Cugetari : „ În Hristos sunt ascunse toate comorile întelepciunii si ale stiintei.''. Sfânta Scriptura.

În această zi a noua, facem pomenirea Sfinţilor drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana.

Dreptii Ioachim si Ana au fost parintii Maicii Domnului si stramosii Domnului Hristos. Este drept, ca in Sfanta Scriptura nu gasim nimic despre ei, dar traditia crestina a descoperit multe stiri adevarate, in scrierile necanonice, ce infloareau la inceputul crestinatatii, in jurul Bisericii.

Din traditiile sfinte cu privire la parintii Maicii Domnului aflam ca acestia erau drepti inaintea lui Dumnezeu si ca bogati fiind ei, la toata sarbatoarea luau doua parti din averea lor, o parte o dadeau saracilor, iar pe cealalta o dadeau lui Dumnezeu, adica Bisericii.

Dar insotirea acestor Sfinti s-a tinut multa vreme, prin dumnezeiasca vointa, intru nerodire de prunci, ca sa se arate si puterea darului lui Dumnezeu. Ca a naste pantecele cel neroditor si sterp este puterea harului dumnezeiesc. Deci, petrecura ei intru insotire, neavand fii, cincizeci de ani si inca nu deznadajduiau, aducandu-si aminte de Sfantul patriarh Avraam si sotia lui, cinstita Sara, care, la batranete, a nascut fiu pe Isaac, dupa fagaduinta. Dar, la aceasta vrednicie nu au ajuns, pana ce nu au rugat pe Dumnezeu, in amaraciunea sufletului lor, cu mult post si rugaciune.

Deci, s-a dus Ioachim cu daruri la Ierusalim, la un praznic mare, arhiereu fiind atunci Isahar, dar arhiereul n-a voit sa-i primeasca darurile, ocarandu-l pentru nerodire, asemenea si un evreu a ocarat pe Ioachim, zicandu-I : " De ce apuci inaintea mea, au nu stii ca nevrednic esti sa aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lasat semintie in Israel ? ".

Si a plecat Ioachim foarte intristat si rusinat si defaimat de la praznicul acela, si, de mahnire, nu s-a intors la casa sa, ci s-a dus in pustie si s-a rugat lui Dumnezeu patruzeci de zile si striga catre Dumnezeu cu lacrimi, ca sa-i dea lui rod pantecelui. Asemenea si Ana, in casa si in gradina sa, se ruga lui Dumnezeu. Si i-a auzit pe dansii Domnul si a trimis pe ingerul Sau, binevestindu-le lor nasterea Maicii Domnului, care a si fost, spre mantuirea a tot neamul omenesc.

Sursa : proloagele din 9 septembrie.

Acatistul Sfintilor Ioachim si Ana - Sfinti Dumnezeiesti Parinti !

9 septembrie.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele :

Condacul 1:

Insotirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeiestilor parinti Ioachim si Ana, ca celor ce ati nascut pe Maica Vietii noastre, binecuvantata de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cantari de lauda aducem voua noi, rugatorii vostri; iar voi, ca cei ce aveti indrazneala catre Dumnezeu, paziti-ne cu rugaciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cantam: bucurati-va, parinti de trei ori fericiti !

Icosul 1 :

Ingerul cel mai intaistatator din cer a fost trimis sa spuna vestirea de bucurie dreptului Ioachim, zicand: Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugaciunea ta; si iata, femeia ta va naste tie o fiica de care cerul si pamantul se vor bucura, laudandu-te pe tine si zicand :

Bucura-te, Ioachime, mangaierea lui Adam celui cazut;
Bucura-te, mijlocitorul iertarii celui gresit;
Bucura-te, ca rugaciunile tale au strabatut cerurile;
Bucura-te, ca darul cel mai presus de lume ai dobandit;
Bucura-te, ca de aceasta Anei grabindu-te ai vestit;
Bucura-te, ca si acesteia de asemenea i s-au descoperit;
Bucura-te, luminatorul cel cu raze veselitoare;
Bucura-te, aducatorule de roada mantuitoare;
Bucura-te, ca ai odraslit din semintie imparateasca;
Bucura-te, ca ai marit vrednicia arhiereasca;
Bucura-te, cel ce ai intrecut cu darul pe Avraam;
Bucura-te, cel prin care intristarea nerodirii s-a pierdut;
Bucura-te, Ioachime, parinte prea fericite !

