Cugetari : „ Când gândirea nu se mai împrastie printre cele din afara si nu se mai împrastie în lume, prin simturi, ea se întoarce spre sine. Prin sine, mintea se ridica pâna la contemplarea lui Dumnezeu.’’. Sfântul Vasile cel Mare.

În aceasta zi a douazeci si sasea, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia, si cei împreuna cu dânsii.

+303 - 305.

Mucenicul Adrian si sotia lui Natalia au fost din cetatea, Nicomidiei, pe vremea imparatiei lui Maximilian Galeriu, la a doua inconjurare, pe care o facea imparatul prin imparatia sa, urmarind pe crestini. Dar, ajungand in Nicomidia si intrand in capistea idoleasca, imparatul s-a inchinat necuratilor zei, aducandu-le spurcate jertfe, impreuna cu toti cetatenii, dupa care a poruncit ca, pe cei ce cred in Hristos, sa-i caute si sa-i aduca la chinuri.

Si s-a apropiat de mai-marele ostilor, un oarecare pagan, si a zis : " Iata, crestinii s-au ascuns in pesteri si eu i-am auzit acolo, in noaptea aceasta, citind si rugandu-se Dumnezeului lor ". Deci trimitand ostasi au prins douazeci si trei de barbati crestini, ascunsi in pesteri si, legandu-i in lanturi, i-au adus in cetate ca sa-i infatiseze inaintea imparatului. Dar, acolo, marturisind ca sunt crestini, Sfintii Mucenici au fost crunt batuti de ostasi, iar imparatul a poruncit ca numele si cuvintele lor sa fie scrise in cartea de judecata.

Si, pe cand se facea scrierea numelui lor, Adrian, un barbat cinstit dintre mai marii curtii, si care tinea inca de paganatate, i-a intrebat : " Pentru ce, fratilor, rabdati aceste nesuferite si grele patimi ? ". Si, raspunzand ei, au zis : " Ca sa dobandim bunatatile ce sunt pregatite de Dumnezeu celor ce patimesc pentru El, pe care nici auzul nu le poate sa le auda, nici cuvantul sa le povesteasca ". Deci, Adrian, acestea auzindu-le, umilindu-se din dumnezeiescul dar, a zis, catre scriitori, sa scrie si numele lui, cu crestinii, aratand ca este bucuros sa moara si el, impreuna cu dansii. Deci, scriindu-l, l-au bagat in fiare si in inchisoare. De acest lucru afland, Natalia, femeia lui, la inceput s-a ingrijorat, nestiind pricina intemnitarii lui, dar, mai pe urma, instiintandu-se ca pentru Hristos, l-au pus in lanturi si in temnita, indata, imbracandu-se in haine luminate, a alergat la temnita si, intrand inlauntru, i-a sarutat cu bucurie lanturile de pe grumaji si-l fericea pentru sfantul indemn ce a aratat si-l invata sa stea neclintit in chinuri si-i ruga pe Sfntii, cei ce erau impreuna cu el, ca sa se roage pentru el. Si s-a intors Natalia la casa ei, dupa sfatuirea aceasta cu Mucenicul Adrian, care a incredintat-o ca-i va da de stire, sa vina, sa vada sfarsitul sau. Si era fericitul Adrian tanar cu varsta, avand numai douazeci si opt de ani, si nu trecusera decat treiseprezece luni, de cand se casatorise cu Natalia.

Deci, cu o zi inainte de intalnirea cu tiranul, Adrian, dand plata pazitorilor, a iesit si s-a dus sa dea el insusi de stire Nataliei, despre ziua sfarsitului sau. Dar ea, vazandu-l i-a inchis usa, gandind ca el a fugit de chinuri si s-a lepadat de Hristos, si-l mustra, facandu-l fricos si iubitor de dezmierdari. Si zicea : " Ce voi face eu, care m-am insotit cu acest pagan ? Nu m-am invrednicit de cinstea de a ma numi sotia unui mucenic ca, iata-ma sunt o ticaloasa femeie, a unui barbat lepadat de Dumnezeu " Iar fericitul Adrian, stand, batea in usa, zicand : " Natalia, doamna mea, deschide, caci n-am fugit de chinuri. Eu am venit, precum ti-am fagaduit, sa te iau, ca sa vezi sfarsitul nostru, chezasuind Mucenicii pentru mine, si trebuie sa fiu acolo, la ceasul hotarat." Acestea auzindu-le, Natalia, indata, i-a deschis usa cu bucurie si, imbratisandu-se, s-a dus cu el la tiran. Si, intrand in temnita, Natalia saruta lanturile Sfintilor si stergea cu panza curata, ranile lor, aducandu-le pe cat se putea, usurare durerilor.

Deci, adus fiind Sfantul Adrian la imparat si marturisind pe Hristos, ca este Dumnezeul cel adevarat, l-au pus cu fata in jos, l-au batut cu toiege si, intorcandu-l cu fata in sus, atat a fost batut pe pantece, incat i se vedeau si maruntaiele; dupa aceea, i-au taiat mainile si picioarele. Si, fiind el in temnita impreuna cu ceilalti Sfinti, s-a instiintat imparatul ca cei legati au slabit cu totul si sunt aproape de moarte. Atunci a dat porunca sa se aduca in temnita o nicovala si un ciocan de fier, ca sa le zdrobeasca fluierele si mainile si asa sa moara. Acestea vazandu-le, Natalia ii ruga pe ucigasi sa inceapa cu Adrian. Si, ucigasii ascultand-o, ea il ruga pe Adrian sa rabde cu tarie. Si, indata, din acea durere mare, Sfantul Adrian si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.
Deci, poruncind necuratul imparat ca trupurile Mucenicilor sa se dea focului, fericita Natalia a ascuns, in taina, mana barbatului ei, ca sa nu fie aruncata in foc. Dar, stingandu-se focul de un potop de ploaie cu tunete si fulgere infricosatoare, unii slujitori ai stapanirii au fugit, in timp ce altii mureau ucisi de trasnete. Iar, un om credincios, anume Eusebiu, luand moastele Sfintilor, si punandu-le intr-o corabie mica, le-a dus la Arghiropol si le-a asezat intr-o biserica, aproape de Vizantia. Acolo, mergand, mai pe urma, Natalia si-a dat sufletul lui Dumnezeu, sfarsindu-si alergarea ei cea muceniceasca si fara de sange, ca una ce a patimit mult, slujind pe Mucenici si fugind din casa ei, pentru intreaga curatie. Si a fost ingropata langa moastele Mucenicilor.
Sursa : proloagele din 26 august.

Acatistul[1] Sfinţilor Adrian şi Natalia - Sfinţi Mucenici !

26 august.

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul !

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

CONDACUL 1 :

Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealăudaţi mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertăciunea lumească, punându-vă viaţa ca o jertfă curată, dorind să primiţ mai degrabă chinuri, decât să vă lepădaţi de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. Deci, ca cei ce staţi lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu credinţă şi evlavie vă implorăm, şi cu mulţumire vă cântăm aşa : Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

ICOSUL 1 :

Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tău, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:

Bucuraţi-vă lumini ai dragostei Dumnezeieşti.

Bucuraţi-vă stâlpi neclintiţi de relele păgâneşti.

Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare.

Bucuraţi-vă că cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale.

Bucuraţi-vă că de Domnul voi aţi fost încununaţi.

Bucuraţi-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

CONDACUL al 2-lea :

Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dar gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ţi uşile împărăţiei Sale, pentru rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă : Aliluia.

ICOSUL al 2-lea :

Înţelegerea adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu, ţi-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele sfinţilor mucenici, osândiţi la chinuri şi moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în împărăţia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns că, limba nu poate spune şi mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească şi din toată inima ai strigat : " Şi eu sunt creştin!" Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptăţii, te rugăm primeşte, împreună cu soţia ta, sfânta Natalia, de la noi păcătoşii laudele acestea :

Bucuraţi-vă ai adevăratului Dumnezeu sfinţi slujitori.

Bucuraţi-vă ai voiei Lui sfinte buni împlinitori.

Bucuraţi-vă că în locul frumuseţii pe Hristos L-aţi iubit.

Bucuraţi-vă că iubirea conjugală, Lui o aţi dăruit.

Bucuraţi-vă că ne ziceţi, să nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus.

Bucuraţi-vă că-n neputinţe, să urcăm ne ajutaţi nespus.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

CONDACUL al 3-lea :

Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoinţe şi chinuri dorind să mori pentru Domnul şi Mântuitorul tău. Soţia ta, Natalia, cu rugăciuni şi îndemnuri îţi ajuta să ridici crucea rânduită de Domnul şi să primeşti cununa nestricăciunii, pregătită ţie în ceruri şi cu îndrăzneală să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 3-lea :

Având să te prezinţi la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniţă, unde cu ceilalţi mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări şi sfatuiri duhovniceşti. Soţia ta, dispreţuind iubirea firească şi neputinţa femeiască, în tot chipul te convingea să nu părăseşti credinţa în Hristos, ci să rămâi până la sfârşit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea, ca adevăraţilor ostaşi ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:

Bucuraţi-vă curajoşi râvnitori ai credinţei celei adevărate.

Bucuraţi-vă neînfricaţi mustrători ai credinţelor deşarte.

Bucuraţi-vă că cu răbdarea ca cu o armă v-aţi îmbrăcat.

Bucuraţi-vă că Crucea ca pe un scut puternic în mâni aţi luat.

Bucuraţi-vă că chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat.

Bucuraţi-vă că prin voi numele Domnului e binecuvântat.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 4-lea :

Viforul îndoielii şi al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane şi spre nevoinţa mucenicească te-a întărit fericita soţia ta Natalia, toată noaptea vorbind depsre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce îşi pun viaţa pentru El, spunându-ţi astfel: "Fericit eşti domnul meu, că ai aflat comoara cea nepreţuită, mărgăritarul cel preascump - pe Hristos Domnul!" Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântandu-l din toata inima : Aliluia.

ICOSUL al 4-lea :

Auzind Natalia, fiind acasă, că te-ai întors din temniţă şi gândindu-se că te-ai înfricoşat de chinuri şi te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic şi, întâmpinându-te în uşa casei, te dojenea că te-ai lepădat de credinţă. Dar tu, bucurându-te în duh şi mai tare întărindu-te în suferinţă, cu lacrimi i-ai povestit ei, că nu numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci voieşti mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt.

Mirându-ne de o aşa înaltă dragoste creştinească, cu umilinţă vă cântăm:

Bucuraţi-vă că chipul adevăratei însoţiri creştineşti ne-aţi arătat.

Bucuraţi-vă că iubire cerească în inimile voastre aţi purtat.

Bucuraţi-vă că cu lepădare de sine pe noi ne însufleţiţi.

Bucuraţi-vă că în toate, voia lui Dumnezeu, să o vedem ne cerşiţi.

Bucuraţi-vă că ne-aţi învăţat să părăsim cele de jos-trecătoare.

Bucuraţi-vă că ne sfătuiţi să cugetăm la cele de Sus-viitoare.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 5-lea :

Minunata milă şi dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soţul tău, aţi căzut la picioarele celor întemniţaţi pentru numele lui Hristos, şi sfintele lor rane ungându-le şi sărutându-le, aducându-le alinare şi uşurare, cu inima smerită, înălţând lui Dumnezeu cântare îngerească : Aliluia.

ICOSUL al 5-lea :

Văzând chinuitorul pe sfinţii întemniţaţi împreună cu tine, că sânt atât de torturaţi, încât n-ar mai putea să sufere alte chinuri şi mai groznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată şi să te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus şi la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus şi mângâiat de fericita ta soţie, ai rămas statornic împotriva ispitirilor vrăjmaşului. De aceea pentru suferinţa cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia şi cu bucurie vă cântăm :

Bucuraţi-vă purtători de biruinţă, ai Celui Preaînalt slujitori.

Bucuraţi-vă puternici ai credinţei în Hristos mărturisitori.

Bucuraţi-vă mustrători îndrăzneţi ai rătăcirii idoleşti.

Bucuraţi-vă neînfricaţi propovăduitori ai slavei Dumnezeieşti.

Bucuraţi-vă că de mânia lui Maximian nu v-aţi înfricoşat.

Bucuraţi-vă că răutatea şi cruzimea lui o aţi desconsiderat.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 6-lea :

Propovăduitor şi retor te-ai arătat Adriane, în faţa judecăţii împărăteşti, mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul şi pământul, iar rătăcirea diavolească o ai defaimat, şi pentru acestă mărturisire şi defaimare ai suferit groaznice bătăi şi chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia.

ICOSUL al 6-lea :

Lumina slavei cereşti a strălucit pe faţa ta, înţelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste pântece,

de îţi curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăveşti pe Hristos în faţa poporului şi să mărturiseşti Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând răbdarea şi bărbăţia ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci să rămâi până la sfârşit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm aşa :

Bucuraţi-vă că sfinte lăcaşuri ale Duhului Sfânt aţi fost.

Bucuraţi-vă vase slăvite ale Harului lui Hristos.

Bucuraţi-vă că-n suflet şi trup, v-a pătruns Dumnezeiasca Lumină.

Bucuraţi-vă că Împăratul-Hristos v-a dat înţelepciunea divină.

Bucuraţi-vă că cu puterea Dumnezeirii Lui aţi fost întăriţi.

Bucuraţi-vă că fără de frică, aţi primit să fiţi munciţi.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 7-lea :

Vrând prigonitorul împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniţă cu ceilalţi mucenici, unde a venit Natalia şi, fericindu-te, te întărea zicând : " Fericit eşti domnul meu, că te-ai învrednicit de starea sfinţilor mucenici ai lui Hristos, şi cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu : Aliliua.

ICOSUL al 7-lea :

Nouă tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostaşilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemniţaţi, care veneau să-i mângâie şi să le uşureze chinurile. Atunci şi ţie, fericită Natalie, ţi s-a interzis să-l vizitezi şi să-l serveşti pe soţul tău; dar dispreţuind porunca împărătească, îmbrăcată în haine bărbăteşti, veneai la închisoare, ca şi mai înainte şi pe soţul tău îl întăreai ca, bărbăteşte să meargă la chinuri şi moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea: Bucuraţi-vă a slujitorilor lui Hristos, podoabă luminoasă.

Bucuraţi-vă, a mărturisitorilor Lui, frumuseţe aleasă.

Bucuraţi-vă că ne-aţi arătat calea îngustă, pe care voi v-aţi pornit.

Bucuraţi-vă că pe dânsa aţi ajuns la limanul liniştit.

Bucuraţi-vă că acuma în slavă şi vesnică fericire vă aflaţi.

Bucuraţi-vă că cu rugile voastre, de nenorociri ne apăraţi.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudati şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 8-lea :

Privelişte stranie şi straşnică a fost în temniţă, unde erai închis cu ceilalţi, Adriane, când după porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ţi zdrobească fluierele picioarelor. Atunci soţia ta ţi-a ridicat picioarele şi le-a pus, pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te uneşti cu Domnul şi Mântuitorul tău, căruia îi vei cânta : Aliluia.

ICOSUL al 8-lea :

Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericita adormirea ta, când curatul tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât şi mâna ţi-a fost tăiată. Cinstind cu credinţă sfârşitul tău mucenicesc, ţie şi sfintei Natalia, vă cântăm acestea :

Bucuraţi-vă că chinuri sufleteşti, pentru Hristos aţi răbdat.

Bucuraţi-vă că pe aripile iubirii spre Dumnezeu aţi zburat.

Bucuraţi-vă, că ca vulturii spre Soarele Dreptăţii v-aţi ridicat.

Bucuraţi-vă că din valea plângerii, spre Lumină v-aţi înălţat.

Bucuraţi-vă că-n ceata mucenicilor, prin chinuri aţi intrat.

Bucuraţi-vă, că cu toţi sfinţii, imne lui Dumnezeu aţi cântat.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 9-lea :

Toată mândria chinuitorului tiran a fost ruşinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, şi n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă şi cetatea a inundat-o cu apă, şi lumea necredincioasă a fost înfricoşată cu tunete şi fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseşte : Aliluia.

ICOSUL al 9-lea :

Retorica pământească nu-i în stare să laude îndeajuns nevoinţele voastre sfinţilor mucenici Adrian şi Natalia, căci unul părăsind slava pământească, şi-a pus sufletul său pentru credinţa în Hristos, iar cealălaltă, învingând neputinţa firească, bărbăteşte s-a luptat, întărindu-şi soţul în chinurile lui şi bucurându-se de fericitul lui sfârşit. Faptele bune ale voastre, neştiind cu vrednicie a le preţui, cu dragoste vă cântăm acestea :

Bucuraţi-vă că Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri aţi dus.

Bucuraţi-vă că greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a răpus.

Bucuraţi-vă că patimile Domnului, voi înşivă le-aţi imitat.

Bucuraţi-vă, că patimi şi pofte, cu voie le-aţi crucificat.

Bucuraţi-vă că pildă de dragoste şi blândeţe v-aţi arătat.

Bucuraţi-vă că sarcina unul altuia să purtăm ne-aţi învăţat.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 10-lea :

Vrând să izbăvească trupurile sfinţilor mucenici de batjocură şi dispreţ, a venit un oarecare binecredincios bărbat cu soţia sa la Natalia şi ceilalţi fraţi creştini şi i-a rugat să le dea sfintele moaşte ca să le ducă în Bizanţ, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creştinii din cetatea Nicomodiei, le-au ascultat rugămintea şi le-au încredinţat această comoară de mare preţ, cântând lui Dumnezeu : Aliluia.

ICOSUL al 10-lea :

Ca şi cu un zid, suntem înconjuraţi cu rugăciunile voastre sfinţilor Adrian şi Natalie, căci în orice năpaste şi nenorocire, totdeauna ne ajutaţi, cu atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea, slăvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi păziţi de sfintele voastre rugăciuni, vă lăudăm cu acestea :

Bucuraţi-vă că în dragoste, sânteţi grabnicii noştri ajutători.

Bucuraţi-vă bunii noştri mijlocitori şi învăţători.

Bucuraţi-vă că pentru noi la Dumnezeu mereu vă rugaţi.

Bucuraţi-vă, că să trăim plăcut lui Dumnezeu ne învăţaţi.

Bucuraţi-vă prieteni îngăduitori, ce-n necaz pildă ne daţi.

Bucuraţi-vă că pe culmile inocenţii şi curaţiei ne ridicaţi.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 11-lea :

Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce voia să te ia în căsătorie. Tu ca o soţie credincioasă soţului tău -mucenicul lui Hristos Adrian, n-ai voit să te recăsătoreşti, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanţ, unde a fost dus trupul sfântului soţului tău. Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 11-lea :

Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preţ - mâna soţului tău, cu a căruia rugăciuni ai scăpat de urmărirea tribunului şi ai ajuns cu bine la Biznaţ, cu sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tău, cu adânca umilinţă ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântul Adrian, vă cântăm acestea :

Bucuraţi-vă soţi fericiţi, în viaţă şi moarte nedespărţiţi.

Bucuraţi-vă prieteni ai Domnului, ce lângă Tronu-I-L slăviţi.

Bucuraţi-vă că de vederea Feţii Lui pururea vă îndulciţi.

Bucuraţi-vă că fericirea veşnică, pe totdeauna o primiţi.

Bucuraţi-vă că în lăcaşul celor drepţi la odihnă vă aflaţi.

Bucuraţi-vă că moaştele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsaţi.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 12-lea :

Vase pline cu har s-au aratat cinstitele voastre moaşte, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinţilor mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toata inima cântând lui Dumnezeu : Aliluia.

ICOSUL al 12-lea :

Cântând cinstitele voastre patimi şi fericita adormire, prin care v-aţi urcat la cele de Sus cu toţi sfinţii din veac bineplăcuţi lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviţi mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, şi vă rugăm sârguincios, să ne pomeniţi neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim aşa :

Bucuraţi-vă ostaşi răbdatori de chinuri şi purtători de biruinţă.

Bucuraţi-vă aleşi luptători pentru adevărata credinţă.

Bucuraţi-vă luminători aprinşi ai virtuţii creştineşti.

Bucuraţi-vă cărbuni aprinşi ai dragostei Dumnezeieşti.

Bucuraţi-vă cuplu, ce întăriţi legăturile căsătoreşti.

Bucuraţi-vă că aţi fost încununaţi cu bunurile cele cereşti.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

CONDACUL al 13-lea :

O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi purtători de chinuri străluciţi. Auziti-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, rugaţi-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru lisus Hristos, să ne dăruiască nouă tuturora: pace în familie, sănătate trupească şi sufletească, mântuirea sufletului, ca întotdeauna să-l cântăm Lui: Aliluia.

Apoi ICOSUL 1 :

Bucuraţi-vă lumini ai dragostei Dumnezeieşti.

Bucuraţi-vă stâlpi neclintiţi de relele păgâneşti.

Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare.

Bucuraţi-vă că cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale.

Bucuraţi-vă că de Domnul voi aţi fost încununaţi.

Bucuraţi-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi.

Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

Și CONDACUL 1 :

RUGĂCIUNE.

O, sfinţit Cuplu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi străluciţi purtători de chinuri! Ascultaţi-ne pe noi ce ne rugăm şi mijlociţi pentru noi, ca să ni se dea toate cele de folos trupurilor şi sufletelor, şi rugaţi pe Hristos Dumnezeu, să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa sfinţilor mucenici, primiţi glasul rugăciunilor noastre şi cu mijlocirile voastre, izbăviţi-ne de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, foc şi grindină, de sabie şi de năvălirea celor de alt neam, de războiul cel dintre noi, de moartea cea năprasnică şi de toate nenorocirile, scârbele şi durerile; ca întotdeauna prin mijocirile voastre fiind întăriţi, să slăvim pe Domnul lisus Hristos, Căruia I se cuvine toata slava, cinstea şi închinăciunea, cu Cel Fără de început al Său Părinte şi Preasfântul Duh, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

[1] Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează !.

Icoane :

Sfinţi Adrian şi Natalia.

Tot în aceasta zi, cuvant despre insuratoare si despre desfranare.

Veniti, voi, cei cu minte, si pricepeti, ca, deschizandu-va auzul, ascultati cuvintele mele simple, pe care vi le graiesc, spre folosul vostru, despre insuratoare si despre desfranare. Pentru ca, zice Apostolul Pavel : " Cinstita sa fie nunta intru toate, si patul nespurcat "[1]. Iar acestea auzindu-le, fratilor, sa luam in inimi cele ce ni se graiesc noua spre folos, precum, iarasi, acelasi Apostol zice : " Cei ce nu pot sa se infraneze, sa se insoare si sa se marite. Ca, mai de folos este sa se insoare omul, decat sa fie desfranat, pentru ca, pe desfanati ii va judeca Dumnezeu ". Deci, daca aceasta judecata o propovaduieste Apostolul, celor ce gresesc, inainte de insuratoare si nu se pocaiesc, cu atat mai aspra este judecata celor ce isi lasa sotiile si se duc la altele. Insa, de vom fi vanati de diavolul, pentru aceste pacate, apoi, sa le parasim pe acestea si sa ravnim la viata barbatilor celor buni, ca aceia au vietuit dupa Lege si, dupa Lege, au murit. Oare, Avraam n-a fost insurat ? Si tot asa, Isaac si Iacov si alti multi, pe care noi astazi ii fericim si ii cinstim ? Insa ei, dupa lege au trait, si nu s-au apropiat decat de sotiile lor, nici n-au cautat la desfranare, nici n-au fost desfranati. Sau, nu stiti ca multi, din Legea veche si din Legea noua, si-au pierdut plata lor, pentru multimea femeilor, petrecand in desfranari ? Si, insusi Solomon, oare, nu din pricina multimii femeilor a pierit ? Iar David, tatal lui, care atat de mare prooroc si imparat era, incat si Sfantul Duh se odihnea intru dansul, oare, n-a cazut prin acelasi pacat, pacatuind cu Batseba si ucigand pe barbatul ei ? Dar chiar de au gresit, repede indata au adus si pocainta, nu cu buze impietrite, ci din adancul inimii, fagaduind ca, de acum, nu vor mai face acestea, ci vor plange. Asemenea si voi, sa nu va lasati sotiile voastre, mergand la altele. Graiesc voua imparatilor, bogatilor si tuturor stapanitorilor, nu luati femeile de la barbatii lor, ca sa va insotiti cu ele, pentru ca, prin aceeasi lege, ca si voi, s-au insotit cu nunta si la aceeasi judecata vor sta inainte. Nici sa nu luati cu sila fetele de la saraci, nici sa batjocoriti, rusinand fecioare, pentru ca vor striga acelea catre Domnul si le va auzi si va trimite Dumnezeu mania Lui peste voi, precum zice Ioan, marele Teolog : " Ca si cu o secera va arde si va secera pe pacatosii de pe pamant "[2]. Ca, daca ne vom petrece viata rau, aici, apoi, acolo, vom fi chinuiti. Deci, ce raspuns vom da la infricosatoarea Judecata ? Sa ne temem fratilor, de Judecatorul cel puternic, Care nu se uita la fata celui ce este judecat. Sa parasim iubirea de dulceata si pofta cea rea si sa facem pocainta adevarata, curatindu-ne prin milostenie. Si, asa, in toate zilele facand, vom castiga Imparatia Cerurilor, pentru Iisus Hristos, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

Sursa : proloagele din 26 august.

[1] Evr. 13, 4.

[2] Apoc. 14.

Povățuirea zilei :

Dragoste de mamă.

O tânără domnişoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi grea, cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au aşezat împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristeţea din sufletul fetei şi a căutat să o liniştească.

- Mai lasă-mă în pace, mamă ! Crezi că toate se pot rezolva aşa, cu una, cu două?

Nici nu ştii despre ce-i vorba.

- Dar îmi poţi povesti - i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate te-aş putea ajuta...

- Cu ce să mă ajuţi, cu sfaturi ? M-am săturat de atâtea întrebări şi sfaturi. Lasă-mă în pace ! - a mai strigat tânăra fată şi a plecat în grabă, trântind uşa.

Spre seară, când s-a mai liniştit, când şi-a dat seama de greşeala ei, de supărarea pe care i-o pricinuise, cu siguranţă, mamei, s-a întors. Acasă însă, şi-a găsit mama aşteptând în fotoliul din faţa ferestrei, cu capul în piept, parcă ar fi adormit.

Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei. Mama murise şi ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră : " Lasă-mă în pace ! ". Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată: mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubeşte, câtă nevoie are de prezenţa ei, de sfaturile ei, de dragostea ei - dragoste de mamă.

" După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama ".

Fericitul Ieronim.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintilor douazeci si trei de Mucenici, care au fost chinuiti împreuna cu Sfântul Adrian, si de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Atic si Sisenie.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ivistion.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea sfântului Mucenic Adrian printul.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Preacuviosului Ioasaf, fiul lui Avenir, împaratul Indiei.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Preacuviosului Titoe, care cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.