Cugetari : „ Se cuvine monahului / crestinului să se teamă de Domnul precum un rob şi să-L iubească pe El precum un fiu. ” . Evagrie Ponticul.

În această zi a paisprezecea, facem pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru Martin Marturisitorul, papă al Romei.

Sfantul Martin a trait pe vremea imparatului Constantin, nepotul lui Iraclie imparatul, si era din Toscana Italiei. Deci, stralucind intre clericii din vremea sa, dupa sfarsitul fericitului papa Teodor, a luat el scaunul Bisericii din Roma. Era vremea cand imparatii din Constantinopol mai stapaneau inca Roma cea veche, dar, mai ales, era vremea cand se raspandea in tot Rasaritul erezia monotelitilor, adica erezia acelora care marturiseau ca este numai o singura voie in Hristos Domnul nostru, impotriva dreptei credinte, care invata ca in Domnul nostru, Dumnezeu intrupat fiind El, sunt doua firi si doua vointe, firea si vointa Lui de Dumnezeu si firea si vointa lui de om, fiecare avandu-si voia ei deosebita, dar amandoua aceste puteri fiind puse in slujba unei singure persoane, Hristos Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care a lucrat El mantuirea noastra.

Trecand de partea ereticilor, imparatul din Constantinopol, a sens o epistola, prin care indemna toata crestinatatea sa imbratiseze mincinoasa invatatura. Si o astfel de scrisoare a fost trimisa si Sfantului Martin din Roma, dorind imparatul ca si noul papa sa intareasca aceasta erezie. Deci, fericitul Martin, cu sfatul Sfantului Maxim Marturisitoiul, care in aceea vreme se afla la Roma, a adunat un sinod (649), chemand pe cei 1O5 episcopi ai Apusului si, punand inaintea lor ratacirea monotelita si scrisoarea imparateasca, numita Tipos, le-a osandit pe amandoua, ca fiind niste erezii, indemnand pe credinciosii din toata lumea sa ramana in dreapta credinta.

In mania sa, imparatul a trimis la Roma pe capetenia ostirilor sale, Olimpiu, ca sa prinda pe Martin si sa-l aduca in fata judecatii, la scaunul imparatesc din Constantinopol. Dar Olimpiu nu a izbutit si atunci imparatul a trimis pe Teodor Caliopi, o alta capetenie de oaste, care, cu toata impotrivirea credinciosilor, a smuls pe sfantul papa din Roma, in ziua de 18 iunie 653, l-a urcat intr-o corabie si, dupa trei luni de calatorie pe mare, a ajuns in insula Naxos din Ciclade, unde a trait un an de mari lipsuri, suferinte si batjocuri. Ajuns la Constantinopol la 17 septembrie 654 si acolo a fost aruncat in temnita. Fiind judecat si despuiat de semnele demnitatii sale, a fost condamnat si purtat in lanturi pe ulitele cetatii. Intre timp, Pavel, patriarhul Constantinopolului imbolnavindu-se si mustrat fiind de constiinta pentru invoirea sa cu erezia monotelita, a rugat pe imparat, inainte de a muri, sa inceteze batjocura impotriva acestui pastor neinduplecat, papa Martin. Dar acesta a fost, totusi tinut inca un an in temnita si in cele din urma a fost surghiunit in Cherson.

Cu trupul istovit de suferinte si cu suflelul intristat de faradelegile pamantului, Sfantul Martin si-a dat sufletul, ca un marturisilor al dreptei credinte, la 16 septembrie 655. Moastele lui s-au adus, din Cherson, la Roma, in acelasi an.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 14 Aprilie.

Cântare de laudă la Sfântul Martin
Aşa grăieşte în Senat
Sfântul Papă Martin :

“ Zdrobească-se trupul meu, ardă-se.
Cu bucurie orice schingiuire primesc-
Dar Credinţa mea nu o voi abjura nicicând.
Mântuitorul nostru în al său trup
Dumnezeu a fost, şi Om.
Două naturi şi două voinţe deci El a avut,
De Dumnezeu, şi de Om.
Acestea două însă, într-o Singură Persoană,
Naturile amândouă,
Şi ambele voinţe.
Aceasta este Credinţa ce de la Părinţi am moştenit-o.
Pentru ea mulţi viaţa şi-au dat.
Pentru ea viaţa mi-o dau şi eu, cel mai mic dintre toţi,
Robul Domnului meu, şi între păcătoşi, întâiul.”
Astfel Papa Martin
Credinţa Ortodoxă neclintit
Înaintea tuturor mărturisi,
Şi în faţa ereticilor
Grăind adevărul.
Măreţ este omul ce se teme de Domnul !
Înaintea celor mărunţi el stă ca un munte.

Sinaxarul zilei. – Audio, vezi aici.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenite Tomaida, care a patimit pentru curatie.

Sfanta Tomaida s-a nascut in Alexandria, din parinti binecredinciosi, care au crescut-o in invatatura cartii si in bune obiceiuri. Iar cand a ajuns in varsta de cinsprezece ani, parinti au maritat-o cu legiuita nunta, dupa un tanar crestin. Si vietuia Tomaida, cea tanara in casa barbalului ei cu cinste, avand lauda pentru intreaga intelepciune, pentru blandete, pentru nerautate si pentru celelalte bune obiceiuri ale sale. Si vietuia intru aceeasi casa tatal barbatului ei, adica socrul ei. Acela, prin a satanei lucrare, gandea viclesuguri asupra nurorii sale, ranindu-se de frumusetea ei si aprinzandu-se de pofta trupeasca spre dansa. Si cauta vreme prielnica sa faca cu dansa pacatul, dar nu afia, fara numai ca in toate zilele, prin oarecare mangaiere, adeseori cuprinzand-o, o saruta pe ea. Iar tanara aceea, intreaga fiind la minte, nu i-a cunoscut sarutarea lui cea inselatoare, nici gandul cel viclean, ci socotea ca din dragoste parinteasca face aceasta si se rusina de el, ca de un tata.

Si era barbatul ei pescar. Si venind intr-o oarecare noapte alti pescari, l-au luat pe el, ca sa pescuiasca. Iar, dupa ducerea tanarului din casa, s-a sculat tatal lui asupra ei si a inceput a o sili pe dansa la pacat. Iar ea, indata, inspaimantandu-se de o rautate ca aceea neasteptata, a inceput a se impotrivi batranului celui fara de rusine si ii zicea lui: "Ce faci, tata ? Fa-ti semnul crucii asupra ta si te du, ca diavolesc este lucrul acesta". Iar batranul nu se departa, silind-o cu cuvinte desfranate cu indrazneala si fara de rusine. Iar ea, foarte inteleapla fiind si plina de frica lui Dumnezeu, se apara de el cu putere. Si-l ruga si il sfatuia pe socrul ei, sa inceteze cu o necurata pofta ca aceea si fara de lege. Dar, pe cat aceea se apara, cu atata el mai tare o silea pe ea. Si era deasupra patului, la perete, o sabie spanzurata. Deci, batranul, ajungand cu mana sabia aceea si din teaca scotand-o, a inceput a o infricosa pe ea, zicandu-i: "De nu ma vei asculta pe mine, iata cu aceasta sabie iti voi taia capul tau." Iar tanara a raspuns: "Macar si bucati de ma vei taia pe mine, eu nicidecum nu voi face aceasta faradelege".

Atunci batranul, de mare manie umplandu-se, a lovit cu sabia pe fericita Tomaida si a ucis-o, taind-o in doua. Deci, ea si-a dat sufletul sau pentru legea lui Dumnezeu, voind mai bine sa moara, decat cu o faradelege ca aceea, sa manie pe Dumnezeu si sa-si spurce trupul ei si patul barbatului sau. Iar pe ucigasul acela indata l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu. Ca cel orbit cu sufletul a orbit si cu ochii si, aruncand sabia, cauta usile, vrand sa iasa din casa aceea si sa fuga fara de stire. Dar nu putea sa le afle si vreme multa s-a ostenit, pipaind peretii si cautand usile, insa neaflandu-le, a ramas in casa.

Au venit alti pescari, apoi, si, batand in usa, strigau pe fiul batranului sa mearga la lucrul sau. Iar tatal lui a raspuns, zicand: "Fiul meu s-a dus la pescuit. Aratati-mi mie usile casei mele, de vreme ce eu nu pot sa le aflu". Iar aceia, deschizand, au intrat si au aflat pe batranul, avandu-si mainile pline de sange si, pipaind peretii, iar, pe nora lui, moarta, zacand la pamant, taiata in doua si scaldata in sangele ei. Aceasta vazand-o, s-au inspaimantat si intrebau ce s-a intamplat ? Cine, si pentru ce, a facut uciderea aceasta ? Iar batranul si-a marturisit pacatul sau si-i ruga ca sa-l duca pe el la divan si sa-l dea judecatii, ca sa-si ia pedeapsa, dupa faptele sale. Iar fiul, intorcandu-se si vazand ceea ce se facuse, s-a umplut de negraita jale si de rusine. Se tanguia pentru sotia sa, cea atat de inteleapta si se rusina pentru tatal lui, cel atat de faradelege, ca, nici de Dumnezeu temandu-se, nici de ale sale batraneti rusinandu-se, a facut unele ca acestea. Deci, l-au dat pe batran judecatii si si-a luat pedeapsa, prin sabie. Iar la trupul celei ucise s-a adunat multime de norod, din cetatea Alexandriei, mirandu-se de un lucru ca acela, strain si infricosator si fericind intreaga intelepciune a femeii.

Si s-a intamplat intru acea vreme, de era acolo Cuviosul Parinte Daniil Schiteanul. Acela a zis catre ucenicul sau: "Fiule, sa mergem sa vedem moastele Sfintei celei tinere". Si, ducandu-se, le-a vazut si, intorcandu-se, s-a dus la manastirea care se numea Octodecat, adica a optsprezecea: si au intampinat monahii pe parintele, primindu-l cu cinste si cu dragoste. Si le-a spus lor parintele de patimirea Sfintei Tomaida si le-a zis: "Ducandu-va, aduceti aici cinstitele ei moaste, ca nu se cade ca trupul ei sa se aseze cu oamenii mireni, ci su Sfintii parinti". Iar unii din frati au inceput a carti ca le porunceste sa aseze cu Sfintii parinti, trupul cel femeiesc. Iar Cuviosul le-a raspuns lor: "Acea tanara, pe care nu voiti sa o aduceti aici, maica imi este si mie si voua, de vreme ce, pentru curatie, a murit". Atunci monahii, nemaiindraznind sa se impotriveasca Sfantului Parinte Daniil, ducandu-se, au luat acel trup si l-au ingropat cu cinste in gropnita manastirii, cu Sfintii parinti. Dupa aceasta, sarutand Cuviosul pe toti parintii, s-a intors cu ucenicul la Schit.

Si s-a intamplat ca era un frate foarte muncit de dracul desfranarii si, mergand la Cuviosul Daniil, si-a marturisit trupeasca patima, cea mare, a sa. I-a zis lui Cuviosul : " Mergi la manastirea Octodecat si, intrand in gropnita Sfintilor parinti, roaga-te zicand: "Dumnezeule, pentru rugaciunile Mucenitei Tomaida, ajuta-mi mie si ma izbaveste pe mine de rasboiul desfranarii". Si nadajduieste spre Dumnezeu si te vei izbavi de ispita diavoleasca ".

Iar fratele, luand porunca parintelui, s-a dus acolo si a facut cum i se poruncise lui si a incetat razboiul trupului sau. Si, intorcandu-se la Schit, a cazut la picioarele Cuviosului Parinte Daniil, zicand: "Cu rugaciunile Sfintei Mucenite Tomaida si cu ale tale, parinte, m-a slobozit pe mine Dumnezeu de razboiul desfranarii." Si l-a intrebat pe el staretul, cum a fost eliberat. Si a zis fratele: "Numai douasprezece rugaciuni am facut si m-am uns cu untedelemn din candela ce era la mormantul Sfintei Mucenite Tomaida, si am pus capul meu pe mormantul ei si am adormit. Si, iata, mi s-a aratat mie o tanara luminoasa, Sfanta Mucenita Tomaida, si mi-a zis mie: Parinte, parinte, primeste binecuvantarea aceasta si mergi cu pace la chilia ta. Si eu luand binecuvantarea, m-am desteptat din somn si m-am simtit pe mine cu totul eliberat din patimi". Si a zis Cuviosul Daniil: "O indrazneala ca aceasta au, la Dumnezeu, cei ce se nevoiesc pentru curatie".

Si a petrecut, dupa aceea fratele, neavand nici o suparare trupeasca, si proslavea pe Dumnezeu si cinstea pe Sfanta Mucenita Tomaida, tamaduitoarea patimilor sale. Si asa faceau dupa aceea si altii, care, de niste patimi ca acelea, se tulburau. Ca alergau la mormantul ei si castigau usurare si slobozire de razboaiele trupesti cu sfintele ei rugaciuni. Si slaveau, prin acea Sfanta, pe Cel proslavit Hristos Domnul, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinstea si inchinaciunea in veci. Amin.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 14 Aprilie.

ACATISTUL SFINTEI CUVIOAE MUCENIŢE TOMAIDA.

14 Aprilie.

Acatistul izbăvirii celor chinuiţi de îndreptăţirea de sine şi a celor ce doresc eliberarea, de desfranare si de patimi.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele :

Condacul 1 :

Multe flori a odrăslit Dreapta Credinţă şi toate de Taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea prea tânără a fecioriei, păstrătoarea de Aur curăţit a întregii înţelepciuni, Pomul sub care ne răcorim cei aprinşi de arşiţa desfrânării, Baia în care sângele Muceniţei ne spală pe toţi înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poţi afla. Pentru aceea să şi cântăm plini de Nădejde şi Iubire dumnezeiască : Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Icosul 1 :

Egiptul, ţara pedepsiţilor dar şi a celor izbăviţi din gheara satanei, pustiul cel roditor de Viaţă Sfântă, a crescut în Alexandria Trupul tău de Taină, Hotar şi Piatră de poticnire pentru tot necredinciosul şi groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării :

Bucură-te, copilă a unor Drept Credincioşi Creştini alexandrini;
Bucură-te, Ascunzătoare a Chipului de Mucenicie;
Bucură-te, Polată a minţilor îndumnezeite;
Bucură-te, Floare din care ne vom Hrăni tainic noi, Albinele următoare lui HRISTOS;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a Chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoţindu-te cu bărbat, în chip de neînţeles ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, Lumină din Lumina HRISTOS;
Bucură-te, Strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, Candelă plină de Untdelemnul Poruncilor lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Corăbioară în care aflăm salvare cei înecaţi în oceanul păcatelor;
Bucură-te, Tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de Chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 2 :

Cine este această Faptură de Taină, nevasta feciorelnică, încinsă cu adevărul, îmbrăcată fiind cu platoşa dreptăţii, propovăduitoarea Evangheliei păcii în chiar faţa hâdă a morţii, cu pavăza Credinţei acoperită, având coiful mântuirii pe cap şi cu Sabia Duhului zdrobind veşnic stăpânirea Celui-Rău, pentru care Cetele îngereşti împreună cu ale Sfinţilor cântă Sfintei Treimi : ALILUIA !

Icosul al 2 :

Cuget feciorelnic neîntinat, suflet de înger, Inimă arvunită Poruncilor dumnezeieşti, în trup de femeie te-ai păstrat, Tomaida, pentru a fi nouă, celor bântuiţi de negurile desfrânării, Călăuză spre ispăşire şi Cale de Mântuire :

Bucură-te, că ai cunoscut Taina Cununiei;
Bucură-te, că soţului şi stăpânului tău după trup i-ai fost credincioasă până la moarte;
Bucură-te, că ai înţeles pe deplin menirea Femeii Creştine;
Bucură-te, că toate cele lumeşti, ca monahiilor, îţi păreau străine;
Bucură-te, că ochii tăi lăuntrici au fost feriţi de apele înşelătoare ale plăcerilor trupeşti;
Bucură-te, că spurcăciunile poftelor diavoleşti cu puritatea copilărească le pierdeai;
Bucură-te, că toate provocările desfrânatului tău socru în nimic le-ai prefăcut;
Bucură-te, că pentru tine şi în tine nu a încaput decât Lumina HRISTOS;
Bucură-te, cea care nu ţi-ai întinat Sfântul Botez;
Bucură-te, apărătoarea Familiilor Creştine şi a celor doritori de curăţie;
Bucură-te, Stea călăuzitoare spre Rai;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 3 :

A pândit şarpele pierzării omeneşti şi sufletul tău, dar fructul oprit întins şi ţie spre mâncare i-a fost pieirea, căci ai urmat Domnului tău HRISTOS pe Cruce şi în moarte, biruind astfel moartea spre Cântarea cea veşnică : ALILUIA !

Icosul al 3 :

Doar cel învechit în blestemăţii şi rele nu intră pe Uşa HRISTOS, ci trece furiş peste hotarele stabilite de Domnul ca apărare a Vieţii Creştineşti, dar te-a aflat pe tine ca pe o Oaste întreagă de pază Ascultării, Curăţiei, Iubirii neîntinate - Căii, Adevărului şi Vieţii - celei dorite de toţi cei cu mintea întreagă :

Bucură-te, cea asemeni marilor Bărbaţi ai Sfintei Treimi;
Bucură-te, gingăşie mai tare decât toate săbiile lumii;
Bucură-te, trup de carne în care, neştiut şi neînţeles pentru mulţi, nu s-a strecurat putrejunea păcatelor;
Bucură-te, Ţară în care îşi află scăparea cei urmăriţi de patimile trupeşti;
Bucură-te, că despicându-ţi-se trupul de spurcatul tău socru, s-a deschis nouă Ţara făgăduinţei nepătimirii;
Bucură-te, că rănile tale de moarte ne aduc nouă, celor morţi după plăceri trupeşti, vindecarea de dracul desfrânării;
Bucură-te, că nu te-ai temut de groaznica moarte prin sabie;
Bucură-te, că de Domnul şi de înţelepciunea Judecăţilor Lui ţi-a fost frică;
Bucură-te, că cele 7 păcate de moarte cu rănile de moarte, făcute ţie, le-ai prăvălit în iad;
Bucură-te, Iubire ce ai biruit Patima;
Bucură-te, Tinereţe fără urâciuni şi Viaţă fără de moarte;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 4 :

Cugetare de egumenă hotarâtă în fapte vitejeşti asemenea Oştilor îngereşti, Veghe neadormită, pustnicească abţinere de la dulcegăriile vieţii, blândeţe şi bunătate de Sfântă Măicuţă, tu, copilă de 15 ani, Tomaida, în Inimă ai păstrat şi păzit, pentru care veşnic vei auzi şi vei cânta în cer şi pe pământ : ALILUIA !

Icosul al 4 :

Însuşi HRISTOS văzându-ţi vitejia, înţelepciunea şi hotărârea te-a ales să-I urmezi printre spinii înfricoşători ai chinurilor, ca biruitoare ieşind din încercările de moarte, să ne poţi tămădui şi pe noi :

Bucură-te, cea aleasă dintre femei drept Mireasă;
Bucură-te, asemenea Mărgăritarului din ţarină;
Bucură-te, nevastă nestricată de împreunare;
Bucură-te, că Însuşi HRISTOS te-a cumpărat;
Bucură-te, că ai fost mai tare decât orice diamant;
Bucură-te, că Domnul a văzut în tine pe cea cautată să pecetluiască închisorile desfrâului;
Bucură-te, Vistierie a Tainelor Sale;
Bucură-te, că a lui HRISTOS Bărbaţie ai dobândit;
Bucură-te, că de bunătate şi blândeţe nu te-ai despărţit;
Bucură-te, Foc care arzi patimile şi poftele diavoleşti;
Bucură-te, că şi de viaţa cea trecătoare te-ai lepădat pentru Viaţa cea Veşnică;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 5 :

Neîncetat spurcăciunea doreşte pierderea noastră, dar Harul dobândit de Creştini prin Sfintele Taine are şi Putere şi înţelepciune ce biruiesc firea noastră păcătoasă, trecându-ne în chip neştiut Hotarul de spaimă înapoi la Rai, desăvârşit cântând : ALILUIA !

Icosul al 5 :

Cât de mult ţi-ai iubit bărbatul binecuvântat ţie de DUMNEZEU, întru slava şi Slujirea Stăpânului ceresc, dacă ai fost gata să aperi Taina Cununiei şi a Desăvârşitei Iubiri din Sfintele Taine, cu chiar viaţa ta de copilă :

Bucură-te, asemenea tuturor Mucenitelor;
Bucură-te, pildă buna pentru toate femeile căsătorite;
Bucură-te, Stea călăuzitoare şi tuturor fecioarelor;
Bucură-te, că spaima de moarte nu te-a întunecat;
Bucură-te, că moartea o ai ruşinat;
Bucură-te, Drum Nou săpat în carne şi sânge;
Bucură-te, că Puterea DUHULUI ai dovedit;
Bucură-te, fiică a Evei spălată de păcate;
Bucură-te, Raiule recâştigat;
Bucură-te, Noule Ierusalim Creştinesc
Bucură-te, Dar făcut Altar Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 6 :

A fi Monah înseamnă a-L Iubi pe HRISTOS pe Cruce, a fi Monah înseamnă a Iubi desăvârşit şi curat, a fi Monah lepădarea de toate ale lumii plăceri şi bucurii cere, a fi Monah presupune Ascultarea cea peste fire a Poruncilor ce ucid trupul păcatului în care omul a căzut. A fi Monahie în cuget ai ales şi tu, Sfântă Muceniţă Tomaida, şi de aceea vei cânta nesfârşit şi fără prihană dumnezeiescul : ALILUIA !

Icosul al 6 :

Cuviosul Părinte Daniil Schiteanul a înţeles întreaga ta înţelepciune ce te-a făcut să alegi moartea cea Roditoare de Viaţă şi astfel, nefiind Monahie cu rânduiala, Monahie te-ai arătat în cuget şi cu fapta cea buna :

Bucură-te, că ai împreunat însoţirea cu Curăţia;
Bucură-te, nevastă trecută în rândul fecioarelor;
Bucură-te, că ivirea morţii năpraznice nu te-a făcut să-L uiţi pe HRISTOS;
Bucură-te, că în două ai suferit a te tăia desfrânatul, pentru a-i putea uni cu HRISTOS pe toţi cei despicati de desfrânare;
Bucură-te, cea numită Cuvioasă chiar de către Cuvioşii Sfintei Mănăstiri Octodecat;
Bucură-te, Chemarea de Taină a Cuvioşiei;
Bucură-te, Mintea cu Lumină Cerească;
Bucură-te, Inimă cu DUHUL DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Priceperea peste rânduielile lumii;
Bucură-te, înţelegerea ce copleşeşte firea;
Bucură-te, întocmai cu Maria Egipteanca, Sf. Ioan Valahul, Moise Ungurul sau Xenia cea înţeleaptă;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 7 :

Te cinştim după cuviinţă cu lacrimi şi bucurie, dar înţelegerea vieţii tale ne este peste putinţă. Căci frământarea aşternutului pierde strălucirea întregii înţelepciuni, dar tu ai unit cele contrare prin Adumbrirea Harului şi Mirul sângelui tău, arătând lumii că cine în HRISTOS se îmbracă, poate ajunge să împace sfâşierile prăbuşirii din Rai : ALILUIA !

Icosul al 7 :

Fecioară în naştere doar Maica lui DUMNEZEU s-a păstrat, iar tu ai urmat-o în cuget, neprihanită rămânând prin înţelegerea de Taină a rostului Vieţii Creştineşti :

Bucură-te, Chipul de Rai al Evei;
Bucură-te, Chip al Cuvioşiei;
Bucură-te, Chip al Redobândirii femeii adultere;
Bucură-te, Chip al tuturor desfrânaţilor pocăiţi;
Bucură-te, că toţi împătimiţii chemându-te, se tămăduiesc;
Bucură-te, a Pământului prefacere Cerească;
Bucură-te, Jertfă de sânge a Coastei lui Adam;
Bucură-te, Unire a celor de jos cu Cele de SUS;
Bucură-te, cea slabă din fire, Dobândire a celor Puternice-Veşnice prin alegere;
Bucură-te, Adăpost al familiilor încercate de patimi;
Bucură-te, Unirea Bărbatului cu Femeia în desăvârşită Curăţie;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 8 :

A făcut SFÂNTA TREIME Om după Chipul şi Asemănarea Sa, dar neascultarea şi duhul desfrânării l-a scos pe acesta din Rai, iar prin Întruparea şi Răstignirea Cuvântului lui DUMNEZEU, făptura de lut şi carne a dobândit iarăşi DUHUL SFÂNT şi putinţa de a încăpea întreagă şi curată în slava TATĂLUI-DUMNEZEU : ALILUIA !

Icosul al 8 :

Aşa cum raza soarelui nu-şi modifică cu nimic natura, trecând prin foc şi prin apă, aşa şi tu, Mireasă a lui DUMNEZEU ai rămas cu cugetul, femeie fiind cu trupul, o, minunile Tale, HRISTOASE, o, bunătatea Ta, o, Iubirea Ta de oameni cea neînţeleasă decât de întreaga înţelepciune Creştinească :

Bucură-te, Muceniţă, că toate ţi-au fost îngăduite, dar nu ai fost stăpânită decât de Iubirea lui HRISTOS;
Bucură-te, că trupul nu pentru desfrânare l-ai păstrat, ci prin sabie şi suferinţă, Curat lui HRISTOS i l-ai dat;
Bucură-te, că Un Trup ai fost cu soţul tău doar pentru a fi, o Taina a lui DUMNEZEU, UN Mădular în TRUPUL LUI HRISTOS;
Bucură-te, Templu al DUHULUI SFÂNT chiar şi în Unire cu cel de jos;
Bucură-te, că stăpânul cel mic, nu te-a despărţit nicidecum de Adevăratul şi unicul Domn, IISUS HRISTOS;
Bucură-te, soţie despărţită vremelnic de bărbatul tău doar prin sabie şi moarte;
Bucură-te, că prin Credinţă, Curăţie şi Jertfă te-ai făcut Tămăduitoarea tuturor desfrânaţilor;
Bucură-te, Apărătoarea Familiei Creştine;
Bucură-te, Focul pierzător al duhurilor desfrânării;
Bucură-te, Ocolul cel Sfânt al Bărbaţilor şi femeilor Botezate întru Domnul;
Bucură-te, că aperi de toată spurcăciunea pe toţi cei ce te cheamă întru HRISTOS;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomalda, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 9 :

Cumplită este Mânia lui DUMNEZEU împotriva celor ce se încăpăţânează în desfrânare, uitând de Pedepsele cu care au fost pârjoliţi de moarte şi daţi satanei toţi iubitorii de patimi în trup, pentru care cu smerită frică cântăm Celui Puternic : ALILUIA !

Icosul al 9 :

HRISTOS ţi-a fost Chipul şi nu Eva, şi El te-a făcut precum marea în furtună, picătura tocând stanca, iar tu cu sângele tău mucenicesc fărâmi tăriile desfrânării :

Bucură-te, Sânge curat, vărsat pentru tămăduirea noastră;
Bucură-te, Tămăduitoarea, dar şi Judecătoarea celor ce au schimbat Harul lui DUMNEZEU în desfrânare;
Bucură-te, Mângâietoarea celor smeriţi şi dornici de Iertări;
Bucură-te, cumplită Sabie împotriva celor ce visând, pângăresc trupul, leapădă Stăpânirea şi hulesc Măririle Cereşti;
Bucură-te, Străpungătoarea celor ce umblă în calea lui Cain;
Bucură-te, Foc ce arzi pe sodomiţi şi gomoreni;
Bucură-te, că incremeneşti în întunericul cel veşnic pe onanişti şi pe toţi desfrânatii;
Bucură-te, că pe toţi aceştia îi poţi întoarce, cu Harul dat ţie de Domnul nostru IISUS HRISTOS la Viaţă, dacă se pocăiesc;
Bucură-te, Baia Prea Sfintei noastre Credinţe;
Bucură-te, Ochiul cel Bun al orbiţilor de patimi;
Bucură-te, Cale de Mântuire a tuturor rătăciţilor care doresc întru HRISTOS Tămăduire;
Bucură-te, Mâna prin care ne Sprijinim de Crucea Mântuitorului;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 10 :

Munţii Virtuţilor omeneşti sunt acoperiţi cu Slava lui DUMNEZEU, iar piscul cel mai înalt are Cetate de nedoborât Dragostea, căci Domnul este Iubire şi din Iubirea-I S-a răstignit pentru noi şi pentru a împlini desăvârşit Dorinţa DUMNEZEULUI-Tată : ALILUIA !

Icosul al 10 :

Revărsare de Daruri fără de sfârşit dă Domnul celor ce-L urmează, peste toate fiind însă Darul Iubirii de DUMNEZEU şi al Iubirii aproapelui, de care te-ai făcut Vistierie prea bogată :

Bucură-te, Tomaida – Iubirea cea îndelung răbdatoare;
Bucură-te, Tomaida – Iubire ce nu te porţi cu necuviinţă;
Bucură-te, Tomaida – Iubire ce nu te aprinzi cu îndreptăţirea de sine;
Bucură-te, Tomaida – Iubire ce împlineşti dorinţele noastre cele bune;
Bucură-te, Tomaida – Topitoarea trufiei şi a iubirii de sine;
Bucură-te, Tomaida, Chivot al Adevărului;
Bucură-te, Tomaida, Legatura Desăvârşirii;
Bucură-te, Tomaida, Primitoarea Moştenirii lui HRISTOS;
Bucură-te, că Iudita a ucis pe Olofren desfrânatul, dar a murit;
Bucură-te, că tu, Tomaido, te-ai lăsat ucisă de cel desfrânat şi traieşti veşnic;
Bucură-te, că ne eşti şi nouă, împătimiţilor, Apărătoare de Taină;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 11 :

Greu de înţeles, dar şi mai greu de trăit de noi, păcătoşii, Poruncile Domnului ce aduc Darurile Smereniei şi ale Desăvârşirii în Duh, pe care tu însă le-ai împlinit cu prisosinţă de la Sfântul Botez, neîncetând să aduci Trisfânta Cântare : ALILUIA !

Icosul al 11 :

Moartea ta a fost trambiţată de îngeri şi a Luminat beznele vieţii noastre ca un Fulger, astfel Văzătorii cu Duhul au fost inştiinţaţi de Naşterea Tămăduitoarei de desfrânare, înţeleaptă Tomaida :

Bucură-te, nevastă cu Chip îngeresc dăruită, prin acoperirea cu Haina cea grea a Muceniciei;
Bucură-te, mireancă socotită de Sfinţii Părinţi asemenea lor;
Bucură-te, că încă şi în Mănăstire de Călugări ai fost dusă;
Bucură-te, cea care împreună cu Egumena noastră, Prea Curata Maică a lui DUMNEZEU, păzeşti Sfintele Mănăstiri de duhul îndreptăţirii de sine;
Bucură-te, că Sfintele tale Moaşte imediat au Lucrat;
Bucură-te, că Sfintele Tale Moaşte l-au vindecat de desfrânare pe cel ce ţi-a cerut ajutorul;
Bucură-te, Minune pe care n-o înţelegem, dar la care ne Rugăm;
Bucură-te, că picăturile sângelui tău umplu de viaţă deşertul păcatelor noastre;
Bucură-te, că te-ai făcut Maică tuturor părăsiţilor de Virtuţi;
Bucură-te, că Domnul IISUS, Mirele pentru care te-ai lăsat tăiată în bucăţi, te-a întregit nouă;
Bucură-te, că trupul tău tăiat taie dorinţele blestemate;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 12 :

Fără de voi, Sfinţilor ai SFINTEI TREIMI, la Comoara Vieţii Veşnice nu am ajunge niciodată, căci rătăcim în hăţisurile păcatelor noastre mai întinse decât toate oceanele şi mările lumii, găuri negre fără de hotare, din care numai voi, prin nevoinţe şi moarte ne ridicaţi, ca împreună să cântăm : ALILUIA !

Icosul al 12 :

Văzând Domnul nepuţinţele noastre în a ne apara de dulceţile fructului oprit şi slaba noastră voinţă, a trimis pe copila-nevastă cu suflet de monahie să ne ocrotească şi cărare făcându-se prin ea, nouă cărare spre Mântuire ne este :

Bucură-te, Taina Chipului de Sfinţenie al Făpturii;
Bucură-te, Taina Chipului Nevinovat şi Curat;
Bucură-te, Fiica Lumii şi Dar al Fiului Tatălui Ceresc;
Bucură-te, Virtute a celor iubitori de DUMNEZEU;
Bucură-te, Vitejie ce întreci pe toţi războinicii satanei;
Bucură-te, Tărie a Cerului în Pământ;
Bucură-te, Copilă-Nevastă-Monahie, Maica neputincioşilor;
Bucură-te, Lucrare Sfântă peste răutatea lumii;
Bucură-te, Lucrare Sfântă peste vicleniile demonice;
Bucură-te, Smerenie cu Slavă de Taină;
Bucură-te, Milostivă, a săracilor în virtuţi sprijinitoare şi tămăduitoare;
Bucură-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul întregii înţelepciuni Creştineşti !

Condacul al 13 :

O, Sfântă Taina a Iubirii lui DUMNEZEU pentru Chipul Său de ţărână, Lucrare prin care HRISTOS se răstigneşte în fiecare dintre Sfinţii Lui, înviindu-i şi Lucrători în ogorul cel răsădit cu lacrimi punându-i, Sfântă Cuvioasă şi Muceniţă Tomaida, caută, caută degrabă la rătăcirea minţii mele şi-mi dă mie Voinţa ta cea Sfântă, ca împotrivindu-mă cu totul vrăjmaşului, focul pârjolitor al patimilor mele trupeşti să-l sting cu curgerea sângelui tău neprihănit, în care rebotezându-mă eu, cel căzut din cele Sfinte, să redevin Chip al Tatălui Ceresc, Fiu întors la cele dintâi şi ţie recunoscător, ca împreună cu toţi să-I cânt SFINTEI TREIMI: ALILUIA !

Apoi iarăşi se zice Icosul al 1 :

Şi Condacul al 1 :

După aceasta, se zice această :

RUGĂCIUNE :

Sfântă Muceniţă Tomaida, luminătoarea celor din întunericul îndreptăţirilor de sine, caută şi spre a mea ticăloasă rugăciune, căci m-am aruncat în faţa Sfintei tale Icoane, pe care eu, orbitul de păcatele desfrânării nu o văd. Ascultă dar strigarea inimii mele, căci eu pe voi, Sfinţii, nu vă mai aud, cu totul fiind asurzit de vuietele de veselie şi chiuiturile dracilor, caută tu spre mine precum a căutăt Mântuitorul lumii şi cu a Lui milă şi iubire de oameni am ajuns să mă Rog eu, cel ce nu mai am glas, ci cu porcii şi toate dobitoacele m-am asemănat în grai şi purtări şi ca un necuvântător m-am făcut, cel ce odinioară în Rai le-am dat lor nume şi rosturi prin numire.

Caută cu dinadinsul spre mine şi cu Rugăciunile tale cele ascultate de Stăpânul şi Făcătorul celor văzute şi nevăzute, mă ogoieşte măcar o zi în războiul desfrânării şi prea desfrânării în care singur, de bună voie m-am aruncat!

Roăga-te pentru mine păcătosul, care i-am întrecut cu mult şi multe, fără de nume ticăloşii pe cei din Sodoma şi Gomora, pentru mine ce nu mai aştept decât mânia lui DUMNEZEU, căci "întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea", în vârtejul apocaliptic fiind crescut, cu tristeţea fiind înfăşat, cu laptele satanic al urâciunilor televizorului alăptat, înţărcat cu mânie şi ură, lipsit cu totul fiind de întreaga înţelepciune Creştinească.

Tu, cea care n-ai cunoscut băloşenia păcatului şi nici frica şi nici ruşinea drăcească, repede asupră-mi sabia Duhul Sfânt şi mă despică tu în două şi scoate afară din mine duhul cel împuţit al destrăbălării, al tristeţii, al pustiirii, al curviei şi al preacurviei, al tuturor păcatelor trupeşti ce nici dracii nu le mai ştiu inventa, al întinării cu pofte urâte înaintea HRISTOSULUI meu. Taie de la mine duhul necunoaşterii, al nemilostivirii, al împietririi, al beţiei, al lăcomiei pântecelui, al iubirii de arginţi, al clevetirii aproapelui, al neiubirii de fraţi sau de duşmani, al aprinderii spre cele rele şi neplăcute Domnului, al obrăzniciei ce se cheamă "îndrăzneală", şi tot cugetul fără de răspuns şi nevrednic de Chipul Iubirii Dumnezeieşti, dar vrednic de toată munca şi osânda şi gheena şi de toată pedeapsa, cu care Sfânta Treime osândeşte răzvrătirea şi neascultarea cea drăcească spre care eu (numele) m-am aplecat, învoindu-mă cu totul.

Miluieşte-mă tu, cea tăiată la trup, dar întreagă cu înţelepciunea şi Roagă-L pe Bunul Dumnezeu să-mi dea iertare şi putere, să-mi dea răgaz să-mi spăl în sângele tău, vărsat pentru mine, în Săngele Lui apoi cu care a Mântuit lumea, mulţimea fără de număr a nelegiuirilor.

Sunt istovit de iureşul acestei trăiri în păcate. Vezi-ne pe mine şi pe toţi ai mei fraţi de ticăloşie. Opreşte-mă tu la Hotarul de taină al pocăinţei şi smereniei, crestează-mă cu postul, pentru a-mi revărsa în mărturisire, fără de frică şi ruşine, păcatele. Vreau să mă mărturisesc mai întâi ţie, ca unei fierbinte Rugătoare şi Grabnic mijlocitoare, apoi, cu ajutorul Părintelui duhovnic, Singurului şi Iubitorului de oameni Dumnezeu.

Ajută-mă te rog cu umilinţa cu care a cerut ajutor femeia cananeiancă pentru fiica ei. Eu sunt şi mamă şi fiică, căci gazdă a păcatelor îndreptăţirii de sine sunt şi am zămislit blestemăţii cu care am umplut lumea.

Văd Crucea ca pe singurul Liman şi o cer. Te Rog, (iată, mă Rog!) şi-mi doresc – Drumul îngust şi îngusta intrare în Staulul Oilor Mântuite. Cred şi vreau să-mi mărturisesc Credinţa cea Dreaptă prin Faptele Bune ale Creştinului Ortodox. Dar sunt cu totul neputincios. Te rog pe tine, Sfântă Cuvioasă şi Muceniţă Tomaida, Roaga-te cu dinadinsul, ca Domnul meu şi DUMNEZEUL meu IISUS HRISTOS să-mi poruncească şi mie : " Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă ".

Tu eşti Scăldătoarea mea cea care eşti pilda cea buna şi tămăduitoare a Oilor. Pentru Rugăciunile tale să fiu şi eu tămăduit şi, tămăduit fiind, să revin la Viaţă pentru a putea Sluji şi eu, după Poruncă, Sfintei Treimi, Maicii Prea Curate şi Pururea Fecioarei Maria şi vouă, tuturor Sfinţilor la care am alergat spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Amin !

RUGĂCIUNE :

DUMNEZEULE, pentru Rugăciunile Sfintei Muceniţe Tomaida, ajută-mi mie şi mă izbăveşte de păcatul desfrânării. Şi nădăjduieşte suflete al meu spre DUMNEZEU, că te vei libera de ispita diavolească. Amin !

Troparul :

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tomaida, strigă cu mare Glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă rastignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru Rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Tot în această zi, cuvant din Pateric, despre visul lui avva Siluan.

Ava Siluan, stand odata impreuna cu fratii, i s-a infatisat lui o vedere minunata si a cazut cu fata la pamant. Si, dupa putin timp, sculandu-se, plangea. Si l-au rugat pe el fratii, zicand: "Ce,ai, parinte ?" Iar el tacea si plangea. Si, silindu-l ei sa spuna, a zis: "Eu la Judecata am fost rapit. Si am vazut pe multi din neamul nostru calugaresc, ca mergeau la osanda si pe multi mireni, ca mergeau intru Imparatie". Si plangea batranul. Si nu vrea sa iasa din chilia lui.

Alta data, a intrat Zaharia, ucenicul lui, si l-a aflat pe batran rugandu-se cu mainile intinse la cer. Si, inchizand usa, a iesit. Si, venind pe la ceasul al saselea si al noualea, l-a aflat pe el in acelasi fel. Si, pe la ceasul al zecelea, a batut la usa si intrand l-a aflat linistindu-se. Si i-a zis lui: "Cum iti este astazi, parinte ?" Iar el a zis: "M-am imbolnavit astazi, fiule". Iar el, ingenunchind la picioarele lui, i-a zis: "Nu te voi lasa, de nu-mi vei spune ce ai vazut". I-a zis lui batranul: "Eu, la cer am fost rapit si am vazut slava lui Dumnezeu si acolo am stat si acum am venit".

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 14 Aprilie.

Tot în această zi, cuvant al Sfantului Macarie cel Mare.

Precum pruncul cel de curand nascut are chipul barbatului celui desavarsit, asa si sufletul, chip este oarecum al lui Dumnezeu, Celui ce l-a facut pe el. Deci, precum pruncul, treptat crescand, treptat cunoaste si pe tatal sau, iar, dupa ce ajunge la desavarsita crestere, atunci, fara de indoiala, se face una, tatal cu fiul si fiul cu tatal; ba, inca, tatal ii descopera lui si vistieria sa. Asa si sufletul, mai inainte de calcarea poruncii, era in sporire si barbat desavarsit ajunsese, iar, pentru calcarea de porunca, la cea mai adanca uitare si in adancul inselarii s-a surpat si la portile iadului s-a salasluit. Deci, precum se departase sufletul de la Dumnezeu, prin cea multa departare, cu neputinta ii era lui sa se mai apropie si sa cunoasca pe Ziditorul sau. Dar, Dumnezeu, mai intai prin Prooroci, l-a intors pe el spre Sine si l-a chemat si spre cunoasterea Sa l-a tras. Iar, mai pe urma El Insusi, venind, a scos uitarea, a scos inca si inselaciunea de la el, dupa aceea si portile iadului deschizand, a intrat la sufletul cel amagit, pe Sine chip facandu-se omului, prin care, chip sa-i fie lui, spre masura cresterii si spre desavarsirea duhului. Inca s-a lasat si ispitit Cuvantul lui Dumnezeu, de catre vicleanul, dupa randuiala, iconomiei. Dupa aceea, a luat ocari si defaimari si vorbiri de rau si loviri cu palma, din mainile acelor indrazneti, iar, in cele din urma, moartea cea de pe cruce a rabdat, aratandu-ne calea, precum am zis, ca sa ne invatam a face asa si noi, celor ce ne ocarasc si ne batjocoresc sau moartea ne pregatesc noua.

Si, precum cel ce se pironeste cu piroane pe cruce striga, cu mare glas, catre cela ce poate sa-l izbaveasca pe el din moarte, asa strigam noi, impreuna cu David: "De cele ascunse ale mele, izbaveste-ma, ca de nu ma vor stapani patimile, atunci fara prihana voi fi." Iar dupa ce se face sufletul fara de prihana, atunci, afla pe Hristos, Cel ce ii supune lui toate si imparateste si se odihneste impreuna cu El. Ca pentru neascultare, sufletul, inghitandu-se, de lucrurile cele spurcate, necuvantator se face. Drept aceea, nu putina osteneala ii trebuie, ca sa se destepte din unele lucruri ca acele si sa cunoasca mestesugirea viclesugului diavolesc si, asa, sa poata trece la Mintea cea fara de inceput si sa se uneasca in Dumnezeu. Insa, sa stii ca in multe osteneli si sudori ale fetei tale iti vei castiga bogatia ta. Ca, nu-ti este tie de folos, ca acele bunatati sa le castigi fara de osteneala tocmai fiindca fara de osteneala ai pierdut ceea ce luasesi si le-ai dat vrajmasului, spre mostenire.

Deci, sa cunoastem fiecare ce am pierdut si tanguirea Proorocului sa o deprindem. Ca, intr-adevar, mostenirea noastra si-casa noastra strainii le stapanesc, ca n-am ascultat poruncile si in voile noastre am umblat si cu pamantesti si spurcate ganduri ne-am indulcit.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 14 Aprilie.

Tot în această zi, învatatură a Sfantului Evagrie, pentru calugari.

Se cuvine calugarului sa fie ca un fiu, din tot cugetul iubind pe Dumnezeu totdeauna. Si, ca o sluga, sa se teama si sa se daruiasca Lui de-a pururea si sa-L asculte pe El si sa se osandeasca pe sine, in toata ziua, pentru ganduri si fapte rele si sa implineasca cele neajunse, iar, pentru faptele bune sa nu se trufeasca. Ci, rob netrebnic sa se numeasca pe sine, neimplinind cele ce este dator sa le faca. Iar pe Dumnezeu sa-L laude si daruri placute sa-I faca Lui, nu dupa desarta slava, nici dupa placerea omeneasca facand ceva, ci, in taina, sa le faca toate si numai de la unul Dumnezeu sa caute laude. Iar, mai inainte de toate si peste toate, cu dreapta credinta sa-si ingradeasca sufletul, cu dumnezeiasca porunca si cu propovaduirea sobornicestii Biserici cea de la Sfintii si de la Dumnezeu propovaduitorii Apostoli de la Cuviosii parinti. Ca multa este rasplatirea celor ce vietuiesc asa, viata cea fara de sfarsit si locasul cel nestricat la Tatal, la Fiul si la Sfantul Duh, la cea de o fiinta si in trei ipostasuri Dumnezeire, a Careia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 14 Aprilie.

Tot în această zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Ardalion măscăriciul sau glumeţul.

La început acest Ardalion a fost un actor-comedian. Ca să-şi distreze auditoriul, el mima chinurile mucenicilor care nu voiau să se lepede de credinţa lor creştină, reuşind prin mascările sale să provoace hohotele de rîs ale publicului la adresa mucenicilor creştini. Dar cînd persecuţiile au reînceput sub împăratul Maximian, atitudinea lui s-a schimbat radical. În faţa mulţimilor care se înghesuiau la spectacolele sale, el a strigat că este creştin şi că teatrul s-au terminat. Pentru aceea Ardalion a fost osîndit la moarte prin torturare: el a fost legat de un cadru de vergi metalice înroşite în foc, împlinind astfel cel mai mare şi mai autentic rol al vieţii lui: acela de Sfînt Mucenic.

Tot în această zi, facem pomenirea sfinţilor mărturisitori episcopi de Apus: Serghie, Pir şi Teodor, care au fost împreună cu sfântul Martin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.