Cugetari : „ Lucrul cel mai important în rugaciune este de a sta în fata lui Dumnezeu cu mintea coborâta în inima. ''. Sfântul Teofan Zavorâtul.

În aceasta zi a unsprezecea, facem pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sângelui, si care cu pace s-a savârsit.

Sfanta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tamaduita de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de multi ani (cf. Matei 9, 20). In semn de multumire si slava adusa lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul tinând mâna unei femei ingenunchiate inaintea lui. La picioarele statuii -- unde pe o placa sa pucea citi : Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii -- crestea o planta tamaduitoare de orice boala. Veronica a asezat aceasta statuie in fata casei ei, asa incat toti trecatorii sa o cinsteasca si sa-mi aduca aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viata sfanta, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca si in ceruri sa se bucure de Chipul Domnului.

Dupa o traditie latina, sfanta Veronica a fost femeia care a sters fata insengerata a Domnului, cand isi purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi ramas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerata astfel o icoana "nefacuta de mâna omeneasca". Insa dupa o foarte veche scriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecata de scurgerea de sânge, si care, aflându-se in posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la imparatul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis sfantului Clement, episcopul Romei (praznuit la 24 noiembrie).

Acatistul Sfintei Veronica - Mironosita !

(12 iulie)

Mãrire Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh.

Mãrire Tie, Dumnezeului nostru, mãrire Tie.

Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevãrului, Care pretutindenea esti si toate le împlinesti, Vistierul bunãtãtilor si Dãtãtorule de viatã, vino si Te sãlãsluieste întru noi si ne curãteste pe noi de toatã întinãciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieste-ne pe noi.

Mãrire Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preasfântã Treime, miluieste-ne pe noi, Doamne, curãteste pãcatele noastre. Stãpâne, iartã fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã si vindecã neputintele noastre, pentru numele Tãu.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste .

Mãrire Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Tatãl nostru, care esti în ceruri, sfinteascã-se numele Tãu, vie împãrãtia Ta, facã-se voia Ta, precum în cer, asa si pe pãmânt. Pâinea noastrã cea de toate zilele, dã-ne-o nouã astãzi si ne iartã nouã greselile noastre, precum si noi iertãm gresitilor nostri si nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveste de cel rãu.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale preacuviosilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor Tai, mintuieste-ma pe mine pacatosul.

Condacul 1:

Folositoare calda castigandu-te pe tine, ne rugam tie, noi, nevrednicii, si, ca ceea ce ai aratat chipul lui Iisus Hristos, daruieste-ne sa-L vedem si noi, sus in cer, ca sa te cinstim si sa-ti cantam: Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Icosul 1:

Inger pe pamant te-ai aratat, slujind Domnului in vremea infricosatelor Lui Patimi, si, precum ingerul I-a slujit in vremea postirii celei de patruzeci de zile, asa si tu, in singuratatea drumului Crucii; pentru aceasta te fericim, zicand:

Bucura-te, Veronica, prin care cunoastem Chipul Stapanului nostru Iisus Hristos;
Bucura-te, prin care vedem patimirea;
Bucura-te, milostivire catre osanditi si dosaditi;
Bucura-te, bunatate mai presus de inimile omenesti;
Bucura-te, mila de Patima Celui Milostiv;
Bucura-te, ca te-ai invrednicit a te atinge de fata Stapanului;
Bucura-te, Veronica, ucenica lui Hristos;
Bucura-te, ca ai intrecut pe cea care a uns picioarele Domnului cu mir;
Bucura-te, ca aceea picioarele a cuprins, iar tu fata lui Hristos;
Bucura-te, prin care ne inchinam chipului Mantuitorului;
Bucura-te, prin care ne amintim de Sfintele Lui Patimi;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Vazand Sfanta Veronica prin fereastra casei parintesti pe Stapanul Hristos dus la rastignire, s-a umplut de negraita mila de Cel ce lucra Tainele mantuirii si, cunoscandu-L, I-a cantat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Intelegerea cea neinteleasa de carturarii norodului cautand Sfanta Veronica sa o inteleaga, se intreba pe sine, zicand: Cum patimeste Hristos? Si, cunoscandu-L pe El a fi singur Dumnezeu, s-a infricosat; iar noi, cinstind intelegerea ta, te laudam, zicand:

Bucura-te, slujitoarea lui Iisus;
Bucura-te, ca ai usurat Patima Lui;
Bucura-te, ca ai mangaiat pe Maica Lui;
Bucura-te, ca ai sters sudoarea Fetei Lui;
Bucura-te, ca ai castigat iubirea Lui;
Bucura-te, ca ai fost preaviteaza;
Bucura-te, ca Apostolii au fugit, iar tu ai indraznit;
Bucura-te, capetenia mironositelor;
Bucura-te, ca, indraznind, ai biruit;
Bucura-te, ca, biruind, ai castigat;
Bucura-te, ca ai lepadat frica parinteasca;
Bucura-te, ca ai castigat dragoste dumnezeiasca;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit atunci pe Sfanta Veronica, de a trecut prin multimea tulburata si a sters fata cea acoperita de sange si sudoare a iubitului Mire, iar noi cu inima cantam: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Mahrama curata, ai alergat ca un fulger printre tulburatorii evrei, iar Cel ce stie toate, stiind dorirea ta cea buna, Sfanta Veronico, a binevoit a se intipari Sfantul Sau Chip spre mustrarea in veci a celor ce nu L-au cunoscut Dumnezeu si Om; iar noi, laudand priceperea ta, zicem:

Bucura-te, fericita intre fecioare;
Bucura-te, prealaudata pentru fapta buna;
Bucura-te, preamilostiva cu inima;
Bucura-te, ca ai mangaiat pe Mangaietorul;
Bucura-te, ca ai sters Fata Celui ce a sters pacatul lumii;
Bucura-te, ca ai odihnit pe Cel ce a odihnit pe cei impovarati;
Bucura-te, ca ai facut bucurie celor indurerati ce priveau la cele ce se faceau;
Bucura-te, ca tu singura te-ai facut naframa neintinata;
Bucura-te, indulcirea lacrimilor nemangaiate;
Bucura-te, lauda neamului omenesc;
Bucura-te, cinstea fecioarelor;
Bucura-te, ceea ce arati lumii pe Mantuitorul in vremea patimirii;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor de ganduri indoielnice avand, Ucenicii Domnului L-au parasit, dar Sfanta Fecioara Veronica, prin luminarea Darului, cunoscand ca patimirea lui Hristos este spre mantuirea lumii, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Veronica pe noroade hulind pe Iisus si, alergand inainte si vazandu-L, L-a cunoscut ca este Dumnezeu si Om, prin Taina intruparii. Pentru aceasta, noi ii cantam unele ca acestea:

Bucura-te, curatia cea neintinata;
Bucura-te, ca ai indraznit a privi la Soarele dreptatii;
Bucura-te, ca ai covarsit pe cei vazatori;
Bucura-te, ca luminezi ochii tuturor;
Bucura-te, ca prin tine s-a pastrat Chipul lui Hristos;
Bucura-te, ca ne inveti pe noi sa aflam Chipul Domnului;
Bucura-te, apa lina in care S-a oglindit Dumnezeu, lasandu-ti Chipul Sau;
Bucura-te, cunoscatoarea mantuirii;
Bucura-te, ca tainele ceresti le-ai vazut;
Bucura-te, dragoste aprinsa catre Hristos;
Bucura-te, aflatoarea mantuirii;
Bucura-te, solitoarea noastra catre Iisus;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Vazandu-te pe tine, fecioara, tatal tau, alergand inaintea lui Iisus si cu mahrama stergandu-I Fata, s-a maniat si te-a inchis, ca nu cumva sa mergi dupa Iisus; iar tu, avand pe Iisus, Cel dorit si dulce in mahrama, la El uitandu-te, cu dragoste cantai: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Necunoscand tatal tau adevarul, socotea ca sa te prinda si sa te piarda, dar tu, lasandu-1, ai urmat Sfintilor Apostoli si Sfintelor femei intru propova-duirea Adevarului. Drept aceea, primeste de la noi aceste laude:

Bucura-te, mucenita de bunavoie;
Bucura-te, ca te-ai unit prin dragoste cu Mirele Cel Mare;
Bucura-te, ca ai fost primita in ceata ingereasca;
Bucura-te, ca ai fost retezata de coasa paganeasca;
Bucura-te, ca ai mostenit imparatia cereasca;
Bucura-te, ca ai zdrobit ura parinteasca;
Bucura-te, ceea ce cu picior grabnic ai ajuns la locuinta cereasca;
Bucura-te, ca acum vezi Fata lui Iisus in stralucirea Lui cea dumnezeiasca;
Bucura-te, ca ai intrecut pe femeia care a uns picioarele Lui cu mir;
Bucura-te, ca Fata Lui ai sters cand nimeni nu indraznea;
Bucura-te, ca mare iti este darul dat de Hristos;
Bucura-te, ca acum ai inflorit in sanul Sfintei Treimi;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Marturisitori se fac toti cei ce vad Chipul lui Hristos inchipuit cu minune pe mahrama, si, pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, invatandu-i cum sa cunoasca impreuna cu cei ce stiu taina, cantand: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Stralucit-a in Ierusalim darul tau, prin inchipuirea Chipului nefacut de mana, prin tine daruit noua celor credinciosi, care ne inchinam cu credinta Sfantului Chip si pe tine te laudam asa:

Bucura-te, ca tie ti-a incredintat Iisus talantul Sau;
Bucura-te, ca te-a aflat credincioasa Darului Sau;
Bucura-te, ca si tu ai rodit viata de Serafim;
Bucura-te, diamant din cununa lui Hristos;
Bucura-te, margaritar aflat in apa cea mai de jos;
Bucura-te, incepatoarea dogmei crestinesti;
Bucura-te, invatatoarea inchinarii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca si tu ai vadit dumnezeirea Lui;
Bucura-te, ca tu ai aratat lumii intai patimirea Lui;
Bucura-te, ca Chipul Cel Sfant al Lui vazandu-L demonii se cutremura;
Bucura-te, folositoare oamenilor;
Bucura-te, veselie credinciosilor;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Dupa rastignirea si invierea lui Iisus, adunandu-se Apostolii cei risipiti si vazand chipul cel dumnezeiesc in mainile tale, pe mahrama, spaimantandu-se si bucurandu-se, cantau: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Avgar, regele Edesei, vazand chipul lui Iisus, nu acesta al patimirii, ci al dumnezeirii, a crezut din inima si L-a dat lumii spre incredintarea tuturor ca Mesia a venit in lume. Vazand si pe Cel al patimirii, prin tine dat credinciosilor, te lauda, zicand:

Bucura-te, propovaduitoarea lui Hristos;
Bucura-te, porumbita darului Lui;
Bucura-te, podoaba fecioarelor;
Bucura-te, lauda mironositelor;
Bucura-te, lucratoarea Sfintelor Icoane;
Bucura-te, ca ai avut dragoste dumnezeiasca;
Bucura-te, ca ai vadit rusinea paganeasca;
Bucura-te, ca ai stins focul idolilor;
Bucura-te, ca ai fost marturisitoare;
Bucura-te, ca ai avut dragoste nebiruita;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Negraite au fost milostivirea si rabdarea Fiului lui Dumnezeu, ca a suferit sa fie stearsa Fata Lui Cea dumnezeiasca de o tanara fecioara; ca numai El singur cunostea dragostea cea fierbinte din sufletul ei si numai ea in acea vreme Ii canta Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Vazand lucrarea cea straina a icoanei lui Hristos, sa uitam cele pamantesti, sa ridicam mintea la cer si sa intelegem cum Dumnezeu a lucrat noua mantuire, iar pe fecioara Veronica, cu cuvinte de lauda sa o cinstim:

Bucura-te, mireasa credincioasa;
Bucura-te, faclie luminoasa;
Bucura-te, inima in care s-a scris Sfantul Cuvant;
Bucura-te, biserica aleasa de Duhul Sfant;
Bucura-te, cea dintai inchinatoare a sfintelor icoane;
Bucura-te, incepatoarea dreptei credinte;
Bucura-te, cea nebuna pentru dragostea lui Hristos;
Bucura-te, cea defaimata pentru Domnul Hristos;
Bucura-te, ca nu ti-ai crutat viata;
Bucura-te, ca ai uitat de tine pentru dragostea Lui;
Bucura-te, ca ai defaimat cinstea ta pentru El;
Bucura-te, ca ai fugit de fata tatalui tau;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Firea ingereasca s-a mirat de lucrarea sfintei mahrame ce s-a inchipuit in mainile Sfintei Veronica si bucurandu-se de lucrarea tainica, canta: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Spaimantatu-s-au ritorii, nepricepandu-se cum s-a scris Chipul cel insangerat pe mahrama ta; iar noi, stiind lucrarea Tainei, zicem catre tine:

Bucura-te, ca tie ti s-a daruit aceasta Taina;
Bucura-te, ca prin aceasta ai cunoscut intelepciunea lui Dumnezeu;
Bucura-te, implinirea randuielilor Lui;
Bucura-te, ca cei intelepti ai lumii s-au facut nepriceputi;
Bucura-te, ca amutesc gurile ereticilor;
Bucura-te, ca raman zadarnice intrebarile lor;
Bucura-te, ca se taie amagirile ratacitilor;
Bucura-te, ca se rusineaza ca nebunii, cei ce zic ca Sfantul Chip este chip cioplit;
Bucura-te, zid tare al crestinilor;
Bucura-te, adevarata temelie a credintei;
Bucura-te, dreapta inchinare a Sfintelor Icoane;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Pogorandu-Se Mantuitorul sa mantuiasca neamul omenesc, prin tot chipul S-a dat tuturor, ca sa-L vedem prin icoana, si, dorindu-L, sa-L slavim si sa-I cantam: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Podoaba Bisericii dreptcredinciosilor si lauda nerusinata s-a dat in mainile tale Sfanta inchipuire pe panza, ca, vazand ereticii cei de pe urma, sa se rusineze, iar cei ce cred, sa cante asa:

Bucura-te, podoaba Bisericii;
Bucura-te, ca prin tine s-a intarit inchinarea Sfintelor Icoane;
Bucura-te, ca prin tine si-a luat Biserica podoaba preafrumoasa;
Bucura-te, ca ai fost biruitoare;
Bucura-te, aparatoarea Ortodoxiei;
Bucura-te, stanca muceniciei;
Bucura-te, de minuni facatoare;
Bucura-te, a fecioarelor povatuitoare;
Bucura-te, mila catre aproapele tau;
Bucura-te, ceea ce alungi eresurile;
Bucura-te, stingatoarea formelor paganesti;
Bucura-te, adancul smereniei;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Imparate Sfinte, de n-am avea Icoana Ta, nici mantuirea noastra nu ar fi nadajduita, dar Chipului Cel din Icoana, prin care s-a aratat puterea Ta, crezand si multumind, ne inchinam dumnezeirii Tale, cantand: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Faclie prealuminoasa s-a aratat mahrama ta, Sfanta Veronica, ca a aprins in lume lumina credintei celei adevarate a lui Hristos si a Sfintelor Icoane, pentru care iti cantam si zicem:

Bucura-te, izvorule de apa al credintei;
Bucura-te, cadelnita cu focul dragostei;
Bucura-te, aratatoarea Soarelui Celui intelegator;
Bucura-te, caldura focului mistuitor;
Bucura-te, mireasma sufletelor;
Bucura-te, picatura dulce a inimilor;
Bucura-te, alinarea patimilor;
Bucura-te, roada coapta in gradina raiului;
Bucura-te, ca te-ai incununat cu slava;
Bucura-te, smirna mirositoare a credintei;
Bucura-te, boboc de crin ceresc;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Vrand Iubitorul de oameni sa dea har, marturie ne-a dat Preasfantul Sau Chip, ca, vazandu-L, sa ni se para ca suntem inaintea lui Dumnezeu si cuviincioasa inchinaciune sa aducem, cantand cantarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Avand inaintea noastra Chipul lui Hristos, al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al tuturor Sfintilor, ne bucuram, noi pacatosii, de randuiala lui Dumnezeu si pe Sfanta Veronica, cea care a indraznit intai a se apropia de Dumnezeire, o laudam, zicand:

Bucura-te, rugatoarea noastra catre Domnul nostru Iisus Hristos;
Bucura-te, frumusete cereasca;
Bucura-te, floarea mucenicilor;
Bucura-te, intarirea Sfintei Biserici;
Bucura-te, mana mangaietoare;
Bucura-te, privire induratoare;
Bucura-te, sprijinitoarea sufletului meu;
Bucura-te, rugatoare catre Dumnezeu pentru mantuirea noastra;
Bucura-te, mijlocitoarea noastra catre Dumnezeu;
Bucura-te, izbavirea noastra de eresuri;
Bucura-te, grabnica ajutatoare a celor din nevoi;
Bucura-te, si te roaga pentru cei ce te cinstesc pe tine;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preamilostiva Sfanta Mucenita Veronica, care te-ai invrednicit de minunea cea nespusa a Sfintei Mahrame, primeste acest mic dar ce-ti aducem tie acum si aprinde intru noi flacara iubirii de Dumnezeu, Mantuitorul nostru, ca impreuna cu tine sa ne invrednicim a canta in imparatia lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi Icosul 1:

Şi Condacul 1:

Pilda :

Sfintei Cuvioase si Mironosite Veronica.

Pe drumul Golgotei Mantuitorului ni se arata mai multe prilejuri de a intelege cum putem noi, oameni simpli si neputinciosi, nu numai sa nu participam sau sa fim complici la uciderea prin batjocura si hula a lui Hristos, dar sa si aducem o mangaiere, sa Il vedem si sa Il cercetam pe Cel ce se regaseste in toti fratii nostri mai mici.

Unul din aceste prilejuri sfinte este si pilda Sfintei Cuvioase si Mironosite Veronica. Viata sa ne arata ca ea este femeia despre care ne relateaza Evanghelia, care avand de 12 ani scurgere de sange, a fost tamaduita doar atingandu-se de poala hainei Mantuitorului. La putina vremea, Cuvioasa avea sa aiba ocazia sa-I “intoarca” acest dar minunat si, mai degraba, siesi sa-si sporeasca Darul – si apoi sa-l imparta mai departe omenirii, prin ceea ce numim prima Icoana nefacuta de mana - printr-un gest care avea sa implice, si el, legatura tamaduitoare cu aceeasi substanta a vietii, sangele, de aceasta data al Dumnezeului-Om.

In evanghelia care se citeste in duminica aceasta, Hristos vindeca femeia care suferise vreme de doisprezece ani de scurgere de sange si invie fata care se savarsise dupa numai doisprezece ani de copilarie.

Talita kumi!

I-a spus Iisus copilei, rechemand-o la viata.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul parinte al celui dintre sfinti Parintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a savârsit.

Sfantul Mihail Maleinul s-a nascut catre anul 894 in regiunea Charsian din Capadocia, si a primit la botez numele de Manuel. Era ruda cu imparatul bizantin Leon al VI-lea cel Intelept (886-911). La vârsta de 18 ani a plecat in Bitinia, la Manastirea Kiminas (Kyminas), sub ascultarea si indrumarea batrânului Ioan Heladites, care la tun in monahism cu numele de Michel. Ramânând în ascultare grea în ciuda vitei lui imparatesti, Mihail s-a umplut de smerenia Domnului nostru Iisus Hristos.

Asa se face ca dupa un timp a fost hirotonisit, fiind chemat la preotie. Prin rugaciune si studiul Scripturilor, Mihail a aratat cum preotia si calugaria merg impreuna, atragând harul discernamântului si al patrunderii inimilor si situatiilor. Intelegerea neputintei omenesti l-a facut iubitor si ingaduitor cu oamenii, totdeauna mângâiendu-i si rugânde-se pentru ei, incât adeseori s-au implinit si minuni prin rugaciunile lui.

Dupa multe osteneli calugaresti, sfantul Mihail primeste de la staretul sau binecuvântarea de a trai ca anahoret-eremit. Cinci zile din saptamâna el se retrage intr-o pestera nu departe de manastire, in rugaciune si linistire (isihie), iar sâmbata si duminica revine in comunitatea fratilor pentru a participa la sfintele slujbe si a se impartasi cu Sfintele Taine.

Prin exemplul sau de viata duhovniceasca, sfantul ascet a atras multi doritori de mântuire. Astfel ca, in locul numit Lacul Uscat, cuviosul a intemeiat o manastire de calugari, cu o regula de viata foarte stricta. Cand manastirea s-a intarit, sfântul s-a urcat si mai sus in munti si a intemeiat acolo o alta manastire. Asa, cu osteneala cuviosului Mihail, intreg muntele Kimina (Kyminas) s-a umplut de obsti manastiresti, de unde rugaciuni se inaltau fara incetare catre Tronul cel de Sus.

Catre anul 953, un tânar, numit Avraam, s-a alaturat obstii fratesti ce inflorea sub indrumarea sfântului staret Mihail; acesta i-a dat numele de Atanasie. Mai târziu, sfântul Atanasie (praznuit la 5 iulie) a ajuns in Muntele Athos, unde a întemeiat prima manastire cu viata de obste: Marea Lavra. In zidirea si impodobirea acestei mari manastiri, sfântul Atanasie a avut in ajutor pe nepotul sfântului staret Mihail, viitorul împarat bizantin Nichifor Focas (963-969), care l-a cunoscut pe Atanasie intr-una din vizitele la manastirea unchiului sau Mihail.

Dupa cincizeci de ani de osteneli si lupte calugaresti, sfântul Mihail Maleinos (Maleinul) a adormit in pace, catre anul 962.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel nou, care în foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei Stratilatul, Faust, Mina si cu sotii lui.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, de cea parte la Sigmata.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.