duminică, 29 august 2010

Cugetari : „ Precum ochiul este atras de frumusetea celor vazute, la fel si mintea curata este atrasa de cunoasterea celor nevazute.''. Sfântul Maxim Marturisitorul.


În aceasta zi a douazeci si noua, facem pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan.


Martorul lui Hristos, Sfantul Ioan Botezatorul a fost Inaintea Domnului, nu numai cu nasterea sa, dar si cu moartea sa. Si, precum Domnul Hristos a patimit pentru pacatele oamenilor, tot asa si Inaintemergatorul Sau a indurat moartea muceniceasca, pentru faradelegile lui Irod.
    Si aceasta a fost asa: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pruncii cei din Betleem, a luat, mai intai, de sotie, pe fiica lui Areta, imparatul Arabiei, si a petrecut cu ea multa vreme. Dar, aprinzandu-se de patima pentru Irodiada, sotia fratelui sau, Filip, a alungat pe sotia sa legitima si a luat-o pe aceasta, impotriva legii, facandu-se rapitor, desfranat si amestecator de sange.
    Deci, pentru o nelegiure ca aceasta, Ioan Botezatorul, pazitorul Legii lui Dumnezeu si propovaduitorul pocaintei, il mustra pe fata pe Irod, inaintea tuturor, si-i zicea : " Nu ti se cade tie sa ai de sotie pe femeia lui Filip, fratele tau ". Irod, nesuferind mustrarile Proorocului si indemnat de Irodiada, care plina de manie, voia sa-l ucida, dar nu putea, oprind-o chiar Irod insusi, care stia pe Ioan, ca este barbat drept si sfant, incat de multe ori il asculta cu placere, luand aminte la cuvintele lui, si se temea de popor sa-l ucida, Irod a poruncit, totusi, sa-l prinda si sa-l inchida in temnita. Luni si luni de zile a zacut Sfantul Ioan in temnita, la palatul lui Irod de la Maherus, langa Marea Moarta. Si fiind cercetat de ucenicii sai, Ioan ii intarea in vestirea lui Mesia, care venise in lume, trimitandu-i pe ei sa-L vada si sa-L auda, asa cum spune Evanghelia. A venit, insa o zi cand netrebnica si vicleana femeie a putut sa-si implineasca gandul cel nelegiuit. 


    Sosind ziua nasterii sale, Irod a poruncit sa se faca ospat mare, in palatul sau Maherus, acolo unde, in temnita, isi ducea zilele Sfantul Ioan Botezatorul. Si mult s-a veselit Irod, impreuna cu sfetnicii sai, cu dregatorii si cu toate capeteniile regelui Galileii, cu mancaruri scumpe si vinuri alese. Iar pentru ca petrecerea sa fie si mai deplina, au fost adusi cantareti vestiti si dantuitoare tinere, sa le desfete ochiul si auzul. La acest ospat, fiica Irodiadei, Salomeea, jucand si placand lui Irod si celor ce sedeau cu el, acesta i-a fagaduit, ametit de bautura, ca-i va da orice, ii va cere, pana chiar la jumatate din imparatia sa. Nestiind ce sa ceara, Salomeea a cerut sfatul maicii sale. Si Irodiada si-a sfatuit fiica sa ceara capul Sfantului Ioan Botezatorul. S-a tulburat tiranul, dar din gura sa, sugrumata de patima, a iesit porunca sa se taie capul lui Ioan Botezatorul. Si capul Sfantului a fost taiat in temnita si adus, pe o tipsie, Salomeei, iar ea l-a dus mamei sale. O traditie spune ca Orodiada a poruncit slugilor sa ingroape capul acesta intr-un loc ascuns si departe de trup, temandu-se ca, nu cumva, capul alipindu-se de trup, sa invieze sfantul si sa-i fie din nou glas de mustrare. 


    Si asa s-a sfarsit muceniceste Sfantul Ioan Botezatorul, la porunca unui rege impatimit si a unei femei nelegiuite, aparand legea lui Dumnezeu si invrednicindu-se de multe cununi intru Cereasca Imparatie, ca un feciorelnic, ca un vietuitor in pustie, ca un invatator si propovaduitor al pocaintei, ca un prooroc, ca un Inaintemergator si Botezator si ca un mucenic. Cu ale Caruia sfinte rugaciuni, si pe noi, la calea adevaratei pocaintei, sa ne povatuiasca si Imparatiei Ceresti sa ne invredniceasca Hristos Milostivul, Domnul si Dumnezeul nostru, Caruia i se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, in veci ! Amin.
Sursa : proloagele din 29 august.

Cuvant la Taierea cinstitului cap al Sfantului Ioan, Inaintemergatorul si botezatorul domnului nostru Iisus Hristos, al celui dintre Sfinti, Parintelui nostru Ioan Gura de Aur.


    Precum un barbat iubitor de pustie, ajuns intr-un loc cu dumbrava, la umbra copacilor, la chemarile pasarilor si racoarea apelor, isi simte lina si netulburata cugetarea mintii si se arata cu fire blanda, catre toti oamenii, asa si noi, in zilele trecute, fiind mangaiati de suflarea Duhului, cea blanda, va vorbeam voua despre milostenie. Iar cand Evanghelia ne vorbeste despre nebunia lui Irod, inversunarea femeilor, ospatul barbarilor nebuni si masa cea pangarita, darul cel fara de lege, lucrul cel necuvios si ingroparea trupului preacinstit, simt ca ma fac alt om, fiindca incremenit ma simt, iubitilor, cand, inaintea mea, aduc faptele facute de Irod, de este ingaduit a le numi fapte si nu ucideri, ale celui ce a facut niste lucruri ca acestea. Ca, zice Evanghelistul Matei : " In vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus. Si a zis slujitorilor sai : Acesta este Ioan Botezatorul, el s-a sculat din morti, si de aceea, se fac minuni prin el "[1]. Marturiseste uciderea Proorocului si nu poate minti, ca a stiut, pe cel ce l-a omorat ca este Prooroc si barbat drept. Ca, de nu ar fi cunoscut acest lucru, nu ar fi zis ca el s-a ridicat din morti si pentru aceasta se fac minumi printr-insul. Si, pentru care pricina a ucis pe Prooroc ? Pentru ca acesta a fost propovaduitorul adevarului. Si voia, prin vadire si mustrare, sa curme fapta cea fara de lege si sa fie, precum i se cadea, ca imparat, pazitor al poruncilor lui Dumnezeu, el, care, prin sminteala cea desfranata a dulcetilor, strica legile. Ca acela este imparat, care da legi cu dreptate, implinindu-le, mai intai el insusi, iar nu schimbandu-le. Ca, in ce alt chip s-ar fi putut pune randuiala, in lumea pe care o stapanea, daca nu prin legile cele dupa dreptate, infranand neamul oamenilor, cel greu de tinut in frau. Dar Irod era imparat, nu al popoarelor, ci al desfatarilor si rob al patimilor. El nu numai legea lui Dumnezeu o strica, ci si ucidere pe nedrept facea. Si pe cine a ucis ? Pe un barbat drept, decat care, mai mare intre cei nascuti din femei, nu s-a ridicat, precum si Domnul a marturisit. Pe un barbat care locuia in pustiu, nu fugind de neamul oamenilor, ci de faptele cele rele si scamave ale lor.
    Pe acesta prinzandu-l, Irod il tinea legat si l-a pus in temnita, pentru Irodiada. O, lucru strain. Ioan vroia, prin mustrare, sa dezlege sufletul lui Irod, cel legat cu lantul pacatului, iar el lega pe cel ce-l dezlega. Era legat Ioan si, cu toate acestea, graia, era inchis si, in temnita fiind, mustra. Ca nu se temea Ioan de moarte, ci ii era frica sa taca si sa nu spuna adevarul. Pe acesta l-a ucis Irod si nu numai o singura ucidere a facut, ci mai multe. Ca cel ce ucide un dascal folositor sufletelor, acela nu ucide numai unul, ci pe atatia pe cati i-ar ar fi putut face vii, prin cuvantui sau, de ar fi trait. O, zi, de praznuire a unei nasteri, care marturiseste din sine ucidere de prooroc. Ca, desi vasul de lut al acestuia se risipea in mormant, faclia de lumina a duhului sau purta in ea lumina credintei.
    Pe acesta l-a ucis Irod. Si cum l-a ucis ? In vremea cand se praznuia, ziua nasterii lui cand, jucand fata Irodiadei, jocul ei de dezmierdare, a primit aceasta plata. Ca n-a cerut aur, nici argint, nici pietre scumpe ci povatuita fiind de maica sa a zis : " Da-mi, aici, pe tipsie, capul lui Ioan ". Ca, daca l-ar fi cerut, pentru ca sa-l cinsteasca, capul lui Ioan ar fi pretuit cu adevarat, mai mult decat tot aurul si argintul si pietrele scumpe. Dar ea nu l-a cerut pentru credinta, din evlavie, ci ca, dupa ce il va ucide pe Mustrator, sa daruiasca mamei sale slobozenie, fara oprire, pe calea pacatului. Deci, auzind, imparatul s-a intristat, nu pentru uciderea Proorocului, ci de frica poporului, ca toti il cinsteau pe Ioan ca pe un prooroc. Si era sufletul lui Irod ca o corabie in mare, care se clatina, cand de o parte cand de alta; sa faca ucidere, se temea de popor, sa nu faca ucidere, nu-si putea ierta juramantul, fata de cei ce erau impreuna cu el. Deci, ingreuiat de dulceata cea cu multe vapai, pe care o avea femeia, trimitand, a taiat capul lui Ioan in temnita. O, rau lucru este juramantul ! Ascultati pe Domnul, care zice : " Sa nu va jurati nicidecum "[2]. Ca ticalosul, de nu s-ar fi jurat, n-ar fi suferit sa faca ucidere.
    Ce mana a indraznit a apropia sabia de sfantul grumaz al lui Ioan, de care fiarele, in pustie, s-au sfiit, leii s-au cutremurat, serpii si balaurii s-au infiorat, albinele cele salbatice, pentru sfintenie il hraneau, lucrand mierea pe care i-o daruiau ? Pe acesta mana de calau, l-a taiat, neinspaimantandu-se de fata lui de inger, nici cutremurandu-se de obrazul lui, cel cu chip dumnezeiesc. Imi vine sa cred, ca, intunecat de betia lui Irod, calaul avea sabie, dar ochi nu avea. Ca Dreptul, si dupa moarte, traia si capul lui, taiat fiind, glasul ii era inca viu. O, cruzime si asprime a omului ! O, tiranule fara de lege ! Nu este oare destul injunghierea pruncilor, ucisi in Betleem, de Irod, cel dinainte de tine ? Cand plangerile maicilor erau mai ascutite decat sangele, cand picaturile lacrimilor biruiau izvoarele, cand pieptul maicilor, cu lapte, albea pamantul ?. Care fiara n-a lacrimat atunci ? Nu a fost destula neomenia acelui Irod, ci ai taiat si tu pe Ioan, implinind nemilostivirea aceluia, tu care nici de un fir de par al lui nu esti vrednic ?. Pentru care din lucrurile acestea, voi fi tie milostiv, zice Domnul ? O, cetate a sangelui, in care Irod a imparatit, iar fiul a desavarsit, cel deopotriva cu numele si asemanarea cu naravurile !
    Vai noua, ca cei ce par sprijinitori bunei randuieli, s-au facut povatuitori neoranduielii. De unii ca acestia, povatuiti fiind si invatati a ucide, toti, spre uciderea lui Hristos, au cazut la intelegere. Pe Isaia l-au ferastruit, pe Ieremia l-au omorat, pe Nabot l-au improscat cu pietre pe Zaharia l-au ucis, pe Hristos l-au rastignit. Cu toate acestea plansul si tanguirea, pentru cele rele, lasandu-le lor, sa alergam la lumina invataturii de taina, in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia slava se cuvine, in vecii vecilor ! Amin.
Sursa : proloagele din 29 august.



Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul, Sfant Prooroc si Inaintemergator al Domnului Hristos !

 
7 ianuarie.

Alcatuire a sfintitului Patriarh Isidor al Constantinopolului.

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele :

Condacul 1 :

Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam : Bucura-te, sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Icosul 1 :


Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa :

Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti;
Bucura-te, lumina necuprinsa de ochii omenesti;
Bucura-te, adanc mare vazut de gandurile credinciosilor;
Bucura-te, ca tu esti povatuitorul mantuirii;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, datatorule de bucurie al crestinilor;
Bucura-te, pierzatorul blestemului pamantenilor;
Bucura-te, prin care se lumineaza faptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 2 :

Vazand toti prealuminata vedenia ta, proorocule, si noi zicem ca preamaritul tau chip cu nepriceputa instrainare noua se arata, caci, atingandu-te cu mana de crestetul Stapanului, ai grait asa : Aliluia !

Icosul 2 :

Intelegere din buze intinate, cum este cu putinta a lauda, numele tau, dumnezeiescule Ioane proorocule si cel mai intai tuturor cetelor dreptilor ? Ci rugaciune cu cantare aducem tie asa :

Bucura-te, luminatorul vedeniei celei neobisnuite;
Bucura-te, plinirea a multa lumina;
Bucura-te, lauda dumnezeiasca a sfintilor lui Hristos;
Bucura-te, cer cinstit al dreptilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, cunostinta fara de numar ce o daruiesti cantaretilor tai;
Bucura-te, sanatate preaminunata impartita credinciosilor;
Bucura-te, minune mult marita de ingeri;
Bucura-te, cel ce esti rana demonilor de mult plans;
Bucura-te, lumina mai stralucita decat soarele;
Bucura-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucuraste, luminarea si dulceata credinciosilor;
Bucura-te, povata si lumina orbilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 3 :

Putere din cer, Ioane proorocule, daruieste noua celor ce laudam infricosatoarea si uimitoarea ta minune cea purta toare de lumina si ca aurul stralucitoare si preamarita, ca luminezi inimile credincioeilor, celor ce cu credinta canta lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 3 :

Toata lumea te are pe tine mare aparator si bun ajutor intru nevoi; pentru aceea ca pe un aparator al credinciosi lor, si grabnic izbavitor, te cinstim pe tine, si intru pomenirea ta daruri ca acestea aducem tie :

Bucura-te, facatorule de multe minuni;
Bucura-te, intelepte datator de porunca noua;
Bucura-te, fierbinte risipitor de vrajmasi;
Bucura-te, mangaietor al firilor celor necajite;
Bucura-te, ca te rogi pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, ca tu pe tiranul il gonesti de la noi;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, ca indepartezi gandurile cele pline de rautate;
Bucura-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucura-te, margaritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucura-te, prin care se lumineaza lumea;
Bucura-te, prin care s-a gonit viclesugul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 4 :

Din toate necazurile slobozesti pe toti, care cu dragoste si bucurie savarsesc pomenirea ta cea purtatoare de lumina, Sfinte Ioane proorocule si botezatorule; caci, ca o faclie purtatoare de stralucire, luminezi pe cei ce lauda pe Dumnezeu cu cantarea : Aliluia !

Icosul 4 :

Soare purtator de lumina, sfesnic cu stralucire de aur, sfinteste, curateste pe cei ce praznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiasca, ca se infricoseaza toti, graind tie asa :


Bucura-te, sfesnicul luminii celei neapuse;
Bucura-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucura-te, mangaierea sufleteasca a pamantenilor celor necajiti;
Bucura-te, sanatate trupeasca a oamenilor celor bolnavi;
Bucura-te, stalpul de bucurie cel in chip de foc al dreptilor;
Bucura-te, cetate de Dumnezeu sadita, si frmusetea oamenilor;
Bucura-te, carmaci prealuminat celor ce inoata;
Bucura-te, hranitor preamarit al celor flamanzi;
Bucura-te, stea mai luminata decat soarele;
Bucura-te, sfesnic stralucitor cu raze de aur;
Bucura-te, datatorule de daruri inteleptilor;
Bucura-te, ajutatorul celor lipsiti;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 5 :

Proorocule, vrand sa mantuiasea Domnul pe pamanteni din inselaciune, ai iesit din pustie ca un Inaintemergator al Domnului si ai inmultit pe pamant darul din destul, sfinte, si toate le-ai luminat cu dumnezeiasea cunostinta; pentru aceea cantam lui Dumnezeu asa : Aliluia !

Icosul 5 :

Vazut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstita mana ta, cand s-a atins sa boteze pe Domnul si s-au infricosat, si cantare dumnezeiasca cu buna alcatuire s-au nevoit a canta tie asa :

Bucura-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucura-te, intelepciunea tuturor neamurilor;
Bucura-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucura-te, gonitorul cel infricosator al demonilor;
Bucura-te, frumusetea cea prealuminata a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucura-te, minunea minunilor cu multa marire;
Bucura-te, dare cinstita cu multa daruire;
Bucura-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucura-te, comoara darului cea preacinstita;
Bucura-te, luminatorule al maritilor mucenici;
Bucura-te, podoaba cea cinstita a preotilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 6 :

Capul tau cel dumnezeiesc taindu-ti-se, Ioane proorocule Irodiada purtandu-l se minuna, ca n-a cunoscut de ce se mustra; si acum ca un inger petreci si cu oamenii vorbesti, iar ucenicii, vazind taierea ta, tanguindu-se, au cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 6 :

Proorocule, cand ai zis : nu sint vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine dupa mine, s-au infricosat toti auzind acestea, pina cand au vazut pe Acela botezat, si cantand au grait catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, margaritar de mult pret;
Bucura-te, gura cantarilor celor cinstite;
Bucura-te, lauda cea dulce a proorocilor;
Bucura-te, arma cea nebiruita a credinciosilor;
Bucura-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucura-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoti;
Bucura-te, turnul cel nebiruit al credinciosilor;
Bucura-te, faclia cea prealuminata a Bisericii;
Bucura-te, hranitorul saracilor si al strainilor;
Bucura-te, vindecatorul orbilor si al schiopilor;
Bucura-te, piatra scumpa de mult pret;
Bucura-te, faclie mult-luminoasa;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 7 :

Mare acoperitor si folositor, ca pe un turn de tarie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce esti mai cinstit decit toti pamantenii, si decat toti dreptii si preacuviosii si arhiereii, ca se spaimanteaza toti cunoscandu-ti viata cea nematerialnica si de aceea canta lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 7 :

Aratat-a faptura noua Stapanul tuturor, prin tine, Ioane, caci, fiind atins crestetul Stapanului de mana ta care tremura, ne-a sfintit pe noi, si a luminat pe cei ce graiesc catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, datatorul bucuriei celei dumnezeiesti;
Bucura-te, pierzatorul blestemului inselaciunii celei diavolesti;
Bucura-te, luminarea si lauda stintelor;
Bucura-te, desfatarea si bucuria dreptcredinciosilor;
Bucura-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taina;
Bucura-te, crin cu bun miros;
Bucura-te, vedenie infricosatoare;
Bucura-te, ca umpli de buna mireasma sufletele;
Bucura-te, pazitorul cel nebiruit al pamantenilor;
Bucura-te, scara cea cu buna-suire a credinciosilor;
Bucura-te, prin care se innoiesc cele de jos;
Bucura-te, prin care se inchina cele de sus;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 8 :

Vedenie straina daca a vazut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spaimantat cind a vazut pe Gavriil, de a carui frica a ramas mut pana cind te-ai nascut, si indata a cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

Cu totul esti tu celor din nevoi straja tare, si ocarmuitorilor slava si stapanie, ca prin tine, Ioane, credinciosii biruiesc toate semintiile vrajmasilor si, laudandu-te, te maresc cu tocmita cantare asa :

Bucura-te, izbavirea si curatirea pacatelor;
Bucura-te, vas cinstit al Domnului;
Bucura-te, cantare infrumusetata a Stapanului;
Bucura-te, cetate de Dumnezeu sadita si rai de hrana;
Bucura-te, loc de Dumnezeu umblat si lumina vietii;
Bucura-te, ca ai inflorit rodul curatiei;
Bucura-te, ca izvorasti raul intelepciunii;
Bucura-te, saditorul livezii celor fara de materie;
Bucura-te, lucratorul odraslei celei nestricacioase;
Bucura-te, prin care ne-am luminat toti;
Bucura-te, prin care s-au mantuit credinciosii;
Bucura-te, ca izvorasti luminarea dreptei credinte;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 9 :

Infricosatu-s-a Elisabeta, daca a vazut pe Maica lui Iisus, venind catre dansa la inchinare, si pruncul in pantecele ei cu bucurie a grait : Cel ce luminezi toate, lumineaza-ne si pe noi care cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 9 :

