Cugetari : „ ‘’Omul trebuie să ia aminte în tot ceasul la judecata lui Dumnezeu.’’. AVVA AGHATON.

În aceasta zi a douazeci si patra, facem pomenirea Sfintei Mucenite Hristina (Cristina).

+300.

În cetatea Tirului era un bărbat de neam mare, cu numele Urban, care avea stăpînirea ighemoniei. El avea o fiică, fecioară tînără, care din anii tinereţii sale a cunoscut pe Dumnezeu, Ziditorul său, punîndu-şi sufletul pentru El şi răbdînd cu bărbăţie multe munci cumplite. Cînd s-a născut aceasta, părinţii i-au pus numele Hristina şi aceasta nu după înţelegerea elinească, ci după purtarea de grijă a lui Dumnezeu; căci singur numele acela însemna mai înainte, oarecare proorocie. Această fecioară, venind în vîrstă, avea să fie creştină şi roabă, mireasă şi muceniţă a lui Hristos. Ea, de la vîrsta de unsprezece ani, şi-a arătat frumuseţea feţei ei celei minunate, căci nu era între fecioare vreuna, care să semene cu ea la frumuseţe. Deci, vrînd tatăl ei ca să o păzească de vederea omenească, i-a rînduit petrecerea ei în palatul cel mai înalt, dîndu-i slugile cele mai bune.

El, ducîndu-i zeii săi cei de aur şi de argint, i-a poruncit să se închine lor şi în toate zilele să le aducă jertfe. Mulţi din cei de bun neam şi bogaţi, auzind de frumuseţea acestei fecioare, doreau s-o ia spre însoţire fiilor lor şi rugau pentru aceasta pe tatăl ei. Dar Urban le răspundea: "Nu o voi da nimănui pe fiica mea, ci o voi dărui zeilor mei, pentru că mult au iubit-o milostivii; deci, fecioara va petrece pentru dînşii, slujindu-le totdeauna".

Fecioara Hristina, crescînd cu anii şi înţelegerea, a început a veni la cunoştinţa adevărului, Dumnezeu luminîndu-i şi înţelepţindu-i mintea cu darul Său. Pentru că, privind prin fereastră la cer şi la luminătorii cei cereşti, cunoştea pe Ziditor. Deci, ea, nesocotind pe idolii cei fără de suflet, nu putea să li se închine. Ci, privind în sus spre răsărit, suspina şi plîngea, grăind în sine: "Pînă cînd inimile omeneşti vor petrece întunecate şi pînă cînd cugetul lor cel neînţelegător nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul şi l-a împodobit cu această podoabă nevăzută?"

Astfel socotind în sine, a început a se închina adevăratului Dumnezeu, Cel ce petrece în cer şi se ruga Lui cu lacrimi, ca să i se facă cunoscut spre a-L cunoaşte desăvîrşit pe Acela, de a Cărui dragoste i se aprinsese inima. Petrecînd multe zile în rugăciuni şi în postire, s-a învrednicit cercetării lui Dumnezeu; pentru că i s-a arătat îngerul Domnului şi a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci. Îngerul a numit-o mireasă a lui Hristos şi a înţelepţit-o desăvîrşit în cunoştinţa lui Dumnezeu; iar pentru nevoinţa cea pătimitoare, i-a spus că de trei muncitori va fi muncită, pentru Dumnezeu cel în Treime. Deci, a întărit-o spre nevoinţă, dîndu-i pîine curată să mănînce, fiind ea flămîndă de postire.

După acea îngerească arătare, fecioara se veselea cu duhul şi se bucura în Dumnezeu, Mîntuitorul său, mulţumindu-i că a cercetat pe roaba Sa prin trimiterea sfîntului înger. De atunci, ea a început mai cu căldură a-şi întinde către Domnul rugăciunile sale şi a se îndulci de dragostea Lui. Umplîndu-se de rîvnă, a început a sfărîma idolii cei de aur şi de argint, zdrobindu-i în bucăţi pe cîte unul şi aruncîndu-i jos de pe fereastră în uliţă. A doua zi, cei ce treceau, adunau pentru ei aurul şi argintul cel sfărîmat.

Într-una din zile, ighemonul Urban, vrînd să cerceteze pe fiica sa şi să se închine zeilor săi, s-a suit în palatul cel de sus. Dar, nevăzîndu-şi idolii, întrebă pe Hristina: "Unde sînt zeii?" Iar ea tăcea. Chemînd slugile, le-au întrebat de zei; iar ele i-au spus, ceea ce a făcut fiica sa zeilor. Umplîndu-se el de mînie, a început a bate pe fecioară peste obraz, zicîndu-i: "Ticăloaso, ce ai făcut zeilor?" Iar ea nu voia să-i răspundă. După aceea, sfînta, deschizîndu-şi gura, a mărturisit pe Unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce petrece în cer, pe Ziditorul a toate, iar pe cei ce se numeau zei, fiind făcuţi din aur şi argint, i-a numit diavoli şi idoli fără simţire, spunîndu-i cum i-a sfărîmat cu mîinile sale.

Atunci Urban, umplîndu-se de mai multă mînie, a tăiat cu sabia pe toate slugile. Iar pe fiică a început s-o muncească cu diferite munci. Mai întîi a bătut-o fără cruţare cu vergi şi vine de bou, apoi a legat-o şi a aruncat-o în temniţă. Înştiinţîndu-se maica ei de acest lucru, a alergat la dînsa, plîngînd şi tînguindu-se, şi o îndemna să se lepede de Hristos şi să se întoarcă la zeii părinteşti. Dar muceniţa lui Hristos, nici nu voia să audă cuvintele maicii sale, ci mai ales se lepăda chiar de dînsa singură, zicînd: "Să nu mă numeşti pe mine fiica ta. Nu ştii oare că am numele lui Hristos, pe Care nimeni din neamul vostru nu s-a învrednicit a-L cunoaşte? Eu acum nu sînt din neamul vostru, ci din al lui Hristos, cu numele şi cu lucrul; pentru că m-am unit cu Hristos, Împăratul cel ceresc. Aceluia-I sînt roabă şi fiică şi El îmi este tată şi maică şi stăpîn". De aceea, maică-sa plîngea mult şi nesporind nimic, s-a mîhnit.

Trecînd noaptea şi sosind ziua, Urban, fiind pornit de diavol spre răutate şi uitînd dragostea cea firească către fiica sa, a şezut la judecată, vrînd să muncească pe Sfînta Hristina, nu ca pe o fiică a sa, ci ca pe o străină şi mare făcătoare de răutate. Sfînta fiind scoasă din temniţă la judecată, multe femei văzînd-o pe ea, ziceau: "Dumnezeul roabei Tale, Hristina, ajută-i, căci la Tine a alergat!" Deci, Hristina, mieluşeaua lui Hristos, stătea înaintea lui Urban, nu ca înaintea tatălui ei, ci ca înaintea unui muncitor şi a unei fiare mîncătoare de trupuri.

Urban a început a o momi pe dînsa, zicîndu-i cu vicleşug: "Mi-e milă de tine, fiica mea, şi mă rog ţie, apropie-te de zeii noştri cei mari şi să le aduci jertfă cu mine, ca să te miluiască şi să-ţi ierte păcatul tău, pe care l-ai făcut. De nu vei face aceasta, apoi nici eu nu te voi milui şi nu te voi numi fiica mea". Sfînta a răspuns: "Mare bucurie îmi vei face, de nu mă vei numi fiica ta; pentru că am ca tată pe Ziditorul meu". Urban, aprinzîndu-se de mare mînie, a poruncit să o spînzure pe fecioară la muncire, să-i strujească cu fiare ascuţite şi să-i zdrobească curatul ei trup cel fecioresc. Atît i-au strujit trupul ei, încît i se vedeau oasele goale.

După ce au dezlegat-o de la muncire şi a văzut carnea sa zdrobită şi căzută de pe dînsa, zăcînd pe pămînt, ea, adunînd-o, a aruncat-o în obrazul tatălui său, zicîndu-i: "Iată, mănîncă carnea fiicei tale!" El, mîniindu-se mai mult, a întins pe sfînta pe o roată de fier şi, aprinzînd foc sub dînsa, a poruncit să toarne pe trupul ei untdelemn fiert. Astfel, învîrtind roata, o trecea prin foc şi fecioara se frigea ca un peşte sau ca nişte carne de mîncare. Deci, nu era cu putinţă firii omeneşti şi mai ales celei femeieşti, să fie într-o muncă ca aceea; dar Dumnezeu îi ţinea viaţa roabei Sale şi o întărea pe dînsa, spre mărirea numelui Său cel Sfînt şi spre ruşinarea păgînilor.

Sfînta Hristina, fiind astfel muncită, slăvea pe Dumnezeu şi se ruga către El; iar sfinţii îngeri stăteau nevăzuţi înaintea ei, uşurîndu-i durerile. Apoi, fără de veste, ieşind o văpaie mare de foc, cu porunca lui Dumnezeu, s-a repezit la acei păgîni, care stăteau împrejur, şi a ars ca la o mie din ei. Urban, neştiind ce să-i mai facă ei, a poruncit să o arunce în temniţă. Sfînta rugîndu-se, i s-a arătat îngerul Domnului şi a tămăduit-o de răni, făcînd-o sănătoasă peste tot trupul şi i-a dat ei hrană pe care i-o adusese. Astfel s-a întărit muceniţa şi lăuda pe Dumnezeu.

După aceasta, tatăl ei a poruncit s-o arunce în mare; iar slujitorii, luînd pe roaba lui Hristos, au pus-o în corabie şi au dus-o departe de mal. Deci, legîndu-i o piatră mare de grumaz, au aruncat-o în apă. Dar sfînta, sprijinindu-se de mîinile Celui fără de trup, umbla pe ape ca pe uscat. Marea aceea i-a fost ei scăldă-toarea Sfîntului Botez, pe care o dorea, şi un nor luminos a umbrit-o pe ea şi s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei, adică numele Preasfintei Treimi, după săvîrşirea Sfîntului Botez.

Ea a văzut pe Domnul arătîndu-i-se şi zicîndu-i cuvinte aducătoare de bucurie. Deci, ieşind la uscat, s-a arătat înaintea feţei tatălui său şi l-a înspăimîntat. Pentru că păgînul se mira şi se înspăimînta, văzînd pe sfînta fecioară, ieşind vie din mare. Văzînd el atîtea minuni, nu cunoştea puterile lui Dumnezeu, ci socotea că aceea este vrajă. Atunci el a poruncit s-o arunce în temniţă, vrînd ca a doua zi s-o taie pe dînsa. Dar în acea noapte, el însuşi a fost tăiat de coasa morţii. Iar sfînta a rămas vie în temniţă, slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu.

După pieirea neaşteptată a lui Urban, a venit în locul lui un ighemon, cu numele Dion, căruia i s-a spus despre Hristina, care şedea în temniţă. Scoţînd-o pe dînsa şi punînd-o înaintea judecăţii sale, mai întîi se ispitea să înşele pe muceniţă cu îmbunări şi s-o depărteze de Dumnezeu. Apoi, văzînd-o nestrămutată în sfînta credinţă, a muncit-o mult, bătînd-o, strujind-o cu unghii de fier şi arzînd-o cu foc. El, arzînd o tigaie de fier, a poruncit să întindă pe sfînta goală, silind-o să se închine idolului Apolon. Dar muceniţa petrecea statornică în mărturisirea preasfîntului nume al lui Iisus Hristos, iar pe idolul Apolon l-a sfărîmat cu rugăciunea. Cînd idolul a căzut şi s-a prefăcut în bucăţi, atunci a căzut la pămînt şi ighemonul Dion şi a rămas mort.

Diavolul care locuia în idol, sfărîmîndu-i-se capiştea, a răpit sufletul slujitorului său celui osîrdnic şi l-a făcut să vieţuiască în iad împreună cu el, iar pe sfînta muceniţă iarăşi a primit-o temniţa şi legăturile. Pătimirea fecioarei lui Hristos nu era fără de roade, căci poporul, văzînd nişte minuni ca acelea, slăvea pe Unul Dumnezeu, Iisus Hristos, şi au crezut în El ca la trei mii de suflete. Mulţi veneau la sfînta, care a fost ţinută în temniţă multă vreme, şi se învăţau de la dînsa, pînă ce a venit alt ighemon cu numele Iulian. Acela, scoţînd asemenea pe sfînta la judecată, i-a dat felurite munci. Mai întîi a aprins un cuptor mare, în care, arzînd trei zile focul, a aruncat în el pe muceniţă şi apoi l-a închis. Sfînta fecioară Hristina a petrecut în cuptorul acela cinci zile nearsă de foc, precum de demult tinerii cei din Babilon şi, şezînd ca într-o cămară, cînta, slăvind pe Dumnezeu; căci îngerii Domnului erau cu dînsa, udînd şi răcorind cuptorul.

După acele cinci zile, deschizîndu-se cuptorul, s-a aflat sfînta vie şi întreagă, neatinsă de foc cîtuşi de puţin şi se preamărea Dumnezeul creştinilor, iar păgînătatea se ruşina. Ighemonul acela, orbindu-se de răutatea diavolească, nu cunoştea puterile lui Dumnezeu, ci socotea vrajă o minune mare ca aceea. Deci, silindu-se să biruiască pe cea nebiruită, a chemat vrăjitorii şi fermecătorii, care ştiau să farmece şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul împotriva muceniţei, ca s-o omoare cu muşcăturile lor otrăvitoare; dar nici una dintr-însele n-au vătămat-o, deşi se tîrau şi se încolăceau împrejurul trupului ei. Fermecătorul cel mare stătea aproape şi întărîta cu şoptiri şi meşteşugiri pe acele tîrîtoare, ca să muşte pe fecioară. Dar toate acelea, din porunca lui Dumnezeu, s-au întors cu mînie spre acel vrăjitor şi îndată l-au omorît cu muşcăturile lor. Sfînta a zis către tîrîtoare: "Vouă, şerpilor, viperelor şi scorpiilor, vă poruncesc în numele lui Iisus Hristos, să vă duceţi fiecare la locul vostru şi să nu vătămaţi pe nimeni". Atunci îndată s-au risipit, ducîndu-se fiecare la locul său.

După un ceas, Sfînta Hristina s-a milostivit spre cel omorît şi, rugîndu-se Domnului, l-a înviat şi l-a făcut creştin. Dar nu numai pe acela, ci şi mulţi, căci, văzînd nişte minuni ca acelea preaslăvite, au crezut în Domnul. Ighemonul mîniindu-se, a poruncit să taie feciorescul piept al sfintei. Deci, tăindu-l, curgea din rănile ei lapte în loc de sînge. După aceea, i-a tăiat şi limba, care slăvea pe Hristos Dumnezeu. Dar muceniţa, chiar după tăierea limbii, vorbea bine. Ea, apucînd limba cea tăiată, a aruncat-o în faţa ighemonului şi, lovindu-l în ochi, i-a zis: "Păgîne, iată, mănîncă limba mea!" Ighemonul a orbit din lovitura aceea, iar sfînta binecuvînta pe Dumnezeu foarte mult, iar pe idoli şi slujitorii lor îi ocăra. Ighemonul, nesuferind să audă mai mult acele ocări şi mîniindu-se şi pentru orbirea ochilor săi, a poruncit s-o dea la moarte. Deci sfînta, fiind împunsă de ostaşi cu fiare ascuţite, şi-a dat cinstitul şi sfîntul ei suflet în mîinile Domnului său.

Astfel sfînta fecioară cea fără de prihană şi Marea Muceniţă a lui Hristos Hristina, prin care Domnul a făcut minuni cu puterea Sa cea mare, a pătimit de la trei cumpliţi muncitori; dar aceia n-au putut să biruiască pe această singură fecioară. Un oarecare om din neamul ei, crezînd în Hristos, a luat pătimitorul ei trup şi l-a îngropat cu cinste. Acestea s-au făcut, împărăţind peste romani şi peste elini păgînul Sevir, iar peste noi stăpînind întotdeauna Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, se cuvine cinste şi slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfintei Mucenite Hristina (Cristina)

24 iulie.

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale preacuviosilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor Tai, mintuieste-ma pe mine pacatosul.

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei muceniţe Cristina, celeia ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Icosul 1

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni,
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea ighemonică,

Bucură-te, că acesta, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele “Cristina”,

Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie,
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe,
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie,
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire,
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă,
Bucură-te, fecioară blândă şi curată,
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te căci în credinţă erai nestrămutată,
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 2

Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zeii de aur şi de argint, jertfe zilnice, neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Auzind tinerii cei de bun neam, despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că “nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie vei petrece spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele că acestea:

Bucură-te, că părintele tău trupesc, prooroc a fost,
Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi,
Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor,
Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul,
Bucură-te, că rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi se descopere,
Bucură-te, că petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său,
Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci,
Bucură-te, că “Mireasa a lui Christos” te-a numit,
Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit,
Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei muncitori ţi-a prevestit că vei fi muncită,
Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită,
Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 3

Umplându-te de râvna dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!

Icosul 3

Venind tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite de tine, s-a umplut de mânie ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu,
Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli,
Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie,
Bucură-te, că a poruncit să fi bătută fără cruţare,
Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat,
Bucură-te, că înştiinţându-se despre această maica ta la tine a alergat,
Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi,
Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa,
Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit,
Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit,
Bucură-te, că această nici prin plângere, nici prin momele nimic n-a sporit,
Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 4

Scoţându-te a doua zi la judecată, ighemonul Urban, uitând dragostea cea firească către fiica sa, voia să te judece şi să te muncească că pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte minunându-se de frumuseţea ta zicea: ,,Dumnezeule al roabei tale, Cristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Stând mieluşeaua lui Christos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinare la idoli, însă nesporind ci mai rău mâniindu-se a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude zicând:

Bucură-te, cea tare în credinţă că un diamant,
Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat,
Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fi legată,
Bucură-te, căci cu fiare ascuţite ai fost zdrobită,
Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau,
Bucură-te, că spre Mirele Christos, privirile pline de rugăciune îţi ridicai,
Bucură-te, că dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz,
Bucură-te, că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins,
Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 5

Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie pătimirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă întărindu-te în chinuri spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul 5

Fără de veste, ieşind din foc o văpaie, a ars că la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigile munci, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:

Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri,
Bucură-te, că răbdarea ta pe muncitori îi nimicea,
Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau,
Bucură-te, că nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă,
Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit,
Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită,
Bucură-te, că asemeni lui Christos, bătăi peste obraz ai primit,
Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit,
Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei,
Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul,
Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 6

Neştiind tatăl tău cărei munci să te mai supună, a poruncit să fi aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!

Icosul 6

Trimis a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei că pe uscat şi plină de bucurie fiind, ai socotit această că pe o sfântă baie a botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasupra ta şi pe Însuşi Christos L-ai văzut, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită,
Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei,
Bucură-te, căci cuvinte de întărire de la Însuşi Christos, Mirele tău, ai primit,
Bucură-te, că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit,
Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit,
Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei,
Bucură-te, că numai spre cereasca împărăţie priveai,
Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie,
Bucură-te, că pentru Christos toate cu bucurie le răbdai,
Bucură-te, că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi,
Bucură-te, că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti,
Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 7

Ieşind la uscat şi înfăţisându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Neputându-şi împlini gândul, tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noapte de secera morţii a venit la conducerea cetăţii alt ighemon pe nume Dion, care scoţându-te la judecată încerca prin înşelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar neizbutind a început a te munci, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că Dion ighemonul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon,
Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti,
Bucură-te, căci a început a te bate fără milă,
Bucură-te, că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost,
Bucură-te, că încingând o tigaie de fier au poruncit să fi aruncată într-nsa,
Bucură-te, că ulei încins au poruncit să toarne peste tine,
Bucură-te, căci după toate acestea statornică ai rămas în credinţă,
Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta,
Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort,
Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea,
Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniţă,
Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 8

Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârşite cu tine, au crezut în Christos că la trei mii de suflete slăvindu-L şi cântându-I cu tine: Aliluia!

Icosul 8

Venind la stăpânire un alt ighemon plin de veninul răutăţii, pe nume Iulian, te-a scos din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că ighemonul a poruncit să ardă un cuptor vreme de 3 zile,
Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine,
Bucură-te, că apoi a stat închis 5 zile,
Bucură-te, că în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând,
Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul,
Bucură-te, că acolo petreceai că într-o cămară de mult preţ,
Bucură-te, că deschizind cuptorul după 5 zile, nevătămată te-au aflat,
Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit,
Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine, lui Dumnezeu îi aduceau slavă,
Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat,
Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ţi găsească,
Bucură-te, că orbit de răutate fiind nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu,,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 9

Chemând păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul asupra muceniţei că să o omoare, prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar mieluşeaua lui Christos rămâne neînfricată şi cântă bucurându-se: Aliluia!

Icosul 9

Adunându-se mulţime de târâtoare se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar nici una n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra fermecătorului ce le întărâta asupra sfintei. Deci pentru atâta credinţă a minunatei fecioare şi noi îi cântăm:

Bucură-te, că mulţimea şerpilor nu te-a spăimântat,
Bucură-te, că şi de data asta putere de la Domnul ai luat,
Bucură-te, că încolăcindu-se împrejurul tău nu te-au vătămat,
Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit,
Bucură-te, că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât,
Bucură-te, că fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor şerpilor, că în numele lui Iisus Hristos să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva,
Bucură-te, că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai,
Bucură-te, că făcând rugăciune pe fermecător l-ai înviat,
Bucură-te, că acesta s-a încreştinat,
Bucură-te, că mulţimea văzând minunile s-au întărit şi mai mult în credinţa,
Bucură-te, că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Christos,
Bucură-te, că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 10

Văzând ighemonul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi a poruncit să şi se taie feciorelnicul piept din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul văzând una că această cânta: Aliluia!

Icosul 10

Neştiind păgânul la ce muncă să te mai supună a poruncit să ţi se taie limba, însă prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind adevărata credinţă pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire,
Bucură-te, că apucând mădularul cel tăiat l-au aruncat în obrazul ighemonului,
Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit,
Bucură-te, că văzându-te înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura,
Bucură-te, că neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte,
Bucură-te, că auzind această de nespusă bucurie te-ai umplut,
Bucură-te, că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor, acum o simţeai aproape de înfăptuire,
Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat,
Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat,
Bucură-te, că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat,
Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 11

Împlinindu-se astfel proorocia că de la trei ighemoni vei pătimi până vei fi slobozită, din temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul 11

Văzându-te mulţimile adunate la pătimirile tale, te slaveau pentru nenumăratele osteneli crezând în Christos, Cel Ce ţi-a dat putere a trece prin toate cântând unele că acestea:

Bucură-te, frumoasă fecioară,
Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc,
Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini,
Bucură-te, că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie,
Bucură-te, că pentru dragostea lui Christos pe toate le-ai defăimat,
Bucură-te, că numai pe Acela l-ai iubit cu adevărat,
Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună nimic nu te-a clintit,
Bucură-te, că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat,
Bucură-te, că pe ighemoni în faţă i-ai mustrat,
Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoşat,
Bucură-te, că spre ceruri că o porumbiţă ai zburat,
Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 12

Un oarecare creştin a luat sfintele rămăşite pământeşti ale mult ostenitului tău trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat cântând cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul 12

Cine va laudă îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în Mirele Christos pentru care ţi-ai ales a pătimi, însă, aşa nevrednici îndrăznim a-ţi cânta unele că acestea:

Bucură-te, că asemeni unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai mers,
Bucură-te, că rugăciunea ta că o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică,
Bucură-te, că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau,
Bucură-te, că mulţi necredincioşi la credinţă au venit,
Bucură-te, că -n sTăulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus,
Bucură-te, că -n pătimirile tale te bucuri nespus,
Bucură-te, mireasa neprihănită a Mirelui ceresc,
Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Christos ai primit,
Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău,
Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim,
Bucură-te, ajutătoarea noastra în vreme de nevoi,
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 13

O, prealăudată şi mult pătimitoare muceniţă Cristina, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelepciune, răbdare, iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia!

Apoi se zic, iarasi Icosul 1 :

Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni,
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea ighemonică,
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele “Cristina”,
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie,
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe,
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie,
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire,
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă,
Bucură-te, fecioară blândă şi curată,
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te căci în credinţă erai nestrămutată,
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Si Condacul 1 :

RUGĂCIUNE.

O de 3 ori fericită muceniţă Cristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul muncilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră.

Asemeni ţie celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cereşti, ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti că să ne simţim şi noi că trăim pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala ce ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie El, că ajungând şi noi în cereasca împărăţie să slăvim pururi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe tine mijlocitoarea noastră. AMIN!

Canonul Sfintei Muceniţe Hristina ( Cristina ).

24 iulie.

Troparul Sfintei:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Sfânta Hristina, strigă cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-mă mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte Doamne sufletele noastre.

Cântarea I

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Bucură-te purtătoare de chinuri, Prealăudată Sfântă Hristina, care te-ai arătat muceniţă Mântuitorului nostru Hristos şi ai părăsit toată rătăcirea şi necredinţa cea părintească.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Văzând pe vrăjmaşul surpat şi zăcând înaintea picioarelor pruncei purtătoare de chinuri, să dăm toţi laudă Mântuitorului, Cel ce o a arătat pe ea purtătoare de biruinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorit-ai să vezi curat podoaba cea frumoasă a Mirelui tău, curată; pentru aceeea te-ai înfrumuseţat pe tine cu dumnezeieştile chinuri, ceea ce eşti purtătoare de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(a Născătoarei de Dumnezeu)

Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui Cel unit cu trupul cel din tine după al Său Ipostas. De Acesta dorind Sfânta Hristina, a câştigat lauda muceniciei.

Cântarea a II-a[1]

Cântarea a III-a

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Întinzându-ţi ochii şi cugetul la cer, mărită, prin mijlocirea zidirilor ai cunoscut pe Ziditorul tău.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Credinţa în Dumnezeu o ai avut bogăţie nerăpită, pentru aceea ai părăsit sărăcia idolilor, cinstită fericită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, muceniţă, fiind cumplit legată de lemn şi suferind schingiuiri cântai laudă de mulţumire lui Hristos – Făcătorului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei de Dumnezeu.

Alinează-mi tulburarea cugetului, curată stăpână, încetează toată întristarea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Hristos.

Irmosul:

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne. Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a IV-a

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Îndulcindu-te de dumnezeieştile priviri ale Mirelui tău, muceniţă cea cu numele lui Hristos şi uitându-te la frumuseţile Lui, te desfătai cu bătăile.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Fiind legată pe roată, muceniţa a strigat: Mărescu-Te pe Tine, Doamne, şi slăvesc numele Tău, al Celui ce faci puternici pe cei ce Te doresc pe Tine.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Lipitu-m-am de urma Ta, Hristoase, fiind rănită de dorirea dragostei Tale; ci arată-mă purtătoare de biruinţă, strigai, muceniţă, când erai supusă la chinuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nesuferind dragostea ta cea către Hristos, Sfântă Hristina, ticălosul tău tată cel fără Dumnezeu, cumplit te îngrozea cu felurite chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei de Dumnezeu

Slăvitul între prooroci, Sfântul Isaia, toiag te-a numit odinioară, care ai odrăslit pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea fecioară.

Cântarea a V-a

Irmosul:

Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Ca pe una ce te-ai făcut înger în trup, muceniţă, îngerii cei cereşti te hrăneau pe tine cu hrană cerească.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii!

Nu te-ai lepădat de Piatra vieţii, Sfântă Muceniţă Hristina; pentru aceea legându-te de piatră vrăjmaşii te-au aruncat în apă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răpitu-te-ai către înălţime, zburând ca o turturea, cu aripile dumnezeiescului Duh şi te-ai odihnit la Ziditorul tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

al Născătoarei de Dumnezeu.

Înviază-mă pe mine cel ce sunt mort prin păcate, Fecioară preacurată, ceea ce ai născut Viaţa cea fără de păcat.

Cântarea a VI-a

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Îndulcitu-ţi-s-a inima de dulceţile Doritorului tău preadulce, purtătoare de chinuri. Şi alergând către mirosul patimilor Lui, strigai: Mă îndulcesc trăgându-mă de dorirea Ta, Împărate al tuturor şi pentru dragostea Ta sunt junghiată.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii!

Văzâdu-te tatăl tău, muceniţă, că iubeşti pe Tatăl ceresc, a arătat către tine minte de închinător la idoli şi te-a supus la chinuri de multe feluri, că nu şi-a cunoscut păgânul hotarele firii sale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un crin şi ca un trandafir cu miros dulce ai înflorit în văile mucenicilor, picurând dar de mir făcut cu miresme şi ai înmiresmat inimile credincioşilor, cinstită muceniţă cea cu numele lui Hristos, ceea ce eşti părtaşă sfinţilor îngeri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei de Dumnezeu.

Înţelegând grăitorii de Dumnezeu proorocii adâncimea tainei tale, Fecioară, fiind luminaţi mai înainte de dumnezeiescul Duh, prooroceşte au vestit de mai înainte că aveai să fii cu adevărat Maică a Stăpânului tuturor.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Sfântul Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Condacul Sfintei:

Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur, şi către înălţimea cerurilor ai sosit, cinstită Sfântă Hristina. Pentru aceea săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei măaştelor tale celor sfinte, din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.

Icosul Sfintei:

Lăudând întru cântări cu dreaptă credinţă pe Sfânta Treime, cinstită feicoară muceniţă, celor ce erau atunci întunecaţi cu ceaţa mâniei celei cumplite, ai arătat acum lumina Sfintei Treimi, luminând pe credincioşi. Şi din mâna chinuitorului, ca a doua Sfântă Tecla, ai scăpat de cei fără de lege şi ai trecut prin mijlocul curselor. Pentru aceasta cu adevărat lăudând, cinstim mutarea (adormirea, n.n.) ta, mulţumind lui Dumnezeu, Care pentru tine dăruieşte dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor noastre.

Cântarea a VII-a

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Împreunându-te cu focul cel vâlvâietor, lăudai pe Făcăturol de bine al tuturor, Care a răcorit inima ta, cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Dorind să dobândeşti numai pe Dumnezeu, n-ai purtat grijă de mădularele care ardeau în văpaie, nu te-ai lepădat de Hristos, fecioară, ci cântai: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ploile sângiurilor tale ai secat râurile nebuniei idoleşti; şi acum, revărsând, noianuri de tămăduiri, potoleşti văpaia patimilor, sfântă fecioară muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei de Dumnezeu.

Cu dumnezeisca ta zămislire, trecând peste legile firii, Fecioară, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu, grăind: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Cântarea a VIII-a

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Cu dumnezeiască ocârmuire nevătămată ai trecut marea cea cu valurile supărărilor şi ale chinurilor, înecând pe şarpe în adâncimea chinurilor tale, sfântă muceniţă. Pentru aceasta ai ajuns la limanurile fără de valuri ale raiului, grăind: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Omorât-ai pe şarpele cel cumplit, cu lupte de viaţă; şi cu cântările rugăciunilor tale ai adormit fiarele cele sălbatice şi ai rămas fără de vătămare de ele, Sfântă Hristina, cântând Ziditorului: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântului Duh, Dumnezeu.

Prin cuvânt viu ai sculat pe cel omorât de muşcăturile şerpilor celor otrăviţi, muceniţă purtătoare de chinuri, căci Dumnezeu, Cel ce a ascultat rugăciunile tale, Sfântă Hristina, a călcat moartea prin dumnezeiasca Sa îngropare, către Care neîncetat grăieşti: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei de Dumnezeu.

Ceea ce eşti ajutătoare tare a credincioşilor, Pururea Fecioară, mântuieşte-mă de înşelăciunea vicleanului balaur, care mă vrăjmăşeşte cumplit şi se sileşte să mă smerească (nimicească, n.n.). Că tu eşti îndreptare nerătăcită celor ce nădăjduiesc ăntru tine şi care cântă neîncetat: Popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaânălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a IX-a

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Fiind luminată şi strălucind cu podoabele muceniciei, te-ai învrednicit a vedea pe Mirele tău, Sfântă Hristina, muceniţă mult-pătimitoare.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Frumoasă este podoaba pe care ţi-a dăruit-o Hristos, Cel ce întrece pe toţi cu frumuseţea şi te-a învrednicit de cămările cele cereşti.

Sfântă muceniţă Hristina roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii !

Împreunatu-te-ai (Alăturatu-te-ai, n.n.) cu cetele cele fără de trup, mărită, şi ai fost rânduită cu adunarea nevoitorilor; roagă pentru noi pe Cel cu totul îndurător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta, Sfântă Hristina, luminând pe cei ce te cinstesc pe tine, mai luminată decât soarele s-a arătat cu razele darurilor Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei de Dumnezeu

Iubitoare de bine, Preasfântă Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi cu rugăciunile tale mă mântuieşte de văpaia cea veşnică.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Feciaoră curată, noi, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te.

Icoane :

Sfinta Mucenita Hristina (Cristina).

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Capiton, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Imeneu, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Ermoghen, caruia dezradacinându-i-se toti dintii, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului noul Mucenic Teofil cel de la Zachint, care a suferit mucenicia în Hiu la anul 1635 si care de foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului noul Mucenic Atanasie cel de la Chios, care, suferind mucenicia în Constantinopol la anul 1670, de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

[1] ~~Cântarea a II-a lipseşte din toate canoanele, căci Sfinţii Părinţi au rânduit să ne aducem astfel aminte de căderea cetei îngereşti care l-a urmat pe satana.~~