Cugetari : '' Mi-ar fi mai bine sa traiesc cu fiarele, decât cu oamenii necredinciosi. '' . Cuviosul Azarie.

În această lună zi, a nouăsprezecea, facem pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Paleolavritul, adică de la Lavra cea veche.

  sec. VIII.

    In Pustia Palestinei, aproape de Ierusalim, se afla o frumoasa asezare calugareasca, intemeiata de Sfantul Hariton si se numea Lavra Veche, deoarece Sfantul o zidise inainte de alte lavre. I se mai spunea si Pestera Veche, din pricina ca, la inceput, manastirea fusese asezata intr-o pestera de talhari, unde Sfantul Hariton scapase in chip minunat din mana talharilor.

    In aceasta a vietuit si Sfantul Ioan, cel astazi pomenit. Crescut de mic in dreapta credinta si ranit de dumnezeiasca dragoste, in fiecare zi, el se straduia a se lipi de Dumnezeu, dupa cuvantul cel scris in Psalmi : " Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea "[1]. Scarbit de nedreptatile si de rautatile vremii sale, si-a parasit pamantul si parintii si a plecat la Ierusalim. Acolo s-a inchinat Sfintei Cruci si la mormantul Domnului si, departandu-se de viata lumeasca, a intrat in cinul monahicesc. S-a asezat, apoi, in vestita lavra a Sfantului Hariton si a dus o viata curata de munca, de adancire a Sfintelor Scripturi, de post, de infranare si de neincetata rugaciune. Pentru viata lui cea imbunatatita, de urmas al pustnicilor celor de demult, s-a invrednicit si de darul preotiei. Si multa vreme a savarsit sfintele slujbe in biserica manastirii.

    Deci, dupa o viata indelungata si desavarsita, placuta lui Dumnezeu, fericitul Ioan s-a facut ca un inger in trup pamantesc si pilda tuturor de viata fara prihana. Si asa, vietuind pana la adanci batraneti, s-a mutat sufletul lui la Domnul, in locasul cel ceresc si de-a pururea tanar, purtat de mainile sfintilor ingeri, cei fara de trup.

    Spre stiinta sa fie, ca Sfantului Ioan din Lavra-Veche i se mai spune si Ioan cel din Pestera Veche, ca unul ce a trait si a slujit multa vreme in biserica, ce s-a zidit in fosta pestera a talharilor.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 19 Aprilie.

Sinaxarul zilei. – Audio, vezi aici.

Tot în această zi, cuvant din Pateric, despre o vaduva, pe care a miluit-o un bogat, pentru smerenia si credinta fiului ei.

    O batrana saraca avea doi copii, unul parte barbateasca, si altul, parte femeiasca. Si cel ce era parte barbateasca, ducandu-se, s-a facut calugar, iar sora lui, de saracie, a cazut in ispita. Si, dupa aceea, a fost prinsa si au dus-o la un bogat, care voia sa o ucida pe ea, dupa legea judecatii. Iar mama ei isi smulgea parul sau si, mergand, a cazut la picioarele bogatului, zicand : " Te rog pe tine, de o vei ucide pe aceasta, atunci si pe mine sa ma ucizi cu dansa, pentru ca nu am pe nimeni, sa-mi aduca mie o lingura de apa, ca am avut si un alt fiu, dar acela, ducandu-se la o manastire, s-a facut calugar si este sfintit. Iar bogatul, in batjocura, i-a zis ei : " Sa-mi aduci mie pe fiul tau, pe acela ce zici ca este sfintit, ca sa ma roage pentru dansa si o voi elibera pe ea ". Deci, batrana ducandu-se la fiul ei, il ruga pe el, zicand : " De vreme ce sora ta a cazut in ispita, vrea bogatasul sa o ucida pe ea. Dar, spunandu-i ca am un fiu calugar, mi-a zis mie: De va veni el si ma va ruga pentru dansa o voi elibera. Si acum fiule, sa mergi te rog, pentru sora ta ". Iar calugarul a zis maicii sale : " Sa ma crezi pe mine, maica, chiar de te vor ucide si pe tine si pe dansa, eu nu am nici o putere, pentru ca mai inainte de voi, eu am murit lumii si ma incred in Hristos ". Iar ea, dupa multa rugaminte, certandu-l pe dansul ca pe un nemilostiv s-a intors, neizbutind nimic. Si, mergand la bogatas, acesta a intrebat-o : " Ai adus pe fiul tau calugarul, care zici ca este sfintit ? ". Iar ea a zis : " Nu stapane, ca nu are Dumnezeu ".

    Deci, s-a minunat bogatul de calugar si a inteles ca mare credinta are el in Hristos. Apoi i-a zis ei : " Sa ma crezi pe mine, batrano, ca de ai fi adus pe fiul tau, n-as fi slobozit pe fiica ta. Dar, de vreme ce nu a venit, acum cred ca mare om este si se va ruga si pentru mine. Deci, ia-ti acum pe fiica ta sanatoasa." Iar din fapta aceasta, sa se stie, ca nu se tainuieste pe Dumnezeu nici o fapta buna.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 19 Aprilie.

Tot în această zi, invatatura pentru mantuirea sufletului.

    Daca nu toti cei botezati se mantuiesc, ci numai cei ce fac voia lui Dumnezeu, apoi, aratat lucru este, ca nici cei ce se calugaresc nu se vor mantui, ci, numai cei ce vor pazi cele randuite calugariei. Ca parintii au numit cantarea, arma, iar rugaciunea, zid de aparare si lacrimile cele fara prihana, botez, iar fericita ascultare, au socotit-o mucenicie, fara de care, nimeni din sfinti, n-a vazut pe Dumnezeu.

    Si dovedit lucru este ca, fara ascultare, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, macar ca multi, neavand cui se supune, au placut lui Dumnezeu, precum Maria Egipteanca si multi altii. Ca zic Scripturile : " Cela ce-si supune trupul sau duhul si face din cugetul sau un judecator, acela, mai inainte de implinirea ascultarii, s-a facut iscusit in sporirea cea nevazuta si tainica, cea catre ascultarea dumnezeiestilor porunci. Ca avem si pe marele Antonie si pe cei ce de la dansul s-au luminat, care au scos din aceasta ascultare multa si tainica cunostinta, iar cei ce una ca aceasta n-au castigat, ci, inca sir de patimi sunt tulburati, apoi, aceia, fara de ascultare, nu vor placea lui Dumnezeu.

    Caci, ce oare, Maria Egipteanca si altii, nesupunandu-se nimaniu nu au vazut pe Dumnezeu? Deci, zicem: Ca nu se vorbeste, aici , numai de supunerea cea trupeasca, ci, si de cea sufleteasca. Ca, pe nimeni din Sfinti nu-i aflam, sa nu-si fi supus trupul lor duhului. Iar cela ce trupul lui l-a supus duhului si mustrarea cugetului o are, ca judecator, acesta ascultator al dumnezeiestilor porunci facandu-se, mai inainte de a umbla in ascultarea cea vazuta, a ajuns la ascultarea cea gandita. Multi supunandu-se parintilor celor trupesti, sufletul lor l-au facut rob dezmierdarilor si dulcetilor si nu s-au folosit cu nimic dintru asemenea supunere. Iar supunerea cea dumnezeiasca, pe cea trupeasca o inareste. Si cei ce n-au pe cea dintai sunt tulburati de patimi trupesti, ca, fara de cea gandita, a spori nu se poate. Deci, bine au zis Parintii, ca, fara ascultare, nici unul nu poate sa vada pe Dumnezeu.

    Iar patimi sufletesti, au socotit pe acestea: marirea desarta, mania, scarba, trufia, trandavia si cele ce se nasc din acestea. Iar patimi trupesti sunt acestea: nasatul, betia, iubirea de argint, desfranarea. Deci, zic asa. Cei ce sunt tulburati de patimile sufletesti au trebuinta de un povatuitor, om intelept, putin ingaduitor la cele trupesti, ca nu cumva, in zadar si mai mult sa se mandreasca, ca sunt infranati. Iar cei ce se lupta cu patimile trupesti au trebuinta de un povatuitor, care sa aiba viata ingereasca si fara de trup, adevarat infranat si nepatimas, care cu postul, sa omoare miscarile cele trupesti. Si se aseamana, unii ca acestia, cu cei ce au fugit din Sodoma si au fost povatuiti la viata de un inger. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 19 Aprilie.

Tot în această zi, facem pomenirca preacuviosului părintelui nostru Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei.

Acest sfânt a trăit pe vremea luptătorilor împotriva icoanelor, din pruncie fiind dat lui Dumnezeu. Şi pentru covârşitoarea lui virtute a fost hirotonit episcop al Antiohiei din Pisidia. Când prin sfatul viclean al diavolului s-a pornit eresul luptătorilor împotriva icoanelor şi se trimiteau scrisori pretutindenea, ca toţi episcopii să meargă cu grăbire la Constantinopol, s-a dus şi acesta, care, neplecându-se a se face de un cuget cu ereticii şi a se lepăda de închinarea sfintelor icoane, a fost osândit la surghiun şi la rea pătimire, întru care şi murind, s-a mutat către Domnul.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 19 Aprilie.

Tot în această zi, cuvant din Pateric, despre păcatul desfrâului.

Un tânăr, Ovidiu, a fost chemat la petrecerea care avea loc după 10 ani de la terminarea liceului. Stiind cât de rău îl influentaseră în liceu pe tânăr colegii, duhovnicul i-a spus că nu ar fi bine să se ducă. Sau că, dacă se duce, să nu stea prea mult.

- De ce, părinte, oare nu sunt în stare să îmi dau seama dacă e sau nu cazul să stau? Mă voi duce si, dacă nu e nimic în neregulă, voi sta până la sfârsit. Iar dacă e ceva aiurea plec imediat.
Părintele nu a reusit să îl convingă că poate fi ispitit să cadă iarăsi în păcat.
Petrecerea a fost destul de linistită. La miezul noptii, cei mai multi invitati, care veniseră cu sotii sau sotiile lor, s-au dus acasă. Unii dintre ei aveau deja copii.

Dar cinci burlaci s-au retras în apartamentul unuia dintre ei si au continuat petrecerea împreună cu două colege. Distractia devenea din ce în ce mai încinsă. Au început momentele erotice, si fetele făceau strip-tease. Ametit de băutură, Ovidiu uitase de sfaturile părintelui. Pofta trupească l-a biruit si în cele din urmă a intrat în baie cu una dintre fete - cea care fusese cea mai putin arătoasă din clasă - si au păcătuit.

Dimineata, când si-a revenit, l-a bufnit plânsul. Îsi dorise din toată inima să se poată înfrâna până când se va căsători. S-a dus si s-a spovedit, iar părintele i-a dat un canon aspru.
După vreo lună, colega cu care păcătuise i-a dat un telefon :

- Auzi, Ovidiu, în noaptea cu petrecerea, am făcut-o fără protectie si am rămas însărcinată. Mă gândesc să avortez, dar am sunat să te întreb si pe tine dacă esti de acord. Mi-a zis Dragos că tu esti cu biserica si că zici că avortul e o crimă. Poate că vrei să păstrez copilul. Dacă îl recunosti, si dacă îmi dai bani să îl cresc, poate că as renunta la avort.

- Te sun mai târziu, spuse Ovidiu, socat de cele auzite. Am pe cineva în vizită. Scuză-mă.
Închise telefonul ca prin vis. Nu îi venea să creadă că i se întâmplase una ca asta. Îl sună pe părintele său si îi spuse ce a aflat.

- Părinte, nu vreau să omoare copilul. Sunt gata să mă căsătoresc cu ea. Dar oare voi reusi să nu esuez în căsnicie? Dacă divortăm peste un an, doi? Ce va fi cu mine ?

- Trebuia să mă asculti. Dar acum e prea târziu pentru observatii. Tu esti un om de treabă si nu cred că îi vei da motive să te părăsească. Tu explică-i că îi vei da banii pentru a creste copilul. Să îi dai mai mult, să fie multumită. Si spune-i că te gândesti să o iei de nevastă. Dar nu te grăbi. Dă-i răgaz să se schimbe, dă-i răgaz să înteleagă cât a gresit în fata lui Dumnezeu si că trebuie să îsi îndrepte viata.

Duminică, după slujbă, Ovidiu a stat putin de vorbă cu prietenii săi :

- Să stiti că nu e de glumă cu desfrâul. O dată dacă ai căzut, viata ta nu mai e la fel. Eu am lăsat o fată însărcinată, si, chiar dacă nu e cea mai bună alegere, o voi lua de nevastă. As fi putut avea o sotie credincioasă, frumoasă, desteaptă si asezată. Dar acum culeg roadele căderii mele. Voi să nu faceti ca mine. Tineti seama de sfaturile părintelui. Si când vă veti gândi la mine să vă aduceti aminte cât de triste sunt urmările neascultării.

Întrebat-a avva Timotei preotul pe avva Pimen, zicând: "Este o femeie în Egipt care curveste si plata ei o dă milostenie". Si a zis avva Pimen: "Nu rămâne în curvie, căci se vede într-însa roada credintei". Si s-a întâmplat de a venit mama preotului Timotei la dânsul. Si a întrebat-o pe ea, zicând: "Acea femeie a rămas curvind?". Iar ea a zis: "Da, si si-a mai adaos ibovnici, dar încă si la milostenie". Si a vestit avva Timotei lui avva Pimen. Iar el a zis: "Nu rămâne în curvie". Venind iarăsi mama lui avva Timotei, i-a spus: "Stii că stricata aceea caută să vină cu mine, ca să te rogi pentru dânsa si eu n-am primit-o". Iar el auzind, i-a spus lui avva Pimen. I-a răspuns avva Pimen: "Mai vârtos tu te du si te întâlneste cu dânsa". Si s-a dus avva Timotei si s-a întâlnit cu dânsa. Iar ea, văzându-l si auzind de la el cuvântul lui Dumnezeu, s-a umilit si a plâns, zicând: "Eu de astăzi înainte mă lipesc de Dumnezeu si nu voi mai curvi". Si îndată intrând într-o mănăstire, a plăcut lui Dumnezeu [2].

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 19 Aprilie.

---

[1] Ps. 72, 27.

[2] 1-230.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Pafnutie.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Socrat şi Dionisie, care, fiind împunşi cu suliţe, s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Trifon arhiepiscopul Constantinopolului, căruia i se face soborul la sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Simeon, egumenul sfintei Mănăstiri Filoteu din Muntele Atosului, cel ce avea o singură haină şi umbla desculţ, care a fost şi ctitor, în acelaşi munte, al Flamuriei Sfintei Treimi, care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.