În aceasta zi a saptea, facem pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre TEODORA DE LA SIHLA, care a sihastrit multi ani, la sfârsitul secolului al XVII-lea, într-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.
Viaţa Preacuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla.
secolul XVII – XVIII.
Această floare duhovnicească şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători - Neamţ, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorie ostăşească, aşa cum şi numele îl arată, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi armaş, adică făuritor de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Mama sa, al cărei nume nu este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă şi de buna creştere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghiţa (Marghioliţa).
Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora a fost căsătorită de către părinţi, împotriva voinţei ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Iisus Hristos şi arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai Lui, s-au învoit să îmbrăţişeze viaţa monahală. Marii sihaştri, vechii ei sfătuitori, ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile şi munţii din ţinutul Neamţ, precum şi duhovnicul care îi cunoştea firea evlavioasă şi râvna pentru rugăciunea de taină, o îndemnau spre viaţa de sihăstrie.
Astfel, fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti - Vrancea, iar după doi ani, soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, primind numele de Elefterie. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amândoi pe calea sfinţeniei şi a mântuirii.
Fiecare călugăriţă din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia şi cu nevoinţa duhovnicească.
După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti. Atunci toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, aşteptând să treacă primejdia şi mânia lui Dumnezeu. La fel a făcut şi Cuvioasa Teodora. S-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig şi tot felul de încercări.
Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla. După ce, mai întâi, s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o să rămână acolo până la moarte, dacă va putea răbda asprimea vieţii pustniceşti, iar de nu va putea suferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe.
Aşa a ajuns fericita Teodora în munţii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit şi de peştera care îi poartă numele.
Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăţie mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, departe de lume.
Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îi ducea cele de trebuinţă.
După un timp, a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, într-o mică colibă pustnicească, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu ştia locul şi aspra ei nevoinţă.
Cu timpul i s-au rupt şi hainele, iar ca hrană avea doar măcriş, fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştii şi nevoinţei a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni şi era ca un diamant strălucitor în munţii Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt.
Năvălind turcii să prade mănăstirile şi satele, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit în peştera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul peşterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s-a izbăvit de moarte.
În această peşteră s-a nevoit Sfânta Teodora în ultimii ani ai vieţii sale. Rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea cea de taină a inimii, faţa i se lumina, iar trupul i se ridica de la pământ, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurilor lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi Fântâna Sfintei Teodora.
Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o cheamă Hristos la cereştile locaşuri, unde este odihna şi desfătarea tuturor sfinţilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtăşească cu Preacuratele Taine. Astfel, cu rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi a trimis doi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera Sfintei Teodora şi au văzut-o cum se ruga cu mâinile înălţate spre cer, învăluită în lumină ca de foc. Atunci, înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemându-i pe nume, le-a cerut o haină ca să se acopere, căci era goală, şi le-a spus să coboare la Sihăstria şi să aducă un duhovnic ca s-o împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos.
Călăuziţi de o lumină cerească, fraţii au mers repede la schit şi dimineaţa au adus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine.
După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa, ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieştile Taine şi, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, şi-a dat duhul în mâinile Lui.
Apoi părinţii au făcut slujba înmormântării şi au îngropat sfântul ei trup în peşteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII.
Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia lui din satul Miclăuşeni - Iaşi, le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaşte în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în catacombele de la Pecerska, aşezate în raclă de mult preţ, pe care sunt scrise aceste cuvinte în limbile română: Sfânta Teodora din Carpaţi şi slavonă: Sveti Teodora Carpatina.
Aceasta este, pe scurt, viaţa Sfintei Teodora de la Sihla şi acestea sunt faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, numărându-se în cetele sfinţilor, fiind socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o vreodată ţara noastră. Credincioşii din Moldova o cinstesc ca sfântă îndată după adormirea ei şi merg în pelerinaj la peştera şi chilia ei de la Schitul Sihla.
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire la 7 august.
Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!
Viaţa Preacuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla.
7 august.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale preacuviosilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor Tai, mintuieste-ma pe mine pacatosul.
Condacul 1:
Veniti toti cei iubitori de Hristos cu credinta si cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care in pustia Sihlei in mari nevointe a petrecut si lumina sihastrilor s-a facut. Cu laude sa slavim pe Dumnezeu si sa cinstim pe cuviosii Lui, zicand: Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Icosul 1:
Ingereasca ravna din tinerete avand, Teodora, parintii si familia parasind, departe de lume ai fugit si lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeritii, cu laude te cinstim:
Bucura-te, mladita sfanta care prin sfantul Botez in Hristos te-ai altoit;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din copilarie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucura-te, caci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui de lume te-ai departat;
Bucura-te, ca slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca spre slava lui Hristos ai alergat cu toata puterea;
Bucura-te, ca necazurile veacului de acum pe tine nu te-au impiedicat;
Bucura-te, sluga credincioasa a Marelui Imparat;
Bucura-te, mladita tanara cu rod preafrumos;
Bucura-te, mielusea blanda a lui Hristos;
Bucura-te, ca poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultatoare;
Bucura-te, a sfintilor pustnici vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 2:
La marea staruinta a parintilor tai te-ai casatorit; dar prea scurta vreme in casatorie ai vietuit. Pe sotul tau la un gand cu tine l-ai adus, caci parasind lumea, amandoi la viata monahiceasca v-ati dus si lui Dumnezeu ati cantat: Aliluia!
Icosul 2:
La Manastirea Varzaresti cu batrana stareta Paisia ai vietuit si pilda de ascultare tuturor calugaritelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:
Bucura-te, Teodora, ca prin ascultare si smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca si Mantuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a rascumparat;
Bucura-te, ca prin ascultare si taierea voii, mucenita te-ai aratat;
Bucura-te, ca prin ascultare, smerenie ai castigat;
Bucura-te, ca prin rugaciune si taierea voii tale, partea Mariei ai ales;
Bucura-te, ca prin smerenie si ascultare, roadele mantuirii ai cules;
Bucura-te, ca ascutarea si rugaciunea ti-au fost bogatie;
Bucura-te, ca aceasta intelegand-o, cununa sfanta ti-ai ales tie;
Bucura-te, ca ascultarea si rugaciunea, mintea ti-ai luminat;
Bucura-te, ca venind prigoana turcilor, la pustie cu stareta ta ai plecat ;
Bucura-te, ca pustia si linistea v-au fost folositoare ;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 3:
Ajungand in pustie cu stareta Paisia, aceasta intru Domnul a adormit, iar tu singura ramanand, fara de nici o mangaiere, cu rugaciunea ta te intareai si din inima cantai lui Dumnzeu: Aliluia!
Icosul 3:
Dupa adormirea fericitei tale starete, Paisia, catre locasurile parintesti ai socotit sa vii si un loc de liniste in Muntii Neamtului ti-ai ales. pentru care noi, nevrednicii, cinstind a ta dorinta, cu evlavie te laudam:
Bucura-te, ca loc de liniste si de pustnicie ai cautat;
Bucura-te, ca pentu aceasta staretului Varsanufie al Sihastriei ai cerut sfat;
Bucura-te, ca dupa sfatuirea lui, in pustia Sihlei ai plecat;
Bucura-te, ca acolo ajungand, din inima lui Dumnezeu ai multumit;
Bucura-te, ca foarte te-ai bucurat de acel loc linistit;
Bucura-te, ca in pestera cea de sub stanca ai locuit;
Bucura-te, ca acolo cu macris si cu verdeturile pustiei te-ai hranit;
Bucura-te, ca duhovnicul tau, ieroschimonahul Pavel, aici te-a gasit;
Bucura-te, ca prin duhovnicesti sfaturi te-a sfatuit;
Bucura-te, ca de Preacuratele Taine te-ai invrednicit;
Bucura-te, ca nevointa pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucura-te, ca iubitorilor de liniste ai fost vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 4:
Ziua si noaptea petrecand in rugaciunea cea cu lacrimi si in cugetarile cele duhovnicesti, din inima suspinand laudai pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 4:
Petrecand vreme indelungata in pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicesti mai mult decat cu hrana trupului te intareai si cu nadejdea vesnicelor bucurii te mangaiai. Pentru care si noi, nevrednicii, te laudam:
Bucura-te, ca prin rugaciunea neancetata dragostea lui Dumnezeu ai castigat;
Bucura-te, ca pe treptele urcusului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucura-te, ca pe treapta faptuirii morale repede ai ajuns;
Bucura-te, ca pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucura-te, ca pe treptele indumnezeirii prin har ai urcat;
Bucura-te, ca si din indumnezeirea cea dupa har ai gustat;
Bucura-te, ca inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adapai;
Bucura-te, ca sufletul tau cu nadejdea vesnicelor bunatati il mangaiai;
Bucura-te, ca trupul tau cu putina hrana il hraneai;
Bucura-te, ca din verdeturile pustiei si din apa putin gustai;
Bucura-te, ca ochii mintii pururea priveau bunatatile viitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 5:
Multe ispite si naluciri de la draci ai intampinat, fericita Teodora, dar avand in sufletul tau dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit si pentru toate ai cantat lui Dumnezeu lauda de multumire: Aliluia!
Icosul 5:
Avand mintea luminata de Preasfantul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stanga si cele de-a dreapta, care de multe ori navaleau asupra ta. Caci, prin darul lui Dumnezeu, cunoscand vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugaciune cu lacrimi catre Dumnezeu ai alergat. Pentru care si noi cu evlavie te laudam:
Bucura-te, stanca duhovniceasca, care de vanturile viclenilor draci nu te-ai clintit;
Bucura-te, ca avand darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucura-te, caci cu multa smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucura-te, caci din adancul inimii tale catre El srigai;
Bucura-te, ca frigul, foamea si singuratatea, pentru Hristos ai rabdat;
Bucura-te, ca linistea si rugaciunea pe tine te-au ajutat;
Bucura-te, ca postirea si infranarea nu le-ai imputinat;
Bucura-te, ca neincetata rugaciune cu umilinta, tarie ti-a dat;
Bucura-te, ca prin rugaciune fierbinte ai biruit;
Bucura-te, ca prin nevointele duhovnicesti ai sporit;
Bucura-te, ca prin trezvia mintii pururea ai fost rugatoare;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune, sfintilor sihastri ai fost urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 6:
Saizeci de ani ai petrecut in pustia Sihlei in post si rugaciune, rabdand cu barbatie nevointele pustniciei, si din inima lui Dumnezeu cantai: Aliluia!
Icosul 6:
Duhovnicul tau, Parintele Pavel, venea din cand in cand la tine, aducandu-ti pesmeti si alta hrana pustniceasca. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai si sfaturi duhovnicesti ii cereai, pe care in inima le scriai. Pentru care si noi, vazand a ta iscusinta, te laudam:
Bucura-te, ca din copilarie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucura-te, caci cu invataturile Sfintilor Parinti pe tine te-ai intarit;
Bucura-te, ca invataturile Sfintilor Parinti in viata te-au calauzit;
Bucura-te, ca viata pustnicilor ai cautat;
Bucura-te, ca invataturile lor pe tine te-au luminat;
Bucura-te, ca prin rugaciune si prin citire, trezvia mintii ai castigat;
Bucura-te, ca Mantuitorului pururea te-ai rugat;
Bucura-te, ca pe Maica Domnului pururea o laudai;
Bucura-te, ca pe ea pururea mijlocitoare catre Mantuitorul o aveai;
Bucura-te, ca in desavarsire prin rugaciunile ei sporeai;
Bucura-te, ca si in rugaciunile sfintilor pururea ai cerut;
Bucura-te, sfanta, catre Sfanta Treime pururea rugatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 7:
Mangaiatu-te-ai cu nadejdea vesnicelor bucurii si toate luptele si ispitele veacului de acum cu barbatie de suflet le-ai primit, caci muntele s-a deschis prin rugaciunea ta, iar tu cu multumire cantai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7:
Toate ispitele si luptele care de la lume, de la trup si de la diavol asupra ta au venit, cu darul si cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi si suspin din adancul inimii rugandu-te, ai luat le le El indurare; de aceea si noi, cu smerenie te laudam:
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, sluga lui Hristos cea preainteleapta;
Bucura-te, ca avand mila de la El, ai mers pe calea cea dreapta;
Bucura-te, ca de la El pururea ajutor ai luat;
Bucura-te, sluga inteleapta care pururea Lui ai urmat;
Bucura-te, ca toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca Iisus Hristos ti-a fost tie mangaierea;
Bucura-te, duhovniceasca albina, care mierea Duhului Sfant ai adunat;
Bucura-te, ca in cugetarea cuvintelor Domnului, mare dulceata ai aflat;
Bucura-te, duhovniceasca privighetoare, care pururea lui Hristos ai cantat;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare, care pururea pe Hristos ai laudat;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 8:
Avut-ai pururea in minte Patericul si invataturile celor ce in pustie au locuit si cu desavarsirea s-au impodobit. De aceea si tu cu mare dragoste in urma lor ai alergat si lui Dumnezeu din toata inima ai cantat: Aliluia!
Icosul 8:
Ajuns-ai la adanci batraneti, locuind in pustia Sihlei, si postind patruzeci de zile te-ai pregatit pentru viata viitoare. De aceea si noi, intelegand minunata ta nevointa, te laudam:
Bucura-te, caci cu indelungata rabdare in pustia Sihlei ai vietuit;
Bucura-te, ca avand candela rugaciunii aprinsa in inima, asteptai pamantescul sfarsit;
Bucura-te, ca in credinta roditoare Domnul te cheama la Sine;
Bucura-te, ca din inima doreai sa sfarsesti cu bine;
Bucura-te, ca impartasirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucura-te, ca pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucura-te, ca Bunul Dumnezeu rugaciunea ta a auzit;
Bucura-te, ca de sufletul tau El s-a ingrijit;
Bucura-te, ca prin niste pasari pe tine te-a descoperit;
Bucura-te, ca acele pasari in trapeza Sihastriei, pe geamul deschis intrau;
Bucura-te, ca pentru tine paine de pe masa luau;
Bucura-te, caci cu painea in cioc spre Sihla zburau;
Bucura-te, ca Dumnezeu a vrut sa te descopere prin aceste zburatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 9:
Vazand calugarii din Sihastria ca pasarile au luat paine de pe masa si zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat dupa ele, iar pasarile se opreau, ca si cum i-ar fi asteptat. Si asa, prin aceste pasari, te-au gasit pe tine, pentru care lauda au dat lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 9:
Ajuns-au fratii care urmarea pasarile, odata cu noaptea, in pustia Sihlei, unde deodata au vazut intre stanci o lumina mare si, venind mai aproape, lumina a disparut si le-ai spus: "Parintilor, aruncati-mi o haina", si unul dintre frati ti-a aruncat rasa ca sa te imbraci; iar noi, mirandu-ne de aceasta descoperire a ta, glasuim:
Bucura-te, Cuvioasa Teodora care in pustie ai imbatranit;
Bucura-te, ca in mare saracie ai vietuit;
Bucura-te, ca si hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucura-te, ca Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucura-te, ca pe fratii care la tine au venit i-ai rugat;
Bucura-te, ca le-ai zis: Sa vina duhovnicul Antonie neintarziat;
Bucura-te, ca fratii aceea cu bucurie la Sihastria au alergat;
Bucura-te, ca pe duhovnicul Antonie despre tine l-au instiintat;
Bucura-te, ca el auzind foarte s-a bucurat;
Bucura-te, ca luand de la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucura-te, ca ajungand duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit si cuminecat;
Bucura-te, maica smerita, a pustiei luminatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 10:
Aratandu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasa Teodora, ca pe o luminatoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii si fratii Sihastriei au dat slava lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 10:
Ingropat-au cu mare evlavie parintii si fratii Sihastriei sfantul tau trup in pestera unde te-ai nevoit. Auzind binecredinciosii crestini, la sfintele tale moaste alergau, cu credinta si evlavie inchinandu-se, si te laudau, zicand asa:
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care cu vietuirea ta pustia Sihlei o ai sfintit;
Bucura-te, caci cu sfintele tale moaste pustia Sihlei o ai impodobit;
Bucura-te, ca sfintele tale moaste multa vreme in pustia aceasta au luminat;
Bucura-te, caci prin Pronia lui Dumnezeu in alta parte s-au mutat;
Bucura-te, ca in amintirea ta, o bisericuta de lemn s-a zidit;
Bucura-te, ca aceasta bisericuta cu hramul "Schimbarii la Fata" s-a sfintit;
Bucura-te, ca de peste o suta de ani crestinii spre pestera ta calatoresc;
Bucura-te, ca pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucura-te, ca si biserica sfantului Ioan Botezatorul aproape de pestera ta s-a zidit;
Bucura-te, ca in Schitul Sihla multi calugari s-au nevoit;
Bucura-te, maica, a poruncilor Evangheliei pazitoare;
Bucura-te, sfanta a nevointelor pustnicesti urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 11:
Toate cetele de monahi si monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasa Teodora, si, aducandu-si aminte de nevointele tale, cu credinta lauda pe Dumnezeu, Care pe tine te-a intarit a urma cuviosilor parinti si a canta Lui: Ailuia!
Icosul 11:
Auzit-a vestea sfintiei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care in lume ti-a fost sot, care, venind la Sihla si afland pestera ta, cu multe lacrimi si suspine a inceput a zice catre tine asa:
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din tinerete pe Hristos ai iubit;
Bucura-te, ca parasind lumea in aceasta pestera ai venit;
Bucura-te, ca si pe mine la viata calugareasca m-ai indemnat;
Bucura-te, ca sfatul si indemnul tau am urmat;
Bucura-te, ca pentru aceasta duhovniceste m-am bucurat;
Bucura-te, ca dupa plecarea din lume, inapoi nu te-ai mai uitat;
Bucura-te, ca lui Hristos cu mare nevointa ai urmat;
Bucura-te, ca in pace si sfintenie calatoria ai savarsit;
Bucura-te, ca pe Hristos din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, ca pebtru dragostea Lui in toata vremea te-ai nevoit;
Bucura-te, maica a vietii pustnicesti ravnitoare;
Bucura-te, a pustiei sfanta locuitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 12:
Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasa Teodora, si ti-a ajutat pana la sfarsit a sluji Lui in pustniceasca nevointa. Pentru care, in toata viata ta, din inima l-ai cantat:
Icosul 12:
Trecut-au peste o suta de ani si numai stancile de la Sihla cu pestera ta marturisesc vietuirea cea pusticeasca in care in atatia ani ai vietuit. Si astazi, mutime de monahi, precum si mare multime de credinciosi, alerga cu sete duhovniceasca sa vada pestera in care te-ai nevoit si sa-ti ceara sfintele tale rugaciuni in ajutorul lor; pentru care si noi, te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucura-te, Teodora, ca nevointele vietii pustnicesti le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune in toata vremea te-ai inarmat;
Bucura-te, ca pana azi binecredinciosii crestini ti se inchina;
Bucura-te, a lui Hristos cereasca albina;
Bucura-te, ca mierea cea duhovniceasca in sufletul tau o ai purtat;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, ca El cu al Sau dar te-a miluit;
Bucura-te, ca prin vietuirea ta ca o lumina ai stralucit;
Bucura-te, ca fecioarelor celor intelepte ai urmat;
Bucura-te, ca numai fericirea cea vesnica ai cautat;
Bucura-te, ca tuturor poruncilor lui Hristos ai fost implinatoare;
Bucura-te, ca dreapta credinta ai facut-o roditoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 13:
O, peacuvioasa Maica Teodora, fiind acum in ceata inteleptelor fecioare si avand indazneala catre Preainaltul nostru Mantuitor, adu-ti aminte si de noi, nevrednicii, care suntem in acest veac petrecand in lupte, in ispite si in necazuri, ca prin sfintele tale rugaciuni, sa aflam si noi mila si indurare de la Dumnezeu, invrednicindu-ne a-I canta Lui in veci: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Ingereasca ravna din tinerete avand, Teodora, parintii si familia parasind, departe de lume ai fugit si lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeritii, cu laude te cinstim:
Bucura-te, mladita sfanta care prin sfantul Botez in Hristos te-ai altoit;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din copilarie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucura-te, caci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui de lume te-ai departat;
Bucura-te, ca slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca spre slava lui Hristos ai alergat cu toata puterea;
Bucura-te, ca necazurile veacului de acum pe tine nu te-au impiedicat;
Bucura-te, sluga credincioasa a Marelui Imparat;
Bucura-te, mladita tanara cu rod preafrumos;
Bucura-te, mielusea blanda a lui Hristos;
Bucura-te, ca poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultatoare;
Bucura-te, a sfintilor pustnici vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Şi Condacul 1:
Veniti toti cei iubitori de Hristos cu credinta si cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care in pustia Sihlei in mari nevointe a petrecut si lumina sihastrilor s-a facut. Cu laude sa slavim pe Dumnezeu si sa cinstim pe cuviosii Lui, zicand: Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Rugaciune catre Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.
O, preacuvioasa Maica Teodora, care din copilarie pe Hristos ai iubit si pentru dragostea lui in toata viata ta te-ai nevoit; multe nevointe si ispite ai suferit si in viata cea pustniceasca, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu multimea infranarii si a lacrimilor celor duhovnicesti sufletul tau l-ai luminat, si in singuratatea pustiei cu ispravile faptelor tale celor bune ai stralucit; pustia Sihlei cu viata ta o ai sfintit si pilda sihastrilor te-ai facut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenita, sfintenia vietii tale a descoperit-o si ca pe o comoara ascunsa lumii te-a aratat. De aceea si noi,nevrednicii, cu evlavie si cu credinta cerem sfintele tale rugaciuni si te chemam: Roaga-te Preainduratului nostru Mantuitor ca si noi, pacatosii, in vremea vietii noastre si in vremea sfarsitului nostru sa dobandim mila si mantuirea Lui, spre a slavi si a ne inchina in veacul de acum si in cel viitor Tatalui si al Fiului si a Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.
Acatistul Sf. Teodora de Sihla, mp3 - descarca aici.
sau
Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla - Citit de Pr Mircea STOLERIU.
[1] Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)
Troparul Sfintei, glasul 1.
Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Icoane :
Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla !
Ascultaţi cea mai recentă predică :
Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!
Tot în aceasta ziua facem pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie persul împreuna si cu doi ucenici ai sai.
+363.
Acesta a trait pe vremea imparatului Constantin si a urmasilor sai, fiind persan de neam, si a fost povatuit la credinta crestineasca de un oarecare crestin, Uar cu numele. Deci, lasand parinteasca paganatate si rudeniile, a mers catre hotarele grecesti, in cetatea care se numea Nisibe. Si, intrand intr-o manastire, a luat Sfantul Botez si s-a imbracat in chipul monahicesc si petrecea in toate nevointele vietii pustnicesti. Dar, prin uneltirea si asupririle vrajmasului drac, a fost urat de monahii de acolo si, fugind de ei, a mers la manastirea Sfintilor Mucenici Serghie si Vah, din cetatea lui Teodosie si a urmat viata arhimandritului Nurvil, despre care se spune ca saizeci de ani n-a gustat fiertura, iar somn foarte putin primea si, pe acela, fara se se culce sau sa stea, ci rezemandu-se in toiag. De la arhimandritul acesta, povatuindu-se, Cuviosul Dometie a fost sfintit diacon si, cand a aflat ca si la preotie voieste arhimandritul sa-l sileasca pe el, a plecat de acolo si, suindu-se pe un munte pustiu, vietuia in Dumnezeu, suferind arsita si frigul si toate schimbarile vazduhului. Apoi, intrand intr-o pestera, a vietuit acolo, savarsind multe minuni in numele lui Hristos, facand tamanduiri, celor ce veneau la el, si aducea, pe multi, de la idoleasca intelepciune, la credinta lui Hristos. Deci, venind Iulian imparatul, cel lepadat de Dumnezeu, cand a auzit despre el, a poruncit sa-l ucida cu pietre. Si, ducandu-se, trimisii l-au aflat pe Sfantul Dometie, cu cei doi ucenici ai lui, la ceasul al treilea din zi, savarsindu-si cuviincioasa cantare. Si, navalind asupra lor, i-au ucis cu pietre. Si asa Cuviosul Dometie, cu cei doi ucenici ai sai, si-a savarsit alergarea vietii lor, placuta lui Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre faptul, ca ispitele sunt de folos.
Acest lucru este de mirare, ca noua ni se fac folositoare, nu numai cele ce ni se par noua de folos, ci si cele potrivnice noua. Si, ca sa te incredintezi, ia seama la aceasta: Faraon a poruncit sa fie aruncati pruncii in rau. Or, de nu s-ar fi aruncat pruncii evreilor si de n-ar fi fost porunca lui Faraon, n-ar fi fost crutat Moise, fiind hranit in palatele imparatesti. Ca, pe cand el era pazit de ai sai, nu era in cinste, iar, cand a fost lepadat, atunci a fost in cinste. Insa aceasta o facea Dumnezeu din covarsitoarea Lui putere, aratand cu cata inlesnire se fac lucrarile Sale. Asa, si cand evreul acela, il inspaimanta pe Moise, zicand: "Oare, tu vrei sa ma ucizi si pe mine?" Si acesta i-a fost de folos lui. Si vezi cum s-a facut aceasta, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, pana avea sa se faca aratarea din pustie, pana cand avea sa se implineasca vremea cea cuviincioasa, pana ce avea sa cugete el in pustie si avea sa traiasca mai cu intemeiere. Incat, mai pe urma, in toate supararile ce au venit peste el, de la evrei, facea la fel: adica, atunci, se lamurea mai curat, cand ei se ridicau impotriva lui mai tare. Precum s-au ridicat evreii si impotriva lui Aaraon, dar l-au facut pe el si mai luminat, pentru ca, din pricina aceasta i s-au facut lui vesminte preotesti, in multe culori, si mitra i s-a pus si toate celelalte podoabe ale vesmintelor, dupa randuiala, incat, fara de nici o indoiala, a fost hirotonit, ca unul ce i s-au incredintat pana si tablitele cele de arama. Dar, stiti cu totii istoria aceasta, pentru aceea o voi trece cu vederea. Deci, de voiti, sa ne intoarcem la cele mai dinainte de acestea.
Cain, a ucis pe fratele sau, dar, cu acest chip, mai mult l-a folosit, caci asculta ce zice: "Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine." Si, iarasi, zice ca sangele graieste mai bine decat Abel, de aceea si plata i-a crescut. Ca ce strambatate i s-a facut lui, ca s-a sfarsit mai degraba? Nici un fel de strambatate. Pentru ca nu a trait ani multi, sau putini, este fericirea, ci a folosi bine cele din viata.
Cei trei tineri au fost aruncati in cuptor, dar, prin aceasta, mai curati s-au facut. Iar Daniil, in groapa fiind aruncat, a iesit de acolo mult mai stralucit. Si pretutindenea vezi ispite mari, care nasc bunatati, chiar si in lumea de aici, nu numai dincolo. Ne arata, astfel Dumnezeu, ca rautatea se poate face pricina a lamuririi faptelor bune, cand cineva indura ispita cu rabdare.
Caci multi pier si fara ispitele diavolului; ca nu pe toate acestea le face diavolul; ci multe, chiar numai din ticalosia noastra, se fac. Iar daca undeva si el ar fi pricinuitor, noi ii dam inceperea. Ca, spune-mi mie, cand a intrat diavolul in Iuda? Ca scris este: "A intrat in el satana." Dar, asculta pricina lui, ca era fur si, cele ce se puneau in punga, purta. El i-a dat satanei loc desfatat de a intra. Drept aceea, nu diavolul face in noi incepatura, ca noi il primim pe el si il chemam. Cel neputincios, chiar si fara diavol, tot se vatama. Sa nu ne inselam, ispitele diavolului ne desteapta pe noi si ne ridica din lene, asa cum si grijile si intristarile sunt deprinderi si invataturi, care, duc la adevarata cugetare si la apropierea de invataturile cele alese.
Dar, sa iei seama si in altfel. Sa fie crescut cineva in curtile imparatesti, fara intristare, fara griji, nici pricina de manie, incat sa faca ori ce-ar pofti si pe toti sa-i aiba ascultatori, n-ar fi, oare, unul ca aceasta mai necuvantator decat orice animal? Iar acum, precum este un catar, incarcat cu sarcina sa, asa suntem si noi impovarati de grijile si de necazurile care ne framanta. Pentru aceasta, de multe ori, saracii sunt mai intelepti decat cei bogati. Ca trupul care nu se misca este bolnavicios si netrebnic, iar cel ce se osteneste este mai frumos si mai sanatos. Asemenea si sufletul. Ca fierul, stand, rugineste, iar lucrand, straluceste. Iar miscarea sufletului vine si din suparari, caci sufletul, atunci, se misca, cand nu toate se fac drepte; el se misca datorita celor potrivnice. De asemenea, daca toate ar fi fost dupa gandul nostru, n-ar fi aflat sufletul de ce sa se miste. Nu vezi ca si doicilor li se porunceste sa nu poarte totdeauna pe prunci in brate? Ca sa nu le faca lor obiceiul asa si sa se imbolnaveasca, fiindca, crutarea fara masura, le strica sanatatea copiilor. Buna este si intristarea, cand e masurata, buna-i si grija, buna este si lipsa, ce ne fac tari pe noi. Bune sunt si cele potrivnice, dar, cand intrec masura, ne pagubesc.
Nu vezi ca, si pe ucenicii Sai, Hristos asa ii povatuieste? Si, daca ei aveau trebuinta de aceasta, cu cat mai mult, noi. Sa ne bucuram, deci, in necazuri, ca ele sunt tamaduiri potrivnice, pentru ranile noastre. Ca asa sunt leacurile, unele dulci, altele amare. Drept aceea, sa multumim lui Dumnezeu pentru toate acestea. Ca nu ni le da Dumnezeu, asa, fara rost, ci spre folosul sufletelor noastre. Deci, aratandu-I multumirea noastra, sa-L slavim si sa ne tinem cu vitejie, socotindu-le trecatoare. Si sa ne intindem gandul spre cele viitoare, ca, si pe cele de aici, sa le suferim cu vitejie, dar, si pe cele viitoare, sa ne invrednicim a le castiga, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, ca Caruia este Slava si stapanirea in veci ! Amin.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Or din Tebaida (Egipt), care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosilor zece mii de pustnici Tibei (din Tebaida), care cu pace s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Potamia, facatoarea de minuni, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Narcis, patriarhul Ierusalimului, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Asterie Singliticul, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sozont cel din Nicomidia, care în foc fiind bagat si sanatos iesind, cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Iperehie care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Teodosie, doctorul cel nou, care a vietuit la anul 862 si care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Dometie, facatorul de minuni, care a sihastrit în hotarele Manastirii Filoteului si cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nicanor, facatorul de minuni, care a stralucit în muntele lui Calistrat si care cu pace s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu