Cugetari : „ Pentru cel care se roaga neîncetat, lumea întreaga devine biserica. ’’. Avva Siluan.

În aceasta zi a patra, pomenirea Sfintilor sapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin.

+250.

Acesti sfinti au trait pe vremea prigoanei lui Decius imparatul, fiind fii ai dregatorului cetatii Efes, toti cu credinta in Hristos si marturisind, cu indrazneala, credinta lor. Deci, auzind paganul imparat de ravna propovaduirii lor, a dat porunca sa fie prinsi si adusi, in lanturi, inaintea judecatii lui. Si, de indata, a inceput imparatul sa-i sileasca cu amenintari si fagaduinte, sa se lepede de credinta crestineasca si sa se intoarca la inchinarea idolilor pagani. Dar tinerii l-au infruntat cu barbatie pe imparat, care, vazandu-i nesupusi, cu atata tarie, si, pentru ca fusese chemat in alta parte, de treburile imparatiei, i-a slobozit si le-a dat timp sa se razgandeasca, pana la intoarcerea sa.

Deci, dupa plecarea imparatului, tinerii au folosit libertatea lor, mergand la casa parinteasca, de unde, au luat aur si argint, pentru hrana lor, si, apoi, iesind din cetate, s-au ascuns in pestera ce se afla in muntele Ohlon. Si, petrecand zile multe, se rugau neincetat lui Dumnezeu, ca sa-i izbaveasca de prigoana, iar Iamblic, cel mai tanar dintre ei, mergea in cetate si le cumpara lor hrana. Deci, mergand el odata in cetate, l-a vazut pe imparat si, intorcandu-se in pestera, a spus aceasta fratilor sai. Iar Decius, facand cercetare pentru ei si cunoscand ca se afla in munte, a nascocit o osanda cumplita impotriva lor, punand pe slujitorii imparatesti sa zideasca gura pesterii, pentru ca astfel, tinerii sa moara de foame. Dar aceasta a fost cu pronia cereasca a Iubitorului de oameni Dumnezeu, fiindca, neincetat rugandu-se, cei sapte tineri au adormit, cu o minunata adormire.

Si anii au urmat sa curga neincetat. Imparatul Decius a murit si alti imparati au luat scaunul imparatiei si valuri nesfarsite de sange crestinesc au adapat pamantul, din pricina prigonitorilor. Intr-un tarziu au ajuns a stapani lumea imparatii crestini. Deci, in zilele imparatului Teodosie cel Tanar (408-450), binevoind Dumnezeu sa arate tuturor ca este o inviere a mortilor, a deschis pestera, printr-un om, care cauta piatra, si a inviat din morti, dupa aproape doua sute de ani, pe cei sapte tineri, care stateau acum impreuna, parandu-li-se ca s-au culcat aseara. Apoi, au trimis pe Iablic in cetate, sa cumpere cele de trebuinta. Si, de mirare lucru a fost cand, efesenii au vazut, umbland, pe ulitele lor, pe un tanar imbracat in haine, care se purtasera in alta vreme si care cumpara hrana cu niste bani de aur, purtand chipul imparatului Decius. Plin de mirare era si tanarul acela, vazand cetatea plina de biserici, iar semnul Sfintei Cruci pus pe ziduri. Si cugeta intru sine, zicand: "Oare acesta este Efesul?"

Deci, s-a facut cercetare si tanarul a vorbit si de fratii sai din pestera. Si s-au dus la pestera episcopul si dregatorul cel mare din Efes si au aflat in gura pesterii un sicrias de arama, cu doua tablite de plumb, pe care era scrisa chinuirea Sfintilor. Apoi, intrand in pestera, au aflat pe Sfinti, treziti ca dintr-un somn, dupa aproape doua sute de ani, ca si cand n-ar fi adormit decat o noapte. Si se minuna toata lumea, proslavind pe Dumnezeu. Iar tinerii, adeverind tuturor credinta invierea mortilor, si-au dat sfintele lor suflete in mainile lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului noul Mucenic si întocmai cu Apostolii Cosma Etolianul, care a marturisit în Albania la anul 1778 si care prin sugrumare s-a savârsit.

+1778.

Apostolul Saracilor.

Viata sfintitului mucenic si intocmai cu Apostolii - scrisa de Sfantul Nicodim Aghioritul.

Acest om cu adevărat al lui Dumnezeu, învăţător şi propovăduitor al dumnezeieştii Evanghelii a lui Hristos, era din Etolia, dintr-un mic sat cu numele Megalo Dendro, [născut în 1714 ca] fiu al unor părinţi evlavioşi. Crescut şi educat de aceştia în educaţia şi povăţuirea Domnului, potrivit Apostolului [Ef 6, 4], când a fost de 20 de ani, sau poate ceva peste, a început să înveţe gramatica sub povăţuirea ierodiaconului Anania numit şi Dervisanon.

Fiindcă în acei ani [în 1743] începuse la Sfântul Munte [Athos] cu mare faimă Şcoala de la mănăstirea Vatopedi, s-a mutat acolo împreună cu alţi tovarăşi de învăţătură, nu puţini. Aici a terminai studiile de gramatică şi literatură sub povâţuirea dascălului Panaiotis Palama. După cate a primii şi învăţătura logicii de la dascălul Nicola Tzantzulios din Metsovo care a fost director al şcolii după prea-înţeleptul Evghenios [Vulgaris]. Deşi era încă mirean, şi se numea Constas, măcar că era în haine mireneşti, se arăta îmbrăcat cu cuviinţa hainei monahale, se lupta în toate şi se exersa în vederea unei nevoinţe [asceze] desăvârşite.

După ce însă acea faimoasă şcoală s-a pustiit (în 1759) din nefericire prin plecarea dascălilor şi a ajuns să fie ca la început, arunci bunul Constas plecând şi el de acolo a venit la sfânta mănăstire Filoteu. Iar acolo a fost mai întâi tuns ca monah şi s-a dedat cu multă râvnă ostenelilor vieţii singuratice. După care, mănăstirea având nevoie de preot, la îndemnul şi rugămintea stăruitoare a părinţilor a fost hirotonit ieromonah.

Dar încă de la început, de pe când era mirean, fericitul avea o mare dorinţă în inima sa; aceea de a-i folosi din cele pe care le învăţase şi pe fraţii săi creştini. Şi spunea de multe ori că fraţii noştri creştini au mare nevoie de cuvântul lui Dumnezeu şi că, de aceea, cei care au făcut studii au datoria de a nu alerga spre casele boiereşti şi curţile celor mari, ca să dobândească bogăţie şi demnităţi şi aşa să-şi facă deşarte studiile lor, ci mai degrabă să înveţe poporul simplu care vieţuieşte în multă lipsă de educaţie şi barbarie, pentru ca să dobândească plată cerească şi slavă neveştejită. Dar cu toată dorinţa atât de mare pe care o avea si marele zel aprins în sfânta lui inimă spre folosul celor mulţi, gândindu-se însă iarăşi şi la cât de mare şi anevoioasă e întreprinderea propovăduirii apostolice, ca unul ce avea smerita cugetare şi modestie nu îndrăznea să întreprindă aceasta de la sine însuşi, fără să primească sfatul lui Dumnezeu. De aceea, vrând să pună la încercare dacă acest lucru e voia lui Dumnezeu, a deschis dumnezeiasca Scriptură şi – o, minune! – în faţa lui s-a aflat numaidecât cuvântul Apostolului care zice: „Nimeni să nu caute cele ale sale, ci fiecare cele ale altuia” [1 Co. 10, 34]; adică: nimeni să nu-şi caute numai interesul propriu, ci şi interesul fratelui său.

Încredinţându-se deci din aceasta şi descoperindu-se intenţia sa şi celorlalţi părinţi duhovniceşti şi luând binecuvântare de la ei, s-a dus [în 1760] la Constantinopol ca să-l întâlnească şi pe fratele său, dascălul Hristant, care i-a arătat în parte şi arta retoricii, pentru ca să vorbească cu metodă. Descoperind deci şi preaevlavioşilor arhierei şi dascăli de acolo gândul său, şi găsindu-i pe toţi îmboldindu-l într-un glas spre acest lucru dumnezeiesc, primeşte permisiune în scris de la Patriarhul (Ecumenic) de atunci, Serafim [II, 1757-1761) din Delvinos.

Şi aşa fericitul a început să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei cerurilor [Mt 4, 23], mai întâi în bisericile şi satele Constantinopolului. De acolo s-a dus la Naupaktos, la Vrachori, la Mesolonghion şi în alte locuri, după care iarăşi s-a suit la Constantinopol. Şi sfătuindu-se cu Patriarhul [Ecumenic] de atunci, Sofronie [II. 1774-1780], şi luând de la el o nouă permisiune şi binecuvântare, a început să propovăduiască iarăşi cuvântul Evangheliei cu şi mai multă căldură şi râvnă.

Şi străbătând aproape toate ostroavele Dodekanezului şi învăţându-i pe creştini să se pocăiască şi să facă fapte vrednice de pocăinţă, de acolo s-a întors în 1775 la Sfântul Munte şi, umblând pe la mănăstirile şi schiturile de acolo şi învăţându-i pe părinţii din ele, a rămas aici puţină vreme citind dumnezeieştile cărţi ale Părinţilor. Dar neputând să rabde mai mult din pricina iubirii care era aprinsă în inima lui pentru folosul creştinilor (precum spunea el însuşi de multe ori la mulţi părinţi), a părăsit Sfântul Munte şi, începând de la satele din afara Muntelui, a plecat propovăduind în Tesalonic, în Veria şi aproape în toată Macedonia. A înaintat şi spre părţile Himarei, Akarnaniei şi Etoliei, până la Arta şi Preveza.

De aici a luat corabia spre [ostroavele] Aghia Mavra şi Kephalinia. Şi oriunde mergea de trei ori fericitul, se făcea mare adunare a creştinilor, şi ei ascultau cu străpungerea inimii şi evlavie harul şi dulceaţa cuvintelor lui, şi ca urmare se făcea şi o mare îndreptare şi un mare folos sufletesc.

Iar învăţătura lui era, precum am auzit-o noi înşine, foarte simplă, ca aceea a pescarilor (Apostolilor). Era senină şi liniştită, şi se arăta în general a fi plină de harul veselului şi liniştitului Duh Sfânt.

Vezi continuarea si sursa aici.

Paraclisul Sfantului sfintit Mucenic si intocmai cu Apostolii Cosma Etolianul.

Facerea monahului Gherasim Mikrayannanitul.

Preotul face obisnuitul inceput: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor....

Diaconul: Amin.

Apoi:

De esti Mirean faci asa :

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul ade vărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătă to rule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întină ciu nea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Diaconul: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru sfânt numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie Împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Mireanul : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale preacuviosilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor Tai, mintuieste-ma pe mine pacatosul.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

Dupa care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta; auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu.

”, după care „ Dumnezeu este Domnul si s-au aratat noua. Bine este cuvantat, cel ce vine intru numele Domnului” ca de obicei şi următoarele:

Glas 2.

Ca un râvnitor al Sfinţilor Apostoli ai primit luminarea Duhului şi propovăduitor dumnezeiesc al dreptei-credinţe te-ai arătat; de aceea întăreşte-ne şi pe noi pe temelia dumnezeiască a credinţei ortodoxe şi a sfintelor dogme, Cosma sfinţite mucenicule slăvite, cerând pentru noi iertare greşelilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a grăi minunile tale noi, nevrednicii, căci de n-ai fi stat tu înainte solind pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, căci tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate cele cumplite.

Psalmul 50 :

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa fii indreptatit intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

şi Canonul, al cărui acrostih este:

“Împodobeşte-ne, Cosma, cu cuvânt dumnezeiesc. Al lui Gherasim”

Cantarea intaia. Glas 8.

Împodobind cu învăţăturile tale dumnezeieşti inimile credincioşilor, minunate întocmai cu Apostolii, izbăveşte-ne cu rugăciunile tale la Dumnezeu din necuratiile patimilor.

Cu sfântul cuvânt de învăţătură ai călăuzit spre Hristos inimile credincioşilor, şi pe noi îndreaptă-ne spre darul desăvârşit al virtuţii, Cosma, de-Dumnezeu-cugetătorule.

Strălucind cu înţelepciunea duhovnicească a Evangheliei, te-ai arătat propovăduitor cu chip dumnezeiesc, întru care, Părinte Cosma, înţelepţeşte-ne pe noi toţi să vieţuim cu vrednicie.

A Născătoarei.

Dumnezeu se întrupează din preacuratul tău sânge nearzând salasul tău curat, la care fii solitoare, tu singură de Dumnezeu Născătoare, ca să se îndure de cei ce te fericesc pe tine.

Cantarea a III-a

Cu râvna Apostolilor te-ai îmbogăţit, cuvioase; de aceea cureţi inimile cu dumnezeiască propovăduire; şi acum dezrădăcinează, cu rugăciunile tale, din Biserica lui Hristos toate neghinele.

Împodobindu-te în Athos cu strălucirile cele mai presus de minte, străluceşti în toată Elada lumina credinţei, prin care, sfinte, ai alungat întunecimea ereticilor cea pierzătoare care ne ameninţa pe noi.

Cel ce cu puterea cuvântului şi harurile învăţăturilor ai izbavit pe mulţi din adâncul deşertăciunii, izbaveste-ne şi pe noi, ca un mare Părinte întocmai cu Apostolii, din adancul cumplitelor năluciri.

A Născătoarei.

Tu, care ai născut purtător de trup pe Cel ce este Pricina a toate într-un singur ipostas, dar în două firi, pe Acesta roagă-L să omoare, Preacurată, patimile trupului nostru cu bogăţia bunătăţii Sale.

Sedealnă, glas 2.

Cuvântul tău s-a arătat prin Duhul Cel dumnezeiesc ca o rouă cerească sufletelor secătuite; dar, o, Cosma, de-Dumnezeu-înţelepţite, rourează şi inimile noastre aprinse de cărbunii patimilor cu ploaia învăţăturilor tale.

Cantarea a IV-a

Ca un ucenic de-Dumnezeu-înţelepţit al Evangheliei harului, Părinte, dăruieşte har sufletelor noastre prin învăţătura buzelor tale.

Din primejdii, necazuri şi din tot felul de nevoi slobozeşte-ne, fericite întocmai cu Apostolii, prin ocrotirile tale.

Cere ispăşire şi iertarea greşelilor noastre, sfinte, pace şi înţelegere celor ce cu sinceritate te fericesc pe tine.

A Născătoarei.

Tu, care ai dat trup lui Dumnezeu şi după naştere ai rămas nestricată ca mai înainte de Naştere, Pururea Fecioară, din toată stricăciunea izbăveşte-ne.

Cantarea a V-a

Ca un mare învăţător al credinţei izbăveşte-ne pe noi de toată flecăreala şi întoarcerea cumpliţilor păruţi înţelepţi.

De sus păzeşte pururea, prin mijlocirile tale Biserica lui Hristos din cumplite şi grele eresuri, tu cel întocmai cu Apostolii.

Gură a lui Dumnezeu făcându-te, Cosma fericite, dă-ne pricepere să cugetăm la cuvintele lui Dumnezeu şi înţelepciune ca să ne mântuim.

A Născătoarei.

Tron al lui Dumnezeu te-ai arătat, Fecioară Maică, ca una care l-ai purtat în mâini ca pe un Prunc; pe Care roagă-L să miluiască sufletele noastre.

Cantarea a VI-a

În toată Elada a ieşit cuvântul tău mântuitor, de-trei-ori-fericite, căci te-ai arătat trâmbiţa Evangheliei; de aceea, Cosma, trâmbiţează în urechile sufletelor noastre frica de Dumnezeu, ca să trăim o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Tămăduiri ai săvârşit, de-Dumnezeu-grăitorule, şi în viaţă şi după fericitul tău sfârşit, de aceea şi inima noastră bolnavă şi durerile trupului tămăduieşte-le, Cosma, Apostole al lui Hristos, prin harul cel dat ţie de sus.

Ca unul ce ai îndrăzneală către Hristos Cosma de-Dumnezeu-purtătorule cel întocmai cu Apostolii, nu înceta să soleşti necontenit, cuvioase, ca si nu fie atraşi credincioşii spre învăţături nou-arătate, ci ele să se depărteze din rândul acestora.

A Născătoarei

Sfeşnic de aur te-ai arătat, ca una ce ai născut strălucirea Tatălui întru asemănare omenească, Maica Preacurata, izbăvind firea omenească din blestemul lui Adam; de aceea te lăudăm pe tine, Stăpână.

Condac, glas 2.

Propovăduitorule sfnţite, Cosma, cel întocmai cu Apostolii, temelie nefrântă a Bisericii, întăreşte pe piatra credinţei inimile clătinate de necazuri, cerând pentru toţi milă dumnezeiască.

Prochimen: „Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său”.

Stih: „Minunat este Dumnezeu între sfinţii Lui”.

Evanghelia de la Matei 10,1. 5-8.

Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

Pentru rugăciunile cuviosului Tău, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şterge mulţimea greşelilor noastre!

Stih. „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta”.

Stihiră, glas 6

Podoabă preadumnezeiască a Bisericii te-ai arătat, Cosma cel întocmai cu Apostolii, pe care ai împodobit-o cu cuvântul tău cel dumnezeiesc; cu care şi acum luminează inimile noastre cu sa vieţuim virtuos, ca să ne ferim de orice sminteală a celui rău, şi să stăruim neclintiţi în dumnezeieştile si cinstitele predanii ale de-Dumnezeu-grăitorilor Părinţi, ca să aflăm viaţa cea veşnică, sfinte, prin rugăciunile tale.

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Cantarea a VII-a

Din cer primind chemarea ta, ai propovăduit Evanghelia şi împlinind dumnezeieştile ei cuvinte şi învăţături dai putere sufletelor dreptcredincioşilor, Cosma de-Dumnezeu purtătorule.

Ai lucrat cu înţelepciune cu plugul cuvântului ogorul sufletelor; învredniceşte-ne şi pe noi prin plugăria dumnezeieştilor tale învăţături, sfinte, să odrăslim în inimile noastre frica cea dumnezeiască.

Ca pe un semn de biruinţă dumnezeiesc ai aşezat crucea Domnului, cuvioase; de aceea dă-ne putere prin rugăciunile tale către Dumnezeu, Cosma de-trei-ori-fericite să ne omorâm în Hristos trupul şi să ducem o viată sfântă.

A Născătoarei.

Cuget înţelept şi străpungere a inimii şi minte de-Dumnezeu-cugetătoare dă, Fecioara, celor ce caută cu credinţă la cinstitul tău acoperământ, Născătoare-de-Dumnezeu prealăudată şi cere pentru noi, Curată, iertarea greşelilor.

Cantarea a VIII-a

Aflatu-te-a, Părinte, Biserica lui Hristos întărire dumnezeiască în anii robiei, izbăvind sufletele din înşelăciunea robiei.

Cu râurile soliilor tale, Cosma de-Dumnezeu-grăitorule, curăţă inimile noastre de murdăriile răutăţii şi întinăciunile păcatului.

Amăgirea eresurilor nou-apărute care ameninţă să potopească întreaga Biserică a lui Hristos ai şters-o, Părinte.

A Născătoarei.

Acoperământ şi scăpare mare a neamului creştinilor eşti, Pururea-fecioară; de aceea acoperă-ne şi pe noi de toată răutatea.

Cantarea a IX-a

Dă-ne putere împotriva oricărei rătăciri şi păcat, Cosma cel întocmai cu Apostolii, şi izbăvire de tot felul de ispite.

Împodobit fiind cu cununa mucenicilor ca un sfinţit mucenic, Cosma cel întocmai cu Apostolii, încununează-ne cu chipurile virtuţilor tale.

Noule sfeşnic şi stâlp al Bisericii, întăreşte pe temelia Ortodoxiei inimile drept-credincioşilor, Cosma fericite.

A Născătoarei.

Preacurată Marie, ceea ce eşti singură de-Dumnezeu-Născătoare, alungă descurajarea din mine şi umple-mă de veselie dumnezeiască, Fecioară.

Cuvinese cu adevarat sa te fericim pe Tine nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru, ceea ce esti mai cinstita decat heruvinii si mai marita fara de asemanarea decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu cuvantul L-ai nascut, pe tine cea adevarata nascatoare de Dumnezeu te marim!

Şi Mărimurile

Bucurate, imitatorul Apostolilor şi învăţătorul de-Dumnezeu-grăitor al Evangheliei; bucură-te, învăţătorul cel dumnezeiesc al vieţii cinstite, Cosma de-Duh-purtătorule, gura harului.

Organ al Duhului te-ai făcut curăţindu-te pe tine prin nevoinţa sfântă în Muntele Athosului, şi ai ieşit cu porunca dumnezeiască şi ai propovăduit tuturor cuvântul harului.

Ca Pavel străbătând, Părinte, cetăţi şi sate, inimile drept-credincioşilor le-ai aprins de flacăra sfintei credinţe şi ai ars toata neghina rătăcirii.

Bucură-te, dumnezeiască odraslă a Etoliei, palmierul cu mult rod şi cinstit al Athosului; bucură-te, dumnezeiescule tâlcuitor al dreptei-credinţe cu fapta şi cu cuvântul, Cosma fericite.

Ai făcut alergări necontenite pentru mântuirea aproapelui, Părinte Cosma, şi suferind cu tărie sfârşit prin sugrumare, te-ai învrednicit strălucit de slava mucenicească.

De orice năvală de durere şi glăsuire deşartă în credinţă vătămătoare de suflet păzeşte nerănită Biserica lui Hristos, Cosma, prin soliile tale la Cel Iubitor de oameni.

Toate oştirile îngerilor, Înainte-mergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii împreună cu Născătoarea de Dumnezeu mijlocire ca să ne mântuim toţi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Şi troparele următoare, glas 6.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns aceasta rugaciune aducem Tie, noi pacatosii robii tai, miluieste-ne pe noi !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin..

A Născătoarei.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvîntată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne mîntuim prin tine din nevoi, că tu eşti mîntuirea neamului creştinesc.

Ectenie şi apolis, după care cântăm următoarele, glas 3.

Pe toţi cei ce aleargă cu credinţă spre mijlocirea ta la Hristos, Cosma fericite, izbăveşte-i din toată mânia şi necazul, şi roagă-te să li se dea iertare greşelilor, îndreptare vieţii şi milă dumnezeiască, ca vieţuind în fapte ale virtuţii să ne facem după sfârşit părtaşi ai vieţii fără de sfârşit.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi sub acoperământul tău.

Amin.

Tot în aceasta zi, cuvant din Pateric, despre calugarii ce mancau la masa.

Spunea unul din stareti ca trei lucruri calugaresti sunt cinstite, de care ni se cuvinte noua sa ne apropiem cu frica, cutremur si bucurie duhovniceasca. Adica, impartasirea Sfintelor Taine, masa fratilor si spalarea picioarelor. Inca, a adaugat si o pilda, zicand: "A fost un batran mare si vazator cu mintea si i s-a intamplat, odata, sa stea cu mai multi frati la masa. Si, pe cand mancau ei, batranul lua aminte, cu duhul, si vedea ca unii mananca miere, altii paine, iar altii lucruri necurate si se minuna intru sine si se ruga lui Dumnezeu, zicand: Doamne, descopere-mi taina aceasta, ca, aceleasi bucate fiind puse pe masa, inaintea tuturor asa schimbate se vad, cand le mananca. Si i-a venit lui glas de sus, zicand: "Cei ce mancau miere, acestia sunt cei ce, cu frica, cutremur si bucurie duhovniceasca, stau la masa si neincetat se roaga, si rugaciunea lor se suie, ca tamaia, la Dumnezeu. Iar cei ce mancau paine, acestia sunt cei ce multumesc pentru infruptarea din cele daruite de la Dumnezeu. Iar cei ce mancau lucruri necurate, acestia sunt cei ce cartesc si zic: Asta e buna, asta e putreda. Deci, nu trebuie, zicea batranul, sa socotim acestea, in acest fel, ci, mai mult, sa proslavim pe Dumnezeu si laude sa-I inaltam Lui, ca sa se implineasca cuvantul, cel zis de Apostol: Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate, spre slava lui Dumnezeu, sa le faceti!".

Tot în aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie cel Mare.

"Iata, acum, vreme potrivita, a zis Apostolul, iata, acum ziua mantuirii"[1]. Acesta este veacu pocaintei, acela al rasplatirii. Acesta al lucrarii, acela al darii de plata. Acesta, al rabdarii, acela, al mangaierii. Acum, Dumnezeu este ajutator celor ce se intorc, din calea cea rea, iar, atunci, va fi infricosator si neschimbat, intrebator, nu numai despre fapte si cuvinte, ci si despre ganduri. Acum indelunga-rabdare sa-I primim, iar, atunci, cand vom invia, Ii vom cunoaste dreapta judecata. Unii, in osanda vesnica, iar altii, in viata cea vesnica; si fiecare va lua plata dupa faptele sale. Oare, pentru ce intarziem a asculta pe Hristos, Care ne-a chemat pe noi la cereasca Lui Imparatie? Oare, nu suntem treji? Oare, nu suntem chemati la pazirea Evangheliei, in viata noastra cea obisnuita? Oare, nu vedem cu ochii ziua Domnului cea infricosatoare, intru care, cei ce vor sta de-a dreapta Domnului, pentur faptele lor, vor lua Imparatia Cerului, iar, cei ce vor sta de-a stanga, pentru lipsa faptelor bune, vor fi aruncati in gheena focului si in focul cel vesnic? Acolo va fi plans si scrasnirea dintilor. Insa noi zicem ca dorim Imparatia Cereasca, dar, cu ce s-ar putea sa o castigam pe ea, nu ne ingrijim. Ci, inca, nici o durere nu vrem sa primim si nici o osteneala nu ne dam, pentru poruncile lui Dumnezeu, iar rasplata cereasca, pentru nevointe, o socotim ca o inchipuire a mintii noastre. Pentru ca cine, dormind sau stand, in vremea semanatului, isi va umple sanul sau de spice, in vremea secerisului? Cine culege via cea nesadita si nelucrata de el? Roadele sunt, adica, ale cui sunt ostenelile. Cinstirile si cununile sunt ale acelora care au biruit. Cine, oare, va incununa pe cel ce nu s-a luptat cu potrivnicul? Si, inca, nu numai a birui, se cade, ci si a se lupta, dupa lege, precum a zis Pavel, adica sa nu lasam ceva din cele poruncite noua, ci sa le implinim, precum ni s-a poruncit. Ca fericita este slujba aceea, zice Domnul, pe care, venind stapanul sau, o va gasi facand nu precum s-ar intampla, ci, asa, precum i s-a poruncit. Dumnezeului nostru, slava!

[1] II Cor. 6,2.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea aducerii moastelor Preacuvioasei Maicii noastre si Mucenitei Evdochia.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Mucenic Tatuil, care spânzurat s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.