În aceasta zi a cincea, facem pomenirea Preacuviosului Parintele nostru Ioan de la Neamt, Hozevitul.

Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenţi sfinţi din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamţ, care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi de vieţuire creştinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august.

S-a născut la 23 iulie 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniş, judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Ecaterina şi Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinţi. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea “Iliuţă”. La 6 luni de zile de la naştere, mama pruncului Ilie îşi dă sufletul. După doi ani, moare şi tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţii. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţei, învăţându-l de mic cu rugăciunea, postul, cercetarea bisericii şi respectarea rânduielilor creştineşti. În 1923 a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase copii.

Primii ani de şcoală îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul “Mihail Kogălniceanu” la Lipcani-Hotin şi liceul “Dimitrie Cantemir” la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.

Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii pustniceşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: “Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: “Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, unde face ascultare, la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii.

Între anii 1934-1935 îşi satisface stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la mănăstire, continuând aceeaşi ascultare. La 8 aprilie 1936, în Miercurea Mare, rasoforul Ilie Iacob este tuns în monahism de arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iaşi), în biserica mare a mănăstirii cu hramul Înălţarea Domnului – ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare – primind, potrivit pravilei călugăreşti, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţită.

Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin, în noiembrie acelaşi an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi Mormântul Domnului, cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamţ, fericitul monah Ioan Iacob se nevoieşte, în continuare, în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli. Prima ascultare în obştea Sfântul Sava a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţii.

Duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoştea limba română, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a rămas ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Obişnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine fructe, răbdând multe ispite. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.

În anul 1947 este hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Așezământului Românesc din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului (înfiinţat atunci de Patriarhia română), aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.

Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei Maria Egipteanca. Nevoinţa lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui şi rostea neîncetat rugăciunea din inimă, iar cu mâinile lucra la grădină, la întreţinerea schitului şi odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârşea slujbele rânduite, spovedea închinătorii şi se retrăgea câteva ore la linişte într-o peşteră de pe malul Iordanului, iar dimineaţa se întorcea la schit cu chipul luminat.

Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi Magdalena, care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub ascultarea sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos şi iubind desăvârşit linşitea şi rugăciunea, fericitul stareţ Ioan s-a retras, în luna noiembrie 1952, din ascultarea de egumen şi, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat).

Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţie, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peşteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul său.

În sărbători mari şi în posturi Sfântul Ioan săvârşea Sfânta Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana şi se împărtăşeau amândoi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei şi în clipe de răgaz, ieşea în gura peşterii, la lumină, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

În vara anului 1960, era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie. Ştiuse mai dinainte data sfârşitului său, pe care şi-a însemnat-o pe peretele peşterii. A fost înmormântat în peştera în care s-a nevoit şi care s-a umplut, în timpul slujbei, de nenumărate păsărele, hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.

După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţi. La 15 august 1980, acelaşi egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat în ea, cu mare cinste, şi l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând Sfintele Moaşte în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul.

De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşi, şi chiar catolici, ca să se închine la moaştele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primesc. Această strămutare a moaştelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toţi ortodocşii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaşte, l-a trecut în rândul sfinţilor, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de “Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ – Hozevitul”, fixându-i-se prăznuire pe ziua de 5 august, data mutării lui la cele veşnice.

Chiar înainte de a fi procedat la “canonizare”, adică la trecerea lui în rândul sfinţilor, chipul său a fost zugrăvit în icoane, precum şi în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un călugăr-imnograf din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioşii care ajungeau în faţa moaştelor sale, îl cinsteau ca pe un adevărat sfânt.

În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamţ s-a construit o biserică în cinstea sa (sfinţită de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic în anul 1996).

Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, şi patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.

Trăgându-se de origine din părţile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul şi mijlocitorul elevilor, profesorilor şi ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.

Viata Sf.Ioan Iacob Hozevitul. - audio.

Rugaciuni închinate Sfântului Ioan Iacob Hozevitul.

Acatistul [1]

Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ.

5 august.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul ade vărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întină ciu nea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Diaconul: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru sfânt numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie Împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale preacuviosilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor Tai, mintuieste-ma pe mine pacatosul.

Troparul, glasul al 8-lea.

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1:

Cuviosului Ioan, Părintelui nostru cel mult cinstit, cântare de laudă să-i aducem, că, prin multă nevoință, de cămara cerească s-a învrednicit, iar prin pilda vieții sale pe toți ne învață să urmăm, cu dragoste și credință, Mântuitorului Hristos. Pentru aceasta îi cântăm: Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor și al oamenilor, purtătorul de grijă al tuturor, din pruncie te-a rânduit în grija bunicii tale spre ocrotire și povățuire. Aceasta, cu dor de pustnicie trăind toată viața, a fost dăruită de Dumnezeu ca să împlinească dragostea părinților tăi trupești, iar tu, sfinte, ai fost chemat să împlinești dorința vieții ei; pentru aceasta îți cântăm:

Bucură-te, viață de ofrandă;
Bucură-te, singurătate împlinită;
Bucură-te, nevoință luminată;
Bucură-te, căutarea iubirii părintești;
Bucură-te, aflarea Tatălui ceresc;
Bucură-te, dobândirea mântuirii Fiului;
Bucură-te, gustarea mângâierii Duhului
Bucură-te, ocrotitul Maicii Domnului;
Bucură-te, prietenul de taină al sfinților;
Bucură-te, văzătorul veșniciei;
Bucură-te, candelă a Bisericii;
Bucură-te, sol de veghe al neamului tău;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 2:

Din tinerețe ai viețuit duhovnicește și ai împlinit lipsa dragostei părintești cu iubirea dumnezeiască, descoperindu-te în chip minunat, pentru care slăvim pe Dumnezeu și cântăm: Aliluia!

Icosul 2:

Luminat de credință, întărit de nădejde, îmbogățit de iubire sfântă, ai dorit tinerețea veșnică din tinerețile tale; astfel ți-ai îndreptat sufletul către Dumnezeu, pentru care îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cel hrănit cu Scripturile;
Bucură-te, cel curățit cu lacrimile pocăinței;
Bucură-te, cel povățuit de Sfinții Părinți;
Bucură-te, cel luminat cu rugăciunea;
Bucură-te, cel trecut prin focul ispitelor;
Bucură-te, următorule al Sfinților Trei Tineri;
Bucură-te, aflarea tinereții veșnice;
Bucură-te, dobândirea vârstei înțelepte;
Bucură-te, lucrarea faptelor bune;
Bucură-te, căutarea raiului ceresc;
Bucură-te, ascultarea dumnezeieștilor cuvinte;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 3:

Singurătatea, din copilărie, ți-a luminat-o Hristos cu grija de mântuirea sufletului, odorul de mare preț, iar lipsa fraților trupești ți-a împlinit-o cu mângâieri duhovnicești; de aceea, mulțumind lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul 3:

Făgăduințele monahicești le-ai împlinit cu sfințenie după îndemnul Dumnezeiescului Duh care zice: „Faceți făgăduințe și le împliniți Domnului”; astfel, făcându-te ascultător, ai viețuit în feciorie și în sărăcie de bună voie, pentru care te cinstim cu unele ca acestea:

Bucură-te, ascultătorul tuturor;
Bucură-te, mângâierea celor săraci;
Bucură-te, hrănitorul străinilor;
Bucură-te, slujitorul părinților;
Bucură-te, sfătuitorul fraților;
Bucură-te, ajutătorul bolnavilor;
Bucură-te, iubitorul fecioriei;
Bucură-te, paza conștiinței;
Bucură-te, rugăciune fierbinte;
Bucură-te, priveghere îndelungată;
Bucură-te, ajunare cu folos;
Bucură-te, povățuire nevinovată;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 4:

Mintea și sufletul ți le-ai curățit cu rugăciunea și pocăința, făcând din peștera ta poartă către cer, căci împreună cu tine și îngerii cântau: Aliluia!

Icosul 4:

Dorind mai multă liniște sufletească, te-ai îndreptat către Dumnezeu prin rugăciune și ai împreunat petrecerea în peșteră cu postul, biruind iadul gândurilor deșarte, pentru care îți cântăm așa:

Bucură-te, dor de liniștire;
Bucură-te, dor de curăție sufletească;
Bucură-te, dor de pustnicie;
Bucură-te, dor de smerenie;
Bucură-te, dor de locuri sfinte;
Bucură-te, dor de patria cerească;
Bucură-te, dor de sfințenie;
Bucură-te, dor de lumină necreată;
Bucură-te, cel ce ai unit peștera cu cerul;
Bucură-te, prietenul îngerilor;
Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule pentru noi oamenii;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 5:

Dorind să moștenești Împărăția lui Dumnezeu, ai părăsit patria ta pământească și te-ai sălășluit în Țară Sfântă, ca să te închini la locurile de nevoință ale proorocilor, ale apostolilor și ale altor următori ai lui Hristos, ca și în cer să cânți împreună cu ei: Aliluia!

Icosul 5:

Locurile petrecerii Domnului Hristos pe pământ ți-au fost ca niște îndemnuri care te-au povățuit către viața veșnică din dorința iubitoare de Dumnezeu, pentru care îți cântăm așa:

Bucură-te, căutătorul Țării Sfinte;
Bucură-te, aflarea Locurilor Sfinte;
Bucură-te, locuitorul Hozevei;
Bucură-te, văzătorul Betleemului;
Bucură-te, iubitorul Iordanului;
Bucură-te, îndrăgirea Galileii;
Bucură-te, închinătorule la Ghetsimani;
Bucură-te, pelerinul Golgotei;
Bucură-te, lăudătorul Învierii;
Bucură-te, iubitorul Taborului;
Bucură-te, căutarea Eleonului;
Bucură-te, prietenul Cerului;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 6:

Viețuind în Valea Iordanului ți-ai petrecut viața ca pe o treaptă a urcușului ceresc, mereu în osteneli duhovnicești, având în suflet dor de liniște și cer și, rugându-te pentru pământeni, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Cu sufletul pururea mulțumitor te-ai socotit fericit pentru sălășluirea vremelnică în Țara Sfântă; de aceea, cu bucurie, ai cântat mereu laude lui Dumnezeu, iar noi strigăm ție așa:

Bucură-te, că ai înțeles taina Iordanului;
Bucură-te, că ai cinstit Botezul;
Bucură-te, că te-ai rugat Botezătorului;
Bucură-te, că ai slăvit pe Mântuitorul;
Bucură-te, că ai chemat pe Mângâietorul;
Bucură-te, că ai preamărit Treimea;
Bucură-te, că ai iubit Biserica;
Bucură-te, că te-ai însoțit cu pocăința;
Bucură-te, că ai îndrăgit nevoința;
Bucură-te, că ai aflat milostivirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai biruit suferința;
Bucură-te, că ai găsit pacea cerească;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 7:

Primind harul preoției, Cuvioase, din dumnezeiasca purtare de grijă ai fost rânduit egumen și povățuitor al monahilor români de la Iordan, pentru care lăudăm pe Dumnezeu și cântăm: Aliluia!

Icosul 7:

Ca povățuitor al fraților viețuitori din schitul românesc de la Iordan, nu ai uitat de făgăduințele monahicești, silindu-ți mereu firea către Împărăția lui Dumnezeu – dorirea cea adevărată și, fiind călăuză duhovnicească tuturor fraților, îți cântăm:

Bucură-te, povățuitorul cel ales de Dumnezeu;
Bucură-te, părintele celor încredințați spre povățuire;
Bucură-te, ajutătorul celor slabi;
Bucură-te, lumină celor neștiutori;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, pildă în povățuire;
Bucură-te, îndemn cu îndelungă răbdare;
Bucură-te, mustrare părintească;
Bucură-te, certare cu folos;
Bucură-te, iertarea celor îndreptați;
Bucură-te, primirea celor întorși cu pocăință;
Bucură-te, pilduirea tuturor;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 8:

În pustia Hozevei te-ai așezat, ca într-o țarină bine roditoare de fapte duhovnicești, unde, însoțit de îngeri, ți-ai sfințit sufletul după rânduielile viețuitorilor de mai înainte ca, împreună cu ei, în cer, să cânți: Aliluia!

Icosul 8:

Având dorința de îndreptare sfântă și sporire duhovnicească, pustia și chilia în care ai locuit te-au învățat cum să-ți petreci viața aceasta departe de grijile cele lumești, pentru care îți cântăm:

Bucură-te, podoabă a Bisericii;
Bucură-te, chip îngeresc;
Bucură-te, dumnezeiască dorință;
Bucură-te, duhovnicească înaripare;
Bucură-te, cugetare la moarte;
Bucură-te, gândire la veșnicie;
Bucură-te, ostășie adevărată;
Bucură-te, stăpânire de sine;
Bucură-te, locuitorule în pustie;
Bucură-te, pildă a monahilor;
Bucură-te, râvnitorul Liturghiei;
Bucură-te, rug aprins al rugăciunii;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 9:

Oamenii sunt nepricepuți, iar cuvintele sunt slabe în a arăta cu adevărat râvna și ostenelile tale, Cuvioase, prin care ai dobândit viețuirea cerească pe pământ; pentru aceasta noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Fiind binecuvântat de Dumnezeu cu darul poeziei, ai alcătuit versuri cântând viața veșnică, pe care ai dorit-o, și minunatele Locuri sfinte; de aceea și noi îți cântăm:

Bucură-te, alăută în versuri;
Bucură-te, lăudătorul Locurilor sfinte;
Bucură-te, cântărețul raiului;
Bucură-te, îndrăgirea poeziei;
Bucură-te, lauda monahilor;
Bucură-te, cântarea virtuților;
Bucură-te, stihuitor al rugăciunii;
Bucură-te, psaltire și harfă;
Bucură-te, gând încununat cu cânt;
Bucură-te, poezie înțeleaptă;
Bucură-te, cugetare la cele cerești;
Bucură-te, râvnirea celor duhovnicești;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 10:

Toată viața ai petrecut-o în osteneală neîncetată și ai încununat-o cu sfârșit creștinesc, intrând în lumina Împărăției cerești. Aceasta dorind-o și noi, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

La adormirea ta, Cuvioase, în chip minunat s-au adunat în peșteră călugări, pelerini credincioși și un stol de păsărele, pentru a te petrece până la ușa veșniciei, întristându-se vremelnic pentru scurta despărțire. Iar noi, cu evlavie, strigăm către tine așa:

Bucură-te, viețuire neîncetată în rugăciune;
Bucură-te, încununare cu sfârșitul creștinesc;
Bucură-te, mutare la viața veșnică;
Bucură-te, cel slujit de monahi la înmormântare;
Bucură-te, cel jelit de păsările cerului;
Bucură-te, osteneală preschimbată în odihnă;
Bucură-te, că moartea nu te-a despărțit de noi;
Bucură-te, cel ce tainic te arăți prietenilor credincioși;
Bucură-te, dezgropare cu minuni înconjurată;
Bucură-te, făclierul scos de Domnul din mormânt;
Bucură-te, bucurie a obștii credincioșilor;
Bucură-te, mângâiere pentru cei din neamul tău;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 11:

Oștile cele cerești, de îngeri și de sfinți, te-au primit într-ale lor pentru ca în cor să-I cânți Domnului în veci. Acelora ne alăturăm și noi și cântăm: Aliluia!

Icosul 11:

Mintea fiindu-ți strajă pentru trupul cel de lut în tot timpul vieții tale, te-ai făcut părtaș cu sfinții în cereasca locuință, pentru care și noi te lăudăm, cântând așa:

Bucură-te, rugă sfântă către Părintele Ceresc;
Bucură-te, râvnă mare izvorâtă din credință;
Bucură-te, cunună prea binecuvântată;
Bucură-te, lepădarea grijilor lumești;
Bucură-te, dobândirea darului mântuitor;
Bucură-te, împlinirea dorințelor sfinte;
Bucură-te, cel ce ai urcat pe Muntele Fericirilor;
Bucură-te, râvnitorule ca și Ilie;
Bucură-te, ostenitorule înțelept;
Bucură-te, locuitorule cu sfinții;
Bucură-te, cel ce ai înmulțit talanții;
Bucură-te, Cuvioase, mare rugător pentru noi;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 12:

Părinte Ioane, Dumnezeu te-a ales din neamul românesc ca pe o duhovnicească ofrandă care a fost arătată lumii, ca un semn de întărire, în vreme de necazuri. De aceea toți binecredincioșii creștini neîncetat cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 12:

Pentru viețuirea ta aleasă și sfântă te-a proslăvit Dumnezeu și te-a încununat cu cinste, iar noi, impreună cu toți credincioșii ortodocși, îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, fiule al Moldovei;
Bucură-te, frate și părinte duhovnicesc;
Bucură-te, locuitorul Țării Sfinte;
Bucură-te, nevoitorul pustiei;
Bucură-te, pregustarea bucuriei cerului;
Bucură-te, sfințenie arătată în lume;
Bucură-te, rugăciune în suflet și în trup;
Bucură-te, că ai unit Crucea cu Învierea;
Bucură-te, întărirea răbdării noastre;
Bucură-te, credință lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, slujitorule al lui Hristos;
Bucură-te, ajutătorule al celor din necazuri;
Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 13:

O, Cuvioase Părinte Ioane, mult nevoitorule, fii mijlocitorul nostru; auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și ne ajută, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Se citește apoi Icosul 1:

Şi Condacul 1:

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ.

O, Cuvioase Părinte Ioane, viață cerească ai petrecut pe pământ, căci de la Sfântul Botez ai primit numele marelui prooroc Ilie, iar, la primirea chipului îngeresc, Sfântului Ioan Botezătorul, spre ocrotire ai fost încredințat. De aceea, ai urmat în viață pilda lor. Pentru viața ta sfântă din pustie, trecând din lumea cea deșartă, Domnul ți-a odihnit sufletul în strălucirea raiului, iar trupului tău osârduitor i-a dăruit nestricăciunea, arătând întru tine slava numelui Său.

Acestea avându-le în minte, noi, nevrednicii și păcătoșii, venim cu umilință și evlavie, rugându-te să nu ne treci cu vederea când alergăm la ajutorul tău.

Sfinte Părinte Ioane, cel ce din pruncie ai fost orfan de părinți, ajută cu rugăciunile tale pe cei orfani, ca să găsească iubirea Părintelui ceresc; cel ce ai fost frate și viețuitor în mănăstire, ajută-ne să viețuim, oriunde, ca frați întru Hristos; cel ce ai făcut din dorul de pustie dor de cerul sfânt, ajută-ne cu rugăciunile tale să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate; cel ce ai fost mult nevoitor, ajută pe cei ce se nevoiesc în dreapta credință să împlinească în viața lor poruncile lui Hristos; cel ce ai fost fierbinte rugător către Dumnezeu, întărește rugăciunile și sporește râvna și evlavia noastră; cel ce ai dorit a viețui în Țara Sfântă, ajută-ne ca, prin fapte bune, să sfințim locul în care trăim, chemând pururea pe Duhul Sfânt să sălășluiască întru noi; cel ce ai coborât prin rugăciunile tale cerul în peșteră, roagă-L pe Hristos să încălzească și să lumineze cu iubirea Sa peștera inimilor noastre; cel ce încă din lumea aceasta ai simțit bucuria și pacea vieții veșnice, roagă-L pe Tatăl Ceresc să ne dăruiască bucuria și pacea Împărăției Sale.

Sfinte Părinte Ioane, păzește pe bătrâni în dreapta credință, pe tineri în viața curată și pe copii în iubire de Dumnezeu și de părinți. Ocrotește cu rugăciunile tale pe săraci și pe bolnavi, pe văduve și pe orfani, pe călători și pe cei robiți.

Ferește țara noastră de primejdii și necazuri și roagă-te pentru întreg poporul binecredincios, ca împreună cu tine să preamărească, prin credință și fapte, pe Dumnezeu: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ. - audio.

Asculta mai multe audio Diverse

[1] Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare ! ( indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează ! ).

Canoanele Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ.

Preotul face obisnuitul inceput: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor....

Diaconul: Amin.

Apoi:

De esti Mirean faci asa :

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul ade vărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătă to rule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întină ciu nea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Diaconul: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Preotul: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Mireanul : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale preacuviosilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor Tai, mintuieste-ma pe mine pacatosul.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

Dupa care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta; auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu.

După care „ Dumnezeu este Domnul si s-au aratat noua. Bine este cuvantat, cel ce vine intru numele Domnului” ca de obicei şi următoarele:

Se pune canonul Înainteprăznuirii, pe 6, și al Cuviosului, pe 8

Cântarea 1:

Cum vom putea lăuda după cuviință nevoința ta, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, purtătorule de Dumnezeu, că ai răsărit din pământ românesc și ai adus roade cerești în Țara Sfântă unde S-a născut și a înviat Hristos. Roagă-te, fericite, pentru noi toți, lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.

Fiu de părinți săraci și iubitori de Hristos, ai rămas din pruncie fără mamă și fără tată. Dar te-a chemat la Sine Tatăl nostru Cel ceresc, Căruia ai slujit cu credință ca un fiu ascultător. Roagă-te, sfinte, și pentru sufletele noastre.

Fiind orfan și străin pe lume, ți-ai ales mamă Biserica lui Hristos cea cu mulți fii și tată pe Bunul Dumnezeu; părinți duhovnicești ți-ai luat pe sfinți, ocrotitori pe îngeri și frați iubiți pe sihaștrii pustiului, iar loc de nevoință, valea Iordanului. Roagă-te, Sfinte Ioane, fericite, împreună cu toți drepții să ne mântuim și noi, fiii tăi sufletești.

Nu ai aflat odihnă pe pământ, nici în satul tău, nici între rude și prieteni, ci numai în casa lui Dumnezeu și în obștea Mănăstirii Neamț, unde ai fost chemat de Duhul Sfânt, luând jugul cel bun al călugăriei. Pomenește-ne, părinte, și pe noi fiii tăi, înaintea Tronului slavei dumnezeiești.

Blând și smerit ai fost în lume și în nevoința monahală. Că săvârșeai ascultarea cu multă dragoste și, tăcând, te rugai neîncetat în biserica lui Dumnezeu, făcând inima ta cămară de foc a Preasfântului Duh. Adu-ți aminte, Sfinte, și de noi toți înaintea Dreptului Judecător.

Sămânța Duhului Sfânt a căzut în inima ta ca într-un pământ bun și a adus multă roadă părinte, adică rânduială monahicească și nevoință îngerească, post îndelungat și neadormite rugăciuni. Nu ne uita, părinte, și pe noi, fiii tăi, înaintea Preasfintei Treimi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toți ne hrănim din învățăturile tale și ne zidim sufletește cu smerenia, rugăciunea și aspra ta nevoință pustnicească. Învață-ne și pe noi, cei neputincioși, să urmăm faptelor tale, purtătorule de Dumnezeu, părinte.

Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei.

În cer te laudă îngerii și pe pământ credincioșii, Preasfântă Maică și Fecioară. Că cei de sus cu îngerești cântări te cinstesc, iar noi păcătoșii te mărturisim Născătoare de Dumnezeu și cerem neîncetat ajutorul tău, Stăpână. Du lacrimile și rugăciunile noastre înaintea Tronului slavei Preasfintei Treimi.

Catavasie: Cruce însemnând Moise…

Cântarea 3:

De oameni ai fugit și cu sihaștrii și îngerii pe Dumnezeu împreună L-ai slăvit. Roagă-te, Sfinte Ioane, următorul lui Hristos, pentru întărirea dreptei credințe în lume și în patria ta și cere milă și iertare nouă fiilor tăi care lăudăm nevoința ta.

Te-ai logodit cu Hristos în lavra de la Neamț și te-ai unit cu El deplin în Țara Sfântă, nevoindu-te prin peșteri și locuri pustii departe de lume și de orice mângâiere pământească. Pentru aceasta, cu voia lui Dumnezeu, smeritul tău trup s-a aflat în mormânt nestricat, spre bucuria ortodocșilor si mustrarea celor necredincioși.

Viata ta aspră si pustnicească ne mustră pe noi, părinte, că nu putem urma nevoințelor tale. Că nici râvnă multă nu avem, nici rugăciunea inimii nu am dobândit, nici de lacrimi și de bucuria Duhului Sfânt nu ne-am învrednicit. Ajută-ne, Sfinte Părinte Ioane, să urmăm, și noi, prin pocăință lui Hristos.

Mai mult decât toate ai iubit, fericite, liniștea, maica rugăciunii, tăcerea și înstrăinarea, care nasc plânsul cel duhovnicesc, și, împreună, rugăciunea cu postul cel desăvârșit, prin care ți-ai curățit mintea și ai biruit pe diavoli. Învață-ne și pe noi să părăsim vorbirea deșartă și să ne rugăm din inimă lui Dumnezeu.

Pentru sfintele tale nevoințe, Biserica lui Hristos te prăznuiește astăzi; credincioșii te cinstesc cu credință, iar călugării îți aduc smerite cântări de laudă, că ne ești tuturor părinte sufletesc, sfetnic și neadormit rugător către Bunul Dumnezeu.

Pentru blândețea și smerenia ta ai ajuns să fii numărat în cetele tuturor sfinților. Pentru aceea, te cinstim ca pe un adevărat prieten iubit al lui Hristos, ne închinăm sfintelor tale moaște și sărutăm cu credință icoana ta. Mijlocește și pentru noi, sfinte, la Părintele ceresc să miluiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cum vom tăcea când Biserica te laudă, iar îngerii și sfinții te primesc în cetele lor, Preacuvioase Părinte Ioane? Primește-ne și pe noi, fiii tăi duhovnicești, ca împreună să lăudăm pe Tatăl, și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei

Nici îngerii, nici oamenii nu pricep taina cea mare, Preasfântă Fecioară, cum din tine a luat trup pământesc Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. De aceea, îți cântăm: Bucură-te, rugătoare neîncetatăa dreptcredincioșilor!

Sedelna Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea, podobia: „Arătatu-te-ai astăzi…“

„Soarele slavei s-a arătat…“

Condacul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ.

Condacul, glasul al 8-lea

Pe Unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit și, în pustie locuind, cu liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă și cântare îți aducem zicând: Bucură-te, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

Icosul

Lăsând cu bucurie cele pământești, din tinerețe ai primit chipul cel îngeresc în obștea mănăstirii Neamț, și, mergând la Mormântul Domnului, te-ai făcut sihastru iscusit. Și gustând din lumina cea tainică a Taborului, te-ai nevoit singur în pustiul Iordanului și al Hozevei, călăuzit de Duhul Sfânt, Preacuvioase Părinte Ioane, podoaba Moldovei și lauda sihaștrilor. Ajută-ne pe toți, fiii tăi, să ne închinăm cu dreaptă credință lui Dumnezeu Celui în Treime preamărit.

Cântarea 4:

Ne cucerim, părinte, de râvna ta pentru Hristos, că pe toate lepădând, numai Lui ai slujit până în sfârșit. Învață-ne și pe noi să părăsim grijile pământești, ca să dobândim pe cele cerești.

Te lăudăm, astăzi, fericite Părinte Ioane, căci din pruncie ai primit dar și înțelepciune duhovnicească și, pășind pe calea Raiului, slăvești neîncetat pe Dumnezeu. Împreună cu îngerii, roagă-te, sfinte, pentru noi toți, fiii tăi.

Fugind de calea cea largă a pierzării, ai pășit pe calea cea îngustă a pocăinței și a liniștii care duce la Hristos. Și bineplăcând lui Dumnezeu, numărat ai fost în ceata Sfinților.

Nu te-ai îngrijit de cele pământești, precum Marta; ci, împreună cu Maria, ai stat toată viața la picioarele lui Hristos, prin privegheri, postiri și neîncetate rugăciuni, hrănindu-te mereu din cele cerești.

Nimic din cele de aici nu ți-au trebuit, Sfinte Părinte Ioane, nici cinste, nici laudă, nici avere, nici prieteni; ci, la toate renunțând, partea cea bună a Mariei ți-ai ales.

Te lăudăm, astăzi, fericite părinte, iubitorule de Hristos, că, prin înțelepciunea și viața ta îngerească, ne mustri pe noi cei robiți de grijile acestei lumi, învățându-ne și îndemnându-ne să urmăm Domnului pe calea pocăinței.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fericit ești, părinte, că ai zburat ca un vultur la cele înalte. În locul celor pământești, de care toți ne robim, ai ales pe cele cerești; în locul odihnei, osteneala; în locul somnului, privegherea; în locul hainelor scumpe, te-ai mulțumit cu cele vechi; iar în loc de casă luminoasă și pat moale, ai iubit peștera cea rece și întunecoasă, ca să poți slăvi neîncetat pe Hristos.

Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei

Ne închinăm, Preacurată Fecioară, în fața icoanei tale și propovăduim minunea cea necuprinsă a întrupării Cuvântului din neîntinat trupul tău cel fecioresc; credem în viața de veci și alergăm sub acoperământul tău. Ajută-ne, Stăpână, împreună cu Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, să ne închinăm cu evlavie Preasfintei Treimi.

Cântarea 5:

Pentru dragostea lui Hristos, trupul ți-ai chinuit cu tot felul de lipsuri: cu foame, cu sete, cu răceala stâncilor, și boli ai suferit, iubind pe Dumnezeu mai mult decât noi toți. De aceea, trupul tău cel sfințit a fost preamărit cu nestricăciunea și cu facerea de minuni, spre mângâierea noastră, a celor credincioși, care te rugăm: ajută-ne, sfinte, să ne mântuim.

Cum vom lăuda îndeajuns nevoințele tale, dacă noi nu iubim cu aceeași dăruire pe Hristos, Mântuitorul lumii? Și cum vom putea moșteni cele cerești, dacă noi nu renunțăm din inimă la cele pământești? Ajută-ne, Sfinte Ioane, părintele nostru, să scăpăm de robia celor de aici.

Sărutăm cu evlavie icoana ta și moaștele tale cele purtătoare de daruri dumnezeiești le cinstim. Părinte sfinte, ajută-ne prin rugăciunile tale, să urmăm, după făgăduință, lui Hristos și sfinților Lui.

Îngenunchem cu credință înaintea moaștelor tale cele binecuvântate și ne rugăm, fericite Părinte Ioane, să ne păzești, cu rugăciunile tale, de robia patimilor, ca să dăm răspuns bun la înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.

Ajută-ne, Sfinte Ioane, părintele nostru, să urmăm întru toate nevoințelor tale, precum tu ai urmat lui Hristos, părăsind tulburarea și robia celor pământești, ca și noi să fim numărați în ceata celor mântuiți.

Om al liniștii și al rugăciunii, cu nimeni nu vorbeai, părinte, decât cu Dumnezeu, cu sfinții și cu păsările cerului care te cinsteau și zăboveau cu bucurie în jurul peșterii tale. Căci odihnindu-se Duhul Sfânt in inima ta, nimic nu mai doreai decât pe Hristos, Iubitul tău, Căruia roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Peștera Sfintei Ana din pustiul Hozeva, ți-a fost, preacuvioase, ultimul tău sălaș pe pământ. Acolo te-ai ascuns și te-ai rugat fierbinte lui Hristos; acolo te-ai nevoit și ai plâns pentru neamul tău bântuit de eretici și de necredincioși; acolo ai scris frumoase învățături duhovnice ști, pe care le trimiteai fraților tăi ca o rază de lumină și călăuză dătătoare de nădejde.

Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei

Să lăudăm și să preamărim pe pururea Fecioara Maria, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, pe cea mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, cerându-i ca, împreună cu toți sfinții, să mijlocească pentru noi înaintea Dreptului Judecător.

Cântarea 6:

Fiind înțelepțit de Dumnezeu și plin de bărbăție, te-ai nevoit ca un înțelept pe pământ, părăsind cele amăgitoare și dobândind cele veșnice. Pentru aceasta te lăudăm, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, și cinstim pomenirea ta.

Nu te-ai temut, părinte, de diavoli, nici de boală, nici de fiare, nici de moarte, căci întru tine locuia Hristos Domnul, pe Care roagă-L să ne scape și pe noi de cursele celui viclean și ale morții.

Umbrit fiind de Duhul Sfânt, totdeauna aveai mintea la Dumnezeu, cugetând și vorbind cele cerești, căci te hrăneai numai din cuvintele Sfintei Evanghelii și din învățăturile dumnezeieștilor Părinți, pe care apoi le dăruiai fiilor tăi duhovnicești.

Cugetând mereu la ceasul despărțirii sufletului de trup și la Judecata lui Hristos, te rugai neîncetat, Părinte, cerând slobozire de legăturile firii și hrănindu-ți mintea din dulceața dumnezeieștilor cuvinte.

Sfinte Ioane, Părintele nostru, demonii nu au putut să te alunge din pustie și nici din peșteră, deși neîncetat te înfricoșau și te amenințau, căci îngerii lui Dumnezeu te acopereau cu aripile lor în chip nevăzut. De aceea, roagă-te să ne acopere și pe noi de cursele vrăjmașului.

Nici desele boli, nici frigul peșterii, nici lipsa apei și a hranei trupești, nici nălucirile diavolilor, nici dorul după patria părinților tăi nu te-au răpit din rugăciune și din liniștea pustiei, nici nu te-au biruit, bunule nevoitor al lui Hristos, căci darul Duhului Sfânt era cu tine și te întărea neîncetat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cum vom lăuda, Sfinte Ioane, mult nevoitorule, osteneala ta cea bineplăcută lui Dumnezeu, pe care ai răbdat-o pentru frumusețea celor cerești? Căci cu rugăciunea și lacrimile tale, ispitele cele trecătoare le-ai biruit și raiul cel veșnic l-ai moștenit. Roagă-te, Cuvioase Părinte, să se mântuiască și sufletele noastre.

Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei

Preasfântă Fecioară și Maică a lui Hristos Dumnezeu, ajută-ne să fim fii credincioși ai Fiului tău și împreună cu El să urcăm astăzi pe Tabor, ca să vedem slava Lui și să preamărim, cu Petru, Iacob și Ioan, Treimea cea de o ființă și nedespărțită.

Condacul Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea și Icosul

(vezi Mineiul pe luna august, în 5 zile)

Cântarea 7:

Cinstim ostenelile tale, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, lăudăm viața ta cea pustnicească și ne plecăm cu evlavie în fața icoanei tale. Mijlocește cu rugăciunile tale la Hristos Dumnezeu să mântuiască lumea și dreptcredincioșii din țara în care te-ai născut și să ierte sufletele noastre.

Îngenunchem la racla cu sfintele tale moaște făcătoare de minuni, le sărutăm cu credință și te rugăm toți fiii tăi, Părinte, dăruiește-ne acest odor de mare preț, ca să fie mângâiere în necazuri, vindecare bolilor trupești și sufletești, îndemnare celor râvnitori pentru Hristos și mustrare celor neascultători care au părăsit Biserica lui Dumnezeu.

Ne căim de păcatele noastre, purtătorule de Dumnezeu Părinte, că tu, părăsind toate cele pământești, ai dobândit cu multe osteneli cele cerești. Iar noi, robindu-ne de cele trecătoare, ne-am depărtat de Hristos Mântuitorul, pe care roagă-L, fericite, să miluiască lumea și să mântuiască sufletele noastre.

Cu rugăciuni și postiri, cu lacrimi și privegheri și cu minte neîntinată, ai biruit firea și pe diavolul, ai urmat marilor sihaștri și, împreună cu sfinții și îngerii, te-ai făcut lăudător al Preasfintei Treimi. Roagă-te, Sfinte Părinte Ioane, și pentru sufletele noastre.

Apărător al dreptei credințe te-ai făcut, Cuvioase, că Evanghelia lui Hristos ai împlinit și sfintele Lui porunci ai păzit; pe cei leneși cu sfaturile tale i-ai deșteptat, pe călugări la rugăciune i-ai îndemnat, pe mireni la pocăință i-ai chemat, iar pe cei rău credincioși cu tărie i-ai mustrat.

Cum vom înceta a te lăuda pe tine, Sfinte Ioane, Părintele nostru? Că te-ai făcut sălaș al Preasfântului Duh, cu sufletul arzând, cu inima încălzind, prin cuvânt îndemnând și prin tăcere pe cei mândri smerind. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întru tine s-a odihnit Hristos împreună cu Tatăl și cu Duhul, iar în noi stăpânesc păcatele și grijile cele trecătoare. Tinde spre noi mână de ajutor, Părinte, deșteaptă-ne la pocăință și, prin rugăciunile tale, ne învrednicește să odihnim pe Duhul Sfânt în inimile noastre.

Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei

Cu ce cuvinte vom începe a te lăuda Născătoare de Dumnezeu, că, fiind slabi și lipsiți de iubire, nu ne pricepem. Ci, învrednicește-ne ca, împreună cu Părintele nostru Ioan, întăriți în credință, să te preamărim după vrednicie.

Cântarea 8:

Vino la noi, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Ioane lauda sihaștrilor, și ne bucură cu moaștele tale cele făcătoare de minuni și purtătoare de bună mireasmă, că nu avem alt ajutor pe marea cea tulburată a acestei vieți. Iar cu rugăciunile tale și ale tuturor sfinților, scapă-ne de tot necazul, primejdia și nevoia.

Vino la noi, iubitorule de Hristos Părinte, ascultă cererile fiilor tăi sufletești și întărește credința și răbdarea noastră, povățuindu-ne pe toți pe calea mântuirii.

Vino la noi, fiii tăi, bunule părinte și următorule al lui Hristos, cel ce te-ai arătat mărgăritar de mare preț al Bisericii Ortodoxe, și ne învață cum să ne pocăim și să iertăm, ca să dobândim viața de veci.

Ai milă de noi, fiii tăi, și ne dă tărie și curaj, smerenie și înțelepciune în lupta cea grea cu slujitorii iadului, și, prin rugăciunile tale, Sfinte Ioane, ajută-ne să ne izbăvim de întuneric și să dobândim lumina învierii lui Hristos.

Binecuvintează-ne, bunule ostaș al lui Hristos, iubitorule de nevoință, care ai dorit pustia precum cerbul izvoarele apelor, și cu sabia rugăciunilor tale ai tăiat capetele nevăzuților vrăjmași și te-ai numărat cu sihaștrii și cu sfinții.

Nu ne lăsa sărmani și lipsiți de rugăciunea și de sfintele tale moaște, Preacuvioase Părinte Ioane, lauda Moldovei, că nu avem alt rugător mai apropiat decât pe tine. Împacă-ne cu Hristos prin pocăință și frate cu frate prin iertare, ca să putem dobândi pacea duhului și bucuria mântuirii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul Dumnezeu.

Te chemăm în ajutor, sfinte, nu ne uita; te lăudăm, preacuvioase, cu glas de bucurie, nu-ți întoarce fața de la noi; te așteptăm, Sfinte Ioane, nu ne părăsi; îți ieșim întru întâmpinare, nu ne lăsa singuri în vâltoarea ispitelor. Ci, vino la noi, fiii tăi, și ne mângâie prin rugăciunile și sfintele tale moaște pe care cu credință le cinstim.

Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei

Cum să nu te lăudăm pe tine, Maica lui Hristos Dumnezeu, lauda îngerilor și rugătoarea tuturor credincioșilor? Că prin rugăciunile tale diavolii fug, ispitele se biruiesc, răutatea se stinge, ura se preface în bucurie, cei răi se fac buni și toți ne mântuim.

Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

În focul cel mistuitor, uniți fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămați, cântare dumnezeiască au cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea 9:

Lipsit fiind de cele pământești, te-ai îmbogățit în cele cerești, agonisind prin multe osteneli cununa faptelor bune. Ajută-ne, Sfinte Ioane, iubitorule de Dumnezeu, să nu pierdem cununa mântuirii, fiind lipsiți de fapte bune.

Ai alergat, Sfinte Părinte, ca un cerb la izvoarele liniștii ajungând până în Țara Sfântă. Dar nici acolo n-ai aflat-o, căci liniștea deplină a sufletului se dobândește numai în cer. De aceea, renunțând la toate, te-ai nevoit în pustie și în peșteră, vorbind numai cu Dumnezeu până când te-ai mutat la cele de sus. Ajută-ne, Părinte, să ne adăpăm și noi din liniștea și pacea Duhului Sfânt.

Te-ai depărtat de oameni, ca să vorbești numai cu Dumnezeu; ai renunțat la cele trecătoare, ca să dobândești pe cele veșnice. De aceea, acum te veselești în lumina lui Hristos și te rogi pentru cei ce te cinstesc cu credință.

Învață-ne a ne ruga cu mintea și cu inima și a dori numai pe Hristos, Sfinte Cuvioase Părinte Ioane. Învață-ne a ne smeri și a ierta, ca să devenim fii ai lui Dumnezeu. Învață-ne a ne plânge păcatele și a mângâia pe aproapele, ca să primim și noi milă și mângâiere de sus și iertare de păcate.

Păzește-ne, Cuvioase Părinte Ioane, cu rugăciunile tale, de diavoli și de oameni răi; scapă-ne, sfinte, de patimi și de cursele morții; împacă-ne, mult nevoitorule părinte, cu Dumnezeu și cu aproapele nostru, ca să dăm răspuns bun lui Hristos în ceasul morții și la înfricoșătoarea Judecată.

Mijlocește pentru noi, fiii tăi, Sfinte Părinte Ioane, care te cinstim cu evlavie, și cere milă de la Dumnezeu pentru lume, pentru țările cu dreaptă credință, pentru neamul din care te-ai născut și pentru toți care poartă în inimile lor bucuria și nădejdea învierii în Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflat-ai har de la Dumnezeu, Cuvioase Părinte Ioane, și ai fost numărat în ceata sfinților. Nu ne uita pe noi cei săraci și slabi în cele duhovnicești și cere de la Hristos iertare de păcate și odihnă veșnică sufletelor noastre.

Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei

Bucură-te, Marie, Prea Sfântă Fecioară; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră; bucură-te, rugătoare și mijlocitoare pentru lume înaintea Prea Sfintei Treimi. Nu înceta a te ruga, Stăpână, împreună cu toți sfinții și cu Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, să se mântuiască sufletele noastre.

Slujba sf ioan iacov hozevitul.

Slujba Sf. Ioan Iacob Hozevitul - text.

Slujba Sf. Ioan Iacob Hozevitul _text

Slujba Sf. Ioan Iacob Hozevitul - audio.

http://www.razbointrucuvant.net/slujba-sf-ioan-iacob-2/

Însemnarile Sfântului Ioan Iacob Hozevitul.

http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea0_intro/

Vezi si urmatoarele :

http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ioan-iacob-hozevitul-de-la-neamt.html

http://www.jerusalem.ro/iordan_iih.htm

Vezi mai multe peTeava.ro

Icoane :

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.

Epigramă …

Dacă nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea ușor se rătăcește
La vorbirile deșarte.

Și de nu se odihnește
Mila păcii întru noi,
Vom găsi mereu pricină
De gâlceavă și război.

Iar când nu ne dăm silința
Spre cunoasterea de sine,
Cântărim mai totdeauna
Numai faptele străine.

Troparul Sfântului Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul.

Întru Tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfintei Nona, mama sfântului Grigorie cuvântatorul de Dumnezeu, care cu pace s-a savârsit.

Originara din Capadocia si crescuta în credinta ortodoxa, sfânta Nona s-a casatorit cu Grogorie, magistrat din Nazianz si membru al unei secte din acea vreme. Prin rabdare si rugaciune ea a reusit sa-l converteasca pe barbatul ei la credinta ortodoxa, dupa care acesta a devenit episcop al orasului, timp de 45 de ani. Din aceasta casatorie li s-au nascut trei copii: sfânta Gorgonia (praznuita la 23 februarie), sfântul Cezarie (praznuit la 9 martie) si mai ales sfântul Grigorie Teologul (praznuit la 25 ianuarie), care i-a fost daruit de Dumnezeu în raspuns la rugaciunile ei.

Sfântul Grigorie Teologul a vorbit adeseori în scrierile sale de pietatea exemplara a mamei sale : într-un trup de femeie ea avea un suflet mai barbatesc decât al celor mai bravi barbati. Nu se ocupa de cele lumesti si materialicesti decât în masura în care acestea puteau sa fie spre înaltarea sufletului. Dezinteresându-se de farduri si toialetele femeiesti, ea nu avea decât o singura grija: sa faca mai stralucitor chipul lui Dumnezeu în sufletul sau ; si nu socotea nici un fel de noblete lumeasca, decât numai aceea ca, prin credinta lucratoare prin fapte, omul cunoaste ca vine de la Dumnezeu si la Dumnezeu merge. Ostenindu-si trupul cu posturi si rugaciuni de noaptea, ea spunea mai târziu copiilor ei ca ar fi voit adeseori sa se vânda pe sine si pe copiii ei ca sa dea cele de trbuinta celor saraci.

Dupa moarte sotului ei, în 374, sfânta Nona s-a îmbolnavit, dar a suferit aceasta ultima încercare dând slava lui Dumnezeu. Si-a dat sufletul ei în mâinile Domnului în timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinita de Sfânta Masa a Jertfelnicului Ceresc; si moarta, ea parea sa fie adâncita în rugaciune.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie.

Acest sfânt era cu neamul antiohian si a fost ostas pe vremea lui Constantin Clor, tatal Sfântului si Marelui Constantin, si si-a purtat slujba pâna în zilele lui Iulian Apostatul. Fiind de 110 ani, a fost adus înaintea lui Iulian la cercetare, sa mustrându-l pe împarat ca si-a calcat credinta parinteasca, si a adus cinstire la idoli si aducându-i aminte de bunatatile Marelui Constantin, si cum ca prin dumnezeiasca aratare a fost adus la credinta în Hristos. Însa Iulian batându-si joc de el, a poruncit sa i se taie capul, si asa a plinit mucenicia în Hristos.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea sfintilor doi Mucenici Catidie si Catidian, care au fost ucisi cu pietre.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Înaintepraznuirea Schimbarii la Fata a Domnului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.