxerre, sub Sf. Germanus. În cele din urmă, a fost sfinţit episcop şi i s-a încredinţat misiunea în Irlanda, urmându-i Sfântului Paladie. Sf. Paladie nu a avut prea mult succes în Irlanda. După un an, s-a dus în Scoţia, unde a murit în anul 432. Patrick a avut un vis în care un înger a venit la el ţinând în mână mai multe scrisori. Alegând una pe care scria Vocea Irlandezilor, i-a auzit pe irlandezi cum îl chemau înapoi la ei.
Cu toate că Sf. Patrick a avut rezultate deosebite în propovăduirea Evangheliei, el nu a fost nici primul nici unicul misionar în Irlanda. El a ajuns acolo în jurul anului 432, cam la un an după ce Sf. Paladie şi-a început misiunea în Irlanda. Pe coasta de sud-est mai erau şi alţi misionari activi, dar Sf. Patrick a avut cea mai mare influenţă în răspândirea cuvântului Evangheliei. De aceea, a rămas cunoscut drept " Iluminătorul Irlandei ". Cartea sa autobiografică " Confesiuni " cuprinde multe din încercările şi dezamăgirile pe care acesta le-a trăit de-a lungul misiunii sale. Patrick i-a mărturisit odată unui prieten că era tulburat de un anumit păcat pe care l-a comis înainte de a împlini 15 ani. Prietenul l-a asigurat că Dumnezeu se va îndura de el şi îl va milostivi, susţinându-l în numirea lui ca episcop. Mai târziu, însă, prietenul l-a trădat dezvăluind secretul lui Patrick, în încercarea de a-l opri să devină episcop. Mulţi ani de atunci, Sf. Patrick încă mai plângea pentru prietenul său care l-a umilit public.
Sf. Patrick a înfiinţat multe biserici şi mănăstiri pe teritoriul Irlandei, dar convertirea poporului irlandez nu era o sarcină uşoară. Aceştia erau ostili şi de multe ori îl atacau pe Sf. Patrick, acesta înfruntând pericolul, insultele şi ocările care i se aruncau cu referire la statutul său de străin şi fost sclav. Se crede chiar că ar fi fost în pericol de moarte. În ciuda tuturor obstacolelor el a rămas fidel chemării sale şi a botezat mulţi oameni întru Hristos.
Epistola sfântului către Coroticus este o lucrare autentică. În aceasta el denunţă atacul celor din Coroticus asupra uneia din congregaţiile sale. Lucrarea Lorica este atribuită tot Sfântului Patrick. În scrierile sale, putem citi despre conştientizarea chemării sfântului de către Dumnezeu, precum şi hotărârea şi smerenia sa în îndeplinirea misiunii. El se considera " un păcătos ", cel mai neştiutor dintre toţi, şi cel mai dispreţuit dintre toţi. El mulţumeşte lui Dumnezeu pentru reuşitele sale şi nu se bazează pe puterile sale. " Datorez totul lui Dumnezeu pentru că din mila Lui atâţia oameni s-au născut din nou întru El ".
Pe vremea când a înfiinţat Scaunul Episcopal în Armargh în 444, Sf. Patrick a mai avut şi alţi episcopi care-l ajutau, mulţi preoţi şi diaconi locali, încurajând dezvoltarea monahismului.
Sf. Patrick este deseori înfăţişat ţinând în mână un trifoi, sau cu şerpi care fug de la el. El a folosit simbolul trifoiului pentru a ilustra doctrina Sfintei Treimi. Cele trei frunze care cresc dintr-o tulpină l-a ajutat să explice conceptul unui singur Dumnezeu în trei persoane. Mulţi cred acum că povestea alungării şerpilor din Irlanda nu are nici un fond istoric.
Sf.Patrick s-a stins din viaţă în 17 martie 461. Sunt mai multe variante despre ultimele sale zile, dar mai mult legende. Muirchu spune că nu se ştie locul în care a fost îngropat Sf. Patrick. Sf. Columba din Iona spune că Duhul Sfânt i-a descoperit că Patrick a fost îngropat la Saul, locul primei sale biserici. O lespede de granit a fost amplasată pe locul tradiţional al mormântului său din Downpatrick în 1899.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Pavel, care, pentru sfintele icoane, în foc s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Teostirict Mărturisitorul, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Marin, care de sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Postări
