În această zi,
a douăzeci şi şaptea, facem pomenirea sfântului sfinţitului Mucenic Simeon,
episcopul Ierusalimului, ruda Domnului,
unul din cei saptezeci de Apostoli.
+107.
Sfantul Simeon, care se numea frate al Domnului nostru Iisus Hristos, era fiu
al lui Cleopa, fratele bun al lui Iosif, logodnicul Maicii Domnului, precum
marturisesc vechii scriitori, vrednici de credinta ai Bisericii: Eusebiu,
episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin si Nichifor Zantopol. Ca, dupa
intoarcerea lui Iosif din Egipt, acest Cleopa a luat, intru insotire, pe
rudenia mai departata a lor, Maria, si a nascut pe dansa pe acest Simeon, care
ajungand la varsta intelegerii si vazand minunile Domnului nostru Iisus
Hristos, a crezut in El. Iar, dupa patima cea de buna voie a Domnului si dupa
invierea si inaltarea Lui la cer, fericitul Simeon a fost numarat in ceata
sfintilor saptezeci de Apostoli. Si se ostenea, ca si ceilalti Apostoli, la
bunavestirea lui Hristos, umbland prin cetati si prin sate, invatand si facand
minuni, luminand poporul la lumina dreptei credinte si infrangand intunericul
inchinarii idolesti.
Si era pe vremea cand Iacov, alta ruda a Domnului, tinea scaunul ierarhiei
crestinilor din Ierusalim, fiind intaiul episcop de acolo. Dar necredinciosii
doborasera pe Iacov de pe scaunul Bisericii, fiindca acesta isi marturiseste
credinta lui in Hristos, si, lovindu-l cu un lemn in cap, l-au ucis.
Deci, la cata vreme, dupa aceasta ucidere, Apostolii si ucenicii, adunandu-se
in Ierusalim, au dat un nou urmas Sfantului Iacov, alergand cu un singur glas,
pe fericitul Simeon, al doilea episcop al Ierusalimului. In acest timp, au
venit romanii, condusi de Tit, fiul lui Vespasian, imparatul ( 69 - 79 ).
risipind Ierusalimul, dupa zisa, cea mai dinainte, a Domnului Insusi. In tot
acest timp, crestinii, ascultand de glasul lui Dumnezeu, au plecat, cu
episcopul lor, si s-au retras dincolo de Iordan, intr-o cetate numita Pella.
Era prin anul 70. Deci, dupa risipirea Ierusalimului, crestinii s-au intors in
Ierusalimul daramat si au inceput a inflori din nou, multi locuitori
imbratisand noua credinta.
Si era fericitul Simeon ca si sufletul noii infloriri a Bisericii din
Ierusalim, fiind, el insusi, biserica a Duhului Sfant, impodobind scaunul
Ierusalimului si aducand, pe cei rataciti, la Hristos Dumnezeu. Si asa, lucrand
cu intelepciune la inflorirea Bisericii din Ierusalim, pana la varsta de peste
o suta de ani, Sfantul Simeon si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu,
sub Traian, imparatul romanilor, fiind osandit la rastignirea pe cruce, ca si
Stapanul sau, pentru marturisirea ca este crestin si iubeste pe Hristos
Dumnezeu.
Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 27 Aprilie.
Sinaxarul
zilei. – Audio, vezi aici.
Tot în această zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura-de-Aur,
despre miluirea si cinstirea casnicilor si fetelor bisericesti.
Daca te-ai saturat de bucate, sa-ti aduci aminte de cel flamand. Baut-ai,
adu-ti aminte de cel insetat. Incalzindu-te-ai, incalzeste si tu pe cel ce
tremura de frig. Ori, daca in case inalte si frumoase stai, adu in casa ta pe
cei ce se zbuciuma. Veselitu-te-ai la masa, veseleste pe cel scarbit.
Bucuratu-te-ai de ceva, mangaie pe cel necajit si trist. Cinstitu-te-au pe tine
ca pe un bogat, cerceteaza si tu pe cei saraci. Ai iesit vesel de la stapan, fa
si tu la fel, ca si in casa ta, fara de frica sa umble casnicii tai. Ca nu
putina milostenie este ca, adica, pe casnicii tai, sa-i faci fara de frica si
fara de suspine si fara de lacrimi, macar de ar fi vrednici de pedeapsa, ca, in
locul acesteia, sa fie miluiti. Ca nu atat cu bataile, cat cu mila se cutremura
si se pedepsesc ei. Deci, de vei face asa, apoi si tu, in loc de pedeapsa, la
iesirea sufletului tau, mila vei afla.
Inca, sa fie casa ta odihna slujitorilor lui Dumnezeu, preotilor si a tot cinul
bisericesc, du pe unii ca acestia in casa ta si, cu mare cinste sa-i odihnesti
pe ei. Adu-ti aminte de cei ce sunt in manastiri, care tin randuiala ingereasca
si poarta chipul cel calugaresc du-i pe ei in casa ta si sa le pui masa, dupa
randuiala manastireasca, si pe femeia ta si pe copiii tai sa-i invete ca, in
frica si cu tacere, sa le slujeasca, precum ingerilor lui Dumnezeu. Dupa
putere, sa le dai lor cele trebuincioase la manastire, ca mult este si aceasta,
daca vor zice ei odata : " Doamne miluieste " ca iti vei avea, de la
dansii, binecuvantare, care fara de pret este. Ca, scris este : " Mult
poate rugaciunea dreptului "[1].
Deci, daca unul poate, apoi, cu atat mai mult, daca multi vor striga catre
Dumnezeu.
Inca, si mai mult, cu cei ce sunt in munti, sa te ostenesti, ca stau in
pesteri, ca niste ingeri in trup, instrainandu-se de lumea aceasta si Unuia
Dumnezeu slujesc, sa le duci cele trebuincioase lor si sa iei rugaciune de la
dansii; pune in inima ta cuvintele lor, unge-te cu binecuvantarea lor. Roaga-i,
inca, sa mijloceasca la Dumnezeu, pentru pacatele tale, si te vei intoarce in
casa ta curat. Iar clevetiri sa nu primesti despre calugari si nici despre
vreunul din cei sfintiti. Iar, de vei vedea pe vreunul gresind, sa nu-l judeci
pe el, ci sa asculti pe Domnul, cel ce a zis: "Nu osanditi, ca sa nu fiti
osanditi." Slujitorilor lui Dumnezeu, care trec alaturi pe cale, sa nu te
rusinezi a-ti pleca capul tau. Si de vei petrece asa, nu-ti face tine necaz
nici stapanirea, nici bogatia, ci, dimpotriva, iti vor fi tie de ajutor la
dobandirea Imparatiei cerului, ca niste prieteni buni. Dumnezeului nostru slava,
acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 27 Aprilie.
[1] Iacob 5, 16.
Tot în
această zi, facem pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan
Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii ce se numeşte Cataron.
Acest fericit
Ioan s-a născut în Irinopole care era una din cetăţile Decapolei, fiu de
părinţi creştini şi iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor şi Grigoria.
Făcându-se de nouă ani s-a dus la chinovie, unde s-a călugărit, şi fiind
osârduitor şi smerit şi ascultător, a fost iubit de dascălul său. Şi a mers
împreună cu el la Sinodul al şaptelea ecumenic, ce s-a adunat a doua oară în
Niceea, apoi, mai pe urmă şi în Constantinopol.
Dascălul său s-a
făcut arhimandrit, şi egumen al mânăstirii lui Dalmat; iar el s-a făcut
schimnic şi preot şi de acolo a fost trimis de împăratul Nichifor egumen al
Mănăstirii Cataron. Aci cu plăcere de Dumnezeu şi apostoleşte a ocârmuit turma
lui Hristos mai mult de zece ani şi era iubit de toţi oamenii. Şi s-au
descoperit fericitului încercări a toată lumea iscodite de diavolul urâtor al
binelui şi adunând şi sfătuind pe toţi fraţii, îndemnându-i şi la cele de
cuviinţă, a zis către ei: "Privegheaţi părinţilor şi fraţilor, să nu fiţi
furaţi de diavolul şi să nu vă lepădaţi de închinarea la sfintele icoane; căci
pe mine nu mă veţi mai vedea între cei vii."
Şi în vremea
când el vorbea acestea, venind unii îndârjiţi trimişi de Leon luptătorul
împotriva icoanelor, au împrăştiat toată turma, şi cele ce au găsit în
mănăstire pe la părinţi, ca pe ale lor le-au împărţit. Iar pe păstorul lor cu
lanţuri legat, l-au dus la Bizanţ, lăsând mănăstirea în pradă. Mergând sfântul
la împărat, şi numindu-l pe el păgân şi osândit şi altele multe fără de sfială
zicându-i, l-a pornit spre mânie. Pentru care şi cumplit a fost bătut peste
obraz cu vine de bou. Iar fericitul se bucura pătimind pentru Hristos; şi după
aceea fiind închis, în metocul său trei luni, a fost surghiunit la o cetate
numită Pentadactilon în hotarele Lambei. Acolo legând picioarele lui cu
lanţuri, l-au pus într-o închisoare întunecoasă, lăsându-l acolo optsprezece
luni. Iar după aceasta l-au adus gol în cetate, înaintea împăratului spre
batjocură. Şi după multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu
nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii Mari, care multă cruzime a arătat
sfântului, strâmtorându-l pe el cu foame în multă vreme, după care apoi l-a
înfăţişat iarăşi la împărat, şi împăratul l-a trimis la un lagăr numit
Criotavron al Bucelarilor, şi acolo l-a închis doi ani întregi. Unde de multă
rea pătimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui; însă sfântul pe toate
suferindu-le, cu mulţumire slăvea pe Dumnezeu.
Iar după ce a
fost junghiat Leon Armeanul, şi a împărăţit în locul său Mihail Travlul, fiind
liberaţi toţi cei de prin surghiunuri, s-a dus şi sfântul până la Calcedon
neavând voie ca să intre în cetate. Iar după aceea împărăţind Teofil, a voit
cuviosul să se aşeze în oarecare mănăstire împreună cu alţi părinţi; apoi fiind
prinşi de patriarhul din acea vreme şi cumplite necazuri suferea fericitul, a
fost surghiunit la insula Afusiei unde împlinind doi ani şi jumătate, a văzut
oarecare vedenie, şi vestind celor împreună cu el mutarea sa, după trei zile,
s-a dus la Domnul.
Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 27 Aprilie.
Tot în
această zi,facem pomenirea sfinţilor
apostoli Aristarh, Marcu şi Zinon.
Aceşti sfinţi
erau din cei şaptezeci; şi Aristarh este acela de care Pavel pomeneşte în
Epistola către Romani, şi care a fost episcop al Apamiei celei din Siria,
supusă cu scaunele apostolilor celor dintâi. Acesta mai întâi decât toţi a
propovăduit pe Hristos Dumnezeu adevărat.
Iar Marcu este
acela pe care şi Ioan obişnuia a-l numi. De care pomeneşte Luca în Faptele
Apostolilor şi care a fost pus episcop de apostoli în Vivlopole.
Iar Zinon este
acela, pe care apostolul îl scrie în Epistola către Romani legiuitor, şi care a
fost făcut întâi episcop de apostolul Petru, în Diospole; el învăţa
propovăduind pe Hristos Dumnezeu adevărat.
Aceştia multe
rele pătimiri suferind de la necredincioşi pentru zidirea din nou a
bisericilor, şi pentru surparea idolilor, şi înşişi făcându-se lucrători de
minuni şi de vindecări, s-au mutat la Domnul.
Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 27 Aprilie.
Tot în această zi, facem
pomenirea sfântului mucenic Puplie, care prin sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, facem
pomenirea sfântului Evloghie primitorul de străini, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, facem
pomenirea sfântului mucenic Lolion cel nou, care fiind târât pe pământ, s-a
săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu