Cugetări : '' Crucea este poarta tainelor. ‘’. Sfântul Isaac Sirul.

În această zi a optsprezecea, facem pomenirea Sfântului Cuviosului Părintele nostru Daniil Sihastrul de la Voroneţ.

Sursa : Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie.

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pămîntul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor.

Acest sfînt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfîntul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sînul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mîncare; ci mereu se ruga, şi întru toate asculta de părinţi.

Cînd avea vîrsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfîntul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tînăr cu vîrsta, s-a dovedit bătrîn cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gînduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blîndeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfînt.

După cinci ani de ucenicie, tînărul ostaş al lui Hristos s-a făcut călugăr în această mînăstire, primind numele marelui prooroc şi împărat David. Şi era întru toate ascultător cuvioşilor părinţi, avînd ca dascăl şi părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul şi purtătorul de Dumnezeu Sfîntul Ierarh Leontie de Rădăuţi.

Acest tînăr monah David era foarte rîvnitor în nevoinţa vieţii călugăreşti. Cel mai mult iubea liniştea, postul şi rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic pînă la asfinţitul soarelui, iar uneori postea desăvîrşit cîte trei şi chiar cinci zile şi se hrănea numai cu legume şi ierburi. În ascultare era tăcut, blînd şi tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua şi noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă şi la chilie dormea puţin pe un mic scăunel, mereu veghind şi cugetînd la cele dumnezeieşti. Iar dintre cărţi cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o ştia pe de rost şi o repeta zilnic.

Aşa nevoindu-se cîţiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfîntului Duh, învrednicindu-se de darul preoţiei şi al facerii de minuni. Mulţi bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David şi se vindecau de suferinţele lor. Alţii veneau să-i ceară sfat, că era foarte înţelept în cuvînt şi înainte-văzător, iar alţii veneau să-şi mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părţile de nord ale Moldovei.

Văzînd ieromonahul David că este înconjurat de lume şi nu mai are linişte de rugăciune, temîndu-se de duhul slavei deşarte, a luat binecuvîntare de la episcopul de Rădăuţi şi s-a retras la mănăstirea Sfîntul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David însă ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. Aşa îşi omora cuviosul ispitele tinereţii şi cugetul slavei deşarte.

Odată l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare în oraşul Siret. Acolo, înconjurîndu-l credincioşii, a zăbovit cuviosul o zi, neputînd a se întoarce la timp în mănăstire. Atunci egumenul i-a dat canon să nu mai iasă o vreme din lavră. Deci, smerindu-se ieromonahul David, şi-a împlinit cu bucurie canonul, dînd slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Trecînd cîţiva ani şi Cuviosul David sporind mult în nevoinţa duhovnicească, se simţea chemat de Duhul Sfînt la viaţa pustnicească. Sufletul său era rănit de dragostea lui Hristos şi dorea să-L slăvească neîncetat cu îngerii şi cu sihaştrii din codrii Carpaţilor.

Deci, primind binecuvîntare de la egumenul mănăstirii Sfîntul Lavrentie, a îmbrăcat mai întîi marele şi îngerescul chip al schivniciei, schimbîndu-şi numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puţin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adîncul codrilor pe valea pîrîului Secu din judeţul Neamţ, unde mai tîrziu a luat fiinţă mînăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugăreşti. Dar, văzîndu-se înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna.

Călăuzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil şi-a făcut aici mai întîi o colibă de lemn pe valea pîrîului Viţeul. Apoi, aflînd o stîncă mare în apropiere, şi-a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stîncii, cît să poată încăpea. Alături şi-a săpat o altă încăpere, drept paraclis de rugăciune, cum se vede pînă astăzi. În această stîncă s-a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de douăzeci de ani.

Nevoinţa Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta : Ziua şi noaptea priveghea în neîncetată rugăciune şi cugetare la cele dumnezeieşti, postind pînă la asfinţitul soarelui şi dormind foarte puţin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieşea deloc toată săptămîna. Mîncarea lui era formată din pesmeţi de pîine, rădăcini şi ierburi, iar lucrul mîinilor sale era împletirea coşurilor de nuiele. Duminica săvîrşea Sfînta Liturghie şi se împărtăşea cu Trupul şi Sîngele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli şi pentru cuvînt de folos. În posturi se înfrîna cîte trei şi uneori cinci zile şi avea darul rugăciunii şi al lacrimilor.

Pentru sfinţenia vieţii sale, pentru postul îndelungat şi pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni şi cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutînd să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deşarte. Dar el, cerînd ajutorul lui Hristos şi cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puţină vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte-vederii şi al vindecării de boli. Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvîntul şi vindeca tot felul de bolnavi. Apoi cunoştea cugetele cele ascunse şi spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfînt.

Pentru nişte daruri ca acestea, numele Cuviosului se făcuse cunoscut în toată ţara Moldovei, iar poporul, de la mic pînă la mare, l-a numărat din tinereţe în ceata sfinţilor. Cei mai mulţi îl numeau Sfîntul Daniil, Sihastrul cel Bătrîn, căci era părinte şi povăţuitor al tuturor sihaştrilor din nordul Moldovei. Alţii, îndeosebi călugării, îl numeau Sfîntul Daniil Schimonahul. Iar după mutarea sa din trup, era numit în popor Sfîntul Daniil cel Nou, ca să-l deosebească de alţi cuvioşi cu acelaşi nume.

În anul 1451, întîmplîndu-se grabnică moarte domnului ţării, Bogdan Voievod, fiul său, Ştefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar, auzind de nevoinţa şi minunile Sfîntului Daniil Sihastrul şi fiind în grea strîmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfînt la chilia lui. Aici, poposind cîteva zile, şi-a mărturisit cugetele înaintea Cuviosului şi a primit de la el dezlegare de păcate şi multe cuvinte de mîngîiere. Apoi, liniştindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvîntat şi s-a rugat pentru dînsul, apoi i-a proorocit că în curînd va fi domn al Moldovei şi l-a liberat cu pace.

În primăvara anului 1457, Ştefan cel Mare, ajungînd pe scaunul Moldovei, s-a încredinţat de împlinirea proorociei Sfîntului Daniil Sihastrul şi de darul lui Dumnezeu care era întru dînsul. Din anul acela, Cuviosul i-a fost marelui domn cel dintîi sfetnic, duhovnic şi rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui şi îşi mărturisea păcatele, apoi cerea cuvînt de folos şi nimic nu făcea fără rugăciunea şi binecuvîntarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta şi îl îndemna să apere ţara şi creştinătatea de mîinile păgînilor, încredinţîndu-l că de va zidi după fiecare luptă cîte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui.

Astfel, ascultîndu-l, Ştefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos şi ţara Moldovei după căderea Bizanţului, aproape o jumătate de secol, cîştigînd patruzeci şi şapte de războaie şi înălţînd patruzeci şi opt de biserici. În felul acesta, Sfîntul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei româneşti şi ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălţate la îndemnul său.

Odată, poposind domnul Moldovei în chilia Cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultîndu-l Ştefan Voievod şi împreună alegînd locul, cu binecuvîntarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, cînd s-a sfinţit acest dumnezeiesc locaş, însuşi Sfîntul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toţi ca un al doilea ctitor.

Se mai spunea despre dînsul că, voind Ştefan Vodă să-i încredinţeze mănăstirea, de multe ori l-a rugat să fie egumen şi părinte duhovnicesc al Putnei. Dar Cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta şi iubind mai mult liniştea, a rămas mai departe la mica lui chilie din peşteră.

Pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinereţe purtător de Hristos şi mare dascăl al liniştii şi rugăciunii lui Iisus. În timpul vieţii sale nu era în Moldova alt sihastru şi duhovnic mai vestit, nici alt lucrător şi dascăl al rugăciunii mai iscusit decît el. De aceea, toţi egumenii şi duhovnicii din nordul Moldovei, ca şi dregătorii din sfatul ţării îl aveau de părinte duhovnicesc.

Urmînd exemplul vieţii sale, numeroşi călugări iubitori de linişte din chinovii se retrăgeau în pustie cu binecuvîntarea Cuviosului Daniil şi deveneau sihaştri şi lucrători sporiţi ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei, avea prin mănăstiri şi sate numeroşi fii duhovniceşti, iar prin munţi şi prin codri avea peste o sută de ucenici sihaştri, care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu, după sfatul său.

Într-adevăr, Sfîntul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mişcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viaţa duhovnicească în mănăstiri şi schituri şi ridicînd o întreagă generaţie de sihaştri şi rugători ai neamului.

După anul 1470, văzînd Cuviosul că la Putna nu mai are linişte din cauza mănăstirii şi a mulţimii credincioşilor ce veneau aici, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani şi s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneţ. Aici se nevoiau ca la cincizeci de călugări sub povăţuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfîntului Daniil. Deci, aflînd un loc retras în preajma mănăstirii, şi-a făcut o mică chilie sub stînca numită Şoimul şi aici se ostenea Cuviosul în desăvîrşită linişte şi plăcere de Dumnezeu.

Însă n-a trecut multă vreme şi îndată numele lui s-a făcut cunoscut în toate satele din partea locului, încît veneau la el tot felul de bolnavi, paralizaţi, oameni stăpîniţi de duhuri necurate şi se vindecau. Credincioşii, neputînd ajunge la chilia lui, aşteptau jos în mănăstire. Iar Cuviosul cobora noaptea, se ruga pentru ei, le spunea pricina suferinţei, îi sfătuia, îi binecuvînta şi îi trimitea sănătoşi la casele lor.

În vara anului 1476, Ştefan cel Mare, pierzînd lupta de la Războieni în faţa turcilor, s-a dus la chilia Sfîntului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc de la Voroneţ. Deci "bătînd Ştefan Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aştepte Ştefan Vodă afară pînă va termina ruga. Şi după ce şi-a terminat sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ştefan Vodă. Şi s-a spovedit Ştefan Vodă la dînsul. Şi a întrebat Ştefan Vodă pe sihastru ce să facă, că nu poate să se mai bată cu turcii. Închina-va ţara la turci sau nu? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui; numai că, după ce va izbăvi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfîntului Gheorghe".

Deci, crezînd domnul Moldovei în proorocia Sfîntului Daniil că va birui pe turci şi luînd de la el rugăciune şi binecuvîntare, îndată a adunat oaste şi a izgonit pe turci din ţară. Aşa ajuta Cuviosul cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu să se izbăvească Moldova şi ţările creştine de robia păgînilor.

Răposînd mitropolitul Teoctist, în toamna anului 1477, Ştefan cel Mare s-a sfătuit cu clerul şi episcopii ţării să aleagă păstor şi părinte al Moldovei pe Sfîntul Daniil Sihastrul de la Voroneţ. Dar Cuviosul auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu şi voievodului să nu-l înstrăineze pînă la moarte de fericita lui linişte. Deci, cucerindu-se toţi de smerenia şi sfinţenia lui, şi-au cerut iertare şi l-au lăsat în pustie să slăvească neîncetat pe Dumnezeu.

Timp de douăzeci de ani cît a sihăstrit la Voroneţ, Cuviosul Daniil a creat aici o nouă vatră isihastă, tot atît de importantă ca cea de la Putna. Căci în puţină vreme s-au adunat în jurul său zeci de sihaştri, unii mai nevoitori decît alţii, care se osteneau fie în codrii Voroneţului, fie în munţii Rarăului, fie de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni. Cei mai mulţi practicau rugăciunea lui Iisus, postul şi tăcerea. Alţii citeau zilnic psaltirea, alţii făceau mii de metanii şi împleteau coşuri, iar alţii, fiind buni caligrafi, scriau cărţi de slujbă pentru biserici şi mănăstiri. Cei mai aleşi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigore Roşca, monahul caligraf Ioan, precum şi egumenii Misail şi Efrem, toţi din Mănăstirea Voroneţ; apoi cuviosul Pahomie Sihastrul şi egumenul Nil din Mănăstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie Sihastrul şi Anastasie Sihastrul de la Mănăstirea Neamţ, Isaia Pustnicul de la Mănăstirea Moldoviţa, egumenul Gherontie de la Humor şi mulţi alţii.

Aducîndu-şi aminte Ştefan cel Mare de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfîntului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră închinată Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în acelaşi an, biserica a fost sfinţită de mitropolitul Gheorghe, în prezenţa fericiţilor ei ctitori, Ştefan Voievod şi Cuviosul Daniil Sihastrul şi a zeci de mii de credincioşi, călugări, clerici şi dregători de ţară. În acestă zi, cu sfat de obşte, Sfîntul Daniil, deşi bătrîn, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneţ.

Timp de aproape zece ani Sfîntul Daniil a povăţuit obştea Mănăstirii Voroneţ, ca un mare părinte duhovnicesc al călugărilor, al sihaştrilor şi al întregii Moldove. Căci deşi petrecea mai mult la chilia sa de sub stînca Şoimului, fiind foarte iubitor de linişte, adeseori cobora în obşte, mărturisea soborul, tămăduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate şi îi sfătuia pe toţi. Apoi iarăşi se retrăgea la chilia sa.

În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneţ a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova. Toţi monahii din obşte, care număra peste şaizeci de nevoitori, practicau rugăciunea lui Iisus. Unii erau vestiţi păstori şi duhovnici pentru credincioşi, alţii erau dascăli învăţaţi în şcoala mănăstirii şi neobosiţi caligrafi, iar cei mai mulţi erau călugări de rugăciune, care slăveau pe Dumnezeu neîncetat şi se rugau pentru toată lumea. La Voroneţ au învăţat carte şi au deprins nevoinţa duhovnicească numeroşi preoţi de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihaştri şi dregători de ţară. Iar în codrii seculari din munţii Voroneţului, ai Rarăului şi Stînişoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alţi peste cincizeci de sihaştri, ucenici ai Sfîntului Daniil. Pe toţi aceştia îi supraveghea şi îi povăţuia pe calea cea bună a împărăţiei cerurilor, marele egumen şi povăţuitor de suflete "Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul cel Bătrîn".

Ajungînd vas ales al Duhului Sfînt, plin de tot felul de bunătăţi şi trecînd de vîrsta de nouăzeci de ani, Sfîntul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei şi făcătorul de minuni, şi-a dat sufletul în braţele lui Hristos la sfîrşitul secolului al XV-lea (1496). Mulţimea ucenicilor lui, împreună cu mitropolitul şi domnul ţării l-au plîns îndeajuns şi l-au îngropat în pronaosul bisericii Voroneţ, cum se vede pînă astăzi, punînd deasupra o piatră cu inscripţia: "Acesta este mormîntul părintelui nostru David, schimonahul Daniil". Apoi, împărţind credincioşilor multe milostenii şi sărutînd sfintele lui moaşte, s-a întors fiecare la ale sale.

După săvîrşirea sa, văzînd ucenicii şi credincioşii că se fac oarecare minuni şi vindecări de boli la moaştele Cuviosului, l-au trecut în ceata sfinţilor, numindu-l "Sfîntul Stareţ Daniil", "Sfîntul Daniil Sihastrul", sau mai ales "Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel Nou".

Obştea Mănăstirii Voroneţ, împreună cu mitropolitul Grigore Roşca, ucenicul său, au dat acestei lavre, după hramul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram în cinstea Sfîntului Daniil cel Nou, pomenindu-l în rîndul fericiţilor ctitori. Totodată i-au rînduit zi de prăznuire peste an, anume după pomenirea Sfîntului Daniil Stîlpnicul. Astfel, în Moldova, pomenirea cuviosului Daniil Sihastru s-a făcut, secole de-a rîndul, la 23 aprilie, hramul Mănăstirii Voroneţ, şi la 18 decembrie, după Sfîntul Daniil Stîlpnicul, 11 decembrie.

Ca sfînt cu aureolă a fost pictat, pentru prima dată în 1547 de acelaşi mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mănăstirii Voroneţ, în stînga uşii de intrare în pridvor, cum se vede pînă astăzi, ţinînd în mîna sa un sul desfăcut pe care scrie: Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul ...

Rîvna credincioşilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormînt moaştele făcătoare de minuni ale Sfîntului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuşi mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Vieţile Sfinţilor, scrise şi tipărite de el la Iaşi în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese pînă la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfîntul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau "Sfîntul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni".

În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneţ, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna degetul arătător al Sfîntului Daniil ferecat în argint, unde se păstrează pînă astăzi. Moaştele poartă inscripţia: "Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4". În anul 1775, Moldova de nord ajungînd sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfîntului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormîntul său, unde se păstrează pînă astăzi. În anul mîntuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfîntul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rînduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi pe toţi, ca un singur bun şi iubitor de oameni. Amin.

Acatistul celui între Sfinţi Părintele Nostru Cuviosul Daniil Sihastrul.

18 Decembrie.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Apoi :

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Condac 1 :

Iubitorului de rugăciune şi de viaţă sihăstrească, înţeleptului povăţuitor pe calea mântuirii, celui ce este lauda sihaştrilor şi bucuria credincioşilor, cu dragoste să-i strigăm : Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Icos 1 :

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor te-a chemat pe tine ca să preamăreşti cu viaţa ta de înger în trup numele Preasfintei Treimi, iar tu lepădând grija cea lumească, ca o rază prealuminoasă a Soarelui Dreptăţii ţi-ai făcut viaţa ta, iar noi luând aminte la sfintele tale nevoinţi cu smerenie şi bucurie rostim unele ca acestea :

Bucură-te, cinstea Bisericii noastre strămoşeşti;

Bucură-te, că din copilărie preaiubitor de rugăciune te-ai arătat;

Bucură-te, că pentru viaţa sihăstrească casa părintească ai părăsit-o;

Bucură-te, că viaţa sihăstrească a fost desfătarea ta;

Bucură-te, că pe Dumnezeu mai mult decât pe părinţi ai iubit;

Bucură-te, că pe aceştia în rugăciunile tale pururea i-ai avut;

Bucură-te, că tinereţile tale ca pe o jertfă preacurată lui Dumnezeu le-ai adus;

Bucură-te, chipul cel prea curat al smereniei;

Bucură-te, înflorirea virtuţilor sihăstreşti în trupul tău cel tineresc;

Bucură-te, a tinerilor pildă de înfrânare;

Bucură-te, lauda cea frumoasă a bătrânilor;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale în fapte bune ne întăreşti;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 2 :

Deşi tânăr cu vârsta, prin viaţă curată şi rugăciune necontenită înţelepciunea celor bătrâni ai dobândit, cu darul lui Dumnezeu căruia neîncetat ai cântat : Aliluia !

Icos 2 :

Visteria cea nefurată a credinţei tale preacurate cu aspre nevoinţe ai sporit-o dorind tot mai mult să te împărtăşeşti de frumuseţea vieţii de înger în trup, pentru care cu dragoste glăsuim unele ca acestea :

Bucură-te, turtureaua pururea veghetoare a sihăstriei;

Bucură-te, podoaba obştii mănăstirii Laura; Bucură-te, că aici pildă de ascultare desăvârşită te-ai arătat;

Bucură-te, cel care cu iscusinţă ai împletit rugăciunea cu nevoinţele trupeşti;

Bucură-te, chipul cel prea uminous al smereniei;

Bucură-te, că noaptea cu rugăciunile tale neîncetate ai luminat-o;

Bucură-te, lauda cea vestită a nevoitorilor călugări;

Bucură-te, floarea cuvioşiei de Dumnezeu împodobită;

Bucură-te, că în trup muritor trăind cu îngerii te-ai asemănat;

Bucură-te, tăinuitorule al vieţii duhovniceşti;

Bucură-te, lucrătorule al rugăciunii inimii;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune lui Ioan Botezătorul te-ai asemănat;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 3 :

Precum cerbul doreşte apele curate ale izvoarelor, aşa ai dorit sfinte, cuvioase Daniil, apele limpezi ale nevoinţelor sihăstreşti, cântând neîncetat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 3 :

Cunoscând binecuvântarea locurilor pustniceşti, chilie în piatră la Putna ţi-ai săpat cu ajutorul oamenilor, cinstitori de Dumnezeu, sporindu-ţi nevoinţele cu înţelepciune, pentru care laude ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, floarea cea cu bună mireasmă duhovnicească a vieţii sihăstreşti;

Bucură-te, că întărit fiind pe piatra credinţei cu multă linişte ai vieţuit;

Bucură-te, că în chilia de la Putna măritul Voievod Stefan adeseori te-a cercetat;

Bucură-te, că tu pe acesta cu adâncă înţelepciune l-ai povăţuit;

Bucură-te, că i-ai dat armele de biruinţă: postul şi rugăciunea;

Bucură-te, că l-ai întărit în dragostea de Dumnezeu şi ţară;

Bucură-te, că acesta prin rugăciunile tale s-a întărit duhovniceşte;

Bucură-te, că negura îndoielii din sufletul lui ai risipit-o;

Bucură-te, că pe acesta l-ai încredinţat de izbânda asupra duşmanilor credinţei noastre ortodoxe;

Bucură-te, că acest mărit voievod cu smerenie şi dragoste în toate te-a ascultat;

Bucură-te, rugătorule către Dumnezeu împreună cu măritul voievod Ştefan pentru slava Bisericii şi a Neamului ostrum;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 4 :

Cunoscând dragostea măritului voievod Ştefan pentru casa lui Dumnezeu, pe acesta l-ai povăţuit lăcaşuri sfinte să zidească, ca în ele credincioşii pururea să slăvească pe Dumnezeu cântându-I : Aliluia !

Icos 4 :

Un gând tainic insuflat de Dumnezeu ţi-a purtat paşii spre alte locuri sihăstreşti şi pornindu-te de la Putna cu voia lui Dumnezeu la Voroneţ te-ai oprit, făcându-ţi aici locaş sihăstresc pentru care laude ca acestea îţi aducem :

Bucură-te, mult râvnitorule spre nevoinţele sihăstreşti;

Bucură-te, că şi aici ai fost cercetat de măritul voievod Ştefan;

Bucură-te, că mulţimile credincioşilor cu dragoste le-ai primit în chilia ta;

Bucură-te, tămăduitorule al bolilor sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile cele necurate le-ai alungat;

Bucură-te, cel ce curăţeşti patimile trupurilor noastre;

Bucură-te, crin ales cu bună mireasmă al pustiei;

Bucură-te, cel ce dai multă linişte sufletească celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşi în credinţă;

Bucură-te, împlinitorul dragostei desăvârşite întru Hristos;

Bucură-te, că părăsind lumea ai slujit-o cu neîncetatele tale rugăciuni;

Bucură-te, înălţarea credincioşilor spre mântuire;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 5 :

Întru tine părinte Daniile s-au adeverit cuvintele Proorocului care zice : “ Pustia a înflorit precum crinul ”, căci mulţimea credincioşilor pururea te-a înconjurat cântând împreună cu tine lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 5 :

Precum lumânarea nu se pune în vas ci în sfeşnic pentru a lumina celor din casă aşa şi tu în pustie fugind n-ai rămas tăinuit, ci prin învăţăturile şi viaţa ta ai luminat, cu darul lui Dumnezeu, obştea călugărilor din Voroneţ, pentru care laude ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, părintele cel bun al Voroneţului;

Bucură-te, dascălul cel preaînţelept al lui Grigorie, Mitropolitul Moldovei ;

Bucură-te, iscusit povăţuitor al celor învăluiţi de viforul ispitelor;

Bucură-te, pildă de răbdare şi smerenie;

Bucură-te, făclie luminoasă aprinsă în sfeşnicul inimii tale celei curăţite de păcate;

Bucură-te, că stâlp al rugăciunii te-ai arătat pe tine obştii tale;

Bucură-te, că virtutea dreptei socoteli pururea ai învăţat;

Bucură-te, doctor preaiscusit al gândurilor celor ascunse;

Bucură-te, că rugăciunile tale cu lacrimi, jertfă duhovnicească prea aleasă s-au făcut înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune ţi-ai agonisit răbdare preatare;

Bucură-te, omule ceresc;

Bucură-te, îngerule pământesc;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 6 :

Viaţă îngerească ai petrecut pe pământ, chip şi pildă făcându-te ucenicilor tăi prin rugăciuni, posturi îndelungate şi privegheri, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi. Sfinte Daniile, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaştrilor şi lauda călugărilor.

Icos 6 :

Prin curăţirea inimii tale multă înţelepciune ai dobândit povăţuind pe calea mântuirii pe toţi cei ce cu dragoste de Dumnezeu veneau la tine; drept aceea laude ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, dascăle înţelepţit de Dumnezeu;

Bucură-te, prea iubit părinte duhovnicesc al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt;

Bucură-te, vrednicule ucenic al Preasfinţitului Leontie;

Bucură-te, că acestui sfânt arhiereu în nevoinţele sihăstreşti i-ai urmat;

Bucură-te, împreună rugătorule cu Sfântul Leontie şi binecredinciosul voievod Ştefan al Moldovei;

Bucură-te, împreună vorbitorule cu îngerii;

Bucură-te, cel ce în sfintele tale rugăciuni teolog prea iscusit te-ai arătat;

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;

Bucură-te, locaş preacurat al Sfântului Duh;

Bucură-te, că în trup stricăcios fiind ai gustat dulceaţa raiului;

Bucură-te, că rugăciunile tale scară către cer s-au făcut;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 7 :

Înţelepţit de Dumnezeu fiind cu smerenie ţi-ai ascuns nevoinţele tale cele sfinte, povăţuind neîncetat pe cei încredinţaţi ţie spre mântuire să cânte cu dragoste lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 7 :

Rugăciunea fiind plugăria sufletului prin care ne curăţim inimile spre pocăinţă şi harul lui Dumnezeu, pe aceasta pururea ai avut-o pe buze şi în inimă, pentru care laude ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, plugarul rugăciunii celei curate;

Bucură-te, că rugându-te cu smerenie har cu îndestulare de la Dumnezeu ai primit;

Bucură-te, că prin rugăciune necontenită îngerilor te-ai asemănat;

Bucură-te, că prin rugăciune ca pe o scară la cele duhovniceşti te-ai ridicat;

Bucură-te, că rugăciunile tale mântuire au lucrat în sufletele celor ce cu dragoste te cercetau pe tine;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale taberele cele drăceşti le-ai alungat;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale credinţa celor clătinaţi ai întărit;

Bucură-te, că cei învrăjbiţi s-au împăcat prin rugăciunile tale;

Bucură-te, că cei ce au călătorit cu rugăciunile tale cu pace s-au înapoiat la casele lor;

Bucură-te, că rugăciunea cu fapta milosteniei pururea ai unit-o;

Bucură-te, că ale tale rugăciuni sunt bine rimate înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin ele credincioşii se întăresc în harul primit de la Dumnezeu;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 8 :

Cunoscând că precum trupul nu poate trăi fără aer şi hrană, aşa şi sufletul nu poate fi viu şi să se înalţe către Dumnezeu fără rugăciune neîncetată, mişcarea inimii tale ca şi răsuflarea cu aceasta le-ai unit cântând neîncetat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 8 :

Dragostea de Dumnezeu nu te-a înstrăinat nicicând de dragostea de ţară în care se preamăreşte întru adevăr numele lui Dumnezeu, drept aceea laude ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, mult iubitorule al casei lui Dumnezeu;

Bucură-te, că pământul ţării cu Sfinte Biserici a fost împodobit;

Bucură-te, că pe acestea Sfântul Ştefan la îndemnul tău le-a înălţat;

Bucură-te, că prin aceste sfinte biserici se întăreşte credinţa strămoşească;

Bucură-te, că frumuseţea lor, frumuseţea credinţei neamului o arată;

Bucură-te, că tu pururea ai învăţat că tăria neamului, dreapta credinţă o dă;

Bucură-te, că duşmanii ţării prin puterea credinţei au fost biruiţi;

Bucură-te, că chilia ta sihăstrească palat voievodal s-a făcut;

Bucură-te, că în liniştea chiliei tale Ştefan Vodă prin rugăciunile tale şi-a luminat mintea şi putere de biruinţă a luat;

Bucură-te, că uşa chiliei tale sihăstreşti pururea a fost deschisă ca şi cea a inimii tale de părinte;

Bucură-te, că în chilie petrecând întru nevoinţa rugăciunii de bucuriile raiului te-ai îndulcit;

Bucură-te, plinitorul frumuseţii locurilor sihăstreşti ale ţării noastre;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 9 :

Nevoinţele tale sihăstreşti au uimit cetele îngereşti, căci cu rugăciunile tale neîncetate, cu înfrânarea şi curăţia inimii, îngerilor te-ai asemănat, cu care ai cântat neîncetat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 9 :

Deşi ai părăsit lumea pentru a petrece departe de tulburările ei, mulţimea credincioşilor ţi-a urmat pentru folosul lor duhovnicesc prin darul lui Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, ajutătorul celor săraci;

Bucură-te, doctorule, cu darul lui Dumnezeu, al celor bolnavi;

Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;

Bucură-te, al tinerilor preaînţelept povăţuitor;

Bucură-te, al bătrânilor întăritor;

Bucură-te, al orfanilor sprijinitor;

Bucură-te, al mamelor preaînţelept învăţător;

Bucură-te, al ostaşilor neclintită îmbărbătare;

Bucură-te, al curăţiei povăţuitorule;

Bucură-te, bucuria celor ce se pocăiesc;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 10 :

Mulţimile credincioşilor încredinţaţi fiind că Dumnezeu, prin tine va asculta rugăciunile lor, văzând împlinirea dorinţelor celor după Dumnezeu, împreună cu tine au cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 10 :

Binecuvântată ţi-a fost viaţa ta fiind fiu duhovnicesc al sfântului ierarh Leontie, apoi părinte duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Roşca, pentru care unele ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, bună rodire duhovnicească a Sfântului Leontie;

Bucură-te, credincios următor al nevoinţelor sale duhovniceşti;

Bucură-te, cel care împreună cu el în locuri sihăstreşti te-ai nevoit;

Bucură-te, că ai fost cu acesta un suflet toată viaţa ta;

Bucură-te, că şi după moartea sa, în rugăciune ai rămas nedespărţit de el;

Bucură-te, că ai odrăslit Bisericii pe ierarhul Grigorie;

Bucură-te, că tu pe acesta l-ai călăuzit pe calea smereniei şi a înţelepciunii după Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce la slujirea arhierească ai fost chemat;

Bucură-te, că de aceasta ai fugit socotindu-te cu totul nevrednic;

Bucură-te, că prin aceasta pildă de smerenie te-ai făcut;

Bucură-te, că prin asprele tale nevoinţe cu totul te-ai jertfit lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin rugăciunile şi învăţăturile tale ca şi un părinte ierarh ai povăţuit pe calea mântuirii pe toţi cei ce au venit la tine;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 11 :

Chipul tău zugrăvit alături de cel al ierarhului Grigorie, fiul tău duhovnicesc, arată iubirea şi cinstea cu care marele ierarh al Moldovei te-a înconjurat, precum şi tu purtare de grijă i-ai arătat, călăuzindu-l pe calea mântuirii şi învăţându-l să cânte pururea lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 11 :

Chipul tău zugrăvit în ceata sfinţilor curând după adormirea ta arată viaţa ta de sfinţenie cunoscută de întregul popor dreptcredincios, pentru care laude ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, părintele duhovnicesc al credincioşilor bucovineni;

Bucură-te, statornic ocrotitor al Bucovinei împreună cu Sf. Mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava;

Bucură-te, că din sfânta ta icoană ne priveşti şi ne binecuvântezi pe toţi cei ce intrăm în sfânta biserică;

Bucură-te, că şi după adormirea ta în Domnul, mulţimile credincioşilor au alergat la mormântul tău;

Bucură-te, că multă mângâiere şi întărire în dreapta credinţă ai împărtăşit cu darul lui Dumnezeu, din mormântul tău;

Bucură-te, că din mormântul tău căldura dragostei tale către Dumnezeu pururea o simţim;

Bucură-te, că dragostea ta de părinte o mărturiseşte piatra mormântului tău pusă de fiul tău cel duhovnicesc preaiubit, Ştefan cel Mare şi Sfânt;

Bucură-te, că lespedea de piatră a mormântului tău căldură tainică revarsă;

Bucură-te, că mormântul tău pururea a fost străjuit de lumina unui sfeşnic;

Bucură-te, că ceata călugărilor pe care i-ai păstorit pururea te-a cinstit ca un părinte şi sfânt;

Bucură-te, că şi acum ne povăţuieşti cu chipul tău smerit;

Bucură-te, cinstea şi podoaba credincioşilor;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 12 :

Prin chipul tău care străjuieşte deasupra uşii mânăstirii Voroneţului, ne binecuvântezi cu dragostea de părinte, povăţuindu-ne să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 12 :

Pururea ocrotitor al Bucovinei cunoscându-te noi toţi, din moşi strămoşi sfinte cuvioase părinte Daniil, laude ca acestea aducem ţie :

Bucură-te, că chipul tău de părinte în sufletele credincioşilor cu neştersele culori ale iubirii creştineşti s-a zugrăvit;

Bucură-te, că acest chip avându-l în suflet, credincioşii bucovineni în vremuri de restrişte cu el s-au mângâiat şi întărit;

Bucură-te, că amintirea nevoinţelor tale sihăstreşti poporul nostru dreptcredincios le păstrează şi le cinsteşte;

Bucură-te, chipul adevăratei vieţi călugăreşti;

Bucură-te, cel ce ai unit după Dumnezeu dragostea de ţară şi credinţa strămoşească;

Bucură-te, că credincioşii pururea au dorit să sărute sfintele tale moaşte;

Bucură-te, că acestea în mormânt fiind, izvor de multe tămăduiri s-au arătat celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine;

Bucură-te, că la Putna şi Voroneţ credincioşii pururea cu credinţă şi dragoste s-au îndreptat, căci tu acolo ai sihăstrit;

Bucură-te, că astăzi întregul popor te cinsteşte împreună cu Sfântul Leontie şi binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt;

Bucură-te, că aşezarea sfintelor tale moaşte în raclă cu negrăită bucurie în fiecare an o serbăm;

Bucură-te, că aceasta din voia lui Dumnezeu s-a făcut pentru folosul duhovnicesc al dreptcredincioşilor creştini;

Bucură-te, lauda cea mare a Bucovinei;

Bucură-te, buciumul care vesteşte frumuseţea nepieritoare a credinţei noastre strămoşeşti;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 13 :

O, preacuvioase sfinte părinte Daniil, lauda Bisericii Bucovinei, părintele nostru duhovnicesc al tuturor celor ce cu dreaptă credinţă cinstim pe Dumnezeu, izbăveşte de toată primejdia ţara noastră, mânăstirile şi bisericile cu podoabele lor sfinte şi ne învredniceşte să cântăm lui Dumnezeu, împreună cu tine : Aliluia !

Icos 1 :

Bucură-te, cinstea Bisericii noastre strămoşeşti;

Bucură-te, că din copilărie preaiubitor de rugăciune te-ai arătat;

Bucură-te, că pentru viaţa sihăstrească casa părintească ai părăsit-o;

Bucură-te, că viaţa sihăstrească a fost desfătarea ta;

Bucură-te, că pe Dumnezeu mai mult decât pe părinţi ai iubit;

Bucură-te, că pe aceştia în rugăciunile tale pururea i-ai avut;

Bucură-te, că tinereţile tale ca pe o jertfă preacurată lui Dumnezeu le-ai adus;

Bucură-te, chipul cel prea curat al smereniei;

Bucură-te, înflorirea virtuţilor sihăstreşti în trupul tău cel tineresc;

Bucură-te, a tinerilor pildă de înfrânare;

Bucură-te, lauda cea frumoasă a bătrânilor;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale în fapte bune ne întăreşti;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu !

Condac 1 :

Tot în această zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Sebastian şi Zoe soţia lui şi a celor împreună cu el : Tranchilin, Nicostrat, Claudiu, Castor, Tiburtie, Castul, Marcelin, şi Marcu.

+ 288.

Acestia au fost pe vremea imparatiei lui Diocletian si Maximian (284-305). Dintre toti, Sfantul Sebastian era unul din sfetnicii imparatiei. S-a nascut in Galia, dar a crescut la Milano, de unde se si tragea neamul sau. A cunoscut din copilarie, pe Hristos si, macar ca intrase in armata imparateasca si era comandant al ostasilor din Roma, in ascuns a ramas ucenic infocat al Domnului. Gandul lui era sa ajute ucenicilor sa marturiseasca credinta, la ceasul greu al chinurilor.

Asa a facut el mai intai cu cei doi frati Marcelin si Marcu. Ca, rabdand ei multa vreme la inchisoare, si pusi fiind la tot felul de chinuri, se hotarase sa li se taie capetele. Dar parintii lor, Tranchilin si Marcia, pagani fiind, aproape ca i-au induplecat pe ei, cu lacrimile lor, sa se lepede de credinta in Hristos. Acestea auzind, Sfantul Sebastian, prin cuvantul sau si prin puterea minunii ce s-a facut prin el atunci, ca a vindecat de mutenie pe Zoe, femeia lui Nicostrat, scriitorul imparatesc, fiind ea de sase ani muta, i-a intors pe toti sa stea cu barbatie in credinta, in fata chinurilor. Si s-au plecat a crede in Hristos, Nicostrat si femeia lui, Zoe. Si fericitul Sebastian ii invata ca datori sunt sa fie prieteni imparatilor, dar in ascuns, fiecare din ei sa fie crestini desavarsiti. Si s-au botezat atunci, prin Sfintii Policarp, preotul si prin fericitul Sebastian, ca la saizeci de ucenici, intre care Tranchilin si Marcia, parintii Sfintilor Marcelin si Marcu, Claudiu eparhul si copiii lui, Hromatie, eparhul Romei si fiul sau Tiburtie s.a.

Si era atunci episcop in Roma fericitul Gaius. Si se adunau crestinii, pentru Sfintele Taine, in casa lui Castul, dregator imparatesc, fiind si acesta crestin, in taina, impreuna cu cei ai casei sale. Si, fericitul Gaius, episcopul, a hirotonit diaconi pe fratii Marcelin si Marcu si pe Tranchilin tatal lor, l-a sfintit preot, iar pe fericitul Sebastian, ca unul ce purta haine ostasesti, l-a facut aparator al Bisericii.

Si, pornindu-se prigoana impotriva crestinilor, atunci au fost prinsi Nicostrat, Claudiu, Castor, Tiburtie, Castul si Zoe si in multe feluri chinuindu-i, si-au dat sufletul. Deci, si Tranchilin preotul a fost ucis cu pietre la mormantul Sfantului Pavel Apostolul, iar feciorii sai, diaconii Marcelin si Marcu, au murit spanzurati cu capul in jos si strapunsi de lanci. Iar fericitul Sebastian, fiind chemat de Diocletian si marturisind credinta in Hristos, din porunca imparatului a fost luat ca tinta si ostasii au tras cu sageti in tot trupul lui; si, fiind ei inca viu, i-au zdrobit trupul cu toiege si asa, taiat in bucati, si-a dat sufletul la Dumnezeu. Si se afla sfintele lui moaste in catacomba Sfantului Sebastian din Roma, pana in ziua de astazi.

Sursa : proloagele din 18 decembrie.

Tot în această zi, facem pomenirea celui între Sfinti Pãrintelui nostru Modest, arhiepiscopul Ierusalimului.

+ 634.

Acesta s-a nascut din parinti crestini numiti Eusebie si Teodula, in cetatea Sevastiei. Deci, fiind maica sa stearpa, li s-a dat lor ca fiu, prin rugaciunea parintilor lui, pe acest mare crestin, dupa patruzeci de ani, de la insotirea lor. Deci, dupa ce s-a nascut acesta, a fost parat tatal sau la Maximian ca este crestin. Si, fiind legat, a fost dus la inchisoare. Despre aceasta, fiind instiintata Teodula, femeia sa, s-a dus si ea la inchisoare, impreuna cu fiul ei. Iar acolo, in inchisoare aflandu-se, s-au rugat amandoi lui Dumnezeu si asa si-au dat sufletele lor in mainile Sfintilor Ingeri si asa s-au facut mucenici, dupa vointa si dorinta. Si aflandu-i pazitorii temnitei morti, iar pe copil viu, intre cei doi, luandu-l pe el, l-au dus la Maximian. Copilul era de cinci luni atunci. Iar Maximian, vazandu-l pe el curat si frumusel, l-a dat la unul din oamenii palatului, ca sa-l creasca cu osardie, spre a se face vrednic de slujba lui Zeus.

Deci, find crescut langa omul acesta, fericitul Modest a aflat ca parintii lui au murit la inchisoare pentru Hristos. Iar cand a ajuns varsta de treisprezece ani, atunci a aflat pe un crestin, de la care a invatat credinta si, cu tot sufletul, s-a apropiat si s-a lipit de ea. Se mahnea, insa, ca traia impreuna cu paganii. Si, odata, cand Maximian a poruncit ca tot poporul sa aduca jertfa zeilor, Sfantul s-a dus la mormantul parintilor sai si-i ruga pe ei sa fie eliberat din mainile paganilor si sa se invredniceasca de Sfantul Botez.

Deci, aflandu-l pe el un argintar, ce era din Atena, l-a luat si l-a dus in acest oras, unde l-a infatisat arhiereului. Si, acolo, invatand credinta mai cu dinadinsul, s-a si botezat. Iar cand se boteza Sfantul, s-a intamplat minune preaslavita, ca s-a vazut un stalp de foc pogorandu-se din cer si care-si avea reazemul pe capul celui ce se boteza. Acesta, dupa botez, numai cu rugaciunea si cu atingerea mainii, a vindecat pe fratele argintarului de o boala grea; asemenea, a vindecat si un indracit. Apoi, argintarul si femeia lui au murit si, in testamentul lor, a fost trecut, impreuna cu fiii lor, si Sfantul acesta, ca mostenitor al averii lor. El insa, daruind partea sa de mostenire fiilor argintarului, s-a dus in locurile cele mai adanci al pustiului si, acolo, petrecea viata sa pustniceste. Iar fiii argintarului, nerabdand din invidie sa vada pe Sfantul cinstit de catre toti, cand s-au dus la targ pentru negutatorie, au induplecat si pe Fericitul Modest sa mearga impreuna cu ei. Si, acolo ducandu-se, l-au vandut pe Sfantul, ca rob la un raucredincios, de la care a suferit multe necazuri, vreme de sapte ani. Insa, Sfantul, prin fierbinte si staruitoare rugaciune, a izbavit pe stapanul sau in inselaciunea relei credinte si l-a induplecat pe el ca sa creada si sa se boteze. Inca, patimind el de o grea boala, l-a facut si sanatos.

Iar, dupa ce a murit stapanul sau, s-a dus Sfantul la Ierusalim, ca sa se inchine purtatorului de viata Mormant si, de acolo, a plecat la muntele Sinaiului, unde, retragandu-se si numai la Dumnezeu cautand, multe minini a facut. Deci, murind atunci patriarhul Ierusalimului, din dumnezeiasca iconomie, a fost hirotonit patriarh al Ierusalimului, Sfantul Modest, avand el, atunci, cincizeci si noua de ani. Si facut inca multe minuni, arhiereu fiind. Asa, unui om din Ierusalim ii piereau vitele, pentru ca apa fantanii din care beau era otravita de un sarpe, prin lucrarea diavolului. Si Sfantul, mergand la acea fantana, si vitele pierite le-a inviat si pe sarpe l-a omorat, iar pe diavolul l-a facut sa se arate inaintea tuturor celor ce stau de fata. Si se jura diavolul, ca nu se va mai apropia vreodata de locul acela, unde ar fi chemat numele Sfantului Modest. Acest Sfant nu savarsea niciodata raul. Ca, iata, fiii argintarului, care l-au vandut pe el, s-au dus la Ierusalim, fara sa stie ei ca cel de ei vandut se afla acolo patriarh. Iar cel ce niciodata nu pomenea raul, Sfantul Modest, nu numai ca nu i-a pedepsit pe ei, pentur raul ce-i facusera, ci, dimpotriva, i-a primit cu dragoste, i-a gazduit cu osardie si le-a facut bine cu darnicie.

Dar, asa vietuind cu sfanta cuviinta, fericitul a trait nouazeci si sapte de ani, si a fost patriarh treizeci si opt, dupa care s-a mutat la vesnicele locasuri.

Sursa : proloagele din 18 decembrie.

Acatistul Sfantului Sfintit Mucenic Modest Arhiepiscopul Ierusalimului.

18 Decembrie.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1 :

Pe ierarhul si Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniti credinciosi la preacinstita lui pomenire, sa-l laudam cu dumnezeiesti cantari, ca fiind plin de dragoste de Dumnezeu si de toata faptura lui, s-a facut plin de darul tamaduiri a toata boala dobitoacelor celor necuvantatoare. Prin aceasta fiind noua oamenilor mare ajutor in scarbe si nevoile noastre, al celor ce-l rugam cu credinta si cu smerita multumire in cantam: Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Icosul 1 :

Din parinti bine credinciosi fiind nascut daruit lor de Dumnezeu la batranete prin rugaciune, ca pe Samuil cel de demult, Anei, lucru minunat care ne indemna pe noi credinciosii a lauda pe Dumnezeul minunilor, iar catre tine, Sfinte Modeste, a zice unele ca acestea :

Bucura-te, rod castigat prin rugaciune;

Bucura-te, odrasla luminoasa a familiei crestine;

Bucura-te, rod daruit de Dumnezeu;

Bucura-te, nastere de bucurie tatalui tau;

Bucura-te, veselia maicii tale Teodula;

Bucura-te, cel ales de Dumnezeu a fi pastor oilor Sale;

Bucura-te, fiu de parinti care cu mucenicii s-au numarat;

Bucura-te, odraslire crestina in cetatea Sevastiei;

Bucura-te, a bunilor tai parinti bucurie;

Bucura-te, cel Sfinti mai inainte de nastere;

Bucura-te, ca te-ai facut locas Duhului Sfant;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 2 :

Numai cateva luni aveai, cand tatal tau, Eusebie, a fost parat, ca este crestin, lui Maximiam imparatul roman si pagan de atunci, care a poruncit indata sa fie legat si aruncat in temnita. Si asa parintele tau a inceput la batranete a patimi pentru Hristos, caruia ii cantam : Aliluia !

Icosul 2 :

Umplandu-se de ravna iubitoare de Hristos, si mama ta, Teodula, n-a vrut sa ramana despartita de nevointa tatalui tau. De aceea te-a luat in brate si a mers la dansul in inchisoare, unde a fost oprita si ea. Si acolo impreuna rugandu-se si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, iar tu, Sfinte Modeste, ai fost gasit de paznicii inchisorii, viu, langa trupurile reci ale parintilor mucenici, gangurind, prunc nevinovat, orfan si lipsit de ajutorul parintesc de la 5 luni. Gandind la o priveliste trista ca aceasta, nu ne pricepem ce vom zice decat unele ca acestea :

Bucura-te, nastere a celor cu rod insutit;

Bucura-te, fiu de neam blagoslovit;

Bucura-te, cel plin de dorul Duhului;

Bucura-te, cel pastrat viu ca sa slujesti Domnului;

Bucura-te, ca din fasa ai urmat lui Hristos;

Bucura-te, ca de mic crucea Lui ai luat;

Bucura-te, cel ales a fi placut Domnului;

Bucura-te, ca o data cu viata ai inceput a patimi pentru Domnul;

Bucura-te, ca fiind despartit, prin moarte, de parintii tai, Domnul te-a luat;

Bucura-te, ca ai ramas in grija Celui ce te-a dat;

Bucura-te, ca pentru numele lui Hristos, n-ai avut cand striga numele parintilor tai;

Bucura-te, ca pentru Hristos n-ai avut vreme de a-i cunoaste pe ei;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 3 :

Auzind imparatul de moartea parintilor tai, a poruncit pazitorilor inchisorii sa te aduca la el si, vazandu-te prunc frumos, te-a dat spre crestere unui sfetnic imparatesc, cu gandul sa te faca slujitor zeului cel mincinos la care se inchina el; insa tu ajungand la varsta de 12 ani si afland ca parintii tai au murit in inchisoare, pentru ca erau crestini, ai voit sa stii ce este crestinatatea si ai aflat taina aceasta tot de la un crestin. Asa ai urat paganatatea si ai iubit crestinatatea cantand Dumnezeului cel Adevarat : Aliluia !

Icosul 3 :

Afland cat de mare si mai presus de toate este credinta crestina, ai inceput a te gandi cum sa iesi dintre pagani si afland prilej bun, ai fugit la mormantul parintilor tai, rugandu-te lor cu lacrimi, sa te scoata cu rugaciunile lor, cele catre Dumnezeu, din adunarea necredinciosilor invrednicindu-te luminarii cu Sfantul Botez. Fericim buna intelegere si ravna ta cea din tanara varsta si laudam pe Dumnezeu, Cel ce ti le-a daruit, iar tie iti graim unele ca acestea :

Bucura-te, inteleptitule de Dumnezeu;

Bucura-te, ca ai cunoscut pe facatorul tau;

Bucura-te, ca ai crescut ca un trandafir intre spini;

Bucura-te, ca de inchinarea la idoli ai fugit;

Bucura-te, ca inchinarea cea adevarata ai iubit;

Bucura-te, ca la parintii tai mucenici, cu rugaciune ai alergat;

Bucura-te, ca ei de inchinaciunea idoleasca te-au scapat;

Bucura-te, ca te-ai facut vas curat, plin de darul Duhului;

Bucura-te, bun alergator pe urmele Domnului;

Bucura-te, cel ce ai ales calea cea mai buna;

Bucura-te, inteleptule, iubitor de lumina;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 4 :

Cand ai iesit din curtea imparateasca nu te-ai intors inapoi, caci din purtarea de grija a lui Dumnezeu, te-ai intalnit cu un crestin argintar, care afland dorinta ta, te-a adus si te-a dat Arhiereului crestinesc din Atena, ca sa te invete credinta crestina si sa te lumineze cu Sfantul Botez pe care si primindu-l, cu mare bucurie ai cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 4 :

Cand ai primit Sfantul Botez, Modeste, un stalp de foc din cer s-a vazut peste capul tau, umplandu-te de darul facerii de minuni; caci indata numai cu atingerea mainii, ai vindecat pe fratele argintarului, de o boala foarte cumplita, asemenea si pe un om indracit. Pentru aceasta ne minunam de vrednicia ta, primitorule de daruri mari de la Dumnezeu si graim catre tine asa :

Bucura-te, luminatule cu Sfantul Botez;

Bucura-te, ca Sfantul Duh te-a luminat cu a Sa umbrire;

Bucura-te, ca ai primit darul Duhului Sfant;

Bucura-te, ca indata ai inceput a vindeca boli si neputinte;

Bucura-te, frumosule la suflet si luminat;

Bucura-te, vas curat si prealuminat;

Bucura-te, ca indata ai inceput a da darul pe care de la Dumnezeu l-ai primit;

Bucura-te, ca Dumnezeu s-a preamarit prin tine;

Bucura-te, ca ai vindecat pe cel chinuit de boala grea;

Bucura-te, ca ai izgonit duhul cel rau din cel indracit;

Bucura-te, cel plin de dar dumnezeiesc;

Bucura-te, grabnic ajutator al celor ce patimesc;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 5 :

Pentru credinciosia ta, argintarul acela, te-a facut mostenitor averii sale, la fel cu fii sai, prin testament; insa aceia s-au umplut de zavistie si te-au vandut ca pe un rob, unui necredincios de la care, timp de sapte ani, multe necazuri ai patimit. Insa tu, prin rabdare si rugaciune neincetata catre Dumnezeu, l-ai adus la credinta scapandu-l de foametea cea sufleteasca, ca si oarecand Iosif pe fratii sai de foametea cea trupeasca, caci s-a botezat, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 5 :

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, prin neincetata rugaciune, ai adus la mantuire sufletul necredinciosului, caci darul Duhului sfant era cu tine. Roaga-te, Sfinte Modeste, si pentru noi, cei ce suntem necajiti de ispitele si de vrajmasia duhurilor rautatii; fa rugaciune cu dinadinsul pentru usurarea noastra din nevoi, ca sa strigam din adancul inimii catre tine :

Bucura-te, invatator de tainele credintei;

Bucura-te, luminarea celor din adancul necunostintei;

Bucura-te, indreptare celor rataciti;

Bucura-te, lauda celor prin tine mantuiti;

Bucura-te, locasul luminii celei Dumnezeiesti;

Bucura-te, indrumator in cele duhovnicesti;

Bucura-te, grabnic ajutator al celor asupriti;

Bucura-te, risipitor intristarii de la cei ce te cheama in ajutorul lor;

Bucura-te, si a noastra nadejde de scapare;

Bucura-te, cel in durerile noastre alinare;

Bucura-te, implinitorul dorintelor celor bune a fiecarui om, care la tine alearga;

Bucura-te, scapare din nevoi a celor ce cu credinta se roaga;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 6 :

Dupa trecerea din viata aceasta a stapanului tau, devenit, prin truda si darul lui Dumnezeu, fiu duhovnicesc, ai mers la Ierusalim ca sa te inchini Sfintelor locuri si apoi te-ai retras in Muntele Sinaiului, unde ai facut multe minuni, mai ales tamaduind dobitoacele; ca ai primit de la Dumnezeu mai mult acest dar, pentru ca in tinerete pastor de dobitoace fiind, catre ele milostiv te-ai aratat intelegand durerile lor. Deci, petrecand in preajma necuvantatoarelor fapturi ale Ziditorului a toate, te minunai de lucrurile Lui, cantand : Aliluia !

Icosul 6 :

Urmand Domnului in bunatate, ai dorit a veni in ajutor oamenilor; de aceea ai cerut de la Dumnezeu darul vindecarii de boli la animalele de care ei se folosesc in viata cea de toate zilele, mai ales a acelora care cu credinta te cheama in ajutor. Deci, ajuta-ne si noua, Sfinte Modeste, dand sanatate vitelor noastre, caci nu vom tacea vestind tuturor minunile tale si catre tine vom grai asa :

Bucura-te, a lui Dumnezeu placut;

Bucura-te, a lui Hristos iubitule;

Bucura-te, ca poti ajuta celor ce te cheama pe tine;

Bucura-te, mangaiere celor ce te cinstesc pe tine;

Bucura-te, cel ce incetezi bolile cu rugaciunile tale;

Bucura-te, cel ce potolesti febra cea de trupuri stricatoare;

Bucura-te, ca prin tine dobandim ajutorintele cerute;

Bucura-te, ca ne poti cere noua de la Dumnezeu si bunatatile cele nevazute;

Bucura-te, cel plin de milostivire si de bunatate;

Bucura-te, ca pentru tine ne da Dumnezeu noua si vitelor noastre sanatate;

Bucura-te, cel daruit de Dumnezeu cu dar de a izgoni mahnirea din popor;

Bucura-te, mare rugator pentru noi catre Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 7 :

Nu ai stat mult in linistea muntelui, Sfinte, caci trecand din viata aceasta in cea vesnica Patriarhul Ierusalimului, Platon, ai fost ales tu – cu minune – in scaunul vaduvit; pentru ca inaintea ta s-au deschis usile bisericii cand te-ai rugat, iar credinciosii au dat slava lui Dumnezeu, cantand : Aliluia !

Icosul 7 :

Povatuiti fiind de Dumnezeiescul dar, ai mers in biserica, in timpul cand cetatenii Ierusalimului isi cautau pastor duhovnicesc. Si cand au vazut ca tu, Sfinte, ai deschis usile bisericii cu rugaciunea, indata te-au ales pastor al lor, ca pe un vrednic de slujire arhiereasca, si bucurandu-se de buna aflare, cu un glas lauda pe Dumnezeu, iar catre tine, Sfinte, graiau unele ca acestea :

Bucura-te, cel daruit noua de Dumnezeu;

Bucura-te, bunul nostru pastor si arhiereu;

Bucura-te, cel trimis de sus sa ne pastoresti;

Bucura-te, bucuria fiilor tai duhovnicesti;

Bucura-te, lauda si cinstea ierarhilor;

Bucura-te, luminarea crestinilor;

Bucura-te, sfesnic in biserica luminos;

Bucura-te, aducerea celor rataciti la Hristos;

Bucura-te, talcuire dreapta a scripturilor Sfinte;

Bucura-te, buna pazire a dogmelor celor drepte;

Bucura-te, luminat ierarh al Sionului;

Bucura-te, mare placut al Domnului;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 8 :

Locuitorii Ierusalimului cei binecredinciosi, vazand minunile ce le faceai si ajutorul cel grabnic ce dobandeau prin mijlocirea ta, se minunau si laudau pe Dumnezeu, cantand : Aliluia !

Icosul 8 :

Intre cetatenii Ierusalimului erau si necredinciosi care cereau dovezi, voind a sti cu a cui putere faci minuni, si unii indrazneau a zice ca nu cu puterea lui Dumnezeu le faci; iar tu, Sfinte, le-ai implinit dorinta caci in fata lor si a mult popor – chemand numele Domnului – ai omorat un balaur mare. Atunci ei au crezut ca esti mare placut al lui Dumnezeu si cu puterile Lui faci minunile si impreuna cu cei credinciosi te laudau zicand :

Bucura-te, intarirea in credinta a celor rataciti;

Bucura-te, bucuria si lauda celor mantuiti;

Bucura-te, stalp al dreptei credinte bine intarit si neclintit;

Bucura-te, ca prin mari minuni dreapta credinta ai intarit;

Bucura-te, ca ai fost aratat oamenilor de catre Duhul Sfant;

Bucura-te, ca de Duhul Sfant ai fost ales si Sfintit;

Bucura-te, cel uns cu undelemn al bucuriei;

Bucura-te, cel primitor de darul tamaduirii;

Bucura-te, ca prin credinta tare si fapte minunate te-ai facut lumii aratat;

Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a dat dar de tamaduiri si te-a inaltat;

Bucura-te, bucuria celor ce te au parinte;

Bucura-te, rugator fierbinte si pentru noi catre Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 9 :

Ajungand vestea minunilor tale, pe care le faceai, tamaduind dobitoacele si mai ales omorarea balaurului, pana la imparatul, acela mai intai s-a mirat, dar mai pe urma socotind caci prin farmece faci acestea, pentru ca era necredincios, a trimis sa te aduca inaintea lui la intrebare. Si inca pe drum mergand, in fata ostasilor ai tamaduit boii unui preot, care pentru tine a preamarit pe Dumnezeu, cantand : Aliluia !

Icosul 9 :

Imparatul cel necredincios pentru ca nu se pricepea cu ce putere faci mereu intrebandu-te, zicea ca inseli oamenii; insa credinciosii stiind ca le faci cu puterea lui Hristos, iti ziceau in taina unele ca acestea :

Bucura-te, ca ai inceput a-ti aduce sufletul ca pe o mireasa lui Iisus;

Bucura-te, ca prin aceasta ne intaresti si pe noi, in credinta cea in Hristos;

Bucura-te, cel plin de dragoste dumnezeiasca;

Bucura-te, cel ce mergi sa inmultesti cetele mucenicilor;

Bucura-te, cel ce bucuri in calea ta cetele ingerilor;

Bucura-te, cel ce ne intaresti pe noi credinciosii care laudam nevointele tale;

Bucura-te, mustrarea necrdinciosilor care nu pricep faptele si cugetele tale;

Bucura-te, ca pe tiranul imparat il rusinezi cu vorba ta;

Bucura-te, ca noi credinciosii ne bucuram de indrazneala ta;

Bucura-te, ca ai fost chemat sa marturisesti adevarul inaintea oamenilor;

Bucura-te, ca prin aceasta marturie esti mare in Imparatia Cerurilor;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 10 :

Stand inaintea necredinciosului imparat si raspunzandu-i, l-ai mustrat pentru orbirea lui sufleteasca in care se afla; iar el, maniindu-se, a poruncit ostasilor sa te lege de niste asine salbatice, care fugind, sa te tarasca si sa te omoare; insa tu, Sfinte, numai atingandu-te de ele, te-ai dezlegat si ai cantat cu mare glas lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 10 :

A doua oara legandu-te slujitorii de asine, le sileau sa mearga; si intalnind un om ai inceput a te ruga sa-i dai inmultirea vitelor sale. Deci milostivindu-te spre el, Sfinte, ai oprit asinele si ai binecuvantat turma lui sa aiba rod indoit, iar el castigandu-si cele cerute, s-a dus bucurandu-se. Si cei ce au vazut cele facute de tine, iti graiau :

Bucura-te, mangaierea noastra si ajutorul nostru;

Bucura-te, visteria facerii de bine;

Bucura-te, comoara plina de milostivire;

Bucura-te, ca si in munci fiind, de altii te ingrijesti;

Bucura-te, ca poti cu rugaciunea, turmele lor sa inmultesti;

Bucura-te, ca acum toti te stiu ca grabnic ajutator;

Bucura-te, a celor ce se ostenesc intaritor;

Bucura-te, mangaietorul saracilor;

Bucura-te, bun chivernisitor al vaduvelor;

Bucura-te, daruitor de bucurii orfanilor;

Bucura-te, inzestratorul fecioarelor;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 11 :

Vazand imparatul muncitor, ca nimic n-a sporit asupra ta, cu asinele, pentru ca ele fiind dezlegate de tine, cu puterea lui Dumnezeu, s-au intors de unde au plecat, a poruncit sa fii muncit cu alte munci cumplite, de catre slujitori, care ti-au batut piroane si te-au silit sa mergi pe tepusi de fier puse pe pamant, te-au batut cu pietre, apoi te-au pus intr-un vas de arama cu plumb fierbinte; insa tu, sfinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, din toate acestea ai iesit nevatamat, cantand : Aliluia !

Icosul 11 :

Neputand tiranul sa te biruiasca, nici cu muncile acelea, a poruncit sa ti se taie capul; iar tu, Sfinte, auzind de acea hotarare, te-ai bucurat mult si cu veselie mare ai mers la locul randuit de taiere, unde iarasi te-ai rugat Domnului, ca sa-ti daruiasca darul cel dat mai inainte, al tamaduirii dobitoacelor, tuturor acelora care vor cinsti mucenicia ta cea pentru Hristos; iar noi dupa puterea priceperii noastre, ne straduim a-ti aduce laude ca acestea :

Bucura-te, Sfintite Modeste, mare facator de minuni;

Bucura-te, ca totdeauna sunt primite de Domnul Sfintele tale rugaciuni;

Bucura-te, cel ce ai fost chemat, de la turmele dobitoacelor, la pastorirea oilor celor cuvantatoare din Ierusalim;

Bucura-te, ca esti parinte al nostru, care cu credinta cinstim pomenirea ta;

Bucura-te, ca atat de mult ai iubit oamenii, ca ai cerut de la Dumnezeu dar, ca sa-i poti ajuta in nevoi;

Bucura-te, ca avand dragoste de frati, ai iubit pe Hristos, Care S-a jertfit pentru noi;

Bucura-te, ca pentru Hristos, piroane ascutite in picioarele tale ai suferit;

Bucura-te, ca pentru Hristos, ti s-a turnat pe trup smoala si plumb topit;

Bucura-te, ca si alte munci pentru Dansul ai rabdat;

Bucura-te, ca darul lui Hristos, din toate acelea te-a scos nevatamat;

Bucura-te, ca pentru Hristos, la urma de toate capul ti s-a taiat;

Bucura-te, ca asa cu cununa muceniceasca te-ai incununat;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 12 :

Am auzit, Sfinte, in ce fel ti-ai petrecut viata pe pamant, de minunile si de ajutorul cel dat credinciosilor; ba unii din noi am si primit ajutorul tau de multe ori, cand te-am chemat. De aceea, acum cu credinta si cu smerenie te rugam sa fim izbaviti de orice necaz, primejdie, sau boala ce ar veni asupra dobitoacelor noastre, pentru pacatele noastre, sau din rautatea diavolului, ca fiind paziti de orice rau, cu rugaciunile tale, sa preamarim pe Dumnezeu, cantand : Aliluia !

Icosul 12 :

Minunandu-ne de minunile multe pe care le-ai facut si pe care si acum le faci cu cei care te roaga cu credinta, preamarim pe Dumnezeu cel ce ti-a dat asemenea dar, Sfintite Modeste; ajuta-ne noua acum, ca sa-ti strigam tie :

Bucura-te, parintele nostru, al celor ce cu credinta alergam la tine;

Bucura-te, cel ce ne umpli pe noi de facerile tale de bine;

Bucura-te, cel ce ai luat dar si in dar ne dai noua, cu milostivire;

Bucura-te, ca tu ai castigat multa indrazneala catre Dumnezeu;

Bucura-te, ca Dumnezeu iti asculta rugaciunea ce o faci pentru noi;

Bucura-te, ca pentru solirea ta, indata ne scoate din nevoi;

Bucura-te, ca toti alergam la folosinta ta, ca la un liman de liniste;

Bucura-te, ca tu ne poti scapa dobitoacele noastre de boli si de a vrajmasului ispite;

Bucura-te, ca numai cat te numim si dobandim izbavire de tot raul;

Bucura-te, ca numele tau este infricosator duhurilor celor rele;

Bucura-te, grabnic izbavitor din primejdii, celor ce cu credinta ti se roaga;

Bucura-te, cel ce intampini cu alinare pe cei ce alearga la folosinta ta;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Condacul 13 :

O, Preasfintite Modeste, primeste acum de la noi, smeritele noastre rugaciuni si laude, pe care ti le aducem astazi in cinstea sfarsitului mucenicesc, pe care l-ai primit pentru marturisirea credintei in Hristos, si cere pentru noi, de la Dumnezeu, iertare de greseli si izbavirea de toata primejdia, de boli si de tot raul ce vine asupra noastra, pentru pacatele noastre, ca fiind izbaviti cu rugaciunile tale, sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul 1 :

Bucura-te, rod castigat prin rugaciune;

Bucura-te, odrasla luminoasa a familiei crestine;

Bucura-te, rod daruit de Dumnezeu;

Bucura-te, nastere de bucurie tatalui tau;

Bucura-te, veselia maicii tale Teodula;

Bucura-te, cel ales de Dumnezeu a fi pastor oilor Sale;

Bucura-te, fiu de parinti care cu mucenicii s-au numarat;

Bucura-te, odraslire crestina in cetatea Sevastiei;

Bucura-te, a bunilor tai parinti bucurie;

Bucura-te, cel Sfinti mai inainte de nastere;

Bucura-te, ca te-ai facut locas Duhului Sfant;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Si Condacul 1 :

Pe ierarhul si Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniti credinciosi la preacinstita lui pomenire, sa-l laudam cu dumnezeiesti cantari, ca fiind plin de dragoste de Dumnezeu si de toata faptura lui, s-a facut plin de darul tamaduiri a toata boala dobitoacelor celor necuvantatoare. Prin aceasta fiind noua oamenilor mare ajutor in scarbe si nevoile noastre, al celor ce-l rugam cu credinta si cu smerita multumire in cantam : Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor !

Rugaciunea Sfantului Modest,

care se zice pentru animale.

Doamne Iisuse Hristoase, Ziditorul lumii, invredniceste-ne pe noi Imparatiei Tale, ca numai pe Tine singur, Stapane, Te-a dorit sufletul meu si pentru Numele Tau n-am socotit moartea si muncile. Deci, iubitorule de oameni, sa nu ma judeci pe mine nevrednic bunatatilor tale, ci auzi-ma pe mine robul Tau si primeste aceasta rugaciune a mea, si care va chema numele meu si va savarsi pomenirea mea, a smeritului, fii lui ajutor, Doamne, si nu-l parasi pe el, ci umple-l pe el de tot binele, si daruieste-i milele Tale cele bogate. Si cine va citi mucenicia nevointelor mele, blagosloveste-l pe el, Doamne, si toata averea lui, si departeaza si goneste pentru numele robului Tau, Modest, de la toate dobitoacele lui, toata vatamarea si boala. Asa, Stapane, cauta din Sfant lacasul Tau spre rugaciunea mea, si binecuvanteaza si inmulteste dobitoacele lui, si goneste pentru numele robului Tau, Modest, de la toate dobitoacele lui, toata vatamarea si boala. Asa, Stapane, cauta din Sfant lacasul Tau, spre rugaciunea mea, si binecuvanteaza si inmulteste dobitoacele lui, precum ai binecuvantat si ai inmultit turmele lui Avraam, ale lui Isaac si ale lui Iacob si ale tuturor celor ce au slujit Tie. Ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin !

Alta rugaciune ce se zice la toata boala luptatoare de moarte si vatamare a boilor, a cailor, a asinilor, a mularilor, a oilor, a caprelor, a albinelor si a celorlalte dobitoace.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu Cel milostiv si preabun. Cei ce ai facut intru intelepciune toata faptura cea inteleasa si simtita. Cel ce versi indurarile tale peste toate cele facute de Tine. Cel ce cu pronia Ta cea preabuna, toate mai inainte ie randuiesti si porti grija tuturor fapturilor Tale, celor materialnice si nematerialnice, cuvantatoare, si necuvantatoare, insufletite si neinsufletite, de la cele mai intai pana la cele mai de pe urma. Caci nimic nu este neprevazut, nici fara purtarea de grija cea de la Tine, Facatorul si Purtatorul de grija a toate. Ca tu esti Cel ce deschizi mana Ta si umpli pe tot cel viu de bunavointa. Tu esti Cel ce rasari iarba dobitoacelor si pasune dandu-le spre slujba oamenilor. Tu esti Cel ce de demult ai pazit turmele dobitoacelor lui Israel, mai presus de rana cea purtatoare de moarte a dobitoacelor intai-nascute ai egiptenilor. Tu esti Care, prin iconomia intruparii Tale ai surpat pe ce! ce avea stapanirea mortii, adica pe diavolul, si prin moartea Ta ai omorat moartea. Tu esti Care, si prin mine nevrednicul robul Tau, ai omorat pe sarpele, cel ce cu veninul sau a stricat izvorul apei. Iar pe dobitoacele cele ce bause dintr-insul si murise, le-ai inviat cu puterea Ta cea facatoare de viata. Si pe diavolul cel ce impreuna a lucrat cu acesta, l-ai silit a se face aratat, jurandu-se ca nici o data nu va indrazni a se inapoia, unde se va chema smeritul meu nume. Tie ma rog, Stapane prea-bunule si Facatorule a toate, si pe Tine Te chem, Cel ce esti pricina a toata viata, asculta aceasta rugaciune a mea si goneste toata boala cea purtatoare de moarte si vatamatoare, de la boii, caii, asinii, mularii, oile, caprele, albinele si toate celelalte dobitoace ce sunt spre trebuinta vietii robilor Tai (numele) a celor ce Te chema pe Tine, Datatorul tuturor bunatatilor, in numele meu. Si da, Doamne, tuturor celor ce savarsesc pomenirea mea si cu credinta alearga la moastele mele, pace statornica, inmultire dobitoacelor, imbelsugare de grau, vin si untdelemn. Si peste toate, lasarea pacatelor, sanatatea trupurilor si sufletelor vesnica mantuire. Asa, Doamne, Iisuse Hristoase, cu obisnuita Ta milostivire plecandu-te, indura-Te asupra dobitoacelor acestora ce patimesc, secerandu-se de secera mortii. Si care neavand cuvant, numai prin mugete si prin tanguitoare glasuri fara de graiuri, cu jale isi arata patimirea si durerea lor, incat si pe cei cuvantatori ii pleaca spre impreuna-patimirea cu ele. Daca “ dreptul se indura spre sufletul dobitoacelor sale ”, dupa cum este scris, cum nu Te vei indura Tu asupra lor, Cel ce esti Facatorul si purtatorul lor de grija. Caci Tu, preamilostive, Care si de dobitoacele cele din corabie Ti-ai adus aminte, bizuindu-ne pe bunatatea si indurarea Ta, milostiveste-Te ca prin buna-petrecerea si inmultirea boilor si a celorlalte dobitoace, cate au patru picioare, sa se lucreze pamantul, iar rodurile sa creasca. Si robii Tai, cei ce cheama numele Tau, cu imbelsugare sa stranga rodurile tarinilor sale, ca din aceasta, toata buna indestulare avand, sa prisoseasca spre tot lucrul bun. Si sa Te slaveasca pe Tine, datatorul a tot binele, cinstindu-ma si pe mine, robul Tau, si fierbintele rugator al Imparatiei Tale celei atottiitoare.

Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte, si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tot în această zi, cuvânt din Pandoc, despre buna grãire.

Cuvintele cele bune, din comoara cea buna a inimii ies. Iar daca cineva nu-si va curati inima sa de cuvintele cele rele, acela nu poate sa graiasca bine de la sine. Ca, macar ca i se pare lui a grai ascultatorilor, cuvintele lui nu sunt primite, ci lepadate, fiindca nu au darul Sfantului Duh. Deci, cel ce vrea ca sa foloseasca cuiva prin cuvinte, sa ceara mai intai, de la Dumnezeu binecuvantare spre deschiderea gurii sale, precum si Isaia graieste: "Domnul mi-a dat mie limba si invatatura ca, adica, sa stiu vremea cand se cade a grai cuvantul." Si zice: "Ascultati-ma pe mine, ca sa vieze intru bunatati sufletul vostru." Iar la Pilde zice: "Faguri de miere sunt cuvintele cele bune, iar dulceata lor este vindecarea sufletului. Si cel ce le-a cunoscut pe ele, cu lucrul este aflator de bunatati si va iubi gurile celor ce graiesc cuvinte bune. Ca buzele cele dulci acopar inima cea mahnita."

Si iarasi a zis: "Cuvantul cel aspru desteapta manie, iar limba celor intelepti invata cele bune." Si iarasi: "Din gura dreptilor picura intelepciune, iar gura celor smeriti invata a multumi." Si iarasi: "Din roada buzelor, sufletul omului se va satura de bunatati si, dupa cuvantul gurii lui, i se va rasplati. Pentru ca buzele cele adevarate indulcesc marturia si, cei ce vor sa fie in pace, se vor veseli." Iar David zice: "Raspuns-a inima mea cuvant bun". Si tot el: "Domnul va da cuvant celor ce binevestesc cu putere multa." Si iarasi: "Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta." Inca scrie si Pavel, zicand: "Cuvantul vostru totdeauna sa fie cu dar, dres cu sare, ca sa stiti cum se cade, fiecare din noi sa raspundem". Si catre romani zice: "Am dorit sa va vad pe voi, ca sa va dau voua oarecare daruire duhovniceasca, ca sa va intariti voi si ca sa va mangaiati cu credinta cea impreuna cu noi". Si iarasi: "Rogu-va, dar, pe fiecare din voi, mangaindu-va, cu vrednicie sa umblati inaintea lui Dumnezeu." Iar cele ce i se pare ca a luat darul invataturii, sa vorbeasca, dar cu smerita intelepciune. Ca, zidindu-i pe altii, pe sine sa nu se osandeasca, adica, precum ca cel ce a ascuns talantul. Iar cel ce nu a luat un dar ca acesta de la Dumnezeu, sa taca, deci, si sa nu scoata cuvant desert din inima sa, ca sa nu auda vreodata acest cuvant: "Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce propovaduiesti poruncile Mele si porti legea Mea in gura ta, ca tu urasti asezamantul Meu si cuvintele Mele le nesocotesti." Ca omul ce bun, a zis Domnul, din comoara cea buna a inimii sale (adica din Duhul Sfant) scoate cele bune. Intru Iisus Hristos Domnul nostru, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

Sursa : proloagele din 18 decembrie.

Vietile Sfintilor – Audio : Sursa : audio vezi aici.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor Patermutie, Coprie şi Alexandru, pustnici in Egipt.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Eviot.

Tot în această zi, facem pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Flor, episcopul Aminsului.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor Mucenici Foca şi Ermil, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor Mucenici Zaheu diaconul şi Alfie citeţul, care au pătimit în Cezareea.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfintei şi făcătoarei de minuni Sofia.

Tot în această zi, facem pomenirea sfinţirii cinstitei biserici a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Halcopratia.

Tot în această zi, facem pomenirea Cuviosului părintelui nostru Mihail Sincelul, mărturisitorul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.