Cugetări : '' Nu în unirea trupurilor sta necuratia, ci în cugetele si în intentia oamenilor. ''. Sfântul Ioan Gura de Aur.

În această zi a douăzeci şi şasea, facem pomenirea Soborului Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.

In ziua de astazi, 26 decembrie, praznuim sarbatoarea cu numele de " Soborul Maicii Domnului ". Cuvant bisericesc, " sobor " insemneaza " adunare de oameni " si in imprejurarea de acum el vrea sa spuna doua lucruri: intai, cuvantul acesta este o chemare catre cei credinciosi, sa ne adunam astazi, in cinstea Maicii Domnului, aici pe pamant; dar, pe de alta parte, cuvantul " sobor " ne aduce aminte ca Maica Domnului se afla preaslavita, fara de asemanare, in mijlocul tuturor Sfintilor fericiti din ceruri si ca, asa fiind, adunarea noastra de astazi, de pe pamant este, de fapt, o impreuna-praznuire a noastra cu cetele tuturor Sfintilor si Ingerilor din ceruri. Adunarea cea cereasca, adica, se uneste, astazi, cu adunarea noastra pamanteasca, la cinstirea Maicii Domnului.

Si, este drept sa fie asa, dupa ce am praznuit ieri Taina in care Maica Domnului este aceea care uneste pe veci toata omenirea cu Dumnezeu, nascand ca mama pe Domnul Hristos, adica pe Dumnezeu cel intrupat si ascuns intr-un prunc de om.
E ca si cand Maica Domnului, privind la Domnul Iisus, in primul rand, si apoi la noi toti, cei credinciosi, " frati mai mici " ai Domnului, care-i aducem aceasta cinstire, ar spune astazi, catre Tatal ceresc, cuvantul acesta de fericita si adanca multumire, de la Apostolul din ajunul Craciunului ; " Iata, Doamne, eu si toti pruncii pe care mi I-ai dat, fii binecuvantat in veci ! Amin."

" Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie : Bucura-Te, Mireasa, pururea Fecioara ".

Sursa : proloagele din 26 decembrie.

Întru aceastã zi, facem pomenirea Sfântului Preacuviosului Pãrintelui nostru Nicodim cel Sfintit, Arhimandritul, din Lavra sfintei Mãnãstiri Tismana.

+1406.

Intr-aceasta zi, in care se praznuieste Soborul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, sfanta noastra Biserica a oranduit sa se faca praznuirea Cuviosului Nicodim cel Sfintit de la Tismana, Sfantul care a trait pe pamant romanesc si s-a nevoit a intemeia cele dintai asezari calugaresti din partile acestea (1370).
Cuviosul Nicodim s-a nascut in satul Prilep si se tragea dintr-o familie de aromani. Istet de minte de mic copil, Nicodim a invatat citirea Sfintelor Scripturi si s-a umplut de ravna pentru slujirea lui Hristos. Iar cand parintii sau au inceput a cugeta sa-l aseze in dregatorii, dupa avutia si rangul ce aveau, Nicodim s-a lepadat de toata averea parinteasca si de toata slava lumii acesteia. Imbracat in haine saracacioase, a fugit intr-ascuns din casa parinteasca si s-a dus la Sfantul Munte, unde, dupa trei ani de ucenicie, s-a invrednicit a fi tuns calugar intr-o manastire de acolo. Dovedindu-se adanc cunoscator al dumnezeiestilor invataturi, smerit si evlavios, in putina vreme a ajuns diacon, apoi egumen si staret al acelei manastiri. Plin de dragoste pentru poporul sau, Nicodim a mijlocit impacarea intre scaunul patriarhal din Constantinopol si Biserica sarbeasca si, ascultand rugamintea cneazului Lazar, a parasit Sfantul Munte si a venit in tara sa. Repede ducandu-se vestea despre evlavia si smerenia sa, preotii si credinciosii voiau sa-l inalte patriarh al Bisericii sarbesti, dar Sfantul s-a socotit pe sine nevrednic de asemenea cinste.

In timpul domniei voievodului roman Vlaicu, Sfantul a trecut Dunarea si, venind in Tara Romaneasca, a zidit manastirea Vodita, cea dintai asezare manastireasca temeinica si cu buna randuiala din tara noastra, despre care s-au pastrat dovezi si hrisoave. Dupa oarecare trecere de vreme, Sfantul a parasit ctitoria lui de la Vodita, unde a lasat staret pe un ucenic al sau, anume Agaton, a mers prin munti in sus si, ajungand la locul unde apa Tismanei cade cu zgomot de la inaltime, a ridicat acolo o manastire mai mare si mai trainica. Aici s-a asezat Cuviosul Nicodim, cu cativa din ucenicii sai, dar numarul acelor ce veneau sa slujeasca lui Hristos, sub povatuirea si indrumarea vrednicului staret, sporea fara incetare. Pe toti ii invata cu blandete si-i calauzea spre implinirea voii lui Dumnezeu. Sfantul Nicodim a fost un mare intemeietor si indrumator al vietii monahale la noi, dupa randuielile de la Athos, iar ucenicii lui sunt cei ce au ctitorit cu ajutor de la binecredinciosii domni si voievozi romani, cele dintai manastiri mari in Tara Romaneasca. Vremea insa, cand a venit la noi Sfantul Nicodim, era o vreme de mari framantari in lumea manastirilor ortodoxe. Miezul framantarilor era Muntele Athos, tocmai locul de unde venise Sfantul Nicodim. Este vorba de marea framantare pentru "rugaciunea mintii." Sfantul venea la noi, intre altele, tocmai pentru ca a gasit aici un loc de liniste si singuratate, prielnic lucrarii duhovnicesti a rugaciunii.

Dar Sfantul Nicodim si manastirile zidite de el, dupa tipicul din Sfantul Munte, au luat parte si la nevoile duhovnicesti ale crestinilor din aceasta tara. Schimbul de scrisori, de curand descoperit, dintre Sfantul Nicodim si marele Patriarh bulgar Eftimie de la Tarnova si intrebarile pe care staretul Tismanei le pune marelui Patriarh, ni-l arata pe Sfantul Nicodim dornic sa se inarmeze cu acele cunostinte trebuitoare in lupta impotriva ratacirii bogomililor, secta din Bulgaria, care tocmai trecuse in Tara Romaneasca si bantuia tara. El si manastirea lui erau ca o obste de apostoli ai dreptei credinte. Prin de dragoste pentru popor, Sfantul s-a nevoit intru invatarea tuturor si pentru lucrarea treburilor bisericesti in preajma manastirii sale.

A trait si a lucrat pe pamantul romanesc sub patru domnitori: Vlaicu, Radu, Dan si Mircea, fiind cinstit si pretuit, dupa cuviinta, de toti patru. Scriitorul, din vremea lui, a cartii Viata lui Isaia de la Hilandar, vede in Sfantul Nicodim, pe "barbatul cinstit si sfant, tare in carti si mai tare la judecata, in cuvinte si raspunsuri, intemeietor de manastiri, puternic la rugaciune si luptator pentru dreapta credinta". Pe langa frumoasa manastire Tismana, care e ctitoria lui, de la Sfantul Nicodim ne-a ramas si o Evanghelie, numita Tetravanghelul lui Nicodim de la Tismana, scrisa in limba slavona, chiar de mana Sfantului.

A adormit cu pace in Domnul la anul 1406, la 26 de zile ale lunii decembrie, pentrecut cu jale de calugari si de multime de credinciosi. Si a fost ingropat in mormantul pe care singur si-l pregatise in manastirea sa Tismana. Dupa oarecare vreme, dovedindu-se ca trupul sau a ramas nestricacios, a fost scos din mormant si asezat cu cinste intr-o racla din biserica manastirii. Din pricina tulburarilor si vitregiei trecutelor vremi, sfintele lui moaste au fost ascunse apoi in locuri tainice, pe care nu le stia decat staretul manastirii; cu timpul insa li s-a pierdut urma si au ramas intr-un loc, pe care numai unul Dumnezeu il mai stie.

Pentru dragostea lui catre Domnul si pentru toata slujirea si osteneala lui intru slava Bisericii Ortodoxe, dreptcredinciosii din tara noastra cinstesc pe Sfantul Nicodim cu multa evlavie, ca pe unul din marii indrumatori ai nostri pe calea mantuirii. Cu ale carui rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin !

Sursa : proloagele din 26 decembrie.

Acatistul Sfantului Nicodim de la Tismana.

Arhimandritul Lavrei Sfintei Manastiri Tismana din Oltenia.

26 Decembrie.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele :

Condacul 1 :

Aratatorului nostru de cele ceresti si grabnic folositor, cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca unui mare ocrotitor; ci ca cela ce ai indrazneala catre Domnul, izbaveste-ne pe noi dintru toate nevoile, ca sa cantam tie : Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Icosul 1 :

Ingerii din ceruri te lauda pe tine, Preacuvioase Parinte, minunandu-se de viata ta cea mai presus de fire; iar multimea calugarilor, lacrimi de bucurie iti aduc tie, cantandu-ti unele ca acestea :

Bucura-te, a ingerilor mirare;

Bucura-te; a demonilor pierzare;

Bucura-te, desfatarea raiului;

Bucura-te, ingere al Darului;

Bucura-te, a cuviosilor cununa;

Bucura-te, a sufletelor noastre duhovniceasca arvuna;

Bucura-te, a Lavrei tale ocrotitor;

Bucura-te, al monahilor indrumator;

Bucura-te, cereasca lumina;

Bucura-te, a nevoitorilor odihna;

Bucura-te, vas de Duhul Sfant, purtator;

Bucura-te, al pustnicilor veselitor;

Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni !

Condacul 2 :

Ravnitor al vietii ingeresti din copilarie te-ai aratat, Parinte Nicodime si, mergand in Sfantul Munte, te-ai dedat la cele mai aspre nevointe monahicesti, incat se mirau toti sihastrii Atonului de vapaia dragostei dumnezeiesti ce ardea intru tine si, slavind pe Dumnezeu, cantau : Aliluia !

Icosul 2 :

Lavra Hilindarului se veseleste primind la sine odrasla preabinecuvantata din os domnesc crescuta si, in care Duhul lui Dumnezeu se odihneste, iar noi, uimiti de puterea Harului ce lumineaza intru tine, Parinte, cantam cu bucurie unele ca acestea :

Bucura-te, lauda Sfantului Munte;

Bucura-te, de Dumnezeu prea luminata minte;

Bucura-te, iubitorul sfintelor nevointe;

Bucura-te, ravnitorul dumnezeiestilor stiinte;

Bucura-te, a Basarabilor lumina;

Bucura-te, inima, de bucuriile Duhului plina;

Bucura-te, tamaia cea cu bun miros;

Bucura-te, a noastra daruire a celor de folos;

Bucura-te, impreuna cu a ta rudenie dupa trup, Sava cel Sfintit;

Bucura-te, ca in sfanta lui lavra bine te-ai nevoit;

Bucura-te, cela ce ai fost om ceresc;

Bucura-te, cela ce esti inger pamantesc;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 3 :

Intaistatator al marelor lavre athonite fiind, preacuvioase parinte, chip al nevointelor duhovnicesti te-ai aratat, iar noi, pe tine ocrotitor avandu-te, cantam Domnului cu bucurie : Aliluia !

Icosul 3 :

Chemare de la Dumnezeu avand, sfinte, sa vii in patria ta si sa ridici vetre de lumina duhovniceasca dupa randuiala Sfantului Munte Athos, gradina Maicii Domnului cea binecuvantata, n-ai zabovit a o implini, preacuvioase, iar acum multimile calugarilor, chip al nevointelor monahicesti, pe tine avandu-te, laude ca acestea iti aduc neincetat, graind asa :

Bucura-te, a monahilor lumina;

Bucura-te, a noastra mangaiere, care orice durere alina;

Bucura-te, dulce ostenitor;

Bucura-te, al darurilor dumnezeiesti cuprinzator;

Bucura-te, oranduitorul vietii monahicesti;

Bucura-te, cela ce pe pustnici ii intaresti;

Bucura-te, parinte, al oropsitilor ajutator;

Bucura-te, al duhurilor necurate izgonitor;

Bucura-te, purtatorule de Dumnezeu;

Bucura-te, ocrotitorul nostru de orice rau;

Bucura-te, prea blandule pastor;

Bucura-te, al Ortodoxiei aparator;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 4 :

Vazand marele Antonie ti-a poruncit sa treci in Tara Romaneasca, n-ai zabovit, sfinte, si haina intinzand-o peste ale Dunarii valuri, ai trecut, parinte, pe tarmul romanesc, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 4 :

La Orastie trecand in Tara Romaneasca, pentru a ridica sfanta manastire, te-ai sarguit parinte, iar Vlaicu Voda ti-a implinit dorirea, zicand catre tine intru umilinta unele ca acestea :

Bucura-te, inger binevestitor;

Bucura-te, al oranduielii monahicesti incepator;

Bucura-te, ca valurile Dunarii te-au ascultat;

Bucura-te, ca marele Antonie, patronul tau, te-a binecuvantat;

Bucura-te, al Basarabilor bucurie;

Bucura-te, ca ei, rudenie dupa trup vor sa te stie;

Bucura-te, ca Ungro -Vlahia se veseleste;

Bucura-te, ca fiu prea iubit pe tine te primeste;

Bucura-te, ca la Vodita asezare de sihastri ai ridicat;

Bucura-te, ca truda ta Dumnezeu o a binecuvantat;

Bucura-te, a Banatului lumina;

Bucura-te, ca ai tai fii duhovnicesti intru adanca smerenie lui Dumnezeu se inchina;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 5 :

Cum cerbul insetat alearga spre izvoarele apelor, asa sufletul tau, parinte, prin dumnezeiasca chemare a alergat la Cascada Apelor Cristaline si in pestera salasluindu-te, cu ingerii impreuna cantai lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 5 :

Dupa ce ai izgonit din pestera balaurul ce te ameninta, parinte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti ai petrecut in neincetata rugaciune, ca Dumnezeu sa-ti descopere vointa Sa, unde sa ridici marea lavra inchinata Preacuratei Sale Maici si implinindu-ti dorirea, cu bucurie iti cantam unele ca acestea :

Bucura-te, cela ce in pestera te-ai nevoit;

Bucura-te, ca cererile tale s-au implinit;

Bucura-te, iubitorule de sfinte nevointe;

Bucura-te, cunoscatorul inaltelor stiinte;

Bucura-te, asezatorule de cele dumnezeiesti;

Bucura-te, indrumatorul cetelor monahicesti;

Bucura-te, cela ce te-ai suit la inaltime;

Bucura-te, mangaietorul inimilor crestine;

Bucura-te, iubitorul Sfintelor lui Dumnezeu locasuri;

Bucura-te, cela ce pregatesti ale Duhului salasuri;

Bucura-te, parinte, al nostru invatator;

Bucura-te, al dumnezeiestilor Daruri cuprinzator;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 6 :

Stand pe o piatra la rugaciune trei zile si trei nopti, parinte, o dumnezeiasca lumina tea cuprins si ca un stalp de foc, de la cer si pana la pamant sa facut, din care Domnul ti-a poruncit ca pe acel loc Jertfelnic sa ridici; luminat de raza Duhului Sfant fiind, cu lacrimi de bucurie cantai lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 6 :

Multime de ucenici adunand, parinte, la Tismana mare lavra ai ridicat, unde, zi si noapte, rugaciuni neincetate se inaltau la Dumnezeul indurarilor, Care savarsea prin tine lucruri mari si prea slavite; iar noi, fiii tai, intru caldura Duhului iti cantam unele ca acestea :

Bucura-te, parinte, al nostru indrumator;

Bucura-te, cel catre Domnul pentru noi, fierbinte rugator;

Bucura-te, vistierie a rugaciunii celei de taina cuprinzatoare;

Bucura-te, a Duhului Sfant placuta asezare;

Bucura-te, a noastra mangaiere;

Bucura-te, in rugaciuni neincetata veghere;

Bucura-te, cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut;

Bucura-te, ca prin varsarea acestora, locas Sfantului Duh te-ai facut;

Bucura-te, al monahilor pastor;

Bucura-te, al crestinilor ocrotitor;

Bucura-te, a Valahiei lumina; Bucura-te, lira, de duhovniceasca viersuire plina;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 7 :

Prin sfintenia vietii tale, parinte, de mari daruri te-ai invrednicit; ca si duhurile necurate, din cei cuprinsi de ele le izgoneai; si la credinta ortodoxa pe multi i-ai adus, preacuvioase, pentru care si cu bucurie te laudam pe tine, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 7 :

Cand imparatul Sigismund a alergat la tine, parinte, cerand indurarea ta pentru fiica lui, care era chinuita rau de duhul necurat din copilaria ei si vazand-o izbavita si cu totul sanatoasa prin mijlocirea ta catre Domnul, cu lacrimi de recunostinta iti canta unele ca acestea :

Bucura-te, parinte al mangaierii;

Bucura-te, al inimilor credincioase alinatorul durerii;

Bucura-te, izbavitorul celor ce alearga la tine;

Bucura-te, doctoria duhovniceasca a sufletelor crestine;

Bucura-te, a lui Sigismund mirare;

Bucura-te, a lui Mircea prea luminoasa stare;

Bucura-te, ca Sigismund tea ascultat;

Bucura-te, ca el prin apa botezului sa luminat;

Bucura-te, propovaduitorul Ortodoxiei;

Bucura-te, risipitorul ereziei;

Bucura-te, iubitorul pravilelor sfinte;

Bucura-te, propovaduitorul dreptei credinte;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 8 :

Pirea focului ai biruit, parinte, ca in mijlocul jeratecului stand ca la doua ceasuri si mai mult, nevatamat ai ramas, preafericite si, impreuna cu ucenicul tau, in mijlocul flacarilor fiind, cantai lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

In mare uimire fiind Sigismund cu Mircea si multimile credinciosilor care erau de fata vazandu-te stand in mijlocul flacarilor fara a te vatama, parinte, preamarind puterea lui Dumnezeu cea mare, care te ocrotea, iti cantau unele ca acestea :

Bucura-te, cela ce depasesti legile firii;

Bucura-te, cel plin de Harul dumnezeirii;

Bucura-te, ca firea focului ti sa supus;

Bucura-te, ca in mijlocul vapailor stand, cu duhul erai sus;

Bucura-te, minte dumnezeiasca;

Bucura-te, inger in fire omeneasca;

Bucura-te, ca orice minte coplesesti;

Bucura-te, ca pe cei ce ispitesc, ii umilesti;

Bucura-te, ca toti au ramas fara de glas;

Bucura-te, parinte, de focul dragostei crestine ars;

Bucura-te, a Duhului Sfant iubire;

Bucura-te, a sfintei tale lavre, marire;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 9 :

Sosind vremea trecerii tale din aceasta viata, catre Domnul, preacuvioase parinte, mai inainte ai fost instiintat. Si pentru ultima data coborand din pestera in sfanta lavra, la prealuminatul praznic al Nasterii Domnului, impreuna cu ucenicii tai cantai Dumnezeiescului Prunc : Aliluia !

Icosul 9 :

Intristare mare ia cuprins pe toti, parinte, auzind despre trecerea ta din aceasta viata; dar incre-dintandu-i ca vei mijloci inaintea lui Dumnezeu pentru ei si pentru toti acei care vor cere ajutorul tau in necazurile lor, de bucurie iti cantau unele ca acestea :

Bucura-te, al lavrei tale mijlocitor;

Bucura-te, al tuturor celor ce alearga la tine dulce mangaietor;

Bucura-te, hrana duhovniceasca;

Bucura-te, a noastra tarie sufleteasca;

Bucura-te, al Tismanei inger pazitor;

Bucura-te, al monahilor dulce indrumator;

Bucura-te, corabie duhovniceasca;

Bucura-te, liman sigur celor ce vor sa se mantuiasca;

Bucura-te, a noastra binecuvantare;

Bucura-te, a sufletelor obidite scapare;

Bucura-te, far purtator de-a Duhului lumina;

Bucura-te, ingereasca minte, de intelepciune dumnezeiasca plina;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 10 :

Prea slavita mutarea Preacuviosului Parintelui nostru Nicodim cel Sfintit de la pamant la cer, si noi sa ne instrainam de lumea cea desarta si la cele dumnezeiesti sa ne suim, ca impreuna cu dansul sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 10 :

Veniti credinciosilor, sa laudam pe cel minunat Vintre sfinti, pe povatuitorul monahilor si lauda credinciosilor, pe cel din lavra Tismanei si a Gorjului cununa, pe marele intre cuviosi Nicodim, si cu un glas sai cantam cantare de bucurie, asa :

Bucura-te, cela ce in caile Domnului ne esti indrumator;

Bucura-te, al celor nestiutori invatator;

Bucura-te, a raiului desfatare;

Bucura-te, stea, de dumnezeiasca lumina purtatoare;

Bucura-te, ca din pruncie pe Hristos iubind, lumea o ai defaimat;

Bucura-te, ca pe umerii tai jugul cel bun si sarcina cea usoara a Domnului ai luat;

Bucura-te, izgonitorul duhurilor necurate si grabnic ajutator al celor bantuiti;

Bucura-te, izbavitorul copilei indracite si bucuria cea negraita a credinciosilor ei parinti;

Bucura-te, al crestinilor grabnic sprijinitor;

Bucura-te, al sufletelor celor scarbite mangaietor;

Bucura-te, a oropsitilor imbarbatare;

Bucura-te, izbavitorul nostru de a lui Lucifer pierzare;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 11 :

Niciodata nu vom inceta a spune minunile tale, Parinte Nicodime, ca toate bolile tamaduiesti si pe toti care cer ajutorul tau cel bogat in mila, din necazuri ii izbavesti. Pentru aceasta cu bucurie laudandu-te, cantam lui Dumnezeu, Celui ce tea proslavit pe tine : Aliluia !

Icosul 11 :

Spre tine totdeauna nadajduind, te fericim, Preacuvioase Parinte Nicodime, ca ai impodobit cununa vietii duhovnicesti prin dumnezeiasca ta sfintenie, care peste veacuri pilduieste sufletelor dornice de Dumnezeu si bucurandu-ne, noi robii tai, cu evlavie te preamarim si laudandu-te, iti cantam unele ca acestea :

Bucura-te, margaritarul cel de mult pret, intarirea vietii duhovnicesti;

Bucura-te, a cuviosilor cununa si ocrotitorul Tarii Romanesti;

Bucura-te, cela ce cu preacuviosii si toti sfintii esti impreuna-vietuitor;

Bucura-te, al dumnezeiestii slave mostenitor;

Bucura-te, buna conglasuire a celor credinciosi;

Bucura-te, crestere aleasa, celor evlaviosi;

Bucura-te, ca prin sfintenia vietii tale pe toti i-ai umplut de evlavie;

Bucura-te, lucratorul rugaciunii celei de taina, care este a Duhului sabie;

Bucura-te, cela ce sabia nevazutilor vrajmasi o ai sfaramat;

Bucura-te, ca duhovniceasca ta mostenire lui Dumnezeu o ai inchinat;

Bucura-te, candela aprinsa a sfintelor nevointe;

Bucura-te, ca toti credinciosii alearga la tine cu credinta;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 12 :

Minunandu-ne de dumnezeiescul Har, care lucreaza puteri preaslavite prin sfintele tale moaste, Parinte Nicodime si gandind la razele stralucirii cu care Dumnezeu tea impodobit, de bucurie negraita cantam noi, credinciosii, Facatorului de bine : Aliluia !

Icosul 12 :

Chip al infranarii te-ai facut, parinte, si de dumnezeiescul Har umplandu-te, pe toti i-ai luminat, iar noi prin tine, de duhovniceasca mireasma um-plandu-ne, iti cantam unele ca acestea :

Bucura-te, parinte;

Bucura-te, arhimandrite;

Bucura-te, a Darului salasluire;

Bucura-te, a Duhului Sfant iubire;

Bucura-te, luceafar preaslavit;

Bucura-te, de Domnul preamarit;

Bucura-te, preacuvioase parinte;

Bucura-te, iti spunem, prin sfinte simtaminte;

Bucura-te, al nostru bun pastor;

Bucura-te, al saracilor partinitor;

Bucura-te, a celor napastuiti scapare;

Bucura-te, a ratacitilor luminare;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime !

Condacul 13 :

O, Preafericite Parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui Preainalt, si izbavindu-ne din toata ispita, scoate-ne din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce te laudam pe tine si cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice primul Icos 1 :

Ingerii din ceruri te lauda pe tine, Preacuvioase Parinte, minunandu-se de viata ta cea mai presus de fire; iar multimea calugarilor, lacrimi de bucurie iti aduc tie, cantandu-ti unele ca acestea :

Bucura-te, a ingerilor mirare;

Bucura-te; a demonilor pierzare;

Bucura-te, desfatarea raiului;

Bucura-te, ingere al Darului;

Bucura-te, a cuviosilor cununa;

Bucura-te, a sufletelor noastre duhovniceasca arvuna;

Bucura-te, a Lavrei tale ocrotitor;

Bucura-te, al monahilor indrumator;

Bucura-te, cereasca lumina;

Bucura-te, a nevoitorilor odihna;

Bucura-te, vas de Duhul Sfant, purtator;

Bucura-te, al pustnicilor veselitor;

Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni !

Si Condacul 1 :

RUGACIUNE.

Sfinte Preacuvioase Parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui Preainalt. Izbaveste-ne cu folosinta ta, preafericite, de relele ce vin asupra noastra, ca neincetat sa te slavim pe tine. Stii neputinta firii noastre, dar si credinta o vezi si suspinurile auzi; nu ne lasa, parinte, cand alergam la tine. Roaga te Stapanului, pentru noi nevrednicii, sa ierte greselile noastre si sa ne dea dragoste curata si putere a face tot binele, spre slava Preasfantului Sau Nume. Pe tine te cerem si tie ne rugam: ajuta-ne, parinte, ca desi am gresit din ispita celui rau, dar cu inima zdrobita la tine alergam sa ne ocrotesti de sageata cea ucigatoare a vrajmasului nostru diavol, care raneste de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toti care au alergat la tine cu credinta, tamadu-indu-i de neputintele lor si pe fata chinuita de duhul necurat ai izbavit-o, asa si pe noi, parinte, ne izbaveste de neputintele noastre sufletesti si trupesti si, prin mijlocirea ta fiind mantuiti, slava, multumita si inchinaciune totdeauna sa inaltam: Tatalui si Fiului, si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin !.

Întru aceasta zi, cuvânt cã nu se cuvine a crede clevetirile.

A fost, intr-o cetate, un episcop temator de Dumnezeu, care nu primea pe cei ce cleveteau. Deci, la acesta venind, niste oameni nestiutori, au clevetit pe doua femei cunoscute, ca fac desfranare, intr-ascuns de barbatii lor. Iar episcopul, macar ca era silit de dansii, n-a voit sa le vadeasca pe ele, ca avea episcopul darul de a cunoaste sufletele, dupa fata fiecaruia. Deci, mai intai stand, s-a rugat lui Dumnezeu, vrand sa se incredinteze de aceasta cu adevarat si, facandu-se Liturghie, s-au impartasit toti cu Sfintele Taine. Si vedea episcopul fetele celor ce se apropiau acolo si le cunostea cu ce pacat este vinovat fiecare. Ca fetele pacatosilor, unele erau ingalbenite, ale altora, infocate, iar ale altora mohorate si innegrite, pe cand ale unora din ei, se aratau albe si luminate si ceea ce primeau in gura le lumina tot trupul, iar pe altii ca focul ii ardea. Si a venit randul femeilor ca sa ia Sfanta Impartasanie si vedea episcopul cum sunt si acelea cu sufletul. Si vedea fetele lor, ca la unele se faceau negre si aprinse, iar la altele rumene si albe. Si au venit la acele femei, pe care le clevetisera la episcop, si le-a vazut pe ele ca aveau ochii luminati si cinstiti si hainele albe si amandoua, primind Tainele lui Hristos, s-au luminat ca soarele.

Deci, s-a rugat lui Dumnezeu episcopul ca sa-i arate lui, prin descoperire, starea lor cu adevarat. Si stand inaintea lui, ingerul Domnului i-a poruncit sa-l intrebe despre oricine va vrea. Iar episcopul a intrebat, mai intai, despre acele doua femei, daca este adevarata clevetirea cea despre ele, sau este minciuna. Si a raspuns ingerul: "Adevarata este vorba ce ai auzit despre dansele, de la inceput." Zis-a episcopul: Atunci cu de erau ele luminate da fata si, albe la imbracaminte, la primirea Tainelor lui Hristos?" Si a raspuns Ingerul: "Pentru ca, venindu-si in simtirea si cunostinta acelor fapte, cu lacrimi si cu suspinuri, cu milostenie la saraci si prin marturisirea curata, s-au intors la Dumnezeu si s-au fagaduit ca nu vor mai cadea de acum intru acel fel de greseala si au primit de la Dumnezeu iertare. Si de pacate fiind iertate, vietuiesc de acum intru curatie si intru dreptate." Deci, minunandu-se, episcopul a zis: "Neasemanat este lucrul femeilor acestora, ca, iata, nu numai de pacate le-a iertat, ci si de atat de mare dar le-a invrednicit pe ele." Iar la aceasta, i-a zis ingerul: "Te minunezi de aceasta cu dreptate, ca om esti. Insa Stapanul nostru si al vostru, Dumnezeu adevarat fiind, Bunul si Iubitorul de oameni, pe cei ce inceteaza de la pacate si prin marturisire cad la Dansul cu credinta, nu numai ca nu-i trimite la osanda, ci inca ii invredniceste de cinste. Ca asa a iubit Dumnezeu toata lumea, incat si pe Unul nascut Fiul Sau L-a dat pentru noi. Ca de vreme ce atunci, mai inainte de impacare, cand eram vrajmasi, El a voit a muri, dupa impacare, ne va ierta, de ne vom intoarce la Dumnezeu si de ne vom indeparta de pacate; si El va izbavi de osanda si ne va darui desfatarea bunatatilor celor gatite de Dansul. Deci, iata, sa cunosti acum si tu, ca nici un pacat de acele mari si necurate nu biruieste iubirea de oameni a lui Dumnezeu, numai de si-ar sterge cineva pacatele sale prin pocainta. Ca stie, Iubitorul de oameni Dumnezeu, slabiciunea neamului omenesc si taria poftelor si puterea rautatilor diavolului, si pe cei ce cad ii iarta, ca pe niste fii. Le cere insa, indreptarea cea spre mantuire, indelung rabdandu-i si pe cei ce se caiesc si se roaga, ca pe niste neputinciosi, ii iarta si de la chinuri ii slobozeste si le da bunatatile cele gatite dreptilor."
Iarasi, a zis episcopul catre inger: Spune-mi, rogu-ma, si intelesul fetzelor; in ce fel de pacate petrece fiecare fatza, ca si de aceasta sa avem instiintare". Grait-a lui ingerul: "Cei ce au fetele luminate si albe, intru curatie si dreptate petrec si blanzi si milostivi sunt. Iar cei ce au fetele negre si galbicioase sunt lucratori de desfranare si necuratie. Iar cei ce se arata mohorati si infocati, in clevetiri si nedreptate petrec, iubesc defaimarea si ucigasi vicleni sunt". Si iarasi a zis ingerul catre episcop: "Sa le ajuti lor, de iubesti mantuirea lor, ca pentru aceasta randuit esti. Deci, pe cat iti sta tie in putere, roaga-te pentru dansii, ca sa se intoarca la Dumnezeu de la pacatele lor si plata vei avea multa si te vei asemana cu Stapanul tau, Cela ce, pentru viata si mantuirea oamenilor, din Cer S-a pogorat si de buna voie a primit a vietui dimpreuna cu noi pe pamant ".

Sursa : proloagele din 26 decembrie.

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre împãrtãsire si despre milostenie.

Auziti si invatati cat de bun este Dumnezeul nostru, ca si cu trupul Sau ne hraneste pe noi, si nici sangele Sau nu-l cruta, cand avem noi trebuinta. Iar tu, nici paine nu dai pentru Dansul, nici un pahar de apa macar. Tu, care atat de mari daruri iei, tu te zgarcesti la lucrurile proaste. Daca nu voiesti sa mori pentru Hristos, crezi oare ca fara de moarte vei ramane? Iata, cele intr-o zi fara de voie urmeaza sa le lasi, pe acestea de buna voie, pentru Dumnezeu, nu le dai. Au doara, nu sunt mari si grele lucrurile acestea, ca Dumnezeu pe Fiul Sau L-a dat pentru tine, iar tu nici paine nu dai pentru El? Pentru tine S-a rastignit, iar tu treci cu vederea si a da si a milui. Si ce este mai amar decat aceasta faradelege? Ca toate pietrele facandu-le El pentru tine, tu esti mai tare decat piatra? Atat de mari pricini sunt, silindu-te pe tine, si tu petreci in zgarcenie. Ca, daca nu dai pentru Cel ce a patimit pentru tine, miluieste macar pentru indurare: pentru cei legati sa te umilesti, pentru cei bolnavi sa te pleci. Iar daca nici acestea nu te fac pe tine iubitor de oameni, ca sa poti da cu lesnire, apoi adu-ti aminte de Hristos, Cel ce a zis: "Nu cer, zice El, de la tine lucru mare, ci numai paine si cuvinte de mangaiere. Nu-ti zic tie Izbaveste-Ma pe Mine de saracie, sau da-Mi Mie bogatie. Ci putina paine cer, pentru mangaierea de foame. De voi cadea in temnita, nu te silesc pe tine sa Ma slobozesti din legaturi si sa Ma scoti afara. Ci te rog ca sa Ma cercetezi acolo si sa Ma vezi intre cei legati. Pot, pentru aceste cercetari, si plata sa-ti dau si in veacul ce vine sa te incununez. Ca Eu voiesc si poftesc sa-ti fiu tie dator si sa-ti dau o mica pricina de incununare. Pentru aceea, ajuta-Ma si Ma hraneste, ca umblu pe la toti, cersind si, inaintea usilor stand, imi intind mana Mea si doresc sa fiu hranit de tine. Ma bucur, drept aceea, ca inaintea a toata lumea te voi lauda pe tine, cand toti vor auzi si te voi arata pe tine hranitorul Meu. Iar Eu, de vreme ce va iubesc foarte mult pe voi, pentru aceea va invat sa fiti, adica, milostivi si va spuneti si altora cele graite de Mine. Iar, de nu veti fi ravnitori acestora, nici pe alti nu veti invata, rusinati veti fi in ziua judecatii si de la fata mea lepadati. Faceti, drept aceea, toate acestea si Eu voi marturisi toate cele facute de voi, cu mare lauda si nu Ma voi rusina a zice: Gol am fost, si voi M-ati imbracat, flamand am fost, si voi M-ati hranit. Dar, mai vartos, Ma bucur ca, prin acestea, toate mostenitori vietii si Imparatiei ceresti va faceti.
Deci, acestea gandindu-le iubitilor, sa cautam prin milostenie a castiga mantuirea noastra si bunatatile cele vesnice, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin !

Sursa : proloagele din 26 decembrie.

Vietile Sfintilor – Audio : Sursa : audio vezi aici.

Tot în această zi, facem pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Eftimie Mărturisitorul, episcopul Sardelor.

Tot în această zi, facem pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Constantin cel dintre iudei.

Tot în această zi, facem pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Evarest.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfântului noului sfinţit Mucenic Constantie Rusul, care a pătimit în Constantinopol în anul 1743.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.