Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit pe vremea răucredinciosului împărat Constans, nepotul lui Iraclie, şi era filosof desăvârşit. Impodobindu-se cu înţelepciunea, şi lăsând toate avuţiile sale fratelui său, s-a făcut monah. Iar văzând cum creştea eresul monoteliţilor -adică al celor ce mărturisesc o singură voie în Domnul nostru Iisus Hristos -, s-a aprins de dumnezeiască râvnă şi s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin papa, ca să adune un Sinod local şi să-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, împreună cu începătorul lui. Şi a alcătuit Sfântul Maxim şi cărţi împotriva acelui eres.
Impăratul, fiind înştiinţat de aceasta, a trimis ca să-l aducă în cetatea Constantinopolului şi l-a pus înaintea judecăţii sale. Iar sfântul a ruşinat pe ereticii care se adunaseră acolo, biruindu-i pe toţi cu cuvântul adevărului. După aceasta a fost izgonit în Tracia, tăindu-i-se mâna dreaptă şi limba. De acolo, împreună cu doi ucenici ai săi, a fost trimis în părţile Laziei, însă şi acolo, cu Duhul lui Dumnezeu, mărturisea şi scria; fiindcă se spune că după tăierea limbii i s-a făcut, cu minune dumnezeiască, limba la loc, şi a vorbit curat cât a trăit.
După acea chinuire fără omenie, l-au trimis în surghiun, fără purtare de grijă. Apoi multe nevoi şi necazuri răbdând pe cale Cuviosul Maxim, a fost dus într-o ţară a sciţilor, unde a mai petrecut trei luni încuiat într-o temniţă. Şi venindu-i vremea şi ceasul cel dorit, cu veselie şi-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu.
sursa : proloagele din 13 august.
[1] (Viaţa Cuviosului Maxim Mărturisitorul se găseşte la 21 ianuarie, în care zi se cinsteşte moartea lui. Iar în această zi, 13 august, săvârşim pomenirea aducerii moaştelor lui, după cum este arătat în Mineiul cel mare, din stihurile cele puse la dânsul).
Astazi, praznuim aducerea in Constantinopol a sfintelor lor moaste. Stiut este, ca Sfantul Maxim, marele luptator pentru dreapta credinta, a fost surghiunit de imparatul Constantiu al II-lea, in anul 662, in Tara lazilor, pe coasta de rasarit a Marii Negre. Acolo, Sfantul, cu limba si cu mana dreapta taiate, s-a mutat la Domul, in acelasi an, la 13 august, in urma chinurilor suferite, la varsta de 82 de ani. Si a fost inmormantat intr-o manastire de acolo. Mai tarziu, cand ereticii erau infranti si pacea domnea iarasi in sanul Bisericii, moastele Sfantului au fost aduse, cu mare cinste de la manastirea unde a fost inmormantat, la Constantinopol. Dumnezeului nostru, slava !
21 Ianuarie.
Rugăciunile începătoare, obligatorii :
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale preacuviosilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor Tai, mintuieste-ma pe mine pacatosul.
Condacul 1 :
Întărirea preoţilor, temelia dogmelor, trâmbiţa înţelepciunii şi păstor al Bisericii te-ai arătat, Părinte Maxim, biruindu-i pe nevăzuţii vrăjmaşi şi închipuirile eretice cu tăria cunoştinţei de Dumnezeu. Şi în focul mucenicesc te-ai aruncat pentru dragostea lui Christos, ca drept şi sfânt împreună cu tine să ne veselim de Dânsul. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Icosul 1 :
Împodobit fiind din tinereţe cu fire bună şi minte dreaptă ai ajuns cel dintâi sfătuitor împărătesc, căci harul lui Dumnezeu strălucea din inima ta cu putere, întărindu-te în toată vremea:
Bucură-te, tinereţe ajunsă la vârsta bărbatului desăvârşit
Bucură-te, înstrăinare de plăcerea cea purtătoare de moarte
Bucură-te, curăţire de patimi prin duhovniceştile nevoinţe
Bucură-te, lumină ajunsă în vârful muntelui
Bucură-te, scriitor iscusit al dogmelor dumnezeieşti pe tăbliţele inimii
Bucură-te, cuptor aprins de focul dragostei cereşti
Bucură-te, topire a împietririi cugetelor
Bucură-te, tăcere ce laşi să se audă voia Domnului
Bucură-te, dar şi negrăită bucurie a împlinirii ei
Bucură-te, tărie a smereniei ce deschizi inimile
Bucură-te, că ai fost îmbrăcat cu putere de sus
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 2 :
Văzând împuţinarea credinţei şi întărirea eresurilor vătămătoare de suflet, ai lepădat, Sfinte Maxim, cinstea înaltei dregătorii pentru a te face monah, şi luând în spate fericita cruce a iubirii, te-ai bucurat a cânta: Aliluia!
Icosul 2 :
Stâlp neclintit al Bisericii te-ai făcut, Cuvioase Maxim, prin scrisorile tale pe mulţi în credinţă întărind. Însuşi Împăratul Heraclie s-a lepădat de alcătuirile eretice, precum şi Piros patriarhul, pe care l-ai înfrânt în sinodul din Cartagina. Căci ai arătat lămurit că precum sunt în Christos două firi, tot aşa sunt şi două voinţe şi lucrări într-o Persoană nedespărţită:
Bucură-te, ostaş nebiruit al lui Christos
Bucură-te, râvnă neobosită spre mântuirea aproapelui
Bucură-te, plâns şi rugă pentru sufletele vrăjmaşilor
Bucură-te, îmbrăcare a celor goi de cunoştinţa duhovnicească
Bucură-te, sprijin al celor clătinaţi de furtuna prigonirii
Bucură-te, tămăduire minunată a bolilor raţiunii
Bucură-te, inimă făcută piatră de altar
Bucură-te, cuvânt făcut punte peste prăpastia morţii
Bucură-te, dor după întregirea Trupului lui Christos
Bucură-te, păzitor al comorilor Bisericii
Bucură-te, gândire nedespărţită de har
Bucură-te, iubire care Îl întrupezi pe Christos
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 3 :
Din duhul ascultării sfântă îndrăzneală luând, ai arătat, Părinte Maxim, puterea dumnezeiască şi îndumnezeitoare ce se revarsă din tainele Bisericii. Iar noi, împărtăşindu-ne de dânsa, cântăm cu mulţumire : Aliluia !
Icosul 3 :
Pentru Sfinţii Îngeri care sunt de faţă şi scriu pe cei ce intră în biserică şi se înfăţişează lui Dumnezeu şi care fac rugăciuni pentru ei, ai sfătuit pe creştini să fie nelipsiţi de la Sfânta Liturghie. Dar mai ales pentru revărsarea Sfântului Duh, care preface pe cei de faţă şi îi rezideşte în Christos, potrivit cu însuşirile lor:
Bucură-te, lepădare a necredinţei şi micşorare a păcătoşeniei
Bucură-te, sporire a virtuţii şi alungare a neştiinţei
Bucură-te, adăugire a cunoştinţei şi ascultare a cuvintelor dumnezeieşti
Bucură-te, deprindere şi dispoziţie a inimii întărite şi neclintite în cele sfinte
Bucură-te, aplecare a voii cu desfătare spre cele de Sus
Bucură-te, sfârşit al cugetului lumesc şi aşezare în cele duhovniceşti
Bucură-te, închidere a uşii simţurilor şi curăţire a lor de idolii păcatelor
Bucură-te, icoană a iubirii de Dumnezeu şi de oameni
Bucură-te, mulţumire pentru chipurile minunate ale mântuirii
Bucură-te, unire şi deopotrivă cinste cu Îngerii în lauda Sfintei Treimi
Bucură-te, înfiere în harul Sfântului Duh şi împreunare cu Christos
Bucură-te, părtăşie şi asemănare cu Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 4 :
Urmând Maicii Domnului, Cuvioase Maxim, te-ai făcut carte vie în care S-a scris Cuvântul lui Dumnezeu cu pana Duhului şi binecuvântarea Tatălui. Pentru aceasta împreună cu tine slavoslovim: Aliluia!
Icosul 4 :
Viaţa Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu ai zugrăvit-o în cuvânt ca pe o icoană preaminunată, pe care ai dăruit-o tuturor celor ce i se închină cu credinţă:
Bucură-te, virtute ce Îl întrupezi pe Christos
Bucură-te, pajişte înrourată de slava Sfintei Fecioare
Bucură-te, smerenie străluminată de Chipul Maicii Domnului
Bucură-te, chemare şi laudă a numelui Împărătesei
Bucură-te, biruinţă asupra morţii mijlocită de Maica Luminii
Bucură-te, părtăşie cu Pomul Vieţii din Potirul Nesecat
Bucură-te, rugă ce pogori milostivirea Celei ce s-a făcut Scară de la pământ la cer
Bucură-te, închinare la Icoana Fecioarei cu Pruncul Iisus în braţe
Bucură-te, călăuză spre Izvorul tămăduirii
Bucură-te, minte luminată de privirea Celei pline de har
Bucură-te, pătimire a iubirii dumnezeieşti pentru rugăciunile Celei mutate cu trupul la Cer
Bucură-te, râvnă isihastă, hrănită de Rugul cel aprins
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 5 :
Unindu-te cu Dumnezeu prin har, te-ai slobozit, Sfinte Maxim, de lanţul legii păcatului şi doctor iscusit al sufletelor te-ai arătat. Prin povăţuirile tale ne călăuzeşti spre Limanul desăvârşirii, ca întăriţi în har să ne bucurăm de Domnul, cântând : Aliluia!
Icosul 5 :
Pe toţi oamenii la fel îi iubeai, Cuvioase Părinte, şi neîncetat te rugai lui Christos pentru ei. Iar mulţi dintre aceştia, cucerindu-se de învăţăturile tale şi urmând viaţa ta îmbunătăţită, se învăpăiau de dumnezeiescul dor:
Bucură-te, adânc de metanie ce chemi adâncul smereniei lui Christos
Bucură-te, mişcare spre cele dumnezeieşti nepovârnită de patimi
Bucură-te, temere de Domnul ce îndepărtezi învârtoşarea nepăsării
Bucură-te, înfrânare ce opreşti ca un zid intrarea patimilor
Bucură-te, sărăcie cu duhul ce adăposteşti comorile harului
Bucură-te, ascultare, neclintită din lumina adevărului
Bucură-te, lepădare a poftei de plăcere şi a fricii de durere
Bucură-te, poftă după dumnezeirea atotsfântă
Bucură-te, iuţime aprinsă de pacea cerească
Bucură-te, mântuitoare neştiinţă de cele deşarte
Bucură-te, risipire prin cunoştinţă a îngrămădirilor nevăzute
Bucură-te, rugăciune de foc ce pogori pe Christos în inimă
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 6 :
Prin lucrarea virtuţilor curăţire de patimi, prin contemplare aflarea ra-ţiunilor dumnezeieşti din lucruri, prin pătimirea răpirii în duh, comuniunea cu Dumnezeu după har, toate acestea le-ai arătat trepte ale desăvârşirii celor ce cântă în urcuşul lor: Aliluia!
Icosul 6 :
Iubirea cea mare a lui Dumnezeu pentru făptura Sa o ai mărturisit, căci pentru aceasta S-a întrupat, ca omul să se îndumnezeiască şi să aducă printr-însul la Sine zidirea prinos de Liturghie. Şi aşa împreună să zugrăvească Chipul Iubirii, icoana de împărăţie:
Bucură-te, floare a smereniei udată de roua pocăinţei
Bucură-te, apă a virtuţii prefăcută în vinul iubirii
Bucură-te, cugetare curăţită de închipuiri
Bucură-te, păşire în icoana isihiei
Bucură-te, naştere de Sus
Bucură-te, transfigurare a firii în Christos
Bucură-te, răstignire pe Crucea Iubirii
Bucură-te, înviere din mormântul păcatului
Bucură-te, înălţare pe norii vederii duhovniceşti
Bucură-te, vas ales al Duhului
Bucură-te, îmbrăţişare de fiu a Celui Necuprins
Bucură-te, inimă în închinare la Hotarul Veşniciei
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 7 :
Negura înşelării pustia altarele inimilor, semănând cu îngrozire urâciunea eresurilor. Dar tu, Sfinte Maxim, ai ruşinat cu lumina Duhului cugetările cele strâmbe, şi le-ai zdrobit de Piatra Christos. Pentru aceasta, cu mulţumire, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7 :
Ai îndreptat cu pricepere cârma Bisericii, ca pe a unei corăbii ce poartă spre limanul mântuirii comoara credinţei şi podoaba vieţii celei după Dumnezeu:
Bucură-te, că ai ajuns cu duhul la treapta arhieriei
Bucură-te, stăruinţă în virtute şi contemplaţie
Bucură-te, iuţime preschimbată în iubire
Bucură-te, poftă prefăcută în cerească bucurie
Bucură-te, raţiune imprimată după cuviinţă în puterile sufletului
Bucură-te, grijă şi căutare doar a Împărăţiei Cerurilor
Bucură-te, că te-ai născut în duh de la Părintele Veacului Viitor
Bucură-te, cheie ce descui inimii uşile mântuirii
Bucură-te, dreaptă socoteală ce alegi grâul de neghină
Bucură-te, propovăduitorule al lui Christos în două firi neamestecate şi nedespărţite
Bucură-te, zugrav al tainei teandrice a unirii necontopite a celor două firi, voinţe şi lucrări ale lui Christos
Bucură-te, aluat ce dospeşti frământătura cugetării de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 8 :
O fire, o voinţă şi o lucrare în trei Persoane ai mărturisit în Sfânta Treime, iar pe Dumnezeu Cel întrupat L-ai propovăduit într-un Ipostas cu două firi, voinţe şi lucrări, strigând: Aliluia!
Icosul 8 :
Ca o luntre cârmuită de Sus ai străbătut oceanul cuvintelor Duhului şi ai aflat vederile dogmelor tainice. Apoi, ridicând zăbranicul literei prin tâlcuiri de Dumnezeu insuflate, ai plinit, Părinte Maxim, legea duhovnicească:
Bucură-te, inimă închinată poruncilor dumnezeieşti
Bucură-te, păzire de oprirea pe calea virtuţilor
Bucură-te, mişcare nemişcată de patimi spre cele de Sus
Bucură-te, minte curăţită şi împodobită cu raţiunile divine
Bucură-te, mistuire duhovnicească a lumii sensibile
Bucură-te, cercetare evlavioasă a înţelesurilor Scripturii
Bucură-te, tăiere-împrejur a inimii prin cuvântul harului
Bucură-te, cunoaştere din contemplarea lucrurilor a cauzelor dumnezeieşti
Bucură-te, memorie neştearsă a frumuseţii cereşti
Bucură-te, urcuş isihast în sânul tăcerii neapropiate
Bucură-te, priveghere de taină în aşteptarea Mirelui Christos
Bucură-te, umblare prin iubire în lumina Sfântului Duh
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 9 :
În toate contemplai, Cuvioase Maxim, taina Întrupării Cuvântului, prin care Dumnezeu dă fiinţă creaţiei, îmbrăţişând-o, iar creaţia se face Biserică-Trup hristic, primindu-L pe Cel Căruia Sfinţii Îngeri Îi cântă cu cutremur: Aliluia!
Icosul 9 :
Ai arătat, Sfinte Maxim, că Dumnezeu a creat zidirea cea văzută şi nevăzută din nimic, prin bunăvoinţa Sa, şi sufletele deodată cu corpurile, după raţiunile subzistând în El dinainte de veacuri. Iar unirea raţiunilor proprii de creaţie cu loghii divini este însuşi urcuşul nesfârşit în Christos spre veşnica împărtăşire de iubire:
Bucură-te, lucrare a virtuţii, prin comuniunea cu Christos
Bucură-te, oglindă a inimii îndreptată către Dumnezeu
Bucură-te, luminare a conştiinţei de razele Cuvântului
Bucură-te, întipărire prin virtuţi în trup a raţiunilor dumnezeieşti
Bucură-te, bucurie a odihnei mai presus de mişcare şi nemişcare
Bucură-te, că în desăvârşirea dragostei nu încape săturarea
Bucură-te, descoperire în sânul lumii a lucrării energiilor necreate
Bucură-te, stare faţă-n faţă a creaţiei cu Iubirea mai presus de fire
Bucură-te, trecere prin focul înfricoşător al Iubirii
Bucură-te, zugrăvire de taină a Judecăţii Viitoare
Bucură-te, prefacere a firii prin unirea îndumnezeitoare cu Christos
Bucură-te, leagăn isihast, ce odihneşti iubirea Sfintei Treimi
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 10 :
Ai făcut pe fericitul Martin, Episcopul Romei, să adune sinod şi să anatemizeze mărturisirea eretică a împăratului Constans. Dispreţuind viaţa trecătoare ţi-ai pus, Părinte Maxim, sufletul pentru Christos, ca să poţi cânta lui Dumnezeu cu neîntinată conştiinţă: Aliluia!
Icosul 10 :
Prins fiind împreună cu ucenicii tăi şi cu Episcopul Martin, ai fost adus înaintea împăratului şi judecat fără de ruşine. Iar în cuvânt ai rămas nebiruit şi în răbdarea îngrozirilor netulburat, pentru care ai fost surghiunit în Tracia:
Bucură-te, neoprită chemare a milostivirii lui Dumnezeu
Bucură-te, încredere neţărmurită în Pronia dumnezeiască
Bucură-te, legare de Christos dezlegătoare de amăgire
Bucură-te, sfântă îndrăzneală împreunată cu smerita cugetare
Bucură-te, drum nerătăcitor al adevărului
Bucură-te, râvnă spre surparea peretelui despărţitor al păcatului
Bucură-te, temere curată de Domnul
Bucură-te, alergare spre cununa chemării de Sus
Bucură-te, tărie a blândeţii şi neclintire a vederii de taină
Bucură-te, înţelegere apostolică şi slujire îngerească
Bucură-te, limpezime străbătută de razele dumnezeieşti
Bucură-te, pătimire de bunăvoie doar în cămaşa iubirii
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 11 :
De încă două ori ai fost adus în Constantinopol la judecată şi iarăşi ai fost surghiunit, căci nu puteau opri amăgitorii râul dumnezeieştilor învăţături ce izvorau din gura ta, odată cu îngereasca cântare: Aliluia!
Icosul 11 :
Nu te-ai împărtăşit, lumină fiind lumii, cu cei stăpâniţi de întunericul relei credinţe, pentru Christos batjocuri şi sfărâmarea trupului primind. Tăindu-ţi-se limba şi mâna dreaptă, prin vorbirea mai presus de fire fără de limbă ai ruşinat desăvârşit pe eretici, spre slava lui Dumnezeu:
Bucură-te, înecare a credinţei greşite în săngele mucenicesc
Bucură-te, grăire în limba de foc a Duhului
Bucură-te, scriere în Cartea Vieţii cu puterea Crucii
Bucură-te, că durerile cele mari le-ai socotit ca nimic pentru Christos
Bucură-te, că nevoinţele pustniceşti te-au pregătit de cele muceniceşti
Bucură-te, lipsire de orice mângâiere omenească pentru Mângâietorul ceresc
Bucură-te, că prin rănile fără de număr te-ai asemănat lui Christos
Bucură-te, nimicire prin har a puterilor vrăjmaşe
Bucură-te, pregătire jertfelnică a cărărilor Cuvântului
Bucură-te, pogorâre în adâncul smereniei
Bucură-te, auzire peste fire a psalmodiei îngereşti
Bucură-te, mireasmă a nestricăciunii
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 12 :
Mângâiat de mai înainte prin dumnezeiasca arătare, ce ţi-a însemnat ziua şi ceasul sfârşitului, te-ai gătit cu bucurie pentru Mirele Christos, mult pătimitorule. Iar la vremea rânduită ţi-ai dat sufletul în mâinile Lui, cântând cu veselie negrăită: Aliluia!
Icosul 12 :
La mormântul tău s-au văzut trei făclii, ce străluceau cu minune şi încredinţau pe toţi de slava cerească de care te-a învrednicit Preasfânta Treime. Din harul Ei împărtăşindu-te, Cuvioase Maxim, luminează prin rugăciunile tale şi sufletele noastre:
Bucură-te, sălăşluire în lumina neînserată
Bucură-te, îndulcire de strălucirea Sfintei Treimi
Bucură-te, suferinţă pentru Christos prefăcută în bogăţie de har
Bucură-te, că Fiul Însuşi a mărturisit pentru tine înaintea Tatălui
Bucură-te, că Îl însoţeşti în Veşnicie
Bucură-te, vedere de icoană a lumii
Bucură-te, citire în Cartea de taină a Vieţii celei Veşnice
Bucură-te, închinare de Fiu
Bucură-te, luminare de Duh
Bucură-te, bucurie a îmbrăţişării părinteşti
Bucură-te, chip înveşmântat cu focul iubirii dumnezeieşti
Bucură-te, chip făcut icoană, cer şi pământ în unire
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 13 :
Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat de la pământ, către lumina cea neînserată şi către mărire, Părinte Maxim. Pentru aceasta, harul Lui Dumnezeu sălăşluieşte în sfintele tale moaşte, iar noi cinstim pomenirea ta şi te chemăm să mijloceşti sufletelor noastre milă de la Christos, cântând împreună cu tine: Aliluia!
Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat de la pământ, către lumina cea neînserată şi către mărire, Părinte Maxim. Pentru aceasta, harul Lui Dumnezeu sălăşluieşte în sfintele tale moaşte, iar noi cinstim pomenirea ta şi te chemăm să mijloceşti sufletelor noastre milă de la Christos, cântând împreună cu tine: Aliluia!
Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat de la pământ, către lumina cea neînserată şi către mărire, Părinte Maxim. Pentru aceasta, harul Lui Dumnezeu sălăşluieşte în sfintele tale moaşte, iar noi cinstim pomenirea ta şi te chemăm să mijloceşti sufletelor noastre milă de la Christos, cântând împreună cu tine: Aliluia!
Apoi se zice din nou :
Icosul 1 :
Împodobit fiind din tinereţe cu fire bună şi minte dreaptă ai ajuns cel dintâi sfătuitor împărătesc, căci harul lui Dumnezeu strălucea din inima ta cu putere, întărindu-te în toată vremea:
Bucură-te, tinereţe ajunsă la vârsta bărbatului desăvârşit
Bucură-te, înstrăinare de plăcerea cea purtătoare de moarte
Bucură-te, curăţire de patimi prin duhovniceştile nevoinţe
Bucură-te, lumină ajunsă în vârful muntelui
Bucură-te, scriitor iscusit al dogmelor dumnezeieşti pe tăbliţele inimii
Bucură-te, cuptor aprins de focul dragostei cereşti
Bucură-te, topire a împietririi cugetelor
Bucură-te, tăcere ce laşi să se audă voia Domnului
Bucură-te, dar şi negrăită bucurie a împlinirii ei
Bucură-te, tărie a smereniei ce deschizi inimile
Bucură-te, că ai fost îmbrăcat cu putere de sus
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul 1 :
Întărirea preoţilor, temelia dogmelor, trâmbiţa înţelepciunii şi păstor al Bisericii te-ai arătat, Părinte Maxim, biruindu-i pe nevăzuţii vrăjmaşi şi închipuirile eretice cu tăria cunoştinţei de Dumnezeu. Şi în focul mucenicesc te-ai aruncat pentru dragostea lui Christos, ca drept şi sfânt împreună cu tine să ne veselim de Dânsul. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
[1] Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege " Rugăciune citită în picioare ", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare ! ( indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează ! ).
Tot în aceasta zi, facem pomenirea Icoanei Maicii Domnului „ Şapte Săgeţi ”.
“ Marea Panaghie ”
“ Marea Panaghie ” din Iaroslav apartine unui tip iconografic foarte răspândit în Rusia. Acolo, o astfel de icoană este numită “ Znamenie ” (adică „ a semnului ”), iar in Grecia “ Platytera ” ( adică „ cea mai inalta decat cerurile ” ). Istoria icoanei Maicii Domnului “ Znamenie ” este strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.
Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „ semnului ” din profetia lui Isaia : „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn : Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel ”[1]. Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric, consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea :
“ Din pricina locului însemnat pe care îl avea in nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, prinţul Andrei Bogoliubsky, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au cerut atunci, cu rugăciuni fierbinţi, milostivirea Maicii Domnului. În acest timp, arhiereul locului, Sfântul Ioan din Novgorod (+1186), aşezase preţiosul chip al Preasfintei pe zidurile cetăţii pentru a-i izbăvi de duşmani.
Răspunsul acestora din urmă fu o ploaie de săgeţi. Una dintre ele atinsese şi icoana. Mai departe ni se spune că îndata Născatoarea de Dumnezeu şi-a întors privirea dinspre năvălitori înspre poporul cel binecredincios, dându-i astfel un „semn” că îi va veni degrab într-ajutor. Şi într-adevăr, celor care au trimis „ploaia”, Maica Domnului le-a trimis un nor. Acoperiţi de întuneric şi cuprinşi de spaimă, în învălmăşeala iscată cotropitorii s-au omorat între ei.
Ocrotirea Maicii Domnului i-a izbăvit pe novgorodieni şi în alte vremuri. În 1566 se spune că izbucnise un straşnic incendiu care ameninţa cu pieirea oraşul construit din lemn. Dar alergând şi de această dată cu pocăinţă către icoana făcătoare de minuni şi cerând milostivire Maicii Domnului, locuitorii au văzut cu ochii lor cum focul s-a risipit numaidecat.
Acestea sunt doar două dintre multele minuni care ne arată de ce icoanele Maicii Domnului “ Znamenie ” se găsesc într-un număr mare în cetăţile Rusiei. Poate cea mai veche dintre ele este frumoasa icoană cu care însoţim textul nostru, cunoscută cu numele de „ Marea Panaghie ”, expusă astazi in Galeriile Tretyakov din Moscova, alături de Maica Domnului din Vladimir şi de Sfânta Treime pictată de Sfântul Andrei Rubliov.
“ Despietrirea inimilor învrăjbite ”
(ceea ce de şapte ori a fost săgetată)
“ Semistrelnaya ”.
Icoana Maicii Domnului “ Despietrirea inimilor învrăjbite ” simbolizează proorocirea bătrânului Simeon de Dumnezeu primitorul, care a grăit către Maica lui Dumnezeu : “ Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivirea şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi ”[2].
În Sfânta Scriptură, cifra şapte semnifică plinătatea a ceva, în cazul de faţă a amărăciunii şi a “ tristeţii şi durerii inimii ”.
Această icoana se mai numeşte şi “ Proorocirea lui Simeon ”.
În Rusia, copiile acestei icoane s-au preaslăvit prin numeroase vindecări. Astfel, în anul 1830, în oraşul Vologda, s-a stins epidemia de holeră după o procesiune cu icoanele “ Semistrelnaya ” şi “ Semigorodnaia ” ( Icoana celor şapte oraşe ). În faţa acestei icoane se fac rugăciuni şi pentru împăciuirea celor învrăjbiţi.
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului : " Despietrirea inimilor învrăjbite ".
Despietreşte inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potoleşte şi toată strâmtoarea sufletului nostru o conteneşte. Ridicând ochii la icoana ta cea sfântă ne umilim în faţa suferinţei şi milostivirii tale pentru noi şi rănile Ţi le sărutăm , iar de săgeţile noastre care te străpung ne înfricoşăm. Ci tu Maică prea-milostivă , nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră şi din pricina nemilostivirii celor apropiaţi, căci eşti cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite .
Tropar :
Despietreste inimile noastre cele invrajbite, Nascatoare de Dumnezeu, iar navalirile celor ce ne urasc le potoleste si toata strmtorarea sufletului nostru o conteneste. Ridicnd ochii la icoana ta cea sfnta ne umilim in fata suferintei si milostivirii tale pentru noi si ranile Ti le sarutam, iar de sagetile noastre care te strapung ne infricosam. Ci tu Maica prea-milostiva, nu ne lasa sa pierim in impietrirea noastra si din pricina nemilostivirii celor apropiati, caci esti cu adevarat despietrirea inimilor invrajbite.
Acatistul Maicii Domnului[1].
- Pentru impacarea celor invrajbiti[2] -
13 August.
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele :
Condacul 1 :
Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pamantului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mantuirea lumii, cu umilinta ii strigam: cauta la viata noastra cea mult necajita, aminteste-ti durerile si suferintele pe care le-ai indurat, ca Una ce esti de o fire cu noi, si fa cu noi dupa milostivirea ta, ca sa strigam tie: Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefaci in bucurie intristarea noastra !
Icosul 1 :
Ingerul care binevestise pastorilor din Bethleem nasterea Mantuitorului lumii, impreuna cu multime de oaste cereasca a laudat pe Dumnezeu zicand: " Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire". Iar Tu, Maica lui Dumnezeu, neavand unde sa iti pleci capul, caci nu mai era acolo loc de gazduire, ai Nascut pe Fiul Tau, Cel Unul-Nascut in pestera si infasandu-l L-ai culcat in iesle. Cunoscand astfel amaraciunea inimii Tale iti cantam acestea :
Bucura-Te, Ceea ce pe Fiul Tau mult iubit cu suflarea-ti L-ai incalzit;Bucura-Te, ca pe pruncul cel dinainte de veci L-ai infasat;
Bucura-Te, caci pe Tinatorul lumii la pieptul-ti L-ai alaptat;
Bucura-Te, ca pestera in cer o ai prefacut;
Bucura-Te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai facut;
Bucura-Te, ca intru nastere si dupa nastere Fecioara ai ramas;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 2 :
Vazanu-l pe Pruncul cel dinainte de veci infasat si in iesle culcat, pastorii din Bethleem, cei veniti sa I se inchine, au vestit cuvantul grait lor de Ingeri despre acest Copil, iar Maria a pastrat toate aceste cuvinte, punandu-le in inima Sa. Trecand apoi o saptaman, L-au taiat imprejur dupa legea lui Israel, ca pe un prunc de parte barbateasca de opt zile; Luand smerenia si rabdarea Ta, de Dumnezeu Nascatoare, Ii cantam Celui vesnic: Aliluia !
Icosul 2:
Cugetarea avand-o intarita in Dumnezeu si tinand Legea Domnului, in a patruzecea zi cand s-au implinit zilele curatirii lor, parintii L-au adus pe Iisus la Ierusalim ca sa Il inchine Lui Dumnezeu si sa dea jertfa, precum s-a scris in Legea Domnului, pentru care iti cantam acestea :
Bucura-Te, ca acolo cu bucurie de catre batranul Simeon ai fost intampinata;
Bucura-Te, ceea ce intre femei una esti curata si binecuvantata;
Bucura-Te, caci crucea ta, cea cu suferinte impodobita, cu smerenie o ai purtat;
Bucura-Te, ca voia cea dumnezeiasca niciodata nu ai calcat;
Bucura-Te, caci prin tine chipul smereniei si al rabdarii l-ai ivit;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 3 :
Intarita cu putere de sus au fost la auzul cuvintelor batranului Simeon, cel ce ti-a grait, Maica a Domnului: " Iata, Acesta este pus spre caderea si ridicarea multora din israel si ca un semn care va starni impotriviri, iar prin sufletul Tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi." Atunci mahnire mare a strapuns inima Nascatoarei de Dumnezeu, ce a strigat cu durere Celui de sus: Aliluia!
Icosul 3 :
Avand Irod dorinta sa piarda Pruncul, trimitand, a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflau de la magi. Insa din dumnezeiasca porunca vestita in vis batranului Iosif de catre ingerul Domnului, a fugit intreaga familie sfanta in egipt si acolo a locuit sapte ani pana la moartea lui Irod, pentru care iti cantam cu umilinta:
Bucura-Te, ca intreaga stramtorare a calatoriei o ai rabdat;
Bucura-Te, ca toti idolii tarii egiptului au cazut pentru ca taria Fiului Tau nu o au indurat;
Bucura-Te, ca sapte ani printre paganii cei necredinciosi ai locuit;
Bucura-Te, Ceea ce impreuna cu Pruncul-Copil, Cel dinainte de veci, si cu logodnicul tau in Nazaret ai venit;
Bucura-Te, ceea ce alaturi de batranul dulgher in saracie ai trait;
Bucura-Te, ca tot timpul trudindu-ne ti l-ai petrecut;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra!
Condacul 4 :
Ca un vifor a cuprins-o mahnirea pe Maica Preacurata, cand pe drumul de la Ierusalim, copilul Iisus nu l-au aflat. Pentru aceasta s-au intors in Ierusalim, cautandu-L, si dupa trei zile L-au aflat in templu sezand in mijlocul invatatorilor, ascultandu-i si intrebandu-i. Iar mama Lui a zis catre El : " Fiule, de ce ne-ai facut noua asa ? Iata, tatal Tau si cu mine Te-am cautat ingrijorati." Si El a zis catre ei : " De ce oare sa ma cautati ? oare nu stiati ca in cele ale Tatalui Meu trebuie sa fiu ? ". Iar Maica Lui pastra in inima ei toate acesta cuvinte strigand catre Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 4 :
Auzit-a Nascatoarea de Dumnezeu ca Iisus, strabatand toata Galileea, invata in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si, tamaduind toata boala si toata neputinta in popor si s-a dus vestea despre el pe toti cei ce se aflau in suferinte, fiind cuprinsi de multe feluri de boli si de chinuri, pe demonizati, pe lunatici, pe slabanogi, si El ii vindeca. Dar tu Maica Domnului, te-ai scarbit cu inima cunoscand ca degraba va veni ceasul cand Fiul tau se va de jertfa pe sine din pricina pacatelor lumii, pentru care te fericim, Maica mult-patimitoare, strigand :
Bucura-Te, ceea ce pe Fiul tau L-ai dat spre slujirea poporului iudeu;Bucura-Te, Ceea ce inima o ai avut indurerata, dar supusa a ramas voii lui Dumnezeu;
Bucura-Te, ca de potopul pacatelor lumea o ai scapat;
Bucura-Te, caci capul sarpelui celui demult l-ai sfarmat;
Bucura-Te, ceea ce pentru Dumnezeu te-ai facut jertfa vie;
Bucura-Te, cea binecuvatata, Domnul este cu tine;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 5 :
Propovaduind imparatia cerurilor pe pamant, Iisus vadea mandria fariseilor, cei ce se credeau a fi drepti, iar acestia ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste si cautand sa-L prinda s-au temut de popor pentru ca il socotea prooroc. Vazand acestea, Maica lui Dumnezeu se indurera pentru Fiul cel iubit, temandu-se sa nu-l omoare si striga cu durere : Aliluia !
Icosul 5 :
Vazand unii dintre iudei invierea lui Lazar, s-au dus la farisei si le-au spus cele ce facuse Iisus, iar Caiafa care in anul acela era arhiereu le-a zis : " Ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul ". Si din ziua aceea s-au hotarat ca sa-L ucida; si noi strigam catre tine Preacurata :
Bucura-Te, ca pe al lumii Mantuitor L-ai nascut;
Bucura-Te, ceea ce capul mantuirii noastre te-ai facut;
Bucura-Te, ca mai inainte de veci sa fii Maica Mantuitorului nostru a fost hotarat;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu ce cu patimirea te-ai logodit;
Bucura-Te, binecuvantata, ceea ce Imparateasa cerurilor te-ai facut;
Bucura-Te, ceea ce capul mantuirii noastre te-ai facut;
Bucura-Te, ca mai inainte de veci sa fii Maica Mantuitorului nostru a fost hotarat;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu ce cu patimirea te-ai logodit;
Bucura-Te, binecuvantata, ceea ce Imparateasa cerurilor te-ai facut;
Bucura-Te, ceea ce pururea prin rugaciunea ta ne esti scut;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 6 :
Mai intai propovaduitor al Cuvantului lui Dumnezeu, iar in urma vanzator, iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, a mers la arhiereu sa vanda pe invatatorul sau. Iar acestia s-au bucurat foarte si au fagaduit sa ii dea argint. Ci tu, Maica lui Dumnezeu, indurerata pentru Fiul tau preaiubit ai strigat cu amar Celui de sus: Aliluia!
Icosul 6 :
Stralucit-a ucenicilor lui Iisus ultima cina, unde Invatatorul le-a spalat picioarele, aratand astfel chipul smereniei, si le-a grait: : " Unul dintre voi ma va vinde, cel ce mananca painea cu Mine ". Ci noi, imprejur patimind cu suferinta Maicii lui Dumnezeu, ii strigam :
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu, istovita de al inimii chin;
Bucura-Te, ca toate le-ai indurat in valea aceasta plina de suspin;
Bucura-Te, ca in rugaciune linistea ti-ai gasit;
Bucura-Te, bucuria celor scarbiti;
Bucura-Te, a tristetilor noastre potolire;
Bucura-Te, Ceea ce din tina pacatelor esti a noastra mantuire;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 7:
La Cina cea de taina, voind sa-si arate Domnul Iisus Hristos iubirea pentru neamul omenesc, binecuvantand a frant painea si dand ucenicilor a zis: " Luati, mancati, acesta este Trupul Meu" si luand paharul si multumind le-a dat zicand: " Beti din acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor", multumind Bunului Dumnezeu pentru negraita Sa milostivire pentru noi, ii cantam : Aliluia !
Icosul 7 :
Semn nou al milostivirii Sale a aratat Domnul Ucenicilor Sai fagaduind sa le trimita pe Duhul Sfant, Mangaietorul, carele de la Tatal purcede si va marturisi despre El. Iar tie Maica a lui Dumnezeu, de doua ori Sfintita de Sfantul Duh iti strigam :
Bucura-Te, ceea ce esti al Duhului Sfant salas;Bucura-Te, ca esti prealuminat lacas;
Bucura-Te, cea in care Dumnezeu Cuvantul si-a gasit incapatoare camara;
Bucura-Te, ceea ce ai rodit dumnezeiesc margaritar;
Bucura-Te, sa ne deschizi usile raiului prin nasterea ta;
Bucura-Te, ca prin tine semnul milostivirii lui Dumnezeu ne-ai aratat;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra!
Condacul 8 :
Strain si amar ne-a fost cuvantul, cum printr-un sarut Iuda Iscarioteanul l-a vandut pe Invatatorul si Domnul Sau, iar ostenii cu capetenia si slugile iudeilor L-au prins pe Iisus, L-au legat si L-au dus mai intai la Anna, mai marele preotilor iar, apoi, la Caiafa-arhiereul. Iar Maica lui Dumnezeu asteptand implinirea sfatului aducator de moarte pentru Fiul Sau Cel iubit, striga Celui de sus : Aliluia !
Icosul 8 :
Mai-marii iudeilor L-au dus cu totii pe Iisus in pretoriu, la Pilat din Pont, invinuindu-l a fi raufacator; iar Pilat intrebandu-L, Le-a raspuns ca nu gaseste nici o vina in dansul, pentru care iti strigam :
Bucura-Te, ca de mahnire inima ti-a sfasiat;
Bucura-Te, ca pentru fiul tau lacrimi ai varsat;
Bucura-Te, ceea ce fara de cartire ca o roaba a Domnului toate le-ai indurat;
Bucura-Te, ca ai suferit si ai plans;
Bucura-Te, Imparateasa a cerurilor si a pamantului, care rugaciunile robilor tai le primesti;
Bucura-Te, caci cu vas plin de harul Duhului Sfant esti;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 9 :
Toate nemurile te fericesc, ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii, Stapana si Maica Izbavitorului nostru ceea ce prin nasterea ta ai adus bucurie lumii intregi, iar mai in urma amaraciune adanca te-a cuprins, vazand pe Fiul tau cel preaiubit fiind dat spre batjocura, bataie si la moarte. Ci noi, cu umilinta iti aducem cantare Tie, Preacurata, cantand Dumnezeului Celui Dtotputernic : Aliluia !
Icosul 9 :
Ritorii cei mult-graitori nu pot a spune toate patimile indurate de tine, Mantuitorul nostru, atunci cand ostenii, impletind cununa din spini, Ti-au pus-o pe cap si Te-au imbracat cu o mantie purpurie, zicand : bucura-te, regele iudeilor ", si-Ti dadeau palme. Ci, noi, Maica a lui Dumnezeu, cunoscand suferintele tale iti strigam :
Bucura-Te, ca pe acela pe care L-ai alaptat, muncit fiind L-ai zarit;Bucura-Te, ca incununarea Lui cu spini ai privit;
Bucura-Te, ceea ce patimile Sale impreuna cu El ai patimit;
Bucura-Te, ca parasit de toti ucenicii sai L-ai stiut;
Bucura-Te, ca osandit de judecatori nedrepti L-ai vazut;
Bucura-Te, ceea ce una Esti curata si Preabinecuvantata intre femei;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 10 :
Voind sa il scape pe Iisus, Pilat le-a grait iudeilor : " Avem obiceiul sa va eliberam un intemnitat, voiti sa va eliberez pe regele iudeilor ? ", iar ei au raspuns strigand : " Nu pe El, ci pe Baraba ! ". Preamarind pe Milostivul Dumnezeu, care a dat pe Fiul Sau Unul Nascut la moartea pe cruce, pentru a ne mantui de moartea cea vesnica Ii strigam: Aliluia !
Icosul 10 :
Zid si ingradire fii noua, Stapana, celor care suntem istoviti de boli si mahniri, caci tu insati ai primit auzindu-i pe iudei strigand : " Rastigneste-L ! ". Ci, acum, auzi-ne pe noi, cei ce-ti strigam :
Bucura-Te, Maica a milostivirii, care de la cei ce patimesc cumplit, toata lacrima o departezi;
Bucura-Te, ceea ce lacrima de umilinta ne daruiesti;
Bucura-Te, ca pe cei gata sa piara in pacate ii mantuiesti;
Bucura-Te, ca niciodata nu ai ramas de rusine solind pentru crestini;
Bucura-Te, ca ne esti izbavitoare de patimi;
Bucura-Te, ceea ce inimii infrante ii daruiesti bucurii;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 11 :
Cantare preaumilita ii aducem Mantuitorului lumii, Cela ce la patimi de bunavoie a mers, iar crucea si-a purtat-o pe Golgota spre rastignire, si stateau langa crucea lui Iisus, Maica Lui si sora Maicii Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena. Deci, Iisus vazand pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis Maicii Sale: " Femeie, iata Fiul tau!" Apoi a zis ucenicului: " Iata Maica ta!" Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. Ci tu, Maica lui Dumnezeu vazand pe Fiul si Dumnezeul Tau patimind pe cruce, strigai Celui de sus : Aliluia !
Icosul 11 :
Lumina mea, Dumnezeule mai inainte de veci si Facatorul a toata faptura, Doamne, cum induri patimind pe cruce " asa graia plangand Fecioara Preacurata despre Nasterea Ta cea straina. " Fiul Meu, mai Marita am fost intre toate maicile, dar, vai mie, privindu-te acum rastignit ma aprind cu rarunchii ". Ci noi, auzind acestea, varsam lacrimi si iti strigam:
Bucura-Te, ceea ce pe Fiul Tau de bunavoie patimind pe cruce l-ai privit;
Bucura-Te, ceea ce pe Copilul Tau mult-iubit plin de rani fiind l-ai zarit;
Bucura-Te, Mieluseaua care Copilul-ti dus ca pe un Miel la taiere L-ai vazut;
Bucura-Te, ca pe izbavitorul de ranile duhului si ale trupului acoperit de rani L-ai zarit;
Bucura-Te, ceea ce Fiul Tau inviat din morti L-ai vazut;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 12 :
Trimite-ne harul Tau Mantuitorule, Preamilostive, Cela ce pe cruce Duhul ti l-ai dat si astfel zapisul pacatelor noastre l-ai rupt ". Iata Lumina Mea cea buna, Dumnezeul Meu s-a stins pe cruce", graia Fecioara tanguindu-se : " Grabeste, Iosife, intra la Pilat si cere-i sa il scoata de pe cruce pe Invatatorul tau. Vazandu-te plin de rani, fara de nici o slava dezbracat pe cruce fiind, Copilul Meu, prin suflet mi-a trecut sabia, dupa prorocirea dreptului Simeon " - spunea Maica lui Dumnezeu strigand : Aliluia !
Icosul 12 :
Cantand Milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ne inchinam bogatiei milelor Tale, Stapane, " Faptura Ta vrand sa o mantuiesti, moarte ai primit " - graia Preacurata, ci prin Invierea Ta, Mantuitorule, miluieste-ne pe noi toti, care cu umilinta ii strigam Maicii Tale Preacurate :
Bucura-Te, ca pe Domnul Cel Preabun fara de suflare l-ai zarit;
Bucura-Te, ceea ce ai sarutat Trupul Fiului Tau Preaiubit;
Bucura-Te, ca ai primit la lumina ta cum era strapus de moarte si dezbracat;
Bucura-Te, ceea ce apoi mormantului l-ai incredintat;
Bucura-Te, ca Trupul Sau in giulgiu nou l-ai infasurat;
Bucura-Te, ceea ce l-ai vazut inviat;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Condacul 13 :
O, Maica Prealaudata, ceea ce te-ai istovit de amaraciune, stand langa Crucea Fiului si Dumnezeului Tau, asculta suspinele si lacrimile noastre si ne izbaveste de mahniri, boli si moartea cea vesnica pe toti cei ce nadajduiesc la nespusa ta milostivire si striga lui Dumnezeu : Aliluia !
O, Maica Prealaudata, ceea ce te-ai istovit de amaraciune, stand langa Crucea Fiului si Dumnezeului Tau, asculta suspinele si lacrimile noastre si ne izbaveste de mahniri, boli si moartea cea vesnica pe toti cei ce nadajduiesc la nespusa ta milostivire si striga lui Dumnezeu : Aliluia !
O, Maica Prealaudata, ceea ce te-ai istovit de amaraciune, stand langa Crucea Fiului si Dumnezeului Tau, asculta suspinele si lacrimile noastre si ne izbaveste de mahniri, boli si moartea cea vesnica pe toti cei ce nadajduiesc la nespusa ta milostivire si striga lui Dumnezeu : Aliluia !
Apoi se zice iarasi Icosul 1 :
Ingerul care binevestise pastorilor din Bethleem Nasterea Mantuitorului lumii, impreuna cu multime de oaste cereasca a laudat pe Dumnezeu zicand: " Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire". Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavand unde sa iti pleci capul, caci nu mai era acolo loc de gazduire, ai Nascut pe Fiul Tau, Cel Unul-Nascut in pestera si infasandu-l L-ai culcat in iesle. Cunoscand astfel amaraciunea inimii tale iti cantam acestea :
Bucura-Te, Ceea ce pe Fiul Tau mult iubit cu suflarea-ti L-ai incalzit;Bucura-Te, ca pe Pruncul cel dinainte de veci L-ai infasat;
Bucura-Te, caci pe Tinatorul lumii la pieptul-ti L-ai alaptat;
Bucura-Te, ca pestera in cer o ai prefacut;
Bucura-Te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai facut;
Bucura-Te, ca intru nastere si dupa nastere Fecioara ai ramas;
Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefacii in buciurie intristarea noastra !
Şi Condacul 1 :
Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pamantului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mantuirea lumii, cu umilinta ii strigam: cauta la viata noastra cea mult necajita, aminteste-ti durerile si suferintele pe care le-ai indurat, ca Una ce esti de o fire cu noi, si fa cu noi dupa milostivirea ta, ca sa strigam tie: Bucura-Te, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, care prefaci in bucurie intristarea noastra!
Dupa aceea zicem aceasta rugaciune :
RUGACIUNE :
O, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, ceea ce pentru Curatia Ta si pentru nenumaratele suferinte indurate de tine pe pamant, esti mai presus decat toate fiicele pamantului, primeste suspinele noastre multindurerate si ne pazeste sub acoperamatul milostivirii Tale, caci alt adapost si solire calda in afara de Tine nu avem, ci Tu, indraznire avand catre Cel Nascut din Tine, Ajuta-ne si ne mantuieste cu rugaciunile Tale ca fara de oprelisti sa ajungem in imparatia cerurilor, unde impreuna cu toti Sfintii vom canta lui Dumnezeu Celui in Treime, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin !
[1] La icoana Maicii Domnului „Şapte Săgeţi”.
[2] Icoana Maicii Domnului : " Despietrirea inimilor invrajbite " (ceea ce de sapte ori a fost sagetata) " Semistrelnaya ", 13 august.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Tihon de Zadonsk, episcop de Voronej.
13 august.
Această stea a sfinţeniei ruse a văzut lumina zilei în 1724, în familia unui paraclisier sărac din satul Koreţk, dioceza Novgorod. Fiind în mare mizerie după moartea timpurie a tatălui său, copilul mergea să lucreze la ţărani pentru a-şi câştiga pâinea zilnică. Evlavios şi silitor la învăţătură, a învăţat la şcoala bisericească, apoi la seminarul din Novgorod, unde a fost numit profesor de retorică după primirea diplomei. In timpul acestor ani când era încă profesor, avea sentimentul prezenţei neîncetate a lui Dumnezeu şi iubea să citească sau să cugete timp de nopţi întregi. In cursul uneia dintre aceste privegheri, în vreme ce cugeta la fericirea veşnică, cerul s-a deschis deodată şi o lumină de nedescris a strălucit înaintea lui, care a aprins în inima lui o dorinţă arzătoare pentru viaţa călugărească şi pentru rugăciune. După patru ani, în 1758, el a fost tuns călugăr cu numele Tihon şi după ce a fost hirotonit preot în acelaşi an, i s-a încredinţat conducerea seminarului din Tver.
Deşi dorea să-şi ducă viaţa de monah în linişte şi rugăciune, el a fost ridicat la rangul de episcop la vârsta de 37 de ani, în 1761, şi a fost îndată numit episcop de Voronej, o dioceză cu o populaţie răzleaţă şi pe jumătate barbară, a cărei cârmuire era foarte grea. El a început îndată a cerceta parohiile, a îndrepta relele şi a îndemna fără întrerupere, atât prin predici, cât şi în scris, la starea de curăţie propovăduită de Hristos în Evanghelie. El îi sfătuia pe creştini să se socotească întotdeauna mădulare ale Trupului al cărui Cap este Hristos, ca precum mădularele trupului sunt unelte ale capului, aşa şi ei să fie unelte ale lui Hristos; şi precum Mântuitorul a pătimit, aşa şi ei să pătimească în lume şi să fie batjocoriţi împreună cu El.
Luând măsuri hotărâte împotriva ereziilor şi a păcatelor din popor, episcopul era gata să treacă peste toate piedicile pentru a trece, îmbrăcat ca un călugăr de rând, pe la orice suflet care pătimea, pentru a-i aduce mângâierea Domnului. Blândeţea şi smerenia sa nu aveau margini, şi atunci când credea că a jignit pe cineva, cerea îndată iertare şi îi făcea metanie până la pământ. Astfel, într-o zi, fiind invitat la locuinţa unui boier, sfântul a fost luat în derâdere de un tânăr iluminist care se mândrea cu opiniile sale anticreştine. Blândeţea şi dreptatea răspunsurilor sfântului l-au făcut pe acel neruşinat să-şi piardă cumpătul şi să-l pălmuiască pe episcop. Atunci căzând în genunchi înaintea celui care l-a jignit, sfântul i-a cerut iertare pentru că l-a mâniat într-atâta cu cuvintele sale. Astfel, tânărul s-a căit pentru fapta sa şi a devenit un bun creştin.
Mânat de mila şi de zelul său, omul lui Dumnezeu nu şi-a cruţat puterile sale şi doar în cinci ani a trebuit să renunţe la sarcina sa, din pricina sănătăţii (1768). El s-a retras la modesta mănăstire din Zadonsk, la 24 de kilometri de Voronej, pe malul Donului, unde a petrecut restul zilelor sale într-o nevoinţă plăcută lui Dumnezeu, zidind Sfânta Biserică prin rugăciunile sale şi prin lucrările inspirate de Duhul Sfânt.
Chilia sa era lipsită de orice confort. In chip de pat, el avea un covor întins pe pământ şi două perne, iar ca şi acoperământ, o piele de oaie. Mai avea câteva icoane pe perete, o masă, un scaun şi câteva cărţi. Imbrăcat cu o rasă de lână de rând şi cu încălţări de scoarţă împletită, el împărţea la săraci toată pensia sa şi darurile care le primea. Când nu mai avea nimic de dat, işi trimitea ucenicii să împrumute la negustorul cutare sau cutare. In zilele când numeroşi săraci veneau să ceară milostenie, el era bucuros, şi se întrista când numărul acestora scădea. Uşa sa era întotdeauna deschisă, atât săracilor, cât şi oricărui călător, care găseau la sfântul episcop mâncare, îmbrăcăminte şi cuvinte de mângâiere sufletească. Nu ieşea decât pentru a participa la Sfânta Liturghie, cântând cu călugării în cor, dar neslujind niciodată el însuşi. Se împărtăşea întotdeauna cu lacrimi, căci de altfel lacrimile curgeau totdeauna din ochii săi, precum două izvoare de apă vie. După Liturghie, se ocupa de scrierea lucrărilor sale teologice şi morale. In timpul mesei, punea să i se citească Vechiul Testament de unul din ucenicii săi şi adesea, uitând mâncarea, începea să plângă, mai ales la lectura Proorocului Isaia. După masă, se odihnea o oră, după care citea Vieţile sfinţilor sau alte cărţi. La vremea Vecerniei, punea să i se citească Noul Testament şi petrecea mult timp talcuind locurile neclare ucenicilor săi. Dăruit cu o memorie neobişnuită, el îmbogăţea aceste explicaţii cu numeroase citate din Scriptură, din Sfinţii Părinţi şi din Vieţile Sfinţilor. Când îşi dicta scrierile sale, cuvintele, inspirate de Duhul Sfânt, ieşeau din gura sa cu o asemenea rapiditate, că secretarul său nu avea timp să le scrie. Venind noaptea, el îşi slobozea ucenicii pentru a se deda rugăciunii intense, însoţită de metanii, până în zori. Din inima sa arzând şi zdrobită de pocăinţă, izbucneau, precum flăcările, scurte rugăciuni de cerere sau de lucrare a harului. într-o noapte i-a apărut Hristos însângerat şi acoperit de răni, iar sfântul s-a aruncat la picioarele lui pentru a le săruta, zicând: „Tu! Tu, Mântuitorul meu, tu vino la mine ! ".
Intr-o altă noapte, în timp ce, potrivit obiceiului său, făcea înconjurul bisericii, făcând metanii în faţa fiecăreia dintre uşile ei şi dând slavă lui Dumnezeu cu lacrimi, s-a întors spre altar şi a văzut că cerurile se deschideau ca să lase să izbucnească o lumină strălucitoare care a luminat întreaga mănăstire. Căzând la pământ, a auzit o voce zicând: „Iată bunurile gătite pentru cei care iubesc pe Dumnezeu!" Altădată a văzut pe Maica Domnului tronând deasupra norilor împreună cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel de o parte şi de alta. Căzând în genunchi, sfântul i-a cerut să mijlocească la Dumnezeu ca să nu se oprească din a da harul Său întregii lumi.
Când făcea o plimbare în grădină, el cerea celor care voiau să-i vorbească, să tuşească înainte, ca să-i desprindă mintea absorbită de gândul la Dumnezeu. Câteodată, era găsit atât de adâncit în rugăciune, cu braţele ridicate la cer, încât trebuia să-i strigi la ureche pentru a-l întrerupe din rugăciune.
Deşi neînţeles de călugării din mănăstire, şi mai ales de egumen, om violent şi îngâmfat care fusese ales dintre clericii daţi afară de el, Sfântul Tihon încerca o milă neprefăcută pentru cei care îl cleveteau şi îl insultau, socotind diavolul ca singurul răspunzător pentru purtarea lor. El era întotdeauna primul care cerea iertare la cel care îl jignea, chiar dacă ar fi fost un simplu frate sau un slujitor, astfel încât din duşman al său se schimba în prieten şi mare admirator.
După câţiva ani, sănătatea lui întărindu-se, se gândea dacă n-ar trebui să se supună stăruinţelor prietenului său, mitropolitul Gabriel al Sankt-Peterburgului, şi să ia din nou sarcina de episcop. El era gata să părăsească mănăstirea, când un călugăr bătrân şi sfânt i-a spus că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu voia ca el să părăsească acel loc. Când era învăluit de gânduri sau de idei întunecate, îi plăcea să repete acest verset: Bine este că m-ai smerit[1]. Incercat vreme îndelungată în războiul gândurilor şi al diferitelor atacuri ale demonilor, el scria : „ In ispite, Dumnezeu ne arată ceea ce suntem şi spre ce suntem înclinaţi prin firea noastră ... ceea ce se ascunde în inima noastră ".
Zăvorâtul din Zadonsk nu înceta însă să fie un păstor însetat să dobândească mântuirea poporului lui Dumnezeu şi în multele sale scrieri, el dădea mărturie despre lumina lui Hristos. Spre marea nemulţumire a egumenului mănăstirii, numeroşi oaspeţi, de toate vârstele şi stările, adesea veniţi din ţinuturi îndepărtate, curgeau spre chilia Sfântului Tihon, pentru a se sătura de la acest izvor de apă vie. Sfântul episcop era cel ce împăca pe duşmani, apărătorul ţăranilor şi osândiţilor fără de vină. El avea un zâmbet şi un cuvânt de mângâiere pentru fiecare, după nevoile sale, iar mâna sa era întotdeauna întinsă pentru a binecuvânta sau pentru a împărţi milostenii.
Incepând din 1779, Sfântul Tihon a intrat în zăvorâre desăvârşită: el nu mai primea nici un oaspete, nu mai adresa decât rar cuvântul ucenicilor săi de chilie, nu mai mergea la biserică şi nu mai ieşea decât pentru a vizita, în zilele de mari sărbători, pe deţinuţii din închisori. In această retragere, el se dăruia neîncetat rugăciunii şi pocăinţei, meditând asupra morţii în faţa sicriului pe care şi-l pregătise. A petrecut astfel patru ani până în ziua când, după o viziune care a avut-o, a fost atins de paralizia părţii stângi şi a trebuit să rămână în pat. Simţind puterile sale slăbind, cu trei zile înainte de moartea sa, a chemat pe cei apropiaţi şi pe binefăcătorii săi şi le-a zis, arătându-le crucea : „ Mă voi ruga Domnului pentru voi toţi ". Acestea au fost ultimele sale cuvinte, iar trei zile după aceea, el a adormit întru Domnul, la vârsta de 59 de ani.
In testamentul său, el scria, precum sfântul Ioan Gură de Aur : „ Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu că a avut grijă de mine, nevrednicul, prin pronia Sa. Slavă lui Dumnezeu pentru mângâierile care mi le-a dat când am fost necăjit ... Câte binefaceri n-am primit de la el, câte daruri ? ".
Cinstirea sa a început îndată după moartea sa şi s-a întins repede în tot pământul rus. El a fost canonizat oficial de Biserică în ziua dezgropării sfintelor sale moaşte, în prezenţa unei mulţimi de mai multe sute de mii de credincioşi, la 25 iulie 1861.
Tot în aceasta zi, cuvant din Pildele lui Solomon.
Fiul meu sa nu te asemeni oamenilor rai, nici sa nu doresti a fi ca dansii. Pentru ca minciuni cugeta inima lor si buzele lor graiesc lucruri napraznice. Cu intelepciune se ridica o casa si cu chibzuiala se intareste. Si cu stiinta se umplu camarile ei, de toata avutia, cinstita si buna. Mai bun este un intelept, decat un voinic, si omul priceput, decat unul plin de putere. Cu dibacie se face razboiul, iar biruinta se dobandeste cu multi sfatuitori. Intelepciunea si gandul bun stau la poarta inteleptilor si inteleptul nu se abate de la legea lui Dumnezeu, ci se sfatuieste in adunari. Cei neincercati se intalnesc cu moartea si moare in pacate cel fara de minte. Sa nu te scumpesti a-i izbavi pe cei dusi la moarte si a-i rascumpara. Iar, de vei zice: "Nu-l stiu pe acesta," sa stii ca Domnul stie inimile tuturor. Si cel ce a dat suflare tuturor, Acela stie toate si va rasplati fiecaruia, dupa faptele lui.
Fiul meu, intelepciunea este dulce ca mierea, daca o vei afla, va fi buna moartea ta si nadejdea ta nu te va parasi. Daca cel drept cade de sapte ori si tot se scoala, cei fara de lege se poticnesc in nenorocire. Dumnezeului nostru slava !.
sursa : proloagele din 13 august.
Tot în aceasta zi, cuvant al Sfantului Simion cel Nou.
Multi au fericit viata pustnicilor, iar altii cele sobornicesti, adica viata de obste, iar altii pe cei ce s-au facut povatuitori, ca sa intelepteasca si sa invete pe oameni, si sa aseze manastiri, in care, in multe feluri, sa se hraneasca si trupeste si duhovnicest. Eu, insa, nu fac alegere intre toate acesta; nici nu laud pe una, nici nu defaim pe cealalta, ci, totdeauna, si in toate lucrurile, laud de trei ori fericita viata, ca pentru Dumnezeu si in Dumnezeu. Precum, din diferite mestesugiri se alcatuieste viata omeneasca, unii lucrand una, iar altii, altele, si asa isi implinesc nevoile, luand unul de la altul, asa traiesc oamenii, dand firii trupesti trebuinte. Tot astfel, se poate vedea si la cei duhovnicesti, unul, adica, se nevoieste la acest fel de viata, iar altul, la alta fapta buna si asa, isi petrec viata lor, pentru Dumnezeu si in Dumnezeu. Insa in privinta acestor doua feluri de vietuire, toti gandesc la fel, si anume, la chipul Domnului nostru Iisus Hristos, Omul ceresc si Dumnezeu, cel imbracat in omul cel pamantesc si cuvantator.
Ca omul, chipul Celui ceresc purtand, si barbat desavarsit al plinirii lui Hristos fiind, poate sa povatuiasca bune, la calea dumnezeiestilor porunci si a pastoriei lui Hristos. Iar cel ce nu cunoaste aceasta taina, aceluia mai de folos ii este, ca sa fie povatuit el, decat sa povatuiasca el pe altii, spre pierzare. Insa, pe cei ce cu osardie se apropie, Dumnezeu nu-i lasa sa cada de tot, ci, vazandu-i pe ei neputinciosi, lucreaza impreuna cu ei, si le ajuta, iubindu-i pe dansii si vrand sa le intinda lor mana Puterii de sus, si sa-i ridice la Sine. Si, astfel, le ajuta, si la aratare si in taina, prin intelegere si nestiut, pana ce vor urca toata scara si se vor apropia de El si toti, prin toate, una vor fi si la uitarea tuturor celor pamantesti vor ajunge si pe El, Unul, Il vor cunoaste, ori in trup, ori afara de trup, nu stiu. Si, petrecand impreuna cu El, vor primi negraitele bunatati. Sa nu-ti strici randuiala si petrecerea ta, cand vrei sa zidesti pe aproapele. Vezi, dar, ca lucrul acesta este cumplit si nu este lesnicios. Ca nu cumva, ajutandu-l tu pe acesta, sa strici asezarea ta si nici asezarea aceluia sa nu poti sa o zidesti si sa o vindeci. Cel ce se teme de Dumnezeu, nu se teme de navalirile dracilor, nici de neputincioasele lor porniri, nici de certarea oamenilor celor vicleni. Ca, precum o vapaie de foc mistuieste totul, in locuri nepatrunse si neluminoase, noaptea si ziua, asa, razele dumnezeiescului foc, care se trimit, in chipul focului, de catre Domnul, goneste de la noi, pe draci care fug, ca sa nu fie arsi de El. Unele puteri, adica, sunt de la noi, iar altele, se dau noua de sus, de la Dumnezeu. Pe cat ne curatim prin osteneli sfintite, pe atata ne luminam, cu lumina umilintei. Si, pe cat ne luminam, ne curatim cu lacrimile. Una, adica aducand-o de voie, iar, pe alta, o primim, dandu-ni-se de sus. Unde este smerenia adanca, acolo sunt lacrimi din destul si, unde sunt acestea, acolo este si venirea Sfantului Duh. Iar Acesta venind, prin ajutorul cel de la Domnul, se face toata curatia si sfintenia. Si vazut este omul acela de Dumnezeu si Dumnezeu il vede si il cerceteaza pe el. Ca zice: Spre cine voi cauta? Fara numai spre cel bland si lin si spre cel ce se cutremura de cuvintele Mele. Dumnezeului nostru, slava !.
sursa : proloagele din 13 august.
Tot în aceasta zi, cuvant despre dezlegarea canonului, dupa moarte.
Spunea Petru presbiterul, despre Sfantul papa Grigorie al Romei, ca, dupa ce a fost sfintit ca papa, a zidit o manastire mare si a pus acest fel de randuiala, ca nimeni din calugari sa nu aiba ceva in chilia sa. Iar un calugar avea un frate mirean. Si calugarul a cerut de la fratele lui, zicand : " Nu am camasa, deci, sa fii bun sa-mi cumperi una ". Iar acela i-a dat lui trei galbeni, zicandu-I : " Sa-ti cumperi singur, cum vei pofti ". Deci, calugarul, luand galbenii, ii tinea la sine. Iar un alt calugar, vazand acei galbeni, a spus egumenului si egumenul i-a spus papei. Deci, dupa trei zile, papa a oprit pe calugarul acela de la Impartasanie, ca pe un stricator de randuiala a manastirii. Dar, dupa putine zile, fratele acela a murit sub acest canon. Insa papa nu stia ca fratele acolo a murit. Deci, dupa trei zile, i s-a spus papei si s-a mahnit mult pentru el. Pentru ca nu-l dezlegase pe el din canon, mai inainte de ducerea lui din viata aceasta. Deci, papa a scris pe o hartie rugaciunea cea de dezlegare si a dat-o arhidiaconului sau, poruncindu-i sa se suie deasupra mormantului acelui frate si sa o citeasca pe ea. Si, ducandu-se, arhidiaconul a citit deasupra mormantului hartia, pe care era scrisa rugaciunea de dezlegare. Apoi, intru acea noapte, egumenul a vazut in vis pe fratele care murise si i-a zis lui : " Frate n-ai murit ? ". " Adevarat, asa este ". Si, iarasi, l-a intrebat pe el egumenul: "Atunci, unde ai fost pana acum ? ". Si a zis calugarul : " Am fost in temnita, pana in ziua de ieri, dar dupa ceasul al noualea, am fost slobozit de acolo ". Deci, s-au instiintat toti, ca in ceasul in care arhidiaconul a citit rugaciunea la mormantul fratelui, intru acel ceas s-a si dezlegat de canon si s-a slobozit sufletul lui din osanda temnitei. Dumnezeului nostru, slava !
sursa : proloagele din 13 august.
Tot în aceasta zi, pomenirea celei de-a pururea si a tot fericitei împaratese Irina, ctitora a cinstitei Manastiri a Pantocratorului Mântuitorului Hristos, care primind sfântul si îngerescul chip s-a numit Xeni monahia.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Dositei ascultatorul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului si purtatorului de Dumnezeu Parintele nostru Dorotei de Gaza.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Evdochia împarateasa, care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Parintelui nostru Serida, egumenul Manastirii din Gaza care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Coronat, care de sabie s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu