Cugetari: '' Omul este singurul ratacit din creatie. ''. Sfântul Atanasie cel Mare.

În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, facem pomenirea zãmislirii Sfântului, slãvitului Prooroc, Înaintemergãtorului si Botezãtorului Ioan.

 

Multe mame zamislesc fii, dar putine sunt acelea a caror zamislire o mareste si o praznuieste Biserica lui Dumnezeu. In vremea Noului Testament, numai trei mame s-au gasit zamislind in pantece, prin darul lui Dumnezeu, cu marire si cu minune. Acestea au fost: Sfanta si dreapta Ana, apoi Sfanta Elisabeta si, in sfarsit, Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria. Dreapta Ana a zamislit pe Nascatoarea de Dumnezeu, Elisabeta, pe Inaintemergatorul Ioan, iar Fecioara Maria pe Hristos, Mantuitorul lumii. Semnul lor este ca toate aceste zamisliri s-au savarsit prin vestitor ceresc, prin umbrirea Darului dumnezeiesc si prin invoirea mamelor ce zamisleau cu vestitorul tainei.

        Iar zamislirea Sfantului Botezator Ioan, ce praznuim astazi, asa a fost: In vremea cand Irod era rege al iudeilor, a intrat Sfantul Arhanghel Gavriil in altar, la preotul Zaharia, care slujea atunci in randuiala saptamanii sale si i-a vorbit astfel: "Nu te teme, Zaharia, ca s-a auzit rugaciunea ta si femeia ta, cea batrana si stearpa, va naste un fiu si-l vei numi Ioan si multi se vor bucura de nasterea lui". 

 A raspuns Zaharia: "Straine si neasteptate lucruri imi vestesti mie. Dar a naste fii, la batraneti sterpe, au nu este un lucru impotriva firii?" Si a raspuns ingerul: "De la inceput te gasesc pe tine cu putina credinta, Zaharia. Dar, macar ca este potrivnic firii, lucrul ce ti-am spus este cu  putinta la Dumnezeu, ca la Dumnezeu nimic nu este cu putinta, ca Dumnezeu poate si din pietre sa ridice fiii lui Avraam; deci si femeii tale Dumnezeu ii da putere sa nasca fiu la batranete si starpiciunea ei, ca cela ce va sa se nasca tie fiu, este mare inaintea Domnului". Raspuns-a Zaharia: "Nu indraznesc a grai cuvinte potrivnice la cuvintele tale cele ingeresti, insa te intreb, pentru ce fiul ce se va naste va fi mare?" Raspuns-a ingerul: "Va fi mare inaintea Domnului, nu ca va intrece pe Ieremia, ci ca acesta, adica Ioan, se va umple mult mai mult de Duhul Sfant, inca din pantecele maicii sale. Ieremia numai a proorocit despre Mesia, dar Ioan este randuit sa-si puna mana pe Mesia si sa-L boteze si asa va intrece pe toti cu marimea slujirii sale. Si nu numai cu cuvantul va propovadui, ci si cu degetul sau va arata popoarelor pe Mieluselul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii. Iata pentru care pricina Ioan va fi mai mare decat toti cei ce se nasc din femei. Drept aceea, el este plinirea tuturor proorocilor". Grait-a Zaharia: Buna si de bucurie este vestirea ta, inger al lui Dumnezeu. Deci, rogu-te, dupa ce voi cunoaste cele vestite de tine?" Raspuns-a ingerul: "Au inca te indoiesti si nu crezi cuvintele mele? Au oare sunt trimis de Dumnezeu ca sa-ti spun minciuni? Cerceteaza si vezi ca, iata, s-a apropiat venirea Celui ce mantuieste pe Israel, ca va merge inaintea Lui trimisul inger in trup, care-i fiul tau, cel ce va gati calea lui Mesia, cu puterea si cu duhul lui Ilie. Dar, de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele, care se vor implini la vremea lor, iata vei fi mut pana in ziua cand vor fi toate acestea". Si indata limba lui Zaharia s-a legat, nerodirea Elisabetei s-a dezlegat, iar ingerul s-a dus inaintea Atottiitorului Dumnezeu.
        Si asa a luat inceput in lume vestea cea buna a zamislirii Sfantului Ioan Botezatorul, glasul inainte-mergator al mantuirii noastre. Dumnezeului nostru, slava !

Sursa : Proloagele  / Vietile Sfintilor din 23 Septembrie.

Sinaxarul zilei. – Audio, vezi aici.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintei Mucenite Raida, fecioara.

+308.

        Aceasta s-a nascut in Egipt, la locul ce se cheama Tama, fiica fiind unui preot Petru, si a imbracat haina monahiceasca fiind ea de doisprezece ani. Deci, pogorandu-se, odata, impreuna cu alte femei fecioare la fantana, ca sa-si scoata apa si, vazand multe fecioare, femei si multime de barbati, preoti si diaconi si calugari, pe care ii prinsese dregatorul Lucian si-i ducea legati pe o corabie si afland ca sunt legati pentru Hristos, imbarbatandu-se, a intrat si ea intre dansii, rugandu-se de cel care era mai mare, sa fie si ea cu aceia. Iar el o invata sa aleaga ce este mai bine, sa nu patimeasca chinuri si nici sa moara cu cei legati. Deci ea, nevrand, a stat dimpotriva inaintea dregatorului, batjocorind idolii lui si mustrandu-l de la obraz, pentru ca isi batea joc de credinta crestinilor. 

Deci, dupa multe chinuri, i-au taiat capul.

Sursa : Proloagele  / Vietile Sfintilor din 23 Septembrie.

Cântare de laudă la Sfânta Muceniţă Iraida / Raida.

  

– Cei din urma vor fi cei dintai –

Fecioara de virtute plină să scoată apă a ieşit,

Dar la maica ei nu s-a mai întors, ci a pornit la Domnul.

Raida de bună voie să moară pentru Hristos

A primit.

El mai scump i-a fost ei decît o mamă.

Corabia de mucenici plină e gata de drum.

„Primiţi-mă şi pe mine!” a strigat muceniţa.

„Roabă lui Hristos sînt şi eu,

El pentru mine e totul.

Voiesc pentru El să mor, jertfa mea Lui să-i fie cîntare.

Chinul meu fă-l Lui cîntare de laudă,

Cîntarea de laudă a suferinţei pentru adevăr.

O, primiţi-mă şi pe mine, să mor pentru Domnul meu”.

Raida pentru Hristos a murit,

Şi s-a învrednicit de fericita veşnicie.

Pentru rugăciunile ei,

Doamne, miluieşte-ne pre noi.

Pentru rugăciunile Sfintei Muceniţa Raida, Doamne,

Primeşte şi a noastră jertfă de laudă !

Sursa : Proloagele  / Vietile Sfintilor din 23 Septembrie.

Din invataturile Sfintilor Parintii :

Cel care dăruieşte săracilor, dăruieşte lui Dumnezeu.

Acesta este înţelesul învăţăturii Sfintei Evanghelii, care a fost întărit de-a lungul veacurilor de trăirea sfinţilor.

Venindu-şi în simţiri şi pocăindu-se, Petru cel Milostiv a început să-şi risipească averea săracilor ori de cîte ori avea prilej. Odată Petru a întîlnit un om ce de abia scăpase cu viaţa dintr-o corabie naufragiată. El era gol. Omul i-a cerşit nişte haine. Petru şi-a scos haina de deasupra, care era foarte scumpă, şi 1-a îmbrăcat pe naufragiat. La scurtă vreme după aceea, el şi-a văzut haina scoasă la vînzare în vitrina unei prăvălii. Petru s-a întristat văzînd că acela i-a vîndut haina, în loc să o folosească. El a gîndit: „Nu sînt vrednic; Domnul nu primeşte milostenia mea”. Dar Domnul i S-a arătat lui Petru în vis. El i S-a arătat sub chipul unui tînăr foarte frumos, ce strălucea mai mult decît soarele. El purta coroană cu cruce, şi era îmbrăcat cu mantia cea scumpă a lui Petru. „Petre, de ce eşti trist?” a întrebat Domnul. „Doamne, cum să nu fiu trist, cînd văd cele dăruite de mine scoase la vînzare?”. Atunci Domnul 1-a întrebat: „Au recunoşti tu straiul ce îl port Eu acum?”. Petru a zis: „Îl recunosc, Doamne. E straiul ce 1-am dat acelui gol”. Atunci Domnul i-a zis iar: „De aceea, să nu mai fii trist. Tu 1-ai dat omului celui gol, dar Eu însumi 1-am primit, şi laud fapta ta”.

Sursa : Proloagele  / Vietile Sfintilor din 23 Septembrie.

Cu luare aminte :

Să luăm aminte la păcatele Regelui loram şi la pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui (II Paralipomena 21) :

• La cum Ioram i-a ucis pe toţi fraţii lui, şi a ridicat iar idoli prin dumbrăvi şi pe dealuri;
• La cum duşmanii lui i-au prădat şi i-au robit pămîntul;
• La cum a fost lovit de o boală cumplită, de a murit în chinuri, ieşindu-i măruntaiele toate pe gură cu încetul, şi nimeni nu a plîns după el.

Tot în aceasta zi, istorisire din Limonar, despre un staret, care a vietuit în pestera Botezãtorului.

 Limonar / Livada Duhovniceasca. Download / Descarca.

        Era un oarecare staret, vietuind in manastirea lui ava Eustorghie, cu numele Ioan. Pe acesta, cel intre sfinti Ilie, patriarhul Ierusalimului, a voit a-l pune egumen intru aceeasi manastire. Iar acela nu voia, zicand: "Voi merge in muntele Sinai pentru rugaciune." Dar patriarhul il silea pe el cu multe cuvinte ca sa ramana si dupa ce n-a putut nicidecum sa-l induplece, mai pe urma l-a slobozit, fagaduind el ca, dupa intoarcere, va primi egumenia. Si asa, sarutand pe patriarh, a iesit in pustie, sa mearga la muntele Sinai, luand cu sine si pe ucenicul sau. Deci, trecand el raul iordanului si departandu-se cam o mila, iata l-au cuprins pe staret frigurile si atat s-au intarit, cat nu putea merge mai departe si, afland o pestera mica, a intrat intr-insa ca sa se odihneasca putin. Si in asa fel era tinut de friguri staretul, incat nu putea nici a se misca; si a petrecut asa trei zile. Iar in noaptea urmatoare a vazut pe cineva, stand inaintea lui si zicandu-i: "Spune-mi batranule, unde vrei sa mergi?" I-a raspuns lui batranul: "In muntele Sinai". Si i-a zis lui: "Sa nu te duci de aici". Si, neputand a-l opri pe el, s-a dus de la dansul. Si petrecea staretul aprins si mai mult de foc. Iar intru a doua noapte, tot acela a stat inaintea staretului, in acelasi chip, si a zis: "Pentru ce batranule, te necajesti? Asculta-ma pe mine, nu te duce aiurea, ci ramai aici". I-a grait staretul: "Tu cine esti?" I-a raspuns lui cel ce se aratase: "Eu sunt Ioan Botezatorul si pentru aceea zic tie, sa nu te duci de aici nicaieri, ca aceasta pestera mica este mai mare decat muntele Sinai, ca in aceasta a intrat de mai multe ori Domnul nostru Iisus Hristos, cercetandu-ma pe mine. Fagaduieste-mi ca vei vietui aici si eu indata sanatos te voi face".

         Aceasta auzind, staretul, cu bucurie, s-a fagaduit a petrece in pestera si, vindecandu-se indata, a petrecut acolo toate zilele vietii sale. Iar pestera aceea staretul a facut-o Biserica si a adunat frati. Si se numea locul acela Sapsas.

Sursa : Proloagele  / Vietile Sfintilor din 23 Septembrie.

Tot în aceasta zi, cuvânt despre un preot care, botezând femei, se tulbura ...

        Un oarecare monah, dintr-o manastire de obste, cu numele Conon, era si preot cu dregatoria, randuit spre botezul celor ce veneau la dansul. Insa, cand ungea femei cu Sfantul Mir, se smintea. Si pentru aceasta, voia sa plece din viata de obste. Deci, cand voia a se duce, a venit la dansul Sfantul Ioan Botezatorul, zicandu-i: "Nu te duce, ca te voi usura de razboiul acela".
        Si a venit odata o fecioara persana sa se boteze; si era foarte imbunatatita, dar atat de frumoasa incat preotul nu putea sa-i unga picioarele ei cu Sfantul Mir, asteptand ea o zi acolo. Si, auzind de dansa arhiepiscopul s-a minunat de neamul ei cel bun si voia s-o ia ca diaconita, dar acest lucru nu l-a voit fecioara. Iar preotul Conon si-a luat hainele sale si s-a dus, zicand: "De acum nu voi mai ramane in locul acesta".

        Dupa ce s-a suit la munte, indata l-a intampinat pe el Sfantul Ioan Botezatorul si cu glas linistitor i-a zis: "Intoarce-te, preote, la manastirea ta, ca iata te voi usura pe tine de razboi". Atunci, preotul Conon a zis catre dansul: "Sa ma crezi pe mine, Sfinte, ca nu ma voi intoarce. Ca de multe ori ai fagaduit ca ma vei usura, si n-ai facut aceasta". Deci, luandu-l pe el Sfantul Ioan, l-a pus de si-a desfacut hainele sale si cu semnul crucii l-a insemnat pe pieptul lui si i-a zis: "Sa ma crezi pe mine, preote, ca voiam ca sa ai plata tu pentru razboiul acesta, dar de vreme ce tu nu voiesti, iata ca te-am usurat de razboi, insa plata de acum nu vei avea din lupta aceasta". Si s-a intors preotul la manastire.

        Iar ca maine, botezand, a uns pe persana nicidecum simtind ca este femeie cu firea. Deci, a mai facut si alti doisprezece ani, botezand si ungand, nici gand avand pentru femei. Si asa s-a mutat cu pace. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

Sursa : Proloagele  / Vietile Sfintilor din 23 Septembrie.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Ioan, Petru si Antonie, care s-au savârsit în Africa.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintei Mucenite Raida fecioara.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Cuvioaselor femei surori Xantipi si Polixeni.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului noul Mucenic Nicolae Pantopolitul, care, marturisind în Constantinopol, la anul 1672, prin sabie s-a sfârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului noul Mucenic Ioan din Konitsa.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.