Condacul al 2-lea :

Vazandu-se Dreptul Ioachim defaimat din pricina nerodirii, s-a departat in pustie, cu post si cu lacrimi rugandu-se lui Dumnezeu, de la Care castigand darul cel mai presus de lume, s-a bucurat cantand : Aliluia !

Icosul al 2-lea :

Sfatul cel mai inainte de veci venind sa se plineasca, a fost trimis de la Dumnezeu Arhanghelul cel mai intaistatator sa vesteasca bucurie Sfintei si Dreptei Ana, zicand: Ana, Ana, s-a auzit rugaciunea ta; si iata, vei naste pe Nascatoarea de Dumnezeu Maria, prin care lumea se va mantui, laudandu-te pe tine si zicand :

Bucura-te, Ana, asteptarea cea mult dorita de stramoasa Eva;
Bucura-te, luna care ai risipit negura intristarii;
Bucura-te, gradina de Dumnezeu sadita;
Bucura-te, ca ai odraslit floarea cea nevestejita;
Bucura-te, ca de nasterea ta lumea s-a bucurat;
Bucura-te, ca prin tine starpiciunea s-a dezlegat;
Bucura-te, ceea ce ai hranit pe hranitoarea Vietii;
Bucura-te, mangaierea celor necajiti;
Bucura-te, bogatia celor lipsiti;
Bucura-te, ca prin tine s-a facut incepatura Darului;
Bucura-te, ca prin nasterea ta s-a stins datoria pacatului;
Bucura-te, Ana, maica prealaudata !

Condacul al 3-lea :

Vazandu-se pe sine Sfanta si Dreapta Ana intru intristarea nenasterii de prunci, plangand cu amar in gradina sa se ruga lui Dumnezeu, zicand: Doamne al puterilor, cel ce stii ocara nerodirii, dezleaga-mi starpiciunea, ca roada pantecelui meu in dar o aduc tie, laudandu-Te si cantand : Aliluia !

Icosul al 3-lea :

Alergat-a Ioachim in Ierusalim la Biserica Domnului, dupa ce i-a grait lui Arhanghelul, si afland pe sotia sa, i-a spus vestirea cea de bucurie; si au multumit impreuna lui Dumnezeu pentru mila aceasta, pentru care si noi il laudam pe dansul, zicand :

Bucura-te, batranule de Dumnezeu iubit;
Bucura-te, prealaudate parinte al Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, sfesnicul lui Dumnezeu cel in fapte bune imbatranit:
Bucura-te, cel ce din coapsele tale ai imbogatit lumea;
Bucura-te, pomul psalmistului ale carui frunze nu au cazut;
Bucura-te, ca intru tine s-a plinit proorocirea;
Bucura-te, cu tu pe toti parintii ai intrecut;
Bucura-te, ca te-ai invrednicit a fi parinte Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, radacina sadului celui dumnezeiesc;
Bucura-te, ca ai odraslit din neamul imparatesc;
Bucura-te, ca ai bineplacut lui Dumnezeu pe pamant;
Bucura-te, ca ai impodobit Ierusalimul cel de sus cu odrasla ta;
Bucura-te, Ioachime, parinte preafericite !

Condacul al 4-lea :

Intelegand batranul sfatul lui Dumnezeu pentru rascumpararea neamului omenesc, intrand in biserica impreuna cu sotia sa, cea de Dumnezeu inteleptita si inchinandu-se, a cantat lauda : Aliluia !

Icosul al 4-lea :

Auzind rudeniile dumnezeiestilor parinti ca a marit Domnul mila Sa fata de dansii, au alergat laudand intr-un glas pe preainteleapta Ana, zicand :

Bucura-te, ceea ce ai prefacut in bucurie lacrimile Evei;
Bucura-te, ca intru nasterea ta ingerii dantuiesc intru veselie;
Bucura-te, corabia care porti pe porumbita in cetarea potopului;
Bucura-te, maslin plin de roada in casa Domnului;
Bucura-te, ceea ce porti scaunul imparatului;
Bucura-te, ca prin nasterea ta se surpa imparatia iadului;
Bucura-te, tarina bine roditoare;
Bucura-te, holda hranitoare a saracilor;
Bucura-te, podoaba si lauda maicilor;
Bucura-te, ajutatoarea si mangaierea celor sterpe;
Bucura-te, camara imparatesei ingerilor;
Bucura-te, vistieria mangaierii celor pacatosi;
Bucura-te, Ana, maica prealaudata !

Condacul al 5-lea :

Steaua cea cu stralucire dumnezeiasca rasarind din pantecele tau cel preafericit, Ana de Dumnezeu iubita, vesteste bucurie la toata lumea, si pe toti ii indeamna a canta cu un glas : Aliluia !

Icosul al 5-lea :

Vazand Dumnezeu-Cuvantul zidirea Sa chinuita de tiranul diavol, si voind a-si pregati pe pamant camara insufletita, pe tine, Ioachim, te-a chemat la o vrednicie ca aceasta, ca din coapsele tale sa rasara Mireasa cea preacurata; pentru aceasta graim tie :

Bucura-te, sadul crestinatatii cel prea-stralucit;
Bucura-te, incepatorul darului cel prea-marit;
Bucura-te, ca din samanta ta s-a lucrat cortul cel insufletit;
Bucura-te, ca acesta mai desfatat decat cerurile s-a aratat;
Bucura-te, mester intelept care ai intrecut pe Solomon;
Bucura-te, ca fiica ta s-a facut Biserica a lui Dumnezeu;
Bucura-te, radacina pomului vietii;
Bucura-te, temelia turnului credintei;
Bucura-te, rau care ai adus pe margaritarul cel de mult pret;
Bucura-te, ca pe acesta in Sfanta sfintelor l-ai pus;
Bucura-te, cel ce ai primit fagaduinta prin arhanghel;
Bucura-te, ca prin aceasta s-a plinit sfatul cel mai inainte de veci;
Bucura-te, Ioachime, parinte preafericite !

Condacul al 6-lea :

Dupa zilele acelea, incredintandu-se Ioachim ca fagaduinta cea data lui prin arhanghel s-a plinit, aducand jertfa si arderi de tot, a fost binecuvantat de arhiereu, de preoti, de leviti si de tot poporul ca s-a invrednicit de un dar mare ca acesta si impreuna au cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 6-lea :

Apropiindu-se zorile mantuirii neamului omenesc nascut-ai, Sfanta si Preafericita Ana, pe prunca cea fagaduita tie de la Dumnezeu, pe pururea Fecioara Maria; pentru aceasta te laudam :

Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Imparateasa cerului;
Bucura-te, lana cea preacurata din care s-a tesut cortul imparatului;
Bucura-te, mijlocitoarea iertarii si a darului;
Bucura-te, steaua Nazaretului cea mult luminoasa;
Bucura-te, podoaba Bisericii cea prea-frumoasa;
Bucura-te, lauda patriarhilor si a dreptilor;
Bucura-te, maica nadejdii crestinilor;
Bucura-te, chivot purtator de tablita darului;
Bucura-te, cuibul porumbitei raiului;
Bucura-te, stalpul cel neclintit al Bisericii;
Bucura-te, reazemul cel nemarginit al credinciosilor;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe cea fagaduita lumii;
Bucura-te, Ana, maica pururea laudata !

Condacul al 7-lea :

Vrand dumnezeiasca Ana sa-si plineasca fagaduinta, a adus pe prunca cea daruita ei de Dumnezeu in Biserica Domnului si in Sfanta Sfintelor a asezat-o pe ea, ca ziua si noaptea sa cante lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 7-lea :

Aratat-a faptura noua Stapanul tuturor, din dreptul Ioachim rasarind pe innoitoarea Evei si mieluseaua cea mai inainte vestita de prooroci; pentru aceea auzi de la noi asa :

Bucura-te, pastratorul tainelor celor nespuse ale lui Dumnezeu;
Bucura-te, plinitorul sfaturilor Lui celor nepatrunse;
Bucura-te, lucratorul camarii de mire celei preacurate;
Bucura-te, parintele miresei celei cu totul neintinate;
Bucura-te, ca fiica ta a nascut pe Hristos Domnul;
Bucura-te, ca tu pentru aceasta de toata lumea esti laudat;
Bucura-te, plinitorule al Legii;
Bucura-te, incepatorule al darului;
Bucura-te, grabnic ajutator al celor neroditori;
Bucura-te, calduros mijlocitor al pacatosilor;
Bucura-te, temelia cea neclintita a Bisericii;
Bucura-te, pavaza cea nebiruita a credintei;
Bucura-te, Ioachime, parinte preafericite !

Condacul al 8-lea :

Vazand nastere din fagaduinta daruita de Dumnezeu lui Ioachim si Anei, sa ne ridicam mintea la cer si sa cantam cu bucurie lauda Celui ce a aratat cele preaslavite, zicand : Aliluia !

Icosul al 8-lea :

Cu totul dupa legile firii a fost nasterea ta, Ana prealaudata; dar fiica ta, nascand pe Dumnezeu-Cuvantul a ramas fecioara; pentru aceasta te laudam pe tine, zicand :

Bucura-te, ceea ce ai nascut pe lauda fecioriei;
Bucura-te, ca prin fiica ta s-a platit datoria stramoasei;
Bucura-te, ca ai purtat in bratele tale pe fiica Parintelui ceresc;
Bucura-te, ca printr-insa s-a facut mantuirea neamului omenesc;
Bucura-te, ca din sanii tai ai hranit pe Imparateasa fapturii;
Bucura-te, ceea ce ai nascut dupa fagaduinta pe Maica luminii;
Bucura-te, liman de scapare a celor credinciosi;
Bucura-te, grabnica tamaduire a celor neputinciosi;
Bucura-te, lauda cea preamarita a drept-credinciosilor;
Bucura-te, podoaba preastralucita a arhiereilor;
Bucura-te, munte inalt care nu te ascunzi de la nazuinta noastra;
Bucura-te, acoperamantul ceor ce se roaga tie cu credinta;
Bucura-te, Ana, maica pururea laudata !

Condacul al 9-lea :

Nu pricepem de unde vom incepe a-ti aduce lauda, maica preafericita, sau cu ce cununi te vom incununa pe tine, care ai nascut pe Imparateasa cerului si a pamantului; numai sa laudam cu umilinta pe Dumnezeul minunilor, cantand : Aliluia !

Icosul al 9-lea :

Zicerile sfintilor prooroci cele din descoperire dumnezeiasca vazandu-le plinite si stand langa scaunul Dumnezeirii, prea-fericite Ioachim, auzi-ne pe noi, care graim tie :

Bucura-te, ca te desfatezi cu heruvimii in lumina cea necuprinsa;
Bucura-te, ca vezi scaunul cel preainalt daruit fiicei tale;
Bucura-te, ca dansa a fost invrednicita a sedea de-a dreapta Fiului sau;
Bucura-te, locuitorul ierusalimului celui de sus;
Bucura-te, cel ce nu ne uiti pe noi rudenia ta cea de jos;
Bucura-te, cel ce petreci cu arhanghelii;
Bucura-te, impreuna-vorbitorule cu apostolii;
Bucura-te, veselia mucenicilor si a cuviosilor;
Bucura-te, lauda patriarhilor si a proorocilor;
Bucura-te, luminatorul Legii si al darului;
Bucura-te, vestitorule de bucurie celor din ascunzatorile iadului;
Bucura-te, cel prin care incepe plinirea fagaduintei de mantuire;
Bucura-te, Ioachime, parinte preafericite !

Condacul al 10-lea :

Vrand sa mantuiasca lumea impodobitorul tuturor, in lume, careia fusese fagaduit, a venit; si intrupandu-Se din sangiuirile cele preacurate ale fiicei tale celei cu totul nevinovate, preafericite Ioachime, ne-a rascumparat pe noi din robia diavolului; pentru aceasta cantam cu bucure : Aliluia !

Icosul al 10-lea :

Zid de aparare esti credinciosilor si turn de scapare tuturor celor ce alearga la tine, Ana, cea cu nume de imparateasa; ca prin mijlocirea ta se mantuiesc cei ce te lauda pe tine, zicand :

Bucura-te, ceea ce in chip nemijlocit vezi frumusetea Dumnezeirii;
Bucura-te, ceea ce necontenit sadesti pentru noi darul mantuirii;
Bucura-te, ca de nasterea ta s-au ingrozit puterile iadului;
Bucura-te, ca printr-insa s-au deschis noua usile raiului;
Bucura-te, ca vezi intru veselie pe fiica ta cea preabinecuvantata;
Bucura-te, ca nascand-o pe ea, de toata lumea esti prealaudata;
Bucura-te, ceea ce ai crescut pe vita cea adevarata;
Bucura-te, ca aceasta a odraslit pe strugurele vietii;
Bucura-te, fantana de daruri izvoratoare;
Bucura-te, raza aducatoare de bucurie;
Bucura-te, cea ce ai nascut caruta cea purtatoare de fulger;
Bucura-te, ca ai purtat scaunul cel impodobit cu chipul Soarelui;
Bucura-te, Ana, maica laudata !

Condacul al 11-lea :

Pereche preafrumoasa si insotire de Dumnezeu aleasa, Ioachim si Ana, cei ce sunteti acum straluciti cu dumnezeiasca lumina si va veseliti cu ingerii si impreuna cu fiica voastra cea de Dumnezeu daruita, aduceti-va aminte de noi cei de pe pamant, care cantam : Aliluia !

Icosul al 11-lea :

Sfesnic purtator de lumina te are Biserica pe tine, dumnezeiscule parinte Ioachim, care indreptezi spre cunostinta cea dumnezeiasca pe toti cei cu dor te lauda pe tine, zicand :

Bucura-te, luminatorul celor ce sunt in intunericul necunostintei;
Bucura-te, carmuitorul cel bun al celor ce inoata in marea vietii;
Bucura-te, grabnicule ajutator al celor ce sunt in primejdii;
Bucura-te, dulce mangaietor al celor intristati;
Bucura-te, cel ce usurezi necazurile vietii celei grele de purtat;
Bucura-te, ajutatorul cel preainalt al mantuirii;
Bucura-te, nadejdea neinfruntata a celor ce te cheama pe tine;
Bucura-te, indemnatorul celor insotiti catre fapte bune;
Bucura-te, temelia insotirii celei de Dumnezeu randuite;
Bucura-te, radacina mladitei celei nevestezite;
Bucura-te, iertarea celor ce mult au gresit;
Bucura-te, ridicarea stramosilor;
Bucura-te, Ioachime, parinte preafericite !

Condacul al 12-lea :

Podoaba de mare cuviinta a castigat Biserica prin pomenirea voastra, prealaudatilor parinti; pentru aceea va rugam, pomeniti-ne pe noi inaintea lui Dumnezeu, si din toate nevoile izbaviti-ne, pe noi cei ce cu dragoste va laudam pe voi, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 12-lea :

Laudand nasterea ta cu cantari de Dumnezeu insuflate, Ana de trei ori fericita, slavim pe Cel ce cu un dar ca acesta te-a invrednicit pe tine si cu dragoste graim tie :

Bucura-te, ceea ce ai odraslit pe vita Mladitei celei nevestejite;
Bucura-te, ca ai nascut pe Maica Luminii celei de negrait;
Bucura-te, ceea ce mijlocesti noua bunatatile ceresti;
Bucura-te, ceea ce esti daruitoare imbelsugata si de cele pamantesti;
Bucura-te, lauda cea mult-stralucita a femeilor;
Bucura-te, cununa cea nevestejita a maicilor;
Bucura-te, nascatoarea prea laudata a Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, sotie bineplacuta lui Dumnezeu;
Bucura-te, ascultatoare blanda a celor ce te cheama pe tine;
Bucura-te, cea care implinesti cererile cele bune ale credincisilor;
Bucura-te, bogatia saracilor si a vaduvelor;
Bucura-te, ceea ce esti vindecare a neputinciosilor si a bolnavilor;
Bucura-te, Ana, maica pururea laudata !

Condacul al 13-lea :

O, preafericita insotire, a dumnezeiestilor parinti Ioachim si Ana cei ce stati langa scaunul Dumnezeirii, primind laudele acestea ale noastre, izbaviti-ne cu rugaciunile voastre de chinurile cele vesnice si de toata ispita, ca impreuna cu voi sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

O, preafericita insotire, a dumnezeiestilor parinti Ioachim si Ana cei ce stati langa scaunul Dumnezeirii, primind laudele acestea ale noastre, izbaviti-ne cu rugaciunile voastre de chinurile cele vesnice si de toata ispita, ca impreuna cu voi sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul 1 :

Și Condacul 1 :

Icoane :

Sfintilor Ioachim si Ana.

Tot în aceasta zi, cuvant ca sa nu osandim, ci sa miluim pe cei ce gresesc.

Nimeni cu adevarat nu uraste asa pacatul, precum Sfintii. Ei insa nu urasc pe cei ce gresesc, nici ii osandesc, nici ii gonesc pe dansii, ci inca si patimesc cu dansii si ii invata si-i mangaie, precum un doctor, vrand sa vindece un madular bolnav, nu arata nebagare de seama si nesarguinta, ci ravna spre cela ce boleste si toate le face ca sa-l tamaduiasca. Asemenea si pescarul, cand arunca undita in rau si prinde un peste mare si-l simte ca se tulbura si se afunda, nu il trage pe el dintr-o data si cu sila, ca sa nu i se rupa sfoara si sa-l piarda cu totul. Ci, slobozind sfoara cu mestesug, pana umbla el unde voieste, dupa ce socoteste ca s-a obosit si a incetat cu miscarile, atunci incepe iarasi a-l trage pe el incetisor. Asa si Sfintii cu indelunga rabdare si cu dragoste invata pe fratele ce greseste si nu se intorc de la dansul, nici nu le este lor urat, nici se scarbesc de el, ci il acopera si-l sprijinesc, ca la vreme sa-l indrepteze pe acesta si nici pe altii nu-i lasa ca sa-l vadeasca pe el, ca si aceia mai mult sa sporeasca in dragostea lui Hristos.

Deci, iata ce a facut Sfantul Amon, cand au venit la dansul fratii, zicandu-I : " Egumene, mergi de vezi in chilia cutarui frate, ca are inlauntru o femeie si spurca locul acela ". Si ce fel de indurare a aratat sfantul suflet acela ? Ca intelegand ca fratele acela pazeste muierea sub un butoi, venind, a sezut deasupra si le-a poruncit lor sa o caute in toata chilia, iar dupa ce nu o aflara, le-a zis lor : " Dumnezeu sa va ierte pe voi ", si aceasta zicandu-le : " Sa nu credeti lesne cele despre aproapele vostru ". Iar acestea le-a facut ca pe cel gresit sa-l intelepteasca, acoperindu-i lui greselile. Deci, luand de mana pe fratele, dupa iesirea tuturor, i-a zis lui : " Grijeste-te de sufletul tau, o, frate ". Si umilindu-se fratele, a intrat in el frica de Dumnezeu si a facut pocainta pentru sufletul sau. Drept aceea si noi, fratilor, sa castigam indurare si dragoste spre cei ce gresesc, ca sa ne pazim de osandire. Ca si pe noi Dumnezeu sa ne pazeasca de tot raul si de cumplitul pacat.

Sursa : proloagele din 9 septembrie.

Tot în aceasta zi, o invatatura a Sfantului Stefan.

Sa nu ai insotire cu femeia, ca sa nu te arzi de focul ei. Sa nu ai tovarasie cu copiii, ca sa nu cazi in lat cu dansii. Sa nu ai tovarasie cu cel mai batran al tau, ci numai asculta-i cuvintele lui, iar dupa faptele lui sa nu faci. Sa nu iubesti a merge la targ nici sa zici, ca mie curat imi este ochiul, ca-l vei face pe el vrajmas. Sa nu bei vin, ca sa nu ti se faca tie inima spurcata, poftitoare de dulceti. Sa nu mananci de doua ori pe zi, ca sa nu ti se ingrase tie trupul si sa nu se nasca in minte ganduri necuvioase. Sa nu-ti inchizi usa catre cel strain, ca sa nu-Si imchida Domnul usile Sale catre tine, ca, zice : " Cu ce masura veti masura, se va masura voua ". Sa cercetezi pe cel bolnav, ca Dumnezeu sa te cerceteze pe tine. Sa nu dormi mult, ci roaga pe Dumnezeu cu dinadinsul spre ajutorul tau, ca sa scapi ca o pasare din lat. Sa petreci pururea in Biserica lui Dumnezeu, ca zice : " Pe cel ce Ma proslaveste pe Mine, il voi proslavi ", pentru ca, aceasta facand, si pe tine te vei mantui si pe cei cu tine. Inca sa petreci in supunere si in tacere si orice vei cere, sa fii ca un incepator, ca un sarac cu duhul. Sa nu aduni mai presus de trebuinta, ci mai bine sa vietuiesti cu smerenie. Osteneste-te cu mainile tale, ca sa ai sa dai si celor ce au trebuinta. Asa de vei face, vei fi viu in Domnul Dumnezeu, Caruia se cuvine slava acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sursa : proloagele din 9 septembrie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Fericitului Nichita, cel ce se ascundea,
placutul lui Dumnezeu.

sec. XII.

Placutul lui Dumnezeu cel ascuns, Fericitul Nichita, care se numea Hartularie, era nascut in Constantinopol si crescul de parinti de bun neam. Si in lume petrecand si in taina slujind Domnului, atat era de placut lui Dumnezeu, cat si usile bisericii singure i se deschideau, cand venea el, in miezul noptii, la rugaciune si sfesnic neaprins de maini omenesti ii lumina lui; si a avut putere ca, pe preotul cel mort, sa-l arate, ca pe un om viu, lui Sozont diaconul, lucru despre care povestirea este aceasta: Un preot dreptcredincios si un diacon cucernic castigasera dragoste, de la Dumnezeu, unul pentru altul, iar dupa catava vreme, prin draceasca uneltire, amandoi in vrajba s-au aflat. Si era numele diaconului Sozont, iar numele preotului nu se stie. Deci, multa vreme in vrajba petrecand ei, s-a intamplat de a murit preotul in supararea aceea. Atunci, a inceput a se tulbura diaconul cu gandul, si a se mustra ca nu si-a dezlegat vrajba cu preotul si nu-si impacase mania prin iertaciune. Deci, s-a dus sa caute un parinte duhovnicesc iscusit, caruia sa-i poarte descoperi cugetul sau, si, a strabatut locurile cele pustii, cautand doctor la rana inimii sale. Si, afland un staret imbunatatit, destoinic si sfant, aceluia i-a marturisit pacatul maniei si al vrajbei pe care a avut-o cu preotul si cerea iertaciune. Iar staretul i-a grait lui : " Tot cel ce cere cu credinta primeste si celui ce bate i se deschide; si bine faci, frate, ingrijindu-te de grabnica dezlegare a acestui mare pacat. Sa-ti ajute tie Domnul, insa nu este al meu lucrul acesta, o, fiule, ca, adica, sa te impac pe tine cu cel mort. Drept aceea, intoarce-te la Constantinopol, de unde ai venit, si, mergand la Biserica cea mare a Sfintei Sofii, noaptea sa stai langa frumoasele usi cele mari si pe care-l vei vedea mai intai la usa venind, aceluia sa te inchini si sa-i spui de noi si sa-i dai lui aceasta scrisoare pecetluita. Si-ti va fie tie de la dansul indreptare de pacatul tau ". Iar diaconul, implinind aceasta porunca a parintelui sau cel duhovnicesc, a mers in cetate si noaptea, inainte de vreme, a ajuns la usile Bisericii Sfintei Sofii si sta asteptand venirea fetei celei nestiute si, iata, a vazut pe un barbat apropiindu-se de usa; si acela era fericitul Nichita, despre care ne este noua aceasta vorbire. Aceluia, diaconul, inchinandu-se si sarutandu-l pe el, i-a dat scrisoarea staretului si i-a spus lui mahnirea sa. Iar barbatul acela, ascultand si socotind cele spuse de diacon si citind scrisoarea cea data de la staret, se uda pe sine cu lacrimile si zicea : " Cine sunt eu ca sa indraznesc un lucru ce covarseste puterea mea ? Insa, nadajduindu-ma in rugaciunile celui ce te-a trimis pe tine, pe cat imi va ajuta Dumnezeu, de ma voi nevoi la lucrul acesta ce mi se porunceste ". Aceasta zicand, a stat inaintea usii si mainile spre cer ridicand, se ruga soptind. Apoi genunchii plecandu-si si capul de pamant lipindu-si, facea rugaciune incet. Si dupa putin sculandu-se, a zis : " Deschide noua, Doamne, usa milostivirii Tale ". Si indata, usa cea dintai, s-a deschis de la sine, iar el, luand pe diacon, a intrat in tinda si, apropiindu-se numai de usile bisericii, a zis diaconului : " Aici sa stai nemiscat ". Iar el singur a facut inchinaciune in pragul Bisericii si s-a deschis usa si a intrat inlauntru. Si pe cand sta in mijlocul Bisericii, rugandu-se, de la bolta bisericii, un sfesnic luminos s-a pogorat deasupra capului barbatului aceluia si a luminat toata biserica. Apoi a mers la Jertfelnic si acolo usile singure i s-au deschis si, plecandu-si capul si rugandu-se in taina, a iesit venind la diacon si iarasi toate usile, vazand cu ochii, s-au inchis singure. Aceasta vazand, diaconul s-a mirat si nu indraznea sa se apropie de barbatul acela, ca o frica mare il cuprinsese pe el. Inca si fata lui o vedea ca pe o fata de inger, proslavita de rugaciune. Si gandea intru sine diaconul de nu cumva acest chip vazut este inger, iar nu om; si acest gand nu a ramas tainuit pentru barbatul acela, caci a zis catre deacon : " De ce te tulburi cu cugetul pentru mine, omule ? Vezi ca si eu sunt om de tarana, din sangele si carne, in casa luminata nascut si crescut in aceasta cetate, iar darul lui Dumnezeu lucreaza cate voieste si intru cei neputinciosi. Ci sa mergem pe calea ce ne sta noua inainte ".

Si a mers la locul targului, iar diaconul urma dupa el. Apoi, ajungand acolo, iarasi, cu rugaciunea, a deschis usile bisericii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si, intrand in biserica si iesind, usile singure s-au inchis. Iar diaconul, la aceasta privind, nimica alta nu zicea cu spaima, intru sine, fara numai : " Doamne miluieste ". Au mers apoi la Biserica Vlahernei. Si adeverea, dupa aceea, diaconul ca, atat de grabnic i se parea a se face mergerea lor pe la biserici, incat se asemana cu zborul unei pasari. Deci, sosind ei la usile bisericii Vlahernei, cand barbatul acela a facut rugaciune cu lacrimi, indata, ca si la celelalte biserici, s-au deschis usile singure si, asezand pe diacon in usi, i-a poruncit sa priveasca cu dinadinsul inlauntru si, intrand el singur in Biserica si plecandu-si genunchii, se ruga cu osardie. Iar diaconul, stand in usi si privind, a vazut lumina inlauntrul bisericii, luminand-o toata, si un diacon stralucitor iesind din altar si cadind toata biserica. Iar, dupa putina vreme a vazut o ceata de preoti imbracati in haine albe, iesind din altar in mijlocul bisericii. Apoi a vazut alta ceata de preoti imbracati in vesminte mohorate si toti impreuna adunandu-se in mijlocul bisericii, cantau cantari alese, din care n-a putut diaconul sa invete nici una, fara numai " Aliluia ". Deci, barbatul acela, sculandu-se de la rugaciunea sa, a zis catre deacon : " Frate, sa intri inlauntru bisericii fara de temere si, spre ceata cea de-a stanga privind, ia aminte la preotii cei ce stau, doar vei putea cunoaste pe preotul acela cu care ai avut vrajba ". Iar diaconul cu cutremur intrand si de omul lui Dumnezeu apropiindu-se, privea spre ceata de-a stanga si n-a aflat pe preotul cel cautat. Apoi barbatul cel in chip de inger a poruncit diaconului sa ia seama la ceata preotilor din dreapta. Si cautand diaconul, a vazut pe preotul acela cu care avea vrajba si l-a aratat pe dansul cu degetul omului lui Dumnezeu. Iar acesta a zis diaconului : " Mergi de spune preotului pe care l-ai cunoscut: Nichita Hartularie sta afara si te cheama pe tine sa vii la dansul ". Iar diaconul, mergand dupa porunca, a luat pe preot de mana dreapta si l-a dus la omul lui Dumnezeu, care iesise afara din biserica. Iar acesta, cautand cu ochii bland, cu glas lin i-a zis : " Parinte, sa vorbesti cu fratele tau diaconul si sa dezlegati vrajba pe care a-ti avut-o intre voi ". Si indata preotul si diaconul si-au plecat genunchii, unul la altul si cu deplina sarutare si-au dezlegat vrajba. Deci, preotul, dupa iertaciune, a intrat in biserica si a stat in ceata sa, iar omul lui Dumnezeu, Nichita, a facut inchinaciune pe pragul bisericii si indata usile bisericii s-au inchis. Iar el, luand pe diacon, a pornit sa se intoarca. Si trecand o parte din cale a zis catre deacon : " Frate Sozont, mantuieste-ti sufletul tau si sa-mi fii si mie de folos. Iar parintelui celui ce te-a trimis pe tine, sa-i spui : Curatia sfintelor tale rugaciuni si indrazneala cea catre Dumnezeu poate si pe morti a-i ridica "; si aceasta zicand, s-a dus de la ochii diaconului.

Iar diaconul, inchinandu-se la locul acela unde au stat picioarele acelui minunat barbat, a mers la staret, inspaimantat si bucuros, slavind si multumind lui Dumnezeu ca s-a invrednicit a se impaca cu preotul cel mort, in acest chip minunat, cu rugaciunile robului lui Dumnezeu, Nichita Hartularie, cel ascuns in mijlocul poporului si al galcevilor lumii si atat de placut lui Dumnezeu, Caruia se cuvine slava in veci ! Amin.

Sursa : proloagele din 9 septembrie.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Severian, care s-a săvârşit legându-i-se de picioare bolovani de piatră şi apoi spânzurat pe zid.

Tot în această zi, facem pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan mărturisitorul, care a sihăstrit mai înainte de Diocleţian.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfântului Hariton, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor Părinţilor celor ce s-au adunat în Efes la Sfântul şi a toată lumea al treilea Sinod, în zilele împăratului Teodosie cel Mic, şi au caterisit pe necredinciosul Nestorie, episcop de Constantinopol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.