Cugetari : Smerita cugetare este rugaciune neîntrerupta. ''. Sfântul Maxim Marturisitorul.

În această zi, a douăzecea, facem prazăznuitrea Izvorului Tamaduirii al Prea Sfintei, Stapanei Noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria.

In fiecare an, in prima vineri dupa Paşti, Biserica Ortodoxa Română sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mântuirii oamenilor.

Numele de Izvorul Tămăduirii aminteste de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

Leon cel Mare ( 401 - 474 ), cu puţin timp înainte de a ajunge împarat ( 457 - 474 ), se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă si să-l ducă in cetate. Leon va căuta in apropiere un izvor, dar nu va găsi. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i : " Nu este nevoie să te ostenesti, căci apa este aproape ! Pătrunde, Leone, mai adânc in această pădure si luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi ". Leon va asculta vocea Maicii Domnului si va găsi un izvor din care ii va da orbului să bea. Îi va spăla fata cu această apă, iar orbul va incepe sa vadă.

Dupa ce a ajuns impărat ( 457 – 474 ), Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, impăratul Justinian ( 527 – 565 ), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, pe acelasi loc, a construit o biserică si mai mare. Ea a fost distrusă de turci in anul 1453 si reconstruită de reprezentanti ai bisericii greceşti ortodoxe din Istanbul în secolul al XIX - lea. La subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tămăduit diferite răni si suferinte.
Credincioşii care merg la Istanbul[1], se pot închina în Biserica Izvorului Tămăduirii.

La sarbatoarea de astazi mergem cu gandul si cu inima mai ales spre Maica Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului.

In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei[2], dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.

Hristos Cel inviat, Izvor nesecat de daruri pentru noi, sa fie pururi in mijlocul nostru. Amin.

De Izvorul Tămăduirii, se sfinţesc apele.

Creştinii ortodocşi vin in această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută si sub numele de Aghiasma Mică.

După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi in timp ce se cântă troparul[3] " Mântuieşte, Doamne, poporul Tău ".

Acest tropar este considerat de foarte multi credincioşi cea mai potrivită cântare pentru Imnul Naţional al României.

Troparul :

Troparul[4], este o scurtă rugăciune care anunţă sau explică într-o formă poetică evenimentul liturgic prăznuit în acea zi sau care rezumă viaţa sfântului comemorat în ziua respectivă, în funcţie de calendarul bisericesc.

Scurt istoric :

Troparele s-au adăugat foarte repede cultului Bisericii creştine primare, care a folosit iniţial imne şi rugăciuni de provenienţă biblică.

Deşi au putut fi la începuturi sub formă de proză liberă de orice regulă, cu timpul s-au impus în compoziţia troparelor reguli ritmice[5] şi melodice care le-au transformat în adevărate strofe poetice.
Câteva din aceste compoziţii poetice specifice, care se citesc sau se cântă în diferite momente ale cultului liturgic, sunt: condacul, icosul şi stihirile.

Prin dezvoltarea artei compunerii troparelor s-a născut imnografia bisericească, care constituie astăzi o parte substanţială a cultului Bisericii creştine în general, şi al Bisericii de Răsărit în special.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 20 Aprilie.

Sinaxarul zilei. – Audio, vezi aici.

Acatistul Izvorului Tamaduirii al Prea Sfintei, Stapanei Noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin !

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Apoi aceste tropare :

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepându-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca Unui Stapân, noi, pacatosii robii Tai; miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh,
Doamne, miluieste-ne pe noi, ca întru Tine am nadajduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mâinilor Tale si Numele Tau chemam.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!
Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvântata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim cei ce nadajduim întru tine, ci sa ne mântuim prin tine din nevoi, ca tu esti mântuirea neamului crestinesc.

Psalmul 50 :

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si, dupa multimea îndurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vârtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu înaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau înaintea Ta am facut, asa încât drept esti Tu întru cuvintele Tale si biruitor când vei judeca Tu. Ca iata întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale întelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop, si ma voi curata; spala-ma-vei, si mai vârtos decât zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinauntru ale mele. Nu ma departa de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale, si cu duh stapânitor ma întareste. Învata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta. Ca, de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu : duhul umilit; inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Apoi îndata, Simbolul Credintei :

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamântului, al tuturor

celor vazute si nevazute.

Si întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut,

mai înainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat,

nascut, nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.

Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de

la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a facut om.

Si S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si S-a îngropat;

Si a înviat a treia zi, dupa Scripturi;

Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;

Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui împaratie nu va avea sfârsit.

Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce, împreuna cu

Tatal si cu Fiul, este închinat si slavit, Care a grait prin Prooroci.

Întru una, sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor.

Astept învierea mortilor.

Si viata veacului ce va sa fie. Amin !

Condace si Icoase :

Condacul 1 :

Pe Fântâna cea pururea curgatoare si vietuitoare, pe Izvorul cel dumnezeiesc carele izvoraste apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas sa-L laudam cei ce cerem Lui dar, ca Cel ce izvoraste tamaduiri în toate zilele. Pentru aceasta dupa datorie apropiindu-ne cu dragoste, sa scoatem apa cu credinta si sa zicem : „ rugamu-ne, roureaza-ne cu darul tau ”, ca sa strigam tie : Bucura-te, ceea ce esti Izvor de viata datator !

Icosul 1 :

Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Ceea ce ai nascut fara de samânta pe Cuvântul Tatalui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca sa Te slavesc strigând catre Izvorul tau unele ca acestea :

Bucura-te, ocean întelegator care asemenea cu marile reversi minuni peste toata lumea;
Bucura-te, Siloame, al doilea care covârsesti curgerile Nilului cu revarsarea darului;
Bucura-te, apa care izvorasti ca dintr-o piatra cu preaslavire, si a Iordanului lucrare ai primit;
Bucura-te, mâna de mântuire care te faci aratata spre trebuinta celor ce cer bogata Ta apa cu adevarat îndestulatoare;
Bucura-te, Izvor din care curge toata bunatatea si îndestularea de tamaduire;
Bucura-te, ca din tine izvorasc din destul facerile de bine;
Bucura-te, ca tu tuturor le dai celor ce cer, întarire sufletelor si sanatate trupului;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 2 :

Stapânul cerului si al pamântului, lucruri minunate si prea slavite a savârsit întru Tine, Ceea ce esti cu totul fara prihana, pentru ca de sus a picurat, aratat, ca o ploaie în pântecel Tau, dumnezeiasca Mireasa, aratându-Te pe Tine Izvor de tamaduiri, care vindeci pe toti cei ce-Ti cânta : Aliluia !

Icosul al 2 :

Dumnezeiesc Izvor al raiului Fecioara si Maica cereasca pe Tine Te numim dupa vrednicie, caci curgerea si darul Izvorului Tau a strabatut în cele patru parti ale pamântului, care se acopera pururea cu straine minuni, de apa ce se da spre bautura tuturor celor ce cer. Pentru aceasta bucurându-ne toti crestinii, cu credinta alergam la Izvorul Tau, scotând totdeauna apa, cu sfintenie si cu dulceata zicând :

Bucura-te, Izvorul curgator de tamaduiri;
Bucura-te, ca în dar reversi din destul, bogate vindecari celor bolnavi;
Bucura-te, ca pe orbi, ce alearga la Tine, a vedea lamurit îi faci;
Bucura-te, ca pe multi schiopi i-ai îndreptat;
Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai întarit;
Bucura-te, ca prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai înviat.
Bucura-te, minune straina, acoperita pururi de slava celui Prea Înalt;
Bucura-te, ca pe Tine Te numim Rai curgator;
Bucura-te, caci ca o ploaie pe pamânt uscat cazând adapi sufletele cele însetate de viata;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 3 :

Puterile Tale cele mari si pline de minuni nedesertate si mai presus de fire pe care tuturor le reversi, cine le va putea spune, o, Izvorule datator de daruri; ca nu numai ca gonesti bolile cele cumplite de la cei ce alearga la Tine cu dragoste, ci si patimile cele sufletesti le speli, curatindu-le, la toti cei ce-Ti cânta Tie : Aliluia !

Icosul al 3 :

Pe Norul cel ceresc cu cântari minunate sa-L laudam credinciosii, care pe picatura Hristos, datatorul de viata, pe pamânt L-a plouat, pe Apa cea dumnezeiasca si vie, cea saltatoare si izvorâtoare, fara de moarte, a daruit-o noua credinciosilor care cântam :

Bucura-te, vasul bauturii celei dumnezeiesti, Ceea ce dupa bautura niciodata nu se desarta;
Bucura-te, Ceea ce alungi setea care topeste sufletele;
Bucura-te ca din pântecele mintii cei ce beau întelepteste, revarsa râuri dumnezeiesti;
Bucura-te ca tuturor le izvorasti darul din destul;
Bucura-te, Izvor de viata primitor care pururi izvoraste daruri;
Bucura-te, Fântâna tamaduirilor, care toata taria bolilor o arata a fi slaba si neputincioasa;
Bucura-te, vedere orbilor;
Bucura-te, dumnezeiasca curatie a celor leprosi;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 4 :

Izvoraste-mi mie Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, darurile cuvântului, ca sa laud Izvorul Tau, care izvoraste viata si dar credinciosilor, ca Tu pe Cuvântul Cel dintr-un Ipostas L-ai izvorât noua si locul cel de tamaduire, de obste, fa-l cu adevarat si gata îl arata tuturor celor ce-Ti cânta : Aliluia !

Icosul al 4 :

Biserica Ta, Preacurata Fecioara, se arata tuturor casa de doctorie mai presus de fire, ca din moarte vazuta, ridica aratat pe credinciosii cei ce alearga la Dânsa si tuturor izvorasti dulceata din destul. Pentru care si noi nevrednici cu cântari duhovnicesti, veselindu-ne zicem :

Bucura-te, apa izvorului celui datator de viata;
Bucura-te, norul care aduci ploaie de mântuire;
Bucura-te, vindecare a celor bolnavi;
Bucura-te, slobozirea celor din primejdii;
Bucura-te, racoreala celor înfierbântati de arsita pacatelor;
Bucura-te, luminarea ochilor orbiti de nestiinta;
Bucura-te, auzirea celor surzi;
Bucura-te, ca pe cei ce zaceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scapat;
Bucura-te, loc de tamaduire sfintit cu adevarat;
Bucura-te, ca ne izvorasti din ceruri daruri fara împutinare;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 5 :

Daruri din destul curg din Tine, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca izvorasti apa de tamaduiri din care se adapa sufletele credinciosilor celor însetati de viata si gonesti arsita pacatelor celor ce-Ti zic : Aliluia !

Icosul al 5 :

Neamul omenesc, Te lauda pe Tine Preacinstita, ca tuturor le izvorasti din ceruri daruri fara încetare, aratându-Te pe Tine izvor nemuritor, Dumnezeiasca Mireasa, noua celor ce-Ti aducem aceste cântari de lauda :

Bucura-te, izvoratoarea apei lui Hristos, din care se adapa toata lumea;
Bucura-te, ca Facatorul tuturor întru Tine ca o picatura S-a pogorât aratat;
Bucura-te, ca pe cel orb l-ai facut a privi lumina;
Bucura-te, izvorule care ai dezlegat prin apa firea pietrei cea înfricosata;
Bucura-te, curatirea leprosilor si sugrumarea diavolilor;
Bucura-te, ca pe împarati i-ai facut credinciosi desavârsiti;
Bucura-te, întelepciunea celor simpli;
Bucura-te, bogatie de daruri a saracilor;
Bucura-te, ca prin revarsarea apei, tamaduiri de multe feluri le-ai daruit;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 6 :

Lucru cu adevarat necuprins si mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat întru Tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca apa izvorului Tau este tamaduirea bolilor celor de moarte aducatoare, care firea cu adevarat nu a vazut. Pentru care si noi cu umilinta ne rugam : nu ne trece cu vederea, grabeste ajutatoarea noastra grabnica si ne izbaveste din cursele vrajmasilor ca sa Te laudam zicând asa : Aliluia !

Icosul al 6 :

Maririle minunilor Izvorului Tau Fecioara Preacurata, cine le va putea spune ca Ceea ce cu adevarat ai înspaimântat gândul omenesc prin picaturile Izvorului Tau, de care povestesc limpede lâna si mana si Siloamul si piatra ceea ce a izvorât si pridvorul lui Solomon. Darul Tau, este mai presus de cuvânt si de gând; drept aceea si noi într-o unire de gânduri cântam laudele acestea :

Bucura-te, Fecioara ca din Tine se revarsa apa care vindeca patimile cele aducatoare de moarte;
Bucura-te, ca din izvorul Tau a curs apa care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrena;
Bucura-te, grabnica vindecatoare a bolilor celor cumplite;
Bucura-te, ca prin stropirea cu apei, credinciosii se sfintesc;
Bucura-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate;
Bucura-te, izvorule al frumusetii celei negraite;
Bucura-te, dezlegarea tuturor bolilor;
Bucura-te, râul cel prea limpede care faci sanatosi pe cei credinciosi;
Bucura-te, apa care dai tamaduiri celor bolnavi de felurite boli;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 7 :

Apa întelepciunii si a vietii izvorând lumii, pe toti chemi Nascatoare de Dumnezeu sa scoata apele cele de mântuire si cu ea sa stinga carbunii înselaciunii si ai necuratiei; drept aceea si noi credem cuvintele Fiului Tau, Stapâna, Care a zis : „ca în veci nu vor înseta, cei ce cu credinta vor bea din ea” zicând : Aliluia !

Icosul al 7 :

Pântece mai înainte sterp ai dezlegat aratat, cu curgerile izvorului Tau, ca si nasteri daruiesti, ca Ceea ce ai nascut pe Stapânul tuturor, pentru care si noi bucurându-ne zicem :

Bucura-te, curgerea întelepciunii care curateste necunostinta;
Bucura-te, amestecare care picura dumnezeiasca dulceata inimii;
Bucura-te, paharul manei cel de viata turnator;
Bucura-te, baie de Dumnezeu izvorâta
Bucura-te, Ceea ce izvorasti linistea neputintelor;
Bucura-te, Ceea ce stingi vapaia bolilor;
Bucura-te, Ceea ce ai linistit frigul si ai stins aprinderea înfocarii;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 8 :

Minunile Tale cele neauzite Stapâna, fac pe toti credinciosii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului Tau; pe cei muti si surzi ca si cum ar fi graitori îi face, iar pe cei ce patimesc cumplit, îi vindeca, si tamaduieste desavârsit pe cei ce-Ti cânta cu credinta Tie : Aliluia !

Icosul al 8 :

Pe toate apele le covârseste Fecioara, Curata, apa izvorului Tau, care daruieste aratat izbavirea de boli cumplite si da sufletelor toata sanatatea, ca Ceea ce se revarsa mai presus de fire tuturor celor ce cânta :

Bucura-te, ca pe cei ce alearga la Tine îi scoti din cuptorul patimilor;
Bucura-te, usa prin care strabat razele luminii si lumneaza ochii trupesti si sufletesti;
Bucura-te, Ceea ce singura esti mângâierea pamântenilor;
Bucura-te, izvor prea cinstit;
Bucura-te, ca prin curgerea izvorului Tau, diavolii s-au înfricosat;
Bucura-te, ca pe Leon l-ai facut calauza orbului nestiutor spre al Tau izvor;
Bucura-te, ca va fi împarat l-ai încredintat;
Bucura-te, ca el spre multumire biserica în numele Tau a ridicat;
Bucura-te, ca Tu dar facator de minuni de la Dumnezeu ai primit;
Bucura-te, ca patimasii ce cu credinta nazuiesc la izvorul Tau se tamaduiesc;
Bucura-te, vas de apa neîmputinata si de boli vindecator;
Bucura-te, ca izvorul Tau tuturor este îndeajuns îndestulator;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 9 :

Lumina tuturor madularelor omenesti facându-Te Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, care ai nascut pe Facatorul si Ziditorul tuturor si acum din amestecarea tinei si a apei ai luminat negrait ochii orbului, cel ce se nascuse orb si care nicicum nu vedea soarele cel dulce, care dobândind vederea si vazând lumina si marea minune izvorâta din milostivirea Ta cea negraita a zis : Aliluia !

Icosul al 9 :

Siloamul vindeca bolile, însa mai presus s-a aratat Prea Sfânta Stapâna izvorul Tau facator de minuni, fiindca acesta nu numai o data într-un an si nu numai acei ce i-au mai întâi, dobândesc sanatate, ci de-a pururea vindeca toata rana sufleteasca si trupeasca a celor ce cu buna credinta si cu dragoste vin catre Tine strigând :

Bucura-te, scaldatoarea în care se afunda toate durerile noastre sufletesti si trupesti;
Bucura-te, vas cu care primim bucuria si mântuirea;
Bucura-te, piatra care ai adapat pe cei însetati de viata;
Bucura-te, lemn care îndulcesti apele cele amare ale marii lumesti;
Bucura-te, Izvor nesecat al apei celei datatoare de viata;
Bucura-te, Ceea ce îndulcesti necazurile noastre cele amare;
Bucura-te, apa care curatesti spurcaciunea pacatului;
Bucura-te, încetarea întristarilor noastre;
Bucura-te, vindecarea bolilor noastre;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 10 :

Vrând sa vadesti minunile cele de la izvorul Tau, ai poruncit Stapâna lui Leon sa duca orbul în partea cea mai dinlauntru a padurii si sa-i stinga setea cea trupeasca cu apa; iar cu tina sa-i unga ochii lui cei întunecati, pentru ca sa cunoasca puterea Ta si sa nu fie tainuit izvorul vindecarilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta si noi nu tainuim minunile si facerile Tale de bine catre noi robii Tai, ci cu multumire proslavim pe Dumnezeu si cântam : Aliluia !

Icosul al 10 :

Viata noastra pamânteasca afundata fiind în tina pacatelor, sufletul de pacate îmbolnavit, trupul de dureri chinuit, pentru ca mânia lui Dumnezeu pentru pacatele noastre ne pedepseste. Catre Tine dar alergam Maica lui Dumnezeu si înaintea izvorului Tau cadem rugându-Te : spala tina pacatelor, vindeca sufletele îmbolnavite si trupurile chinuite le îndrepteaza, iar noi cu bucurie sa strigam Tie :

Bucura-te, vindecarea patimilor sufletesti;
Bucura-te, izbavirea durerilor si chinurilor trupesti;
Bucura-te, vointa cea buna a lui Dumnezeu catre noi cei pacatosi;
Bucura-te, adevarata îndreptare a celor ce se caiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru pacatele lor;
Bucura-te, baie care speli cugetele noastre murdare de faradelegi;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut pe Izbavitorul care în dar curata faradelegile noastre;
Bucura-te, ca prin Tine, dupa masura credintei se dau vindecari;
Bucura-te, mijlocitoarea bucuriei celei vesnice;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 11 :

S-a înaltat apa izvorului Tau, Curata, mai presus de ceruri si de adâncurile pamântului, aceasta fiind hrana sufletului, miere din piatra si daruire de mana, slobozitoare de boala si mântuitoare, pentru aceasta multimea credinciosilor veselindu-se salta cântând : Aliluia !

Icosul al 11 :

Fântâna izvoratoare de viata plina de daruri dumnezeiesti sa aratat noua Prea cinstit Izvorul Tau, Stapâna, spre bautura, sfintirea si mângaierea noastra; iar noi cu dragoste cinstindu-l si cu credinta îngenunchind înaintea lui strigam Tie :

Bucura-te, chezasuitoarea mântuirii pacatosilor;
Bucura-te, vindecarea a toate neputintele;
Bucura-te, ceea ce duci rugaciunile credinciosilor Fiului Tau si Dumnezeului nostru;
Bucura-te, pamântul fagaduintei din care ne izvorasc toate bunatatile ceresti si cele pamântesti;
Bucura-te, Ceea ce adapi brazdele pe care cresc multimea îndurarilor;
Bucura-te, Ceea ce ne povatuiesti pe noi catre patria cereasca;
Bucura-te, roua florilor celor nevestejite;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 12 :

Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, fa-ne vrednici de darurile Tale si te rugam, treci cu vederea pacatele noastre, dând tamaduire celor ce cu credinta se apropie de izvorul Tau si cer binecuvântare si iertare de pacate cântând : Aliluia !

Icosul al 12 :

Nu cerem mai multa îndurare de la Tine Stapâna, decât precum Te-ai milostivit si ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul Tau si au dobândit cele de folos, asa Te milostiveste deci si spre noi, cei ce suntem cuprinsi de faptele cele rele ca sa Te slavim pe tine, zicând unele ca acestea :

Bucura-te, nadejdea noastra în viata si dupa moarte;
Bucura-te, cununa cea slavita a celor ce au credinta si se lupta împotriva ispitelor;
Bucura-te, Ceea ce dai vesnica mântuire celor ce se ostenesc în viata calugareasca;
Bucura-te, Ceea ce izbavesti omenirea din foametea sufleteasca si trupeasca;
Bucura-te, tare ajutatoare în razboaie;
Bucura-te, Ceea ce ne pazesti pe noi de navalirea altor neamuri;
Bucura-te, pazitoarea celor ce calatoresc pe pamânt, pe apa si în vazduh;
Bucura-te, ca în orice vreme secetoasa cerem ajutorul Tau, pe care îl si dobândim;
Bucura-te, stâlp neclintit al crestinatatii;
Bucura-te, ca prin minunile Tale ai bucurat tot neamul crestinesc;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator !

Condacul al 13 :

O, întru tot cântata Stapâna, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Izvorul cel nedesertat al îndurarilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemasurat al bunatatii, nadejdea si mântuirea tuturor crestinilor, la Tine ridicam ochii sufletelor si ai trupurilor noastre, catre Tine tindem mâinile noastre cele slabe si din adâncul inimii strigam Tie : Cauta spre noi dintru înaltimea Ta cea sfânta, vezi credinta si umilinta sufletului nostru, asculta rugaciunea noastra care o facem catre Tine din inima noastra cea împietrita si departeaza de la noi toate nevoile, toata rautatea si toata întristarea ce vine asupra noastra, întru aceasta vremelnica viata. Vindeca toate bolile si neputintele noastre cele sufletesti si trupesti, daruieste-ne sanatate si cu rugaciunile Tale ne izbaveste de vesnica munca ca sa-Ti cântam Tie neîncetat : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul 1 :

Si Condacul 1 :

Rugaciune :

Prea Sfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, ocrotitoarea neamului omenesc, careia Stapânul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a înfiat când era pe Crucea patimilor Sale, vazându-Te pe Tine Maica Sa si pe ucenicul pe care-l iubea, a zis : Femeie iata fiul Tau si ucenicului Fiule iata Mama ta, deci prin aceasta toti câti credem în patima Lui cea facatoare de viata, cei care am fost atinsi de veninul sarpelui si de acul mortii si care prin “Rana Lui ne-am vindecat”, Tie ne-a încredintat Stapânul ca sa ne fii Maica, pentru ca numai o maica adevarata poate sa cunoasca toate durerile si suferintele fiilor sai. Tu Prea Sfânta Stapâna, care din neamul omenesc fiind stii câte suferinte au cazut asupra acestui neam, din pricina pacatelor lui; daruitu-ne-ai Izvorul Tau cel datator de multe vindecari pe care-l praznuim astazi. Tu ai facut ca orbul sa se rataceasca în cautarea izbavirii, iar pe bunul si blândul Leon sa-l gaseasca si sa-i stinga setea cu apa izvorului Tau si prin spalare i-ai daruit vederea. Dar nu numai orbul s-a îndulcit de mila Ta, ci si Leon, pentru bunatatea inimii lui i-ai daruit împaratia Bizantului. Lui Iustinian împaratul i-ai daruit vindecare de boala lui cea fara de leac si tuturor celor ce au alergat cu credinta le-ai daruit izbavire din multe feluri de boli, prin multele minuni date de Atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Ta de Maica, pe care cine le va putea spune dupa vrednicie si ce grai le va putea grai. De aceea si noi acum cadem în genunchi în fata milostivirii Tale, ca uneia care cunosti cât de mare este slabiciunea noastra, cât de groaznica ne este caderea, cât de departe suntem de adevarata cale a dreptatii dumnezeiesti; am cazut, ne-am departat, toti ne-am abatut, împreuna netrebnici ne-am facut. Cine ne va ajuta, cine ne va ridica pe noi, daca nu Tu care esti Maica noastra cea buna si milostiva, care totdeauna mijlocesti la Fiul Tau si Dumnezeul nostru pentru iertarea pacatelor noastre celor multe, de aceea si acum în aceasta zi în care praznuim amintirea Izvorului Tau celui facator de minuni; cadem la Tine si cu umilinta ne rugam, sa mijlocesti la Cel Atotputernic si Atotmilostiv, ca sa trimita acestei ape Sfintite în aceasta zi de praznic, darul Siloamului, puterea îngerului de la lacul Vitezda, si marea Ta milostivire de la izvorul cel aratat lui Leon, ca sa curateasca pacatele noastre si sa tamaduiasca toata boala si toata neputinta noastra cea sufleteasca si trupeasca, ca unde s-a înmultit pacatul sa prisoseasca harul si unde lipseste sanatatea sa plineasca aceasta lipsa bogatia darurilor Izvorului Tau celui facator de minuni. Ca totdeauna binecuvântând pe Stapânul si pe Tine marindu-Te sa ne învrednicim de împaratia Fiului Tau si Dumnezeului nostru, ca sa strigam Tie cu multumire miluieste-ne pe noi Împarateasa a Izvorului tamaduirii. Amin!

Tot în această zi, facem pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Teodor Trihina.

sec. IX.

Cuviosul Parintele nostru Teodor, cel numit Trihina, adica parosul, a fost din cetatea marelui Constantin, nascut si crescut de parinti cu buna stare. Deci, incredintandu-se de intelepciunea ce izvoraste din Sfintele Scripturi, a lasat lumea bogatia si slava pentru Dumnezeu si ducandu-se la munte, a intrat intr-o manastire pustniceasca si s-a facut monah.

Si avea o petrecere aspra, pentru infranarea pornirilor trupesti, ca se nevoia, luptandu-se, in fiecare noapte, cu gerul si sta la rugaciune, neacoperindu-si niciodata capul si purta tot timpul o haina aspra de par pe trup, de unde i s-a tras si numele de Trihina. De aici, inca, si acea manastire pustniceasca, in care Cuviosul ducea, viata aspra, a luat numele de Trihina.

Deci, Sfantul Teodor a luat, de la Dumnezeu, pentru nevointa lui, putere asupra duhurilor celor necurate si darul facerii de minuni. Si, facandu-se pilda tuturor, de viata duhovncieasca, povatuind si tamaduind cu darul lui Hristos, durerile si neputintele celor ce veneau la el cu credinta, Cuviosul Teodor s-a dus catre Domnul, la adanci batraneti.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 20 Aprilie.

Tot în această zi, facem pomenirea sfinţilor mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona şi Antonin.

Toţi aceşti sfinţi au săvârşit lupta muceniciei pe vremea lui Diocleţian cel răucredincios, când şi mult-pătimitorul mucenic al lui Hristos Gheorghe fiind prins era pedepsit şi în vremea pedepselor săvârşea acele minuni. Şi Victor, Achindin, Zotic, împreună cu Zinon, şi Severian, văzând pe sfântul Gheorghe, întins pe roată, şi întru nimic vătămându-se, cu un glas s-au mărturisit pe sine creştini, şi li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Hristofor, Teona şi Antonin, fiind cei mai de aproape păzitori ai împăratului, şi care stau înaintea lui, într-una din zile, în vreme ce marele mucenic era cercetat cu cruzime, văzând învierea păgânului celui mort, făcută prin rugăciunile mucenicului şi prin chemarea lui Hristos Dumnezeu, degrabă aceştia aruncând centurile şi armele lor înaintea împăratului şi a toată adunarea, au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pentru care fiind prinşi au fost puşi la închisoare. Iar după câteva zile stând înaintea tiranului au fost supuşi la multe chinuri. Şi în sfârşit fiind aruncaţi în foc, au primit cununa muceniciei.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 20 Aprilie.

Tot în această zi, facem pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Anastasie, egumenul Muntelui Sinai.

In ce fel de evlavie a fost crescut, din tinerete, de Dumnezeu purtatorul, Parintele nostru Anastasie, ne incredintam din cuvintele lui, pe care, ca pentru sine, le-a grait asa:

"Cei ce au vazut pe Hristos in trup, prooroc il socoteau ca este, iar noi, desi nu L-am vazut pe El cu ochii cei trupesti, insa din inimi tinere, copii si prunci fiind noi, L-am cunoscut indata pe El, ca este Dumnezeu si stapan atotputernic si facator al veacurilor si ne-am invatat a-L marturisi, ca lumina a slavei Tatalui. Iar sfanta Lui Evanghelie, cu atat de mare credinta o ascultam, ca si cum pe Hristos Insusi, L-am auzi vorbind cu noi. Iar pe margaritarul cel fara prihana, al Preacuratului Sau Trup, primindu-L, credem ca pe Hristos Insusi Il primim. Iar, cand vedem pe icoana numai chipul Lui cel dumnezeiesc, il cinstim, ca pe Insusi Cela ce, din cer, spre noi priveste si I ne inchinam si catre Dansul cadem."

Cu aceste scurte cuvinte, Cuviosul Anastasie a aratat, in ce fel, din tineretea sa, a invatat sa cunoasca pe Hristos, adevaratul Dumnezeu, sa creada in El, sa se teama, cu frica curata, sa-L iubeasca din toata inima si sa-L cinsteasca in Sfintele icoane, cu inchinaciunea cuvenita lui Dumnezeu. Iar, dupa ce a ajuns la varsta cea desavarsita, a lasat lumea si cele din lume, si, luand crucea, dupa porunca Evangheliei, a urmat cu ravna lui Hristos si, intrand intr-o manastire, s-a facut monah. Deci, dorind sa se povatuiasca la cele mai mari nevointe si barbatilor celor desavarsiti sa le urmeze, in fapta buna, s-a dus la Ierusalim si, inchinandu-se cinstitelor si Sfintelor Locuri, a mers la muntele Sinai. Si, afland acolo multi barbati sfinti, sporiti in faptele bune, cele monahicesti, a ramas la ei, supunandu-se lor si slujindu-le cu ravna. Egumenia muntelui Sinai o tinea, in acea vreme, Cuviosul Parintelui nostru Ioan Scararul.

Si a luat de la Dumnezeu, pentru smerita lui cugetare, darul cunostintei celei duhovnicesti si al intelepciunii celei mari, si a alcatuit cuvinte mult folositoare de suflet si a scris vietile unor Sfinti Parinti, apoi, si de darul preotiei s-a invrednicit. Asemenea, dupa Sfantul Ioan Scararul si dupa Gheorghe, fratele acestuia, Anastasie, a fost egumen al muntelui Sinai. Si se nevoia impotriva ereticilor, scriind mult impotriva lor, ca certandu-se cu ei, ii mustra, ii biruia, si-i rusina. Si se incepuse in Alexandria, pe vremea imparatiei lui Zenon, acea erezie impotriva Sinodului al patrulea a toata lumea, al Sfintilor Parinti de la Calcedon. Si, pe cand acea erezie incepea, era in Alexandria un patriarh mincinos, Petru ereticul, care se numea Mosog. La aceasta erezie, s-a unit si Sever, care se numea "fara de cap", din pricina ereziei, si care a rapit scaunul patriarhal al Antiohiei. Deci, pe acesti eretici, Cuviosul Anastasie, in zilele sale, biruindu-i cu dumnezeiestile carti, se lupta cu ei, nu numai in muntele Sinai, ci si in toata Siria, in Arabia si in Egipt, pe de o parte, prin scrierile sale, iar pe de alta, strabatand el insusi pretutindeni si dezradacinand acea erezie, alungand-o si intarind dreapta credinta in Biserica lui Hristos. Si asa, placand lui Dumnezeu mai mult decat alti parinti, la adanci batraneti, s-a dus catre Domnul. Iar sfarsitul lui a fost pe vremea imparatiei lui Heraclius ( 610 - 641 ).

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 20 Aprilie.

Tot în această zi, cuvant al Sfantului Anastasie, de la Sinai.

Celor ce sunt in credinta crestineasca, tuturor oamenilor, li se da, de la Dumnezeu, inger spre pazire in toata viata lor; numai daca cineva nu l-ar goni pe el, cu faptele cele rele. Ca, precum pe albine le goneste fumul, iar pe porumbei mirosul urat, asa si pe ingerul pazitor al vietii noastre il gonesc, departe de noi, pacatele noastre cele rele, adica: betia, desfranarea, tinerea maniei si celelalte fapte rele. Pentru aceasta, dar, si Proorocul a zis : " Nu va lasa sa se clatine piciorul tau, nici nu va dormita Cel ce te pazeste "[6]. Adica, sa nu incline piciorul tau mai mult spre jocuri, decat la Biserica si sa nu iubesti mai mult desertaciunile, decat Scripturile. Iar, ca sa nu atipeasca ingerul, trebuie sa nu-l facem sa se departeze pentru rautatile noastre. Ca Dumnezeu, cand a facut neamul omenesc, a poruncit ingerilor ca sa-l pazeasca pe el. Drept aceea, pe sufletul fiecarui om credincios, ingerul lui il povatuieste la toate bunatatile. Iar dracii mult smintesc pe credinciosi, cei ce vietuiesc, voind sa placa lui Dumnezeu, ca sa-i lipseasca pe dansii de Imparatia Cerurilor. Dar ingerul lui Dumnezeu, cei ce-i pazeste pe ei, nu-i lasa. Iar necredinciosilor nu le fac dracii nici o sminteala, nici nu-i supara. Ci numai pe credinciosii ii inseala, ca impreuna cu ei, sa fie osanditi la chinuri. Si cand omul cel credincios vietuieste intru dreptate, ingerul lui Dumnezeu se bucura de el. Iar cand incepe a nu face adevarul, ci a minti si a fura, a se imbata si a invrajbi, a nu umbla la biserica, a se mania, a para, a fi zgarcit, atunci, ingerul lui Dumnezeu se scarbeste de dansul, iar dracii dantuiesc, aducand tot felul de rautati cumplite asupra lui. Pentru aceasta marele Osilie zice : " Ingerii scriu numele tuturor celor ce intra in biserica, fara de manie si fara de rautate, precum si numele celor ce se roaga si postesc ". Vezi, o, omule, sa nu te lipsesti de scrierea ingerului, pentru lenevirea ta, ca fiecarui credincios i s-a dat, de la Dumnezeu, inger si acela toate lucrurile cele bune le scrie. Si, chiar la cei necredinciosi, fiecare tara are, totusi, cate un inger de la Dumnezeu, precum zice Scriptura : " A pus Dumnezeu hotare neamurilor, dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu ". Iar Antioh a zis : " Se cade noua a lua aminte la cele de folos, ca doi ingeri sunt impreuna cu omul, unul drept, iar altul al satanei." Si ingerul lui Dumnezeu este bland, tacut, milostiv si rusinos. Deci, cand acesta se suie in inima omului, il sfatuieste la dreptate, la curatie, la smerenie, la supunere, la dragoste si la milostenie. Iar cel viclean este manios, mandru si urator, iute, zgarcit, urator de frati si nesupus si toate lucrurile cele rele le are. Deci, din lucruri sa-l cunoastem pe fiecare inger si celui viclean sa nu-i dam loc in noi, ci, cu frica lui Dumnezeu, sa-l gonim pe el. Iar celui drept sa-i deschidem inima si sa-l primim pe el, ca sa ne povatuiasca pe noi la adevar si de la viclesugul diavolului si de la smintelile lui sa ne izbaveasca pe noi.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 20 Aprilie.

Tot în această zi, cuvant al aceluiasi Anastasie egumenul, despre marturisirea pacatelor.

Bine este, cu adevarat si de folos, ca sa ne marturisim pacatele, insa, la parinti duhovnicesti iscusiti, iar nu la preoti simpli si neiscusiti, nedestoinici a folosi un lucru ca acesta. Ca nu cumva, prin dragostea lor cea nefolositoare si prin canonul dat fara iscusinta, sa pagubeasca pe cela ce vine la spovedanie si nefolositor si lenes sa-l faca. Deci, de vei afla un om duhovnicesc, care sa poata sa te indrumeze pe tine, sa nu te rusinezi sa te marturisesti la el, ca lui Dumnezeu, iar nu ca la un om. Ca a zis unul din Sfinti : " Cel intelept in sufletul sau, nu se rusineaza de caderea sa si nu se sfieste si nici nu se sminteste, a-si marturisi pacatele sale ". Ca, zice Ioan Teologul : " Daca marturisim pacatele noastre El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea "[7].

Sunt insa multi din cei de rand, preoti fatarnici, care fac lucruri de rusine, nu numai umbland ei insisi prin noroiul faptelor celor rele, ci, inca, se fac si invatatori la rau, incat, nici ei insisi nu ies la lumina, nici pe cei ce ar voi sa vina, nu-i lasa. Drept aceea si Domnul, pentru unii ca acestia, a zis : " Voi voua, carturarilor si fariseilor fatarnici ! Ca inchideti Imparatia cerului inaintea oamenilor: ca voi nu intrati si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati "[8]. Si iarasi : " Voi sunteti lumina lumii si sarea pamantului ". Si : " Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer "[9]. Iata pentru ce nu se cade a ierta pacatele pe plata si fara de canon.

Drept aceea, ca un ce esti, la om sa te marturisesti, iar Dumnezeu, printr-insul intorcandu-te sa invatandu-te, te va ierta ca si pe David, prin Natan. Drept aceea, si zice : " Sa ma intoarca pe mine cei ce se tem de Tine, Doamne, si cei ce cunosc marturiile Tale. Certa-ma-va dreptul cu mila si ma va mustra ". Pentru ca preotii sunt slugi ale lui Dumnezeu si impreuna vietuitori cu ingerii si datatori de mantuire. Iar aceasta si Apostolul o zicea : " Asa sa ne socotiti pe noi, ca pe niste slugi ale lui Hristos si iconomi ai tainelor lui Dumnezeu." Ca om pe om ajuta, mustrandu-l prin invatatura spre pocainta, iar Dumnezeu curateste pacatele celor ce se pocaiesc si mai mult nu le pomeneste. Pentru ca a zis : " Spune-ti tu, mai intai, pacatele tale, ca sa te indreptezi ".

Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 20 Aprilie.

Cântare de laudă la Sfântul Anastasie :

Anastasie, Părintele de Dumnezeu purtător,

Asupra sa a luat postiri, nevoinţe şi rugăciune.

Nevoinţa lui pururi el cu scumpătate şi-a ţinut,

Pînă cînd de la Duhul povăţuindu-se,

Duhul său a învăţat tainele dumnezeieşti.

Deschisu-şi-a apoi sfîntul

Către popor gura sa: „Hristos,” a zis el, „piatra mîntuirii este.

Nu grăiţi nebuneşte, cum că El demult a trăit.

Nu ispitiţi nebuneşte zicînd, că de ce nu vă grăieşte

Şi vouă acum.

Căci iată de faţă stă Scriptura, Sfîntul Lui Legămînt,

Căruia cine-i va putea sta împotrivă?

Ea ne grăieşte nouă acum, din însăşi Gura lui Hristos,

Cea Preacurată!

Dar voi tot ispitiţi, zicînd, dorim să-L vedem!

Luaţi aminte cu duhul şi cu trupul vostru

La împărtăşania Sfântă, ce însuşi al Său Trup şi Sînge este.

Pîinea şi vinul, sînt însuşi întreg Trupul Lui,

Ce alt mai doriţi!?

Ci pocăiţi-vă cu adevărat, fraţilor,

Pentru păcatele voastre plîngeţi,

Căci iată cu aste cugetări vă faceţi

Vinovaţi de moarte de mii şi mii de ori!

Către părinţi duhovnici mărturisiţi cu lacrimi

Păcatele voastre,

Şi numai apoi, cu binecuvîntare,

Trupului şi Sîngelui vă împărtăşiţi.

O, pocăiţi-vă, nu întîrziaţi! început bun pocăinţei puneţi,

Şi lumina nădejdii şi dreptăţii va lumina peste voi.

Pocăiţi-vă, fraţilor, pocăiţi-vă de păcate !

Căci iată, pîndiţi sîntem pe pămînt

De mii de morţi !”.

Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Zaheu.

Sfântul apostol Zaheu era un vames[10] bogat din Ierihon. Si, cum era mic de statura, s-a urcat într-un sicomor ca sa-L vaa pe Mântuitorul trecând. Dupa Înaltarea Domnului, sfântul Zaheu l-a insotit pe sfântul Petru în calatoriile lui. Traditia spune ca el a devenit episcop în Cezareea Palestinei, unde a si murit în pace.

Evanghelia[11] povesteste întalnirea lui Zaheu cu Hristos în duminica dinaintea începerii Triodului[12], numita Duminica lui Zaheu.

Sursa : Proloagele / Vietile Sfintilor din 20 Aprilie.

[1] Numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului.

[2] aghiasma mica.

[3] Termeni Liturgici.

[4] Din limba greacă τροπαριον, derivat de la τροπος, mod de a fi, dar şi: ritm, melodie, mod melodic.

[5] Pe baza accentului tonic.

[6] Ps. 120, 3.

[7] I Ioan 1, 9.

[8] Matei 23,13.

[9] Matei 18,18.

[10] Preceptor.

[11] Luca 19:1-10.

[12] Vezi aici.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Anastasie al Antiohiei.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Atanasie care a zidit Manastirea Meteora în Tesalia şi care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Iosaf, ce a sihăstrit împreună cu pomenitul cuvios Atanasie din Meteora, şi care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.