Daca au intrat in urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei intelegand dezlegarea celor nevazute ce vor sa fie, toti s-au minunat si au grait asa :

Bucura-te, tainuitorule al celor negraite;
Bucura-te, dezlegatorule al stricaciunii celui intai-zidit;
Bucura-te, datatorul cunostintei de cele ce vor sa fie;
Bucura-te, surpatorul mandriei celor potrivnici;
Bucura-te, reazem si tarie dreptmaritorilor ocarmuitori;
Bucura-te, tarie si folositor credinciosilor domni;
Bucura-te, ca luminezi ochii inimilor;
Bucura-te, ca intuneci gandurile cele rele;
Bucura-te, cantare frumoasa si cu bun miros;
Bucura-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucura-te, doctorul sufletelor si al trupurilor;
Bucura-te, aratatorul minunilor celor multe;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 10 :

Sfinte, izbaveste de toate nevoile pe toti cei ce alearga catre tine, la dumnezeiasca pomenirea ta cea purtatoare de lumina si cu raze stralucitoare; ca ai indraznire catre Dumnezeu, si poti sa izbavesti din nevoi pe cei ce cu dragoste Ii canta Lui : Aliluia !

Icosul 10 :

Zid esti oamenilor, Sfinte Ioane, si turn nebiruit intru razboaie, ca, prin folosirea ta cea nebiruita, se biruiesc taberele vrajmasilor; iar noi, fiind mantuiti graim catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, folositorul cel tare al pamantenilor;
Bucura-te, alungatorul cel tare al dusmanilor;
Bucura-te, cel ce biruiesti tabere in zile de razboi;
Bucura-te, cel ce daruiesti sfaturi de taina;
Bucura-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taina;
Bucura-te, trandafirul cel nevestejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucura-te, ca izvorasti raul vindecarii;
Bucura-te, ca din tine curg paraie minunate;
Bucura-te, steaua care luminezi lumea;
Bucura-te, lumina care luminezi cele intunecate;
Bucura-te, umblarea si taria schiopilor;
Bucura-te, povata si lumina orbilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 11 :

Proorocule sfinte botezatorule, pentru multimea minunilor tale celor vrednice de lauda, de ti-am aduce cantari si glasuri care sa minuuneze tot neamul omenesc, nimic nu savarsim cu vrednicie, fata de darurile tale, pe care le daruiesti noua celor ce cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 11 :

Purtatorule de lumina si dunmezeiescule Ioane proorocule, cu infricosatoarele si luminatele tale minuni lumineaza si straluceste inima noastra a celor ce cu dragoste aducem tie rugaciuni si graiuri ca acestea :

Bucura-te, folositorul saracilor si al vaduvelor;
Bucura-te, vindecatorule al multor neputinciosi si bolnavi;
Bucura-te, lauda cea dulce a celor necajiti;
Bucura-te, mingaierea frumoasa a celor osteniti;
Bucura-te, intarirea cea preamarita si minunata a credinciosilor;
Bucura-te, proorocia si ingradirea de aparare a Bisericilor;
Bucura-te, ca celor ce inoata tu le esti povatuitor;
Bucura-te, ca te-ai aratat doctor celor bolnavi;
Bucura-te, locul hranei celei fara de moarte;
Bucura-te, pacea vietii celei nestricacioase;
Bucura-te, tarina a pomilor celor infloriti;
Bucura-te, radacina din odrasla pururea vie;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 12 :

Sfinte botezatorule, da dar dumnezeiese din cer cantaretilor tai, ca luminezi ca o faclie prealuminata pe cei credinciosi si arzi pe cei ce nu canta cinstitei tale biserici si lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 12 :

Se lumineaza credinciosii de a ta vedere, laudandu-te cu cantari prea marite, caci ca un rai frumos dumnezeiesc si stapanesc, botezatorule sfinte, inmiresmezi sfintind pe cei ce te lauda pe tine cu fierbinteala si-ti canta asa :

Bucura-te, margaritarul cel frumos si de mult pret;
Bucura-te, izvorul cel preafrumos si preabogat;
Bucura-te, vasul cel iubitor de mir ingerilor si oamenilor;
Bucura-te, numele cel scump al proorocilor si al apostolilor;
Bucura-te, sabie infricosatoare asupra ereticilor;
Bucura-te, pecetea celor doua Testamente;
Bucura-te, ca izbavesti din nevoi pe cei robiti;
Bucura-te, ca biruiesti pe cei protivnici credinciosilor;
Bucura-te, floarea cea preafrumoasa a dreptei credinte;
Bucura-te, mirul celor cu bun dar;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Condacul 13 :

Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !


Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi
Icosul 1 :

Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa :

Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti;
Bucura-te, lumina necuprinsa de ochii omenesti;
Bucura-te, adanc mare vazut de gandurile credinciosilor;
Bucura-te, ca tu esti povatuitorul mantuirii;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, datatorule de bucurie al crestinilor;
Bucura-te, pierzatorul blestemului pamantenilor;
Bucura-te, prin care se lumineaza faptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Si
Condacul 1 :

Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam : Bucura-te, sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !




Tot în aceasta zi, invatatura a Sfantului Grigorie, despre manie.

    Sa nu dati, fratilor, loc maniei intre voi. Pentru ca omul manios nu primeste dar de la Dumnezeu, ci, prin mania sa, cade, din inaltimea rabdarii, in groapa de pierzanie a maniei. Care fiara este asa de cumplita si neimblanzita, precum este omul cel manios care nu-si pierde mania? Ca, ce este mai rau decat maniosul ? Aceasta turbat il face pe om, slutit si nu bun, fiindca nu vine duhul lui Dumnezeu la cel manios. Socoteste, dar, omule, ca cel ce tine manie, nu se stapaneste pe sine insusi netezindu-se din manie si este ca un beat, de iutime. Ca nu cunoaste pe cei ce fac bine, si traieste ca intr-o noapte intunecoasa, de toti se apuca, tuturor, relor mai mari si celor mai mici decat el le graieste fara de randuiala si, pe cel mai batran il huleste. Cearta, este foarte guraliv, ocaraste, bate, la nimic nu se supune si nu primeste cuvintele celor ce-l mangaie pe el. Si, precum otrava este in jivinile cele ce se taresc, a sa-i si iutimea in cel manios. Indracindu-se, maniosul latra, ca un caine la toti, si imboldeste, ca o scorpie, si, ca sarpele musca. Fugiti, fratilor de o rautate ca aceasta. Ca nici dregatoria celui manios nu-i cinstita, nici caruntetele de folos. Nici jertfa unuia ca acesta nu-i bine primita. Nici nu poata sa se indrepteze. Tu sa zici asa : " Asteptand, am asteptat pe Domnul, si a cautat spre mine ". Goneste-ti iutimea si mania din inima, ca a zis Domnul :  " Oricine se manie pe fratele sau, vrednic va fi de osanda "[3]. Iar mania sa-ti fie tie numai asupra diavolului, fiindca printr-insul am cazut din Rai. Acela si acum, pe fiecare din noi, ne pandeste, ca sa ne insele si in vapaia cea nestinsa sa ne afunde, de care vapaie, insusi satana mult se cutremura.
    Drept aceea, paraseste iutimea si lasa mania, ca nu cumva impreuna cu Irodiada, sa te osandesti, ca ea se mania mult asupra lui Ioan Botezatorul, care voia sa o mantuiasca pe dansa. Ca ea auzind de minunile ce se faceau de el, isi astupa urechile, ca o aspida surda, pana ce afland vreme prielnica, l-a taiat pe Ioan. Iar pe sine s-a facut blestemata, de catre cele patru margini ale pamantului. Pentru ca diavolul face voia placutilor sai, ca sa-si savarseasca rautatea maniei, aici laudandu-se cu pacatele, iar acolo sa fie dusi, fara de pocainta, la osanda. Ca ce a facut mania Irodiadei ? Taind pe Ioan, l-a trimis pe el in Imparatie, iar, pe sine la osanda cea fara de sfarsit. De aceasta, temandu-ne, sa ne silim a nu tine manie intre noi. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
Sursa : proloagele din 29 august.



[1] Matei 14, 1-2.
[2] Matei 5, 34.
[3] Matei 5, 22.



Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Teodora, cea din Tesalonic, care era cu neamul din Egina.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Niciun comentariu: