Cugetari : „ Orice fapta buna facuta intru Hristos ne aduce harul Duhului Sfant, dar mai mult decat oricare ne aduce rugaciunea, pentru ca ea este oarecum la indemana noastra ca o arma pentru dobandirea Duhului Sfant.''. Sfantul Serafim din Sarov.

În aceasta zi a douazeci si noua, facem pomenirea Sfântului Mucenic Calinic, cel din Gangra.

Sfantul Mucenic Calinic se tragea cu neamul din Cilicia si a fost crescut in credinta lui Hristos, pe vremea cand, la Roma, imparatul era pagan si prigonea pe crestini. Si, ajungand el la varsta barbatului desavarsit, vedea pe multi oameni, care se lepadau de stapanul Hristos si, trecand la credinta pagana, aduceau jertfa idolilor. Deci, plangand pentru pierzarea lor, Sfantul Calinic s-a facut multora dascal de mantuire, invatandu-i sa cunoasca pe Atottiitorul Dumnezeu si sa se lase de cele desarte.

 

    Deci, pe cand se gasea in cetatea Ancira, din Galatia, propovaduind pe Hristos, a fost prins de necredinciosi si adus inaintea dregatorului Sacerdon, care l-a dat la tot felul de chinuri si la strujirea trupului cu piepteni de fier. Si, incaltandu-l in incaltaminte de fier, care avea piroane ascutite, l-au silit sa alerge pana la cetatea Gangra, departe de Ancira, ca la optzeci de stadii. Si, mergand numai sapte stadii, ostasii ce-l trageau s-au oprit, de sete, si nu puteau sa mearga mai departe. Iar Sfantul, rugandu-se, a facut de a izvorat apa, dintr-o piatra seaca. Deci, sosind la Gangra, a fost aruncat intr-un cuptor de foc, si asa si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sursa : Proloagele din 29 iulie.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea sfantului mucenic Eustatie din Mtskheta, in Georgia.

+29 iulie 589.

Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta se tragea din Persi adoratori ai focului si inainte de a fi botezat se numea Bgrobandaves. Tatal si fratii sai, slujitori în cultul lui Zoroastru, incercara zadarnic sa faca din el un preot pagân.

In timpul domniei imparatului georgian Guram Kuropalat (575-600), la vârsta de 30 de ani, el se muta din satul persan Arbuketi (de lânga orasul Gandrakili) in vechea capitala a Georgiei, cetatea Mtskheta. Isi câstiga viata de zi cu zi lucrând sandale. Sfântul Eustatie incepu sa se duca la catedrala din Mtskheta unde slujbele crestine îi umpleau sufletul de bucurie. Arhidiaconul Samuel (viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582-591), remarca inclinatiile spirituale ale pagânului pers si îi vorbi despre învataturile crestine.  Ajungând la credinta in Hristos, Bgrobandaves fu luat in calitate de catecumen pe lânga arhidiaconul Samuel. Dupa un anumit timp, când Samuel deveni catolicos (patriarh, la armeni si la alti orientali crestini), primi Sfântul Botez cu numele Eustatie. Eustatie s-a casatorit apoi cu o sotie crestina si a dus o viata pioasa, rodnica in virtute.

Persii care mai traiau la Mtskheta nu reusira sa îl readuca pe Sfântul Eustatie la cultul focului si de aceea l-au convins pe capul persilor din cetate sa îl trimita la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adica prim-demnitar) al sahului persan Chosroes Nushirvanes. Trimisi la incercare sub ordinul tiranului erau si alti persi impreuna cu Sfântul Eustatie care acceptasera sa fie crestinati : Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi si Stefan. Doi dintre ei insa,  Bagdad si  Panaguznas, se lepadara de Hristos când fura amenintati cu moartea.

Sfântul Eustatie si ceilalti marturisitori ai lui Hristos suferira cu cinste  sase luni de inchisoare si prin mijlocirea catolicosului Samuel IV si a unui notabil georgian fura eliberati.

Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai târziu), instigat de fostii dusmani ai Sfântului Eustatie, dadu ordin sa fie adus in fata lui si îi ceru sa se lepede de Hristos si sa sa intoarca la cultul lui Zoroastru. Sfântul Eustatie raspunse cu demnitate : "Poate cineva sa îl paraseasca pe Facatorul lumii si sa adore o simpla creatura a Lui ? Nu se va întâmpla niciodata! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e cel care a facut soarele sa straluceasca ziua si luna cu stelele sa straluceasca in intunericul noptii. Focul nu este Dumnezeu, focul e facut de om si e stins de om".

Din ordinul satrapului, Sfântului Eustatie i se taie capul la 29 iulie 589. Inainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca dupa moartea sa trupul sa îi fie înmormântat crestineste in cetatea Mtskheta. Patimitorul a auzul Glasul de sus : "Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dintâi mucenici, nici in har nici in tamaduiri. Nu-ti fa griji pentru trupul tau, va fi dupa cum iti doresti".

Trupul Sfântului Eustatie, aruncat noaptea peste un câmp, a fost adus de Crestini la Mtskheta si cu mare cinste asezat de catolicosul Samuel  IV sub masa altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rânduit Praznuirea lui la 29 iulie, ziua in care sfântul martir s-a savârsit cu marire.

sursa : www.calendar-ortodox.ro

Intru aceasta zi, cuvant al lui Petru monahul, despre trezirea mintii.

    Sa iubiti smerita cugetare, urmand lui Hristos, Celui ce S-a smerit pe sine pana la moarte si inca moarte prin rastignire. Ca si noi, fiind urmatorii Lui, sa biruim mandria diavolului, prin smerita cugetare. Ca Domnul a zis: "Cel ce voieste sa fie mare intre voi, sa se faca tuturor rob si sluga, pentru ca cel ce se inalta se va smeri, iar cel ce se smereste, se va inalta." Si cel smerit nu are de unde cadea, ca sta dedesubtul tuturor, iar cel ce se inalta, se va surpa din inaltime, intru adancul focului.

    Va rog, dar, pe voi, sa plangeti acolo, unde este scrasnirea dintilor si viermele cel neadormit; unde focul cel nestins, ca raul curge si niciodata nu inceteaza; unde ingerii, cei neindurati si nemilostivi, nu au mila, ca sa miluiasca pe cineva, sau sa se rusineze de batran, sau sa crute pe tanar, sau sa cinsteasca pe imparat. Ci, fiecare va fi rasplatit dupa faptele sale. Pentru aceasta, va rog sa va nevoiti cu mintea, pana la moarte, pentru ca multe nevointe ne trebuie la lucrul acesta. Stramta si plina de necazuri este calea, care duce la viata vesnica, si cei ce se nevoiesc intra in ea, pentru ca anevoioasa este calea Imparatiei Cerurilor. Insa, sa fugiti de duhul maririi desarte si de ispita de a placea oamenilor, care, mai mult se departeaza de Dumnezeu: "Ca Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rusinatu-s-au, ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (Ps.52,7). Ca, daca, aici, ne vom proslavi, apoi, ne vom pagubi, de plata noastra, acolo, in vecii vecilor. Iar, de nu ne vom lipsi aici de cinstire, vom fi iertati, acolo, de datoria greselilor. Astfel, gheena focului vom mosteni, in veci nesfarsiti. Deci, sa iubiti necazul, cel pentru Dumnezeu, mai mult decat bucuria veacului acestuia si plansul, mai mult decat rasul. Pentru ca fericiti sunt cei ce plang, zice Domnul, ca aceia se vor mangaia. Si amar voua, de veti rade, ca veti plange. Deprindeti-va a va ruga mult si a plange, pentru ca acestea intaresc mintea si hranesc sufletul. Iar vorbele, cele multe sa le urati.

    Ca, spre a noastra invatatura, s-au scris acestea. Insa, cel ce voieste sa placa lui Dumnezeu si voia Lui sa o faca, la doi stapani nu poate sluji, nici nu va iubi pe altcineva, in afara de Domnul. Deci, va rog pe voi, nimic sa nu cinstiti mai mult, decat pe Domnul, si sa va ingrijiti de sufletul vostru. Ca, ce folos este omului, daca ar dobandi toata lumea, iar sufletul si l-ar pierde, zice Domnul. Sau, ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau? Ca nimic n-am adus in lumea aceasta si vadit este, ca nici a scoate ceva nu vom putea. Ci, goi vom invia. Numai in faptele bune sau in cele rele, vom fi imbracati, ca intr-o haina. Si, inca, nu numai in fapte bune vom fi imbracati, ci, inca, si in cuvinte si in ganduri. Si asa, vom sta, la aceasta infricosatoare Judecata, unde fiecare isi va lua plata ostenelilor sale, dupa dreapta hotarare a Domnului; sau in odihna, sau in chin, in veacul veacului. Si fericiti sunt cei ce plang cu lacrimi, dupa durerea inimii, ca aceia se vor bucura. Fericiti cei ce iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele, ca aceia se vor milui, pentru ca, cel ce iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau il iubeste, pentru ca, in iubirea de frate, se afla mostenirea vesnicelor bunatati.

Proloagele din 29 iulie.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre cel ce a biruit pe vrajmasul si a luat cununa de la Dumnezeu.

    Un frate calatorea, impreuna cu altcineva, si a fost biruit de gandul desfranarii. Si, mergand, a vestit parintilor, zicand: "Ce voi face, ca nu se mangaie inima mea, pentru aceea ca m-am plecat la rasboiul vrajmasului, ca sunt ca si cum as fi facut pacatul." Si i-au zis lui parintii: "Nu este pacat desavarsit, ca vrajmasul a venit sa te ispiteasca, iar Dumnezeu te-a acoperit." Iar fratele, auzind aceasta, nu era multumit, fiind biruit de mahnire. Si i-au povestit lui parintii, zicand: "Doi frati, fiind trimisi de la chinovie la un sat, calatoreau impreuna. Si asupra unuia s-a ridicat razboi, de la diavolul, de cinci ori, ca sa pacatuiasca. Iar el, sculandu-se, facea rugaciune, si n-a fost biruit de ganduri, dar s-a suparat tare. Deci, intorcandu-se ei catre parintele lor, era fata fratelui aceluia tulburata. Si a fost intrebat, care este pricina tulburarii. Si el a pus metanie, zicand: "Roage-te, parinte, pentru mine, ca am cazut in desfranare", si i-a povestit cum a fost luptat de ganduri. Iar batranul, fiind vazator cu mintea, vedea pe capul lui cinci cununi. Si i-a zis lui: "Indrazneste fiule, ca n-ai fost biruit, ci, mai mult, ai biruit tu, caci nu ai savarsit pacatul." Deci, si tu, frate, au zis batranii, indrazneste si nu te mahni, fiindca nu ai savarsit pacatul, caci mare lupta este atunci cand omul, avand prilej, se infraneaza. Si mare plata ia pentru aceasta. Ca nu este alt razboi, mai tare si mai iute, decat acesta. Pentru aceea, si a-l birui pe acesta este foarte greu, si cu osteneala. Ca ce socotesti? Oare fericitul Iosif, fara osteneala, a biruit un lucru ca acesta? Nu. Ci cu multa osteneala si lupta. Ca insusi Dumnezeu si multimile Sfintilor ingeri vedeau, de sus, pe nevoitor, luptandu-se, si pe diavol, care lupta impotriva lui Iosif, cu toata oastea lui cea rea, pofta barbatului aprinzand-o si, pe femeie, mai mult salbaticind-o. Deci, cand a biruit nevoitorul, toate ostile ingerilor, cu mare glas, au dat slava lui Dumnezeu, zicand: "A biruit nevoitorul, facand grea biruinta. Deci, bine este frate, a nu face raul, nici macar cu gandul. Iar de esti ispitit, nevoieste-te sa nu fii biruit, ci sa biruiesti tu, neimplinind pacatul." Dumnezeului nostru slava!

Proloagele din 29 iulie.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, care în mare s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc batrânul, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Constantin Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintilor Mucenici, tatal si maica, împreuna cu cei doi fii ai lor, care în foc s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Ioan ostasul.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Veniamin si Virie, cei aproape de palatele din Evdom.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea binecredinciosului împarat Teodosie cel tânar (cel Mic).

Tot în aceasta zi, facem pomenirea sfantului mucenic Eustatie din Mtskheta, in Georgia